Romanulu, ianuarie 1881 (Anul 25)

1881-01-26

Linia de 30 litere petit, pagina IV, — 40 bani Deto , » » pagina III, — 2 lei — A se adresa : IN ROMANIA, la administrațiunea diarului. LA PARIS, la Havas, Laffîte et C-nie, 8 Place de la Bourse, LA LONDON, la Eugene Miroudet C-nie, 139— 140, Fleet Street, London E­C, LA VIENA, la d-nii Haasentein și Vogler. Walfischgasse 10. LA PRANCFORT, S.­M.G. L. Daube et C­ine, pentru Germania, Belgia, O­­landa, Elveția și America. Articolele nepublicate se arda. 20 BANI EXEMPLARUL ANUL AL DOUĂ­ZECI ȘI SCINCILE_________ Redacțiunea și Administrațiunea, strada Dom­nei 14. Voiesce și vei putea. ANUNCIURI­ LUNI, MARȚI, 26, 27 IANUARIE, 1881. Luminează-te și vei fi. ABONAMENTE: In Capitală și districte : un an 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țările Europei, trimestru 15 lei. A se adresa IN ROMANIA, la administrațiunea­­ ziarului. LA PARIS, la Havas, Laffîte et C­une, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15 Fleisch­markt. IN ITALIA, la d. doctor Gustavo Croce, Vi- San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se refusd. 20 BANI ESEMPLARUL piarul Tressa de la 20 Ianuariü (jioe: »Prin acesta scriere d. Maiorescu ne spune că d. Lascar Catargi este cap numai cu numele, ci că capul spiritual este d-nu Maiorescu. »D. Maiorescu se oferă Austro-Germaniei a lucra în sensul ideilor acestor aliați.* BOCIM,2? si 1881 Domnul Maiorescu, dovedirăm alal­­tă­ieri,la păcătuit, în manifestul séu, și ca istoric, și ca Român, și ca om politic. Timpul de la 20 ianuarie nega din tote privirile și <fice : »D. Maiorescu n’a vorbit nici în numele junei drepte, nici chiar a des­voltat un pro­gram al séu de politică practică și imediat aplicabilă.... »Trebuie ca roua credință și setea de ca­­lomnie a organului d-lui Rosetti s’ajungă pene la tâmpire pentru a scote d’aci un întreg program politic.* Trecem peste nobilele espresiuni ale boierilor celor noul și venim la cestiune. In programa de la 1 Ianuarie, d. Maiorescu ,zice: »Vederile espuse mai sus, sunt împărtă­șite d'un mare număr de omeni politici ro­mâni. In deosebi, ele re­zumă convingerea unor membrii conducători ai partidului ju­nei drepte.* Prin urmare, negarea din 20 Ia­nuarie a Timpului este desființată prin clara afirmare de la 1 Ianuarie a d-lui Maiorescu. Steua României, care represintă uă altă­ partită sau grup și care cea d’antain a vorbit despre pro­grama d-lui Maiorescu, <Jice la 4 Ia­nuarie . »Articolul d-lui Maiorescu are de titlu despre »Situațiunea politică a României. »El începe cu întrebarea : «Ce însemneza pentru Germania un prin­cipe de Hohenzollern pe tronul României. »El, (articolul) merită d’a atrage aten­țiunea opiniunii publice, căci vederile es­puse într’ensul, după cum mărturesce ensu­și autorul, »sunt împărtășite d’un mare număr de omeni politici români. In deosebi, ele re­­sumă convingerea unor membrii conducă­tori ai pârlitului junei drepte. * L’Independance Roumaine combate necurmat partita din care facem parte. Acel chiar are de directore pe d. Ventura; domnia-sea cunosce d’a­­prope pe toți cei din bătrâna și juna drepta, căci cu toții a lucrat pe tă­râmul politic. E că dér ce dice domnu Ventura la 17—29 Ianuarie. »D. Maiorescu trece, cu drept cuvânt, ca represintante al ideielor junilor conservatori, și articolul său, subscris și ostensilele re­produs în Timpul, devine un fel de pro­gramă politică. Care este acea programă? Ea se póte resuma în două cuvinte, la acsioma următore : »România