Romanulu, februarie 1881 (Anul 25)

1881-02-23

174 POLITICA EXTERNA. Respunsul Italiei la circulara turcescă de la 14 Ianuarie Diarul și Diritto publică testul Notei pe care ambasadorul italian a adresat’o Porții, la 12 Februarie, ca respuns la Nota oto­mană de la 14 Ianuarie 1881. Ec’o , Constantinopole, 21 Februarie 1881. »Domnule ministru. »Guvernul regal, după ce a luat cunos­­cință de circulara Porții de la 14 Ianuarie 1881, în privința cestiunii greco-turce, m'a însărcinat să comunic următorele Escelenței Vóstre. »Guvernul regal, după ce s’a înțeles cu cele­l­alte guverne, ia act de simțimântele împăciuitore, exprimate prin comunicarea de mai sus, precum și de promisiunea da se abține de la ori­ce atac, și contăză pe in­­tențiunea Sublimei Port! de a acorda nișce concesiuni mai întinse de­cât acelea care sunt espuse în Nota iei de la 3 Octombre din anul trecut. In acestă convingere, gu­vernul regal m’a însărcinat a primi tote propunerile ce Sublima Portă va fi în po­­sițiune să facă, pentru­ ca guvernul regal, în înțelegere cu cele­l­alte puteri, să potă judeca daca acele condițiuni pot conduce la uă resolvare a cestiunii. »Semnal: Corti.* Rolul Germaniei în cestiunea greco-turcă. Corespondința politică primește următorea scrisore din Berlin cu data de 3 Marte : »Declarațiunea publicată era de Norddeut­sche Allgemeine Zeitung asupra rolului Ger­maniei în starea actuală a neînțelegerii greco-turce, nu mai lasă nimic de dorit în privința lămuririi; totuși sunt la locul lor câte-va observațiuni complimentării. »Când propunerea franceză pentru a con­voca un tribunal arbitrar nu întâmpină uă bună primire nici în Constantinopole, nici în Atena, și când Francia își retrase din astă cauză propunerea s­a, ne aflam în fața unei încremeniri a acțiunii europeane și prin urmare părea neînlăturabil pericolul ca între Turcia și Grecia se isbucnescá res­­belul. Dar Porta nu respinsese pur și sim­plu propunerea, ci făcuse tot două­ dată și contra-propunerea pentru negocierile ce tre­­buiau se se începa la Constantinopole. Pu­terile se deciseră a adera la acestă propu­nere , dar mai din tote părțile se adresa Germaniei cererea de a da, prin propuneri formale și materiale, un sprijin amestecului puterilor în Constantinopole. Germania co­respunse cel puțin într’atât acestei cereri, că făcu asupra formei intervenirii comune în Constantinopole nisce propuneri, care fură aprobate de tóte guvernele interesate. »Acum este vorba d'a pune în aplicație propunerile admise. Aci s’a ivit ânse greu­tatea, că ambasadorii din Constantinopole, mai mult de­cât cei de prin veri-ce altă capitală sunt obicinuiți cu un acțiune indi­­pendinte și au relațiuni particulare, pe care nu vresc a le lăsa necultivate nici chiar în momente importante. De aceea se pare că nu merge tocmai bine cu acțiunea decisă, de vreme ce, pe lângă aceea că demersu­rile ce sunt de făcut trebuie sĕ l­ă fără nici uă reservă, dar âncă ele trebuie sé liă ajutate d’uă fre­care pasiune. Guvernul german are cel mai mare interes să nu e­­siste pe nicăirî bănuiala că, la cas d’uă nereușită a demersurilor întreprinse în Con­stantinopole, asupra lui s’ar putea arunca vina. In urma unor cereri stăruitorea din partea guvernelor amice, Germania s’a de­cis a propune un regulă pe care trebuie s’o primesca guvernele ce negocieza în Con­stantinopole pentru înlăturarea