Romanulu, ianuarie 1881 (Anul 25)
1881-01-26
Linia de 30 litere petit, pagina IV, — 40 bani Deto , » » pagina III, — 2 lei — A se adresa : IN ROMANIA, la administrațiunea diarului. LA PARIS, la Havas, Laffîte et C-nie, 8 Place de la Bourse, LA LONDON, la Eugene Miroudet C-nie, 139— 140, Fleet Street, London EC, LA VIENA, la d-nii Haasentein și Vogler. Walfischgasse 10. LA PRANCFORT, S.M.G. L. Daube et Cine, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America. Articolele nepublicate se arda. 20 BANI EXEMPLARUL ANUL AL DOUĂZECI ȘI SCINCILE_________ Redacțiunea și Administrațiunea, strada Domnei 14. Voiesce și vei putea. ANUNCIURI LUNI, MARȚI, 26, 27 IANUARIE, 1881. Luminează-te și vei fi. ABONAMENTE: In Capitală și districte : un an 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țările Europei, trimestru 15 lei. A se adresa IN ROMANIA, la administrațiunea ziarului. LA PARIS, la Havas, Laffîte et Cune, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15 Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. doctor Gustavo Croce, Vi- San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se refusd. 20 BANI ESEMPLARUL piarul Tressa de la 20 Ianuariü (jioe: »Prin acesta scriere d. Maiorescu ne spune că d. Lascar Catargi este cap numai cu numele, ci că capul spiritual este d-nu Maiorescu. »D. Maiorescu se oferă Austro-Germaniei a lucra în sensul ideilor acestor aliați.* BOCIM,2? si 1881 Domnul Maiorescu, dovedirăm alaltăieri,la păcătuit, în manifestul séu, și ca istoric, și ca Român, și ca om politic. Timpul de la 20 ianuarie nega din tote privirile și <fice : »D. Maiorescu n’a vorbit nici în numele junei drepte, nici chiar a desvoltat un program al séu de politică practică și imediat aplicabilă.... »Trebuie ca roua credință și setea de calomnie a organului d-lui Rosetti s’ajungă pene la tâmpire pentru a scote d’aci un întreg program politic.* Trecem peste nobilele espresiuni ale boierilor celor noul și venim la cestiune. In programa de la 1 Ianuarie, d. Maiorescu ,zice: »Vederile espuse mai sus, sunt împărtășite d'un mare număr de omeni politici români. In deosebi, ele rezumă convingerea unor membrii conducători ai partidului junei drepte.* Prin urmare, negarea din 20 Ianuarie a Timpului este desființată prin clara afirmare de la 1 Ianuarie a d-lui Maiorescu. Steua României, care represintă uă altă partită sau grup și care cea d’antain a vorbit despre programa d-lui Maiorescu, <Jice la 4 Ianuarie . »Articolul d-lui Maiorescu are de titlu despre »Situațiunea politică a României. »El începe cu întrebarea : «Ce însemneza pentru Germania un principe de Hohenzollern pe tronul României. »El, (articolul) merită d’a atrage atențiunea opiniunii publice, căci vederile espuse într’ensul, după cum mărturesce ensuși autorul, »sunt împărtășite d’un mare număr de omeni politici români. In deosebi, ele resumă convingerea unor membrii conducători ai pârlitului junei drepte. * L’Independance Roumaine combate necurmat partita din care facem parte. Acel chiar are de directore pe d. Ventura; domnia-sea cunosce d’aprope pe toți cei din bătrâna și juna drepta, căci cu toții a lucrat pe tărâmul politic. E că dér ce dice domnu Ventura la 17—29 Ianuarie. »D. Maiorescu trece, cu drept cuvânt, ca represintante al ideielor junilor conservatori, și articolul său, subscris și ostensilele reprodus în Timpul, devine un fel de programă politică. Care este acea programă? Ea se póte resuma în două cuvinte, la acsioma următore : »România trebuie să se rizăme, se se sfătuiască (s’adosser) pe politica austro-germană. »Nici uădată nu ne-am fost îndouit c’acista este politica d-lui Maiorescu ș’a unora din amicii sei aveni cnsé s’o accentueze tocmai în momentul când cestiunea Dunării pune pe România în luptă deschisă cu Austria susținută de Germania, este a jicecurat: — „Guvernul Brătianu nu voiesce sau nu pute servi politica predomnitore în Europa. Acesta noi vom face o și suntem gata pentru acestă sarcină.” »D. Maiorescu are aerul d’a jice : »D. Catargi este capul partitei, dér eu ș’amicii mei avem politica nostră.