trebuie să se rizăme, se se sfă­­tuiască (s’adosser) pe politica austro-ger­­mană. »Nici uă­dată nu ne-am fost îndouit c’a­­cista este politica d-lui Maiorescu ș’a unora din amicii sei­ a­veni cnsé s’o accentueze tocmai în momentul când cestiunea Du­nării pune pe România în luptă deschisă cu Austria­ susținută de Germania, este a­­ jice­curat: — „Guvernul Brătianu nu voiesce sau nu pute servi politica predomnitore în Eu­ropa. Acesta noi vom face o și suntem gata pentru acestă sarcină.” »D. Maiorescu are aerul d’a­­ jice : »D. Catargi este capul partitei, dér eu ș’amicii mei avem politica nostră.* pice­va pre Timpul că și d. Ven­tura este de rea credință în privința vechiei și junei drepte, și că setea de calomnie l’a condus pene la tâm­pire ? E că dor dovedit, de către Steaua României, de către Pressa și de că­tre însu­și d. Ventura, vechil amic al bătrânei și junei drepte, că afir­mările istorice ale d-lui Maiorescu, scrise în limba germană și repro­duse în Timpul, au fost neadevărate; că programa­rea politică nu este romănescă, și că negările ce face acum în Timpul nu-i servesc de­cât d’a arăta că se svîrcolesce ca culpa­bilul prins asupra faptului. Faptul, asupra cărui­a fu prins cel mai de frunte membru al par­titei bătrânei și junei drepte re­­’ntrunite, este : Falsificarea, cu cugetare și pre­­cugetare, a istoriei despre căderea principelui Cuza și alegerea principe­lui Carol. Faptul asupra cărui­a mai fu prins este : Calomniarea cea mai gravă făcută principelui Carol de Hohenzolern ce a primit Tronul României pentru a fi un aginte al Germaniei, er nu Dom­nul Românilor. Faptul asupra cărui­a fu prins este: Ațîțarea lumii la dispreț contra națiunii, silindu-se s’arate că aei par­titele sunt instrumente ale străi­nilor . Că națiunea este uă turmă tâm­pită și degradată ce se lasă a o conduce unii la ruși, alții la ger­mani, fără ca densa să scie nici ce se face nici ce póte și trebuie să facă. Faptul în fine, asupra cărui­a mai fu prins, este acuzarea către străini că guvernul actual se compune de bărbați cari sunt agenții Rusiei de la 1848 și pân’acum . Apel către Germania și Austro-Un­­garia se intervie și să dea guvernul în mânele partitei de la Timpul, pentru ca densa să facă ca Domnul Românilor să se transforme acum în „cui înfipt în carnea Rusiei.“ Ș’acestea nu le țl­cem noi, ci Steua României, Pressa și d. Ventura, care a trăit d’aprope cu cei de la Timpul și care, ca și dânșii, ne combate și cu furia ne acasă. Ece despre acestea ce mai­­ zice Steua României de la 9 ianuarie: »Fi-va d. Maiorescu uă victimă a pro­­prielor sale convingeri și a convingerilor unor membrii conducători ai partidului junei drepte ? Se a­doră este victima mrejelor po­litice ale celor de la cârma­­cii ? »Se pute cnse ca d. Maiorescu, în pre­supunerea căderii de la putere a d-lui Bră­tianu, sĕ fi voit, prin dechlarările sale, a-șî asigura pentru sine și coreligionarii săi po­litici bunele grații ale guvernelor din Ger­mania ș’Austro-Ungaria ; în acesta d’a doua ipotesă, d. Maiorescu încă ar fi victimă, căci nu stim cum s’ar mănține la putere, când s’ar sei în țară că domnia mea și pár­toul din care face parte sunt deja îngagiațî se realiseze un programă politică în fruntea căreia ar sta scris : »Aservirea către Austro-Ungaria și Ger­mania. »Ipotesa d’anteiű devine probabilă, dacă considerăm mai cu sema tăcerea momen­tană a Românului și acelor-l-alte­­ fiare gu­vernamentale , ipotesa din urmă devine și mai probabile, decâ considerăm neputința