resbelului. Daca acesta regulă nu va fi esecutată cu seriositate, apoi nici uă altă putere mai mult ca Germania nu va privi mai cu ne­păsare uă încăerare greco-turcă și guver­nul german, în propunerea ce i s’a cerut, i a avut în vedere numai și numai interesul Europei, éi nici de cum verî­ un interes special al Germaniei. Deca resbelul între Grecia și Turcia nu va fi înlăturat, apoi el pate să remână localisat, și Germania nu pate fi întru nimic atinsă de neajunsurile ce un asemene resbel localisat ar aduce pentru alte puteri.* Engliteza și Transvaalul Se pare că guvernul englez, cel puțin după cât se pute vedea dintr’un articol pu­blicat de ziarul liberal Dity News, este dis­pus a schimba atitudinea sea față cu Trans­vaalul. E ce în adevăr ce ne spune ace­st organ de publicitate: »Cabinetul a fost penénd­ mereu réu in­format de relațiunile represintanților locali ai ministeriului pentru colonii asupra cu­rentului ce domnesce în Transvaal; proba despre contrariul a dobândit’o Englitera plă­­tind’o cam scump, dar ea este neîndoiosă. Câțî­va agitatori pot în adevăr să ațâțe oă parte din mulțime spre a insulta pe un perceptor de dări seu a înpușca pe un a­­gent, polițienesc, dar nu vor reuși nici vă­­dată să o facă a ataca un movilă pe care ar vedé baionetele englese. Intréga partită liberală a Englitezei simte astăzî în unani­mitate că, déca anecsarea Transvaaluluî s’a efectuat contra voinția marei majoritățî a poporațiunii de acolo, apoi astăzi trebuie sé mărturim acesta nedreptate și s’o repa­răm. Se vor ivi negreșit greutăți și este în adevăr trebuință pentru acesta d’un mare curagiu moral din partea guvernului; dar atât partita liberală cât și guvernul libe­ral trebuie mai nainte de tote se repare nedreptatea comisă, și să asemene otărîre a cabinetului, care numără bărbații ca d-nii Gladstone și Bright, va găsi sprijinul țărei. Chiar și cestiunea mai delicată a onorei militare, de­și este mai anevoiosă ca cea politică, nu pate să fi­ considerată ca uă pedică de neînvins. Supunerea Boerilor, în fața unui număr de trupe engleze relativ mare, s’ar pute considera ca uă concesiune suficientă. Se va pute lesne găsi un com­promis î rulotă ce vor fi apărate interesele indigenilor și se va inaugura uă politică sud-africană comună. * Reforma judecătoreștii în Italia Ministrul de justiție va ’nfățișa Camerul, îndată după redeschidere­a, un proiect de lege pentru reorganizarea justiției. Acest proiect, pe lângă alte reforme ’n­­semnate, propune un singur judecător pen­tru afacerile civile. Ministerul de justiție lucrază la două nouă proiecte destinate a ’ntroduce ore­care mo­dificări în codicele de procedură civile și ’n cel de procedură criminală, cu scopul de a face justiția mai espeditivă și mai sigură, suprimând multe din formalitățile cerute astăzi. ■————-------------------------­ SOIRI D’ALE BILEI D. D. Protopopescu, director general al vămilor și contribuțiunilor este însărcinat provisoriu a îndeplini funcțiunea de secretar general al ministerului de financie. * * * Monitorul oficial promulgă convențiunea încheiată cu Italia și tratatul de comerciü încheiat cu Belgia. * * * Ancheta parlamentară numită spre a cer­ceta abuzurile ce s’au imputat prefectului de Argeș, prin petițiuni adresate Camelii a plecat Sâmbătă din Bucuresci. * * * Citim în Gazeta Transilvania despre o frumosă recompensă, care