* piceva pre Timpul că și d. Ventura este de rea credință în privința vechiei și junei drepte, și că setea de calomnie l’a condus pene la tâmpire ? E că dor dovedit, de către Steaua României, de către Pressa și de către însuși d. Ventura, vechil amic al bătrânei și junei drepte, că afirmările istorice ale d-lui Maiorescu, scrise în limba germană și reproduse în Timpul, au fost neadevărate; că programarea politică nu este romănescă, și că negările ce face acum în Timpul nu-i servesc decât d’a arăta că se svîrcolesce ca culpabilul prins asupra faptului. Faptul, asupra căruia fu prins cel mai de frunte membru al partitei bătrânei și junei drepte re’ntrunite, este : Falsificarea, cu cugetare și precugetare, a istoriei despre căderea principelui Cuza și alegerea principelui Carol. Faptul asupra căruia mai fu prins este : Calomniarea cea mai gravă făcută principelui Carol de Hohenzolern ce a primit Tronul României pentru a fi un aginte al Germaniei, er nu Domnul Românilor. Faptul asupra căruia fu prins este: Ațîțarea lumii la dispreț contra națiunii, silindu-se s’arate că aei partitele sunt instrumente ale străinilor . Că națiunea este uă turmă tâmpită și degradată ce se lasă a o conduce unii la ruși, alții la germani, fără ca densa să scie nici ce se face nici ce póte și trebuie să facă. Faptul în fine, asupra căruia mai fu prins, este acuzarea către străini că guvernul actual se compune de bărbați cari sunt agenții Rusiei de la 1848 și pân’acum . Apel către Germania și Austro-Ungaria se intervie și să dea guvernul în mânele partitei de la Timpul, pentru ca densa să facă ca Domnul Românilor să se transforme acum în „cui înfipt în carnea Rusiei.“ Ș’acestea nu le țlcem noi, ci Steua României, Pressa și d. Ventura, care a trăit d’aprope cu cei de la Timpul și care, ca și dânșii, ne combate și cu furia ne acasă. Ece despre acestea ce mai zice Steua României de la 9 ianuarie: »Fi-va d. Maiorescu uă victimă a proprielor sale convingeri și a convingerilor unor membrii conducători ai partidului junei drepte ? Se adoră este victima mrejelor politice ale celor de la cârmacii ? »Se pute cnse ca d. Maiorescu, în presupunerea căderii de la putere a d-lui Brătianu, sĕ fi voit, prin dechlarările sale, a-șî asigura pentru sine și coreligionarii săi politici bunele grații ale guvernelor din Germania ș’Austro-Ungaria ; în acesta d’a doua ipotesă, d. Maiorescu încă ar fi victimă, căci nu stim cum s’ar mănține la putere, când s’ar sei în țară că domnia mea și pártoul din care face parte sunt deja îngagiațî se realiseze un programă politică în fruntea căreia ar sta scris : »Aservirea către Austro-Ungaria și Germania. »Ipotesa d’anteiű devine probabilă, dacă considerăm mai cu sema tăcerea momentană a Românului și acelor-l-alte fiare guvernamentale , ipotesa din urmă devine și mai probabile, decâ considerăm neputința conservatorilor d’a veni la cârma țârei altcum de cât făcând séu promițend a face trebile străinilor. * Și d. Ventura, facând acum și dumnelui pe d. Brătianu aginte al Austro-Ungariei, încheia, adresându-se către d. Maiorescu ș'ai séi : »Preferim menținerea d-lui Brătianu ș’alor séi la guvern, de cât d’a vedea pe amicii noștrii venind făr’a avea la spatele lor națiunea. »Suntem români, mai nainte d’a fi conservatori . Astfel conchide, și bine conchide în acesta privință, d. Ventura. E ce și cum conchide, și bine conchide diarul Pressa de la 20 Ianuarie: »Națiunea nostră nu voiesce a avea uă politică nici rusescä, nici austro-germană, ci simplu romănască. Guvernul nostru nu trebuie să se inspire de la nimeni din afară, ci numai de interesele din întru. El trebuie să se bucure de un egală încredere și stimă din partea tuturor. Căci Românii nu au idei preconcepute contra nimenui; ei voiesc să fiă bine cu gațiî, și să nu se absorbă în nimeni, căci numai așa pot fi liberi în acțiunea lor.* Cât despre noi, de la 1857 și pân’acum, concluderea nóstra a fost, este și rémâne nestrămutată : „Cine caută spre străin înstrăinat va fi. SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Berlin, 5 Februarie.