conservatorilor d’a veni la cârma țârei alt­cum de cât făcând séu promițend a face tre­­bile străinilor. * Și d. Ventura, facând acum și dum­­nelui pe d. Brătianu aginte al Aus­­tro-Ungariei, încheia, adresându-se către d. Maiorescu ș'ai séi : »Preferim menținerea d-lui Brătianu ș’a­­lor séi la guvern, de cât d’a vedea pe a­­micii noștrii venind făr’a avea la spatele lor națiunea. »Suntem români, mai nainte d’a fi con­servatori . Ast­fel conchide, și bine conchide în acesta privință, d. Ventura. E ce și cum conchide, și bine con­chide diarul Pressa de la 20 Ianuarie: »Națiunea nostră nu voiesce a avea uă politică nici rusescä, nici austro-germană, ci simplu romănască. Guvernul nostru nu trebuie să se inspire de la nimeni din a­­fară, ci numai de interesele din întru. El trebuie să se bucure de un egală încredere și stimă din partea tuturor. Căci Românii nu au idei preconcepute contra nimenui; ei voiesc să fiă bine cu gațiî, și să nu se absorbă în nimeni, căci n­umai așa pot fi liberi în acțiunea lor.* Cât despre noi, de la 1857 și pâ­n’acum, concluderea nóstra a fost, este și rémâne nestrămutată : „Cine caută spre străin înstrăinat va fi. SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Berlin, 5 Februarie.— D. Goschen, am­basadorul Englitezei la Constantinopole, a sosit eri la Berlin, venind de la Londra; d-sea s’a coborît­ la ambasada englesă și va fi primit Duminică după amiadă în au­diență privată de către Maj. Sea împăratul. Constantinopole, 6 Ian. — Porta a su­pus sancțiunea Sultanului două decrete, cel d’anteia punând un imposit silit asupra i­­mobilelor, cel­l­alt întingând obligațiunea serviciului militar asupra musulmanilor din Constantinopole până acum scutiți prin pri­­vilegiu. Vakít evalueza la 100,000 om­eni efecti­vul armatelor din Epir și Tesalia, plus un reservă de 40,000 omeni care se pregătesc acum și a cărei jumătate se va trimite la Ianina, ci cea­l­altă jumătate la Trikola. D. Tissot, ambasadorul Franciei, a pri­mit de la guvernul său instrucțiuni în pri­vința circularei Porții de la 14 Ianuarie. POLITICA ESTERNA. Politica Franciei în cestiunea greca In ședința de la 3 Februarie a Camerei deputaților francezi, d. Proust desvolta in­terpelarea sea în privința politicii urmată de Francia în cestiunea greca. D-sea­­fise că nu voesce a propune uă ordine de bi­nefolositare ci țintesc? numai la uă schim­bare de vederi între Cameră și guvern, care se bucură de deplina încredere a a­­dunării. Toți n’au de­cât uă singură do­rință și ambițiune, d’a înlătura ori­ce pe­ricol de resbel care ar amenința Eu­ropa. Acesta este să probă că Adunarea a aprobat înțeleptul și fermul curent al președintelui ies. D. Proust adaugă că, de­și politica franceză este pacinică, Francia republicană nu trebuie să se neintereseze de afacerile ester­ore. Oratorul blameză proiectul de arbitragiu și declară că Eu­ropa nu trebuie să înlăture acum cestiunea grecă, după ce­­ i-a pus foc. Europa trebuie să aducă pacea. D. Proust încheiă cicând că situați­unea Franciei este escelente și că ea doresce­ră pace solidă. D Barthélemy St. Hilaire, ministrul de externe,­­zise că Grecia se înșălă asupra însemnătății Congresului și a Conferinții. Grecia este un amic, căruia i-am­ da bu­curos dreptate, dar care în acest moment are nedreptate. La Congres, unde Engli­­teza a luat inițiativa, a fost vorba două mij­locire, a cărei realizare a fost singurul scop al Conferinței. Acolo s’a stabilit tra­seul, și Grecii și Turcii fură invitați a-i accepta. Nota