a bine-voit A. S. R. Domna a da d-lui Mocioni. Publicu­­lui român abia este cunoscut că ilustrul Alecs, de Mocioni, ca diletante a compus deja o­ mulțime de piese musicale, dintre cari opt, a și publicat și distribuit între amici, amice, buni cunoscuți și cunoscute. Ultimul op, șese cântece, l’a dedicat încă în iérna Al­teței Sale Regale Domnei României, care i-a trimis scrisă de mâna Zei­ță poestă frumosă, în limba germană, pe care tocmai o terminase, supt titlul: An die Philister. Domnul Mocioni. Să-i fie pus dece deco­­rațiuni pe pept, nu putea să se bucure artistul ca de acesta rară atențiune. Din­tre piesele sale musicale, astă éina Orches­tral teatrului național-magiar d’arcî, produsa un tip de uvertura la opera, Marsul funebr, scris în memoria neuitabilei sale mame. DIN STRAINETATE Uă telegramă din Viena, cu data de 4 Martie și publicată de Pester Lloyd, zice că este neîntemeiată spirea cum că Rusia s’ar fi îndatorat prin declara­țiuni să împe­­dice pe Slavii de la Balcani de la ori­ce cooperare cu Grecii. Niște asemenea decla­­rațiuni nu sunt nici cerute, nici date, to­tuși se asigură că diplomația rusă co­­operezá în mod real și în cel mai mare a­­cord cu cele­l­alte puteri la mijlocirea pacî­­nică din Constantinopole. —x— Times, susținând evacuarea Kandaharu­­ui, crice : »Trebuie ore să căutăm un al l doilea Transvaal în Afganistan spre a fi ROMANULU, 24 FEBRUARIE 1881 siliți a face mai în toți anii câte un res­bel, în care chiar victoriele sunt nerodi­­tore, or înfrângerile ne acoperă cu ru­șine ? Oă scrisore privată din Hong Kong, pu­blicată de Saint-James- Gazette, zice că China face pregătiri energice de răsboiu. Rusia înarmeză și ea. Ast­fel în portul de la Magasaki se înarmeză cu tunuri și se înzestreză cu munițiune cinci vase rusesc­ de resbel. Ijiarul Vak­it anunță că șefii Albanesilor au ținut uă mare întrunire în Prizrend, în care au decis să ajute cu orî­ce preț­ pe Portă contra Greciei. -------------------«an»------------------­ Scrutinul individual și scruti­nul pe listă. Un depeșă sosită astăzî ne spune că d. Grevy și d. Gambetta vor avea astăd­o­uă conferință în privința scrutinului pe listă. Se scie că acest mod de scrutin este spri­jinit de președintele Camerei franceze și va veni în curând în desbaterile Camerei, unde întâmpină chiar de acum un mare împotrivire. Voim să ne folosim d’acésta ocasiune ca se explicăm în câte­va cuvinte ce se înțe­lege prin scrutin pe listă. S’a­­fis, cu drept cuvânt, scrutinul indi­vidual este scrutinul pentru un om, or scru­tinul pe listă este scrutinul pentru uă ideă. Cu cel d’anteiu votul se află supt influința administrativă și a intereselor locale cărora sunt subordinate tóte cuvintele politice; cu cel d’al douilea, din contra, alegetoriî se ved siliți a lăsa la uă parte tóte aceste in­­fluințî spre a nu se îngriji de­cât de inte­­resul general care primără pe tote cele­l­­alte. Cu scrutinul individual fie­care județ a­­vând se alegă, spre exemplu, cinci depu­tați, se împarte în cinci circonscripțiuni, și fie­care alege un deputat. Cu scrutinul pe listă, fie­care județ a­­vând se alega cinci deputați, fie­care par­tidă constitue oă listă de cinci, care se voteza de toți alegetorii județului. Se vede că prin acesta din urmă proce­­dere, cei cinci deputați, în loc de a repre­­sinta ca în scrutinul individual, fie­care uă