— D. Goschen, ambasadorul Englitezei la Constantinopole, a sosit eri la Berlin, venind de la Londra; d-sea s’a coborît la ambasada englesă și va fi primit Duminică după amiadă în audiență privată de către Maj. Sea împăratul. Constantinopole, 6 Ian. — Porta a supus sancțiunea Sultanului două decrete, cel d’anteia punând un imposit silit asupra imobilelor, cellalt întingând obligațiunea serviciului militar asupra musulmanilor din Constantinopole până acum scutiți prin privilegiu. Vakít evalueza la 100,000 omeni efectivul armatelor din Epir și Tesalia, plus un reservă de 40,000 omeni care se pregătesc acum și a cărei jumătate se va trimite la Ianina, ci cealaltă jumătate la Trikola. D. Tissot, ambasadorul Franciei, a primit de la guvernul său instrucțiuni în privința circularei Porții de la 14 Ianuarie. POLITICA ESTERNA. Politica Franciei în cestiunea greca In ședința de la 3 Februarie a Camerei deputaților francezi, d. Proust desvolta interpelarea sea în privința politicii urmată de Francia în cestiunea greca. D-seafise că nu voesce a propune uă ordine de binefolositare ci țintesc? numai la uă schimbare de vederi între Cameră și guvern, care se bucură de deplina încredere a adunării. Toți n’au decât uă singură dorință și ambițiune, d’a înlătura orice pericol de resbel care ar amenința Europa. Acesta este să probă că Adunarea a aprobat înțeleptul și fermul curent al președintelui ies. D. Proust adaugă că, deși politica franceză este pacinică, Francia republicană nu trebuie să se neintereseze de afacerile esterore. Oratorul blameză proiectul de arbitragiu și declară că Europa nu trebuie să înlăture acum cestiunea grecă, după ce i-a pus foc. Europa trebuie să aducă pacea. D. Proust încheiă cicând că situațiunea Franciei este escelente și că ea doresceră pace solidă. D Barthélemy St. Hilaire, ministrul de externe,zise că Grecia se înșălă asupra însemnătății Congresului și a Conferinții. Grecia este un amic, căruia i-am da bucuros dreptate, dar care în acest moment are nedreptate. La Congres, unde Engliteza a luat inițiativa, a fost vorba două mijlocire, a cărei realizare a fost singurul scop al Conferinței. Acolo s’a stabilit traseul, și Grecii și Turcii fură invitați a-i accepta. Nota colectivă espediată în acesta privință mulțimea Turciei pentru concesiuni. Depeșile d-lui de Freycinet esclud orice ideiă despre oăsiluire materială, și d. Barthélemy dise că a urmat acesta politică a predecesorului său. După ce ministrul citi documentele privitore la acesta cestiune, declară apoi că politica cabinetului francez n’a fost nici uă dată răsboinică și nici n’a putut să fie altfel. Europa n’a putut să cedeze Greciei Thesalia și Epirul, de vreme ce aceste provincii nu erau ocupate. A fost cu totul altfel cu cestiunea muntenegrenă. Muntenegrul și-a cucerit singur teritoriul său și demonstrațiunea navală n’a avut altceva de scop decât de a esercitată presiune. Acesta este o afacere a concertului european, a cărui menținere este atât de dorită pentru Europa și pe care propunerea de arbitragiu nu ’l-a tulburat. Grecia n’a voit să asculte sfaturile cele înțelepte și a înarmat, ceea ce prezintă un pericol pentru pace, din aceste punturi de vedere s’a făcut propunerea de arbitragiu. Daca ambele puteri interesate ar fi aderat atunciotărîrea tribunalelor arbitrale ar fi avut putera unei sentințe Turcia a respins arbitragiul, dar cu tote acestea concertul European a continuat d’a exista și a căutat nucr mijloce d’a înlătura conflictul. In fine mă silesc să găsesc prin depeșî acea politică răsboinică, despre care s’a vorbit atât de mult, dar în zadar. Eu declar în mod solemn :, Am fost credincios păcii și chiar și acum urmărim uă țintă pacînică și o vom urmări fără preget. »Se înțelege casé de sine și, că uă pace demnă de națiunea nostră. Nu fără durere am vădut că s’a vorbit câtva timp despre pacea cu orice preț; uă asemenea pace nu dorim precum nu dorim nici un resbel. Am dat Greciei sfaturi care, din nenorocire, n’au fost ascultate. Vorbesc în numele guvernului . Francia nu se va arunca nici uă dată în verigă anchetă. Cu totă simpatia ce avem pentru Grecia, totuși nu putem a merge mai departe căci iubim Francia mai mult decât Grecia. Din acest loc unde mă aflu acum, dați Greciei sfatul de a asculta îndemnurile nóstre, să se lase pe bună-voința Europei. Turcia a făcut deja nisce concesiuni prin care Grecia își recapătă teritoriul fără versări de sânge. Daca Grecia va începe resbelul, apoi se va espune la nisce înfrângeri îngrozitore. Avem pacea, și Europa voesce s’o mănțină. Daca Grecia va pune focul, apoi nu vom putea să î măsurăm întinderea incendiului. Și insurecțiunea bosniacă au privit’o bărbații de Stat cu ușurință, și cu tote acestea ea a pus în flăcări întrega peninsulă balcanică. Nu sunt și nici voesc a face