colectivă espediată în acesta privință mulțimea Turciei pentru conce­siuni. Depeșile d-lui de Freycinet esclud ori­ce ideiă despre oă­siluire materială, și d. Barthélemy dise că a urmat acesta po­litică a predecesorului său. După ce ministrul citi documentele pri­­vitore la acesta cestiune, declară apoi că politica cabinetului francez n’a fost nici uă dată răsboinică și nici n’a putut să fie alt­fel. Europa n’a putut să cedeze Greciei Thesalia și Epirul, de vreme ce aceste provincii nu erau ocupate. A fost cu totul alt­fel cu cestiunea muntenegrenă. Munte­­negrul­­ și-a cucerit singur teritoriul său și demonstrațiunea navală n’a avut alt­ceva de scop de­cât de a esercita­tă presiune. Acesta este o­ afacere a concertului european, a cărui menținere este atât de dorită pentru Europa și pe care propunerea de arbitragiu nu ’l-a tulburat. Grecia n’a voit să asculte sfaturile cele înțelepte și a înar­mat, ceea ce prezintă un pericol pentru pace, din aceste punturi de vedere s’a fă­cut propunerea de arbitragiu. Daca ambele puteri interesate ar fi aderat atunci­otărîrea tribunalelor arbitrale ar fi avut put­era unei sentințe Turcia a respins arbitragiul, dar cu tote acestea concertul European a continuat d’a exista și a căutat nucr mi­jloce d’a înlă­tura conflictul. In fine mă silesc să găsesc prin depeșî acea politică răsboinică, despre care s’a vorbit atât de mult, dar în zadar. Eu declar în mod solemn :­­, Am fost cre­dincios păcii și chiar și acum urmărim uă țintă pacînică și o vom urmări fără pre­get. »Se înțelege casé de sine și, că uă pace demnă de națiunea nostră. Nu fără durere am vădut că s’a vorbit cât­va timp despre pacea cu ori­ce preț; uă asemenea pace nu dorim precum nu dorim nici un res­bel. Am dat Greciei sfaturi care, din ne­norocire, n’au fost ascultate. Vorbesc în numele guvernului . Francia nu se va arunca nici uă dată în veri­gă anchetă. Cu totă simpatia ce avem pentru Grecia, totuși nu putem a merge mai de­parte căci iubim Francia mai mult de­cât Grecia. Din acest loc unde mă aflu acum, dați Greciei sfatul de a asculta îndemnurile nóstre, să se lase pe bună-voința Europei. Turcia a făcut deja nisce concesiuni prin care Grecia își recapătă teritoriul fără ver­­sări de sânge. Daca Grecia va începe res­­belul, apoi se va espune la nisce înfrângeri îngrozitore. Avem pacea, și Europa voesce s’o mănțină. Daca Grecia va pune focul, apoi nu vom putea să­ î măsurăm întinde­rea incendiului. Și insurecțiunea bosniacă au privit’o bărbații de Stat cu ușurință, și cu tote acestea ea a pus în flăcări întrega peninsulă balcanică. Nu sunt și nici voesc a face un pesimist dar­ioesc numai să constat că am rămas în concertul euro­pean. Sunt convins că prevederile pacinice se vor realisa în curând. Presa franceză și politica orientală a Franciei. La Republique française de la 5 Februarie scrie următorele : "D. Barthélemy a înlocuit opera conferin­ței prin tribunalul arbitrar și pe lângă a­­cesta a mai promis Turciei să-î dea drep­tate contra pretențiunilor greceșce. Prin a­­cesta se amenință în chipul cel mai serios pacea. Grecia pune mâna pe arme. Fran­cia ar fi putut să interdică acesta Greciei în temeiul conferinței, dar d. Barthélemy­­ zice acum melancolic, că Grecia nu’î as­cultă sfatul său. Mențiunile d-lui Barthé­lemy sunt minunate, dar politica sea pare a conduce fatalmente la uă luptă de morte între Turci și Greci, care ar putea forte lesne să se transforme într’un conflagra­­țiune generală în Orient. D éca­d-sa ar a­­vea