parte din județ, represintă toți împreună județul întreg. Nu voim să discutăm aici care din acele două mijloce de vot dă cele mai sigure garanții alegătorului, nici criticele presin­­tate în contra ambelor sisteme. Ne mărgi­nim a arăta deosebirea ce esistă într’un sistemă și cea­l­altă, ca citatorii se ’nțe­­lege mai bine lupta parlamentară ce a ’n­­ceput în secțiunile Camerei franceze și peste câte­va cjile va începe în ședință plinară. El se afla la feréstrá cu nepoții séi George și Jeanne. înaintea casei se află oă estradă acoperită de flori și cu bustul Republicii. Delegațiunile consiliului municipal Pari­sian și ale altor comune stau sub ferestra marelui poet, privind defileul. Aplause frenetice și strigătele de Bravo des Roumains, vive la Roumanie! primesc pe Români. Victor­ Hugo emoționat salută și mulțămeșce. Delegații depun drapelul, cu­nunile și pornim apoi strigând : Vive Victor Hugo, vive la France! strigăt la care mul­țimea respunde din nou prin vive­res Rou­mains ! Ca la 500,000 omeni, se dice, c’au defi­lat în timp de 5 ore pe sub ferestra lui Victor Hugo. Imposibil se descrii­ entusias­­mul mulțimii care acoperea literalminte tro­tuarele, ferestrele și balcanele de pe Avenue d’Eylau. In același timp se da la Trocadero­uă represintațiune estraordinară în onorea lui Victor Hugo. Sora la teatre se juca Hernani și Lucreția Borgia. S’a observat forte mult lipsa Grecilor, mai ales în acest moment când Europa se ocupă de el, când numai Francia ’i susține, când acela căruia se face un așa serbatore se numesce Hugo. Hugo care ’- a cântat în Orientalele lui, care a contribuit forte mult la 1828 se mișce opiniunea publică în fa­­vorea Grecilor. Mihalcea. Serbaterea lui V. Hugo. (Corespondință particulară a ROMANULUI) Paris, 1 Marte 1881. Poparele mari respectă pe omenii mari. Ele sciu cum se manifeste, în modul cel mai briliant, gratitudinea și stima ce le conservă. Sărbătorea ce Francesii organi­­sază în onorea lui V. Hugo, fu una din a­­celea pe care numai nobilul popor al Pa­risului pate să le concepá. Voi cerca, d-le redactor, se dau uă idei cititorilor Româ­nului de acea ce au diua de 27 Februarie, pentru Parisian­. De pe la orele 9 de dimineța, mulțimea se grămădea pe piața arcului de triumf și pe căile care duc spre Avenue d’Eylau unde se află locuința lui V. Hugo. Corporațiunile și asociațiunile de uvrieri soseau cu stindarde și musici în frunte. Peronul Arcului de triumf era ocupat de o­ enormă orchestră care intona de mai multe ori Marseillesa. Delegațiunile Studen­ților, în fruntea cărora se aflau Românii, erau­ în faț­a arcului de triumf. Societatea studenților Români delegase pe domnii Nanu, Gănescu, Morțun. Cu tote acestea se aflat­ ca la 50 din compatrioții noștri, cami urmau­ un superb drapel tri­color cu inscripția : Les étudiants roumains ă Paris, â Vic­tor Hugo. Românii mai purtau încă trei frumose cunune de fiori. La ora 12, în sunetul mu­­sicilor, lumea se mișcă. Cea mai mare or­dine domnesce de-a lungul parcursului. La intrarea cărei Avenue d’Eylau, comuna vă­­de scia un frumos arc compus din drapele și ghirlande de flori, printre interstictele cărora se citeau titlurile scrierilor lui Hugo. După uă jumătate oră de drum, ne aflăm în faț­a casei lui Victor Hugo. MANIFESTAȚIUNEA COPIILOR Copiii nu puteau să nu fie represintați la serbarea marelui poet care a găsit în