un pesimist darioesc numai să constat că am rămas în concertul european. Sunt convins că prevederile pacinice se vor realisa în curând. Presa franceză și politica orientală a Franciei. La Republique française de la 5 Februarie scrie următorele : "D. Barthélemy a înlocuit opera conferinței prin tribunalul arbitrar și pe lângă acesta a mai promis Turciei să-î dea dreptate contra pretențiunilor greceșce. Prin acesta se amenință în chipul cel mai serios pacea. Grecia pune mâna pe arme. Francia ar fi putut să interdică acesta Greciei în temeiul conferinței, dar d. Barthélemy zice acum melancolic, că Grecia nu’î ascultă sfatul său. Mențiunile d-lui Barthélemy sunt minunate, dar politica sea pare a conduce fatalmente la uă luptă de morte între Turci și Greci, care ar putea forte lesne să se transforme într’un conflagrațiune generală în Orient. D écad-sa ar avea tăria predecesorului său, atunci afacerea s’ar fi petrecut fără ca să se ivescá pericolul unui resbel. Cu bună-voința nepartinitore a d-lui Bartélemy St Hilaire, care pune sintimêntul în locul intereselor, suntem în pericol d’a audi în curând bubuitul tunurilor.] Obstrucționismul la Camera Comunelor Deputații irlandezi cari se retrăseseră în masă după proclamarea primului vot asupra bilului de coercițiune în Camera Comunelor, n’au stăruit în retragerea lor colectivă. S’au întors la ședința următore și au reînceput hărțileli parlamentare mai scomotase de cât orîcând. D’asta-déjá s’au legat de însuși președintele Camerii căruia i-au contestat dreptul de a se mai sui la fotoliu după uă lipsire de câteva ore. Acest incidinte a fost forte furtunos. A ajuns la o nouă moțiune de amânare, spre a permite președintelui se-șî justifice atitudinea prin precedente. Însă vasul era plin și d. Gladstone a intervenit personal și într’un mod energic ca se vestejescá precederile oposițiunii irlandeze. Diarele din Londra ne aduc relațiuni precise asupra sfîrșitului ședinței Camerii comunelor, ședință începută Luni și isprăvită Mercuri. Speakerul este acela care, în virtutea puterii sale presidențiale, a constatat în mod oficial faptul obstrucțiunii, a otărît să se pună un capăt și apoi, refusând cuvântul tutor oratorilor, a pus la vot cestiunea amânării. Cuvântul de închidere a discuțiunii nu s’a pronunțat, dar, de fapt, a fost închidere prin actul discreționar al speakerului. In ședința de Mercuri care s’a deschis conform cu regulamentul la amiadi, cu puține momente în urma ridicării ședinței de Luni, unii din deputații Irlandeii au voit să supună la apreciarea Camerii actul speakerului. Dar acesta pretențiune n’a fost admisă. In drept, puterea speakerului este nemărginită, el otărasce și cuvântul séü face lege. In fapt nu este nici un amintire ca să se fi abusat de acesta putere. Acum, când s’a efectuat deja prima citire a bilului Forster, cestiunea este d’a preîntâmpina revenirea manoperilor de obstrucțiune. Moțiunea făcută de d. Gladstone, Mercuri dimineța la sfârșitul ședinței de Luni, tinde la acest scop. Cestiunea de urgință ar putea să fie pusă Camerii — nu ca la noi, urgința unui proiect de lege, ci urgința de a trece la vot asupra unei cestiuni discutate — și Camera s’ar pronunța, fără desbatere, asupra urginții. Dacă ea ar admite urgința, s’ar trece încetă la vot. Se vede că acesta procedare este un echivalent exact cu închiderea discuțiunii de la noi, supt forma unei declarațiuni de urgință. Constituțiunea în Rusia. In die Presse, de la 4 Februarie, citim următorele : «După cum ni se anunță din Petersburg, nu încetezi nici cum pe acolo scomotele despre uă forte apropiată proclamare a Constituțiunei ruseșci. S’a dis câtva timp că acesta proclamare se va face la 2 Martie, aniversarea jilen suirii pe tron a împăratului Alesandru, or acum se speră că la 19 Februarie, aniversarea zilei în care s’a desființat robia, se va publica un ukaz prin care tóte autoritățile autonome, adunările provinciale și primăriile de oraș vor fi somate a trimite delegați la Petersburg cari, constituiți într’uă Adunare, vor avea a discuta tóte proiectele de contribuțiune și propunerile ministrului de finance. Propunerile adoptate de majoritate, vor fi apoi presintate împăratului spre confirmare. Un asemenea ukaz trebuie privit negreșit ca primul pas spre trecerea la forma guvernamentală constituțională.