tăria predecesorului său, atunci aface­rea s’ar fi petrecut fără ca să se ivescá pericolul unui resbel. Cu bună-voința ne­­partinitore a d-lui Bartélemy St Hilaire, care pune sin­timêntul în locul intereselor, suntem în pericol d’a audi în curând bubui­tul tunurilor.] Obstrucționismul la Camera Comunelor Deputații irlandezi cari se retrăseseră în masă după proclamarea primului vot asu­pra bilului de coercițiune în Camera Co­munelor, n’au stăruit în retragerea lor co­lectivă. S’au întors la ședința următore și au reînceput hărțileli parlamentare mai sco­­motase de cât orî­când. D’asta-déjá s’au legat de însuși președintele Camerii căruia i-au contestat dreptul de a se mai sui la fotoliu după uă lipsire de câte­va ore. A­­cest incidinte a fost forte furtunos. A ajuns la o­ nouă moțiune de amânare, spre a permite președintelui se-șî justifice atitu­dinea prin precedente. Însă vasul era plin și d. Gladstone a intervenit personal și în­­tr’un mod energic ca se vestejescá prece­­derile oposițiunii irlandeze. Diarele din Londra ne aduc relațiuni pre­cise asupra sfîrșitului ședinței Camerii co­munelor, ședință începută Luni și isprăvită Mercuri. Speakerul este acela care, în vir­tutea puterii sale presidențiale, a constatat în mod oficial faptul obstrucțiunii, a otărît să se pună un capăt și apoi, refusând cu­vântul tutor oratorilor, a pus la vot ces­tiunea amânării. Cuvântul de închidere a discuțiunii nu s’a pronunțat, dar, de fapt, a fost închidere prin actul discreționar al speakerului. In ședința de Mercuri care s’a deschis conform cu regulamentul la amiadi, cu puține momente în urma ridicării șe­dinței de­­ Luni, unii din deputații Irlandeii au voit să supună la apreciarea Camerii actul speakerului. Dar acesta pretențiune n’a fost admisă. In drept, puterea speake­rului este nemărginită, el otărasce și cu­­vântul séü face lege. In fapt nu este nici un amintire ca să se fi abusat de acesta putere. Acum, când s’a efectuat deja prima ci­tire a bilului Forster, cestiunea este d’a preîntâmpina revenirea manoperilor de ob­­strucțiune. Moțiunea făcută de d. Gladstone, Mercuri dimineța la sfârșitul ședinței de Luni, tinde la acest scop. Cestiunea de ur­­gință ar putea să fie pusă Camerii — nu ca la noi, urgința unui proiect de lege, ci urgința de a trece la vot asupra unei ces­­tiuni discutate — și Camera s’ar pronunța, fără desbatere, asupra urginții. Dacă ea ar admite urgința, s’ar trece încetă la vot. Se vede că acesta procedare este un echi­valent exact cu închiderea discuțiunii de la noi, supt forma unei declarațiuni de ur­­gință. Constituțiunea în Rusia. In die Presse, de la 4 Februarie, citim următorele : «După cum ni se anunță din Petersburg, nu încetezi nici cum pe acolo scomotele despre uă forte apropiată proclamare a Constituțiunei ruseșci. S’a dis cât­va timp că acesta proclamare se va face la 2 Mar­tie, aniversarea­­ jilen suirii pe tron a îm­păratului Alesandru, or acum se speră că la 19 Februarie, aniversarea zilei în care s’a desființat robia, se va publica un ukaz prin care tóte autoritățile autonome, adu­nările provinciale și primăriile de oraș vor fi somate a trimite delegați la Petersburg cari, constituiți într’uă Adunare, vor avea a discuta tóte proiectele de contribuțiune și propunerile ministrului de finance. Pro­punerile adoptate de majoritate, vor fi apoi presintate împăratului spre confirmare. Un asemenea ukaz trebuie privit negreșit ca primul pas spre trecerea la forma guver­namentală constituțională.

Next