copii cele mai frumose inspirațiuni ale lui. Patru fetițe, conduse de Gatulle Mendes, îmbrăcate cu alb au venit la poet și una din ele a recitit următorele versuri: I Nouș sornmes Ies petits pinsons, Les faurettes au rol espiégle, Qui viennent chanter d -s chansons A l’Aigle. II est terrible ! mais trés doux; Et sans que son courroux s’allume, On peut fourrer sa té e sous Sa plume. II Nous sommes, en bouton enccr, Les fleurs de l’aurore prochaine, Que parfument les mousses d’or Du chene. II lutte avec les vents burteurs ! Mais sa peur, sous l’assaut du gouffre, C’cst qu’á ses pieds l’une des fleurs N’en souffre. III Nous sommes les petits enfants, Qui viennent, gais, vifs, heureux d’etre, Féter de rires triomphants L’ancetre. Si Jeanne et Georges sont jaloux, Tant pis pour eux! C’est leur affaire... — Et maintenant, embrassons-nous, Grand-pére ! I Suntem micile păserele,—Ciocârliile cu sborul sprinten,— care vin să cânte cân­tece—Vulturului. El e crunt! dar forte blând,— și fără ca să se mânie.—Ne putem vîrî capul—Supt aripa sea. II. Suntem boboci încă,—Florile aurorei viitóre,— care prosumă mușchiul aurit — Al Stejarului. El luptă cu vânturile urlătore!—Dar sin­gura sea temere este ca loviturile lor să nu facă să sufere vre­una din florile care se află la piciorele sale. III Suntem micii copii,— cari vin veseli, voioși, fericiți d’a fi,—se serbeze cu zîm­­bete triumfatore—pe strămoș. Déca Iona și George !) sunt geloși,—atât mai reü pentru dânșii! Asta e treba lor ..— »Și acum să ne îmbrățișăm,—Tată­ moșule ! Audind versuri poetul nu ’și a putut o­­pri lacrimele. A sărutat cu efusiune pe copii­i și îi a mulțămit. NECROLOGIA Drou­yn de Lhuys. A murit la Paris, unul din cei mai dis­tinși diplomați ai epocei nostre, d. Drouyn de Lhuys, fost ministru al afacerilor străine în Francia și unul din cei care au luat u­ parte mai activă și mai folositare Româ­niei cu ocasiunea congresului din Paris. D. Drouyn de Lhuys sé născuse la Paris in 1805. Intră în cariera diplomatică în 1830 și fu numit întâi atașat la ambasada din Madrid și apoi însărcinat de afaceri la Haga. Cu câți­va ani mai târ­jiu, în capul di­recțiunei comerciale a ministrului afacerilor străine, fu ales deputat în 1842 și iscăli punerea în acusațiune a d-lui Guizot și a colegilor în 1848. I­­lena și George sun­t nepoții prea iubiți ai lui Victor Hugo, copiii fiului său­ Charles Hugo, mort în 1871, și pentru care a scris frumosele poesii intitulate "L’art d’être Grand-pere" (artea de a fi moșie). Numit represintante al poporului în Adu­narea constituțională și cea legislativă, in­tră în primul cabinet format de principele Ludovic Napoleon, ca ministru al afaceri­lor străine și avu de mai multe ori ocasi­unea de a dovedi la tribună mari calități de orator. La 2 Decembre 1851, făcu parte din co­­misiunea consultativă și intra în senat. De la 1852 péné la 1855, și apoi de la 1862 pené la 1866, el oc­upa ministerul a­­facerilor străine. După căderea Imperiului, d. Drouyn de Lhuys, rămase un an la Jersey și apoi se întorse la Paris. D. Drouyn de Lhuys făcea parte din in­stitutul Franciei ca membru al Academiei științelor morale și politice. Se ocupa mult de agricultură, și fusese mult timp preșe­dinte al societății agricultorilor din Francia. ADUNAREA DEPUTAȚILOR Ședința de la 21 Februarie, 1881 Ședința se deschide la ora 1 și jum. după amiedt, supt președenția d-lui vice-preșe­­dinte D. Lecca. Presințî 88 d-nn deputați. După citirea și aprobarea sumarului șe­dinței precedente, D. G. Chițu dă citire unei propunere pen­tru a se scuti de vamă machinele și cele­­l­alte obiecte trebuitore industriei naționale. — Adunarea decide a se trantite de ur­­gință la secțiuni. D. I. Isvoranu desvoltă interpelarea s­a în privința monopolului tutunurilor. Rogă pe ministrul de finance se numesc a­uă an­chetă spre a constata cum se face vânză­rile de tutunuri prin județe. D. președinte al consiliului, răspunde că d. N­. Isvoranu este victima unor informa­­țiuni false, date de către nisce oameni in­teresați, de către nisce omeni cari într’a­­devĕr esploatați pe cultivatorii de tutun. Când era regia tutunurilor în mâna con­cesionarilor străini, și nu era­u ji de la Dum­­nedeu în care să nu fie reclamațiuni din partea cultivatorilor contra regiei. Acum nu există nici una, sunt plângeri, în multe alte afaceri, dar in privința tutunului nici un singură reclamațiune n’a venit de când sunt în ministerul de finance; de când se administrază de către Stat, nici mie nici predecesorilor mei nu s’a presintat vr’uă reclamațiune și dovadă că I. Isvoranu este victima acelor omeni interesați, este că prin argumentele d-sele, a afirmat noi enormi­tăți atât de mari, în­cât, daca ar fi soitit realitatea lucrului, i-ar fi fost rușine să le afirme, fiind­că acei cari i-au dat aceste informațiuni, sciau că sunt neadevărurile cele mai calomniose. D. Em. Costinescu, zice că a avut ono­rea a face parte cât­va timp din consiliul de administrațiune al monopolului tutunu­rilor, și este în posițiu dte a proba că tóte informațiunile ce s’au comunicat d-lui Is­voranu, asupra monopolului tutunurilor , sunt cu desăvârșire eronate. Când regia era în mâinile concesionarilor lucrul mergea ast­fel ; de­și după lege re­gia monopolului tutunurilor era obligată să cumpere tutunul de la cultivatori, ea înse ’1 cumpăra numai de la un mic număr de speculanți, cu un preț mai redus de­cât cel otărît prin tarife. Acei speculanți cum­­parau apoi de la săteni tutun în cantități m­ari, pe 55—50 și 45 bani kilogramul, în loc de 80—85 bani cât era în tariful ofi­cial, și­­ 1 predau regiei pe prețul cu care contractaseră cu dânsa. Și acesta nu era încă nimic. Jaful ce ’i sufereau sătenii în urmă, reducea prețul kilogramului la 25, 20 și chiar la 15 banî. Fosta regie, pentru a ’șî procura tutunul mai­eftin de­cât tacsa de 80 sau 85 bani, refusa de a contracta d’a dreptul cu cul­tivatorii, care erau siliți să se adreseze la mijlocitorî, și sé le vâmlă tutunul până la 45 banî kilogramul; acești mijlocitorî îl revindeau apoi regiei cu 65 sau 75 bani kilogramul, de­și în tarifă era înscris pre­țul de 80 sau 85 bani. Cum a trecut regia în mâinile Statului, ea s’a venut așezată de cete întregi de cul­tivatori, arătând jafurile la cari erau espuși de fosta regie, care ’i lăsa în prada mij­­locitorilor ; éi pe de altă parte veniau spe­culanții cari ziceau : noi avem contracte încheiate în regulă cu cultivatorii de tutun, avem drepturi câștigate prin contracte, pe cari nu ni le puteți anula, și cerem să ni se respecte acele drepturi. Noua administrațiune a monopolului tu­tunurilor, apărând interesele cultivatorilor, a pus pe mijlocitori în posițiune nu numai de a nu mai contracta cu cultivatorii de

Next