Romanulu, februarie 1881 (Anul 25)
1881-02-23
174 POLITICA EXTERNA. Respunsul Italiei la circulara turcescă de la 14 Ianuarie Diarul și Diritto publică testul Notei pe care ambasadorul italian a adresat’o Porții, la 12 Februarie, ca respuns la Nota otomană de la 14 Ianuarie 1881. Ec’o , Constantinopole, 21 Februarie 1881. »Domnule ministru. »Guvernul regal, după ce a luat cunoscință de circulara Porții de la 14 Ianuarie 1881, în privința cestiunii greco-turce, m'a însărcinat să comunic următorele Escelenței Vóstre. »Guvernul regal, după ce s’a înțeles cu celelalte guverne, ia act de simțimântele împăciuitore, exprimate prin comunicarea de mai sus, precum și de promisiunea da se abține de la orice atac, și contăză pe intențiunea Sublimei Port! de a acorda nișce concesiuni mai întinse decât acelea care sunt espuse în Nota iei de la 3 Octombre din anul trecut. In acestă convingere, guvernul regal m’a însărcinat a primi tote propunerile ce Sublima Portă va fi în posițiune să facă, pentru ca guvernul regal, în înțelegere cu celelalte puteri, să potă judeca daca acele condițiuni pot conduce la uă resolvare a cestiunii. »Semnal: Corti.* Rolul Germaniei în cestiunea greco-turcă. Corespondința politică primește următorea scrisore din Berlin cu data de 3 Marte : »Declarațiunea publicată era de Norddeutsche Allgemeine Zeitung asupra rolului Germaniei în starea actuală a neînțelegerii greco-turce, nu mai lasă nimic de dorit în privința lămuririi; totuși sunt la locul lor câte-va observațiuni complimentării. »Când propunerea franceză pentru a convoca un tribunal arbitrar nu întâmpină uă bună primire nici în Constantinopole, nici în Atena, și când Francia își retrase din astă cauză propunerea sa, ne aflam în fața unei încremeniri a acțiunii europeane și prin urmare părea neînlăturabil pericolul ca între Turcia și Grecia se isbucnescá resbelul. Dar Porta nu respinsese pur și simplu propunerea, ci făcuse tot două dată și contra-propunerea pentru negocierile ce trebuiau se se începa la Constantinopole. Puterile se deciseră a adera la acestă propunere , dar mai din tote părțile se adresa Germaniei cererea de a da, prin propuneri formale și materiale, un sprijin amestecului puterilor în Constantinopole. Germania corespunse cel puțin într’atât acestei cereri, că făcu asupra formei intervenirii comune în Constantinopole nisce propuneri, care fură aprobate de tóte guvernele interesate. »Acum este vorba d'a pune în aplicație propunerile admise. Aci s’a ivit ânse greutatea, că ambasadorii din Constantinopole, mai mult decât cei de prin veri-ce altă capitală sunt obicinuiți cu un acțiune indipendinte și au relațiuni particulare, pe care nu vresc a le lăsa necultivate nici chiar în momente importante. De aceea se pare că nu merge tocmai bine cu acțiunea decisă, de vreme ce, pe lângă aceea că demersurile ce sunt de făcut trebuie sĕ lă fără nici uă reservă, dar âncă ele trebuie sé liă ajutate d’uă frecare pasiune. Guvernul german are cel mai mare interes să nu esiste pe nicăirî bănuiala că, la cas d’uă nereușită a demersurilor întreprinse în Constantinopole, asupra lui s’ar putea arunca vina. In urma unor cereri stăruitorea din partea guvernelor amice, Germania s’a decis a propune un regulă pe care trebuie s’o primesca guvernele ce negocieza în Constantinopole pentru înlăturarea resbelului. Daca acesta regulă nu va fi esecutată cu seriositate, apoi nici uă altă putere mai mult ca Germania nu va privi mai cu nepăsare uă încăerare greco-turcă și guvernul german, în propunerea ce i s’a cerut, i a avut în vedere numai și numai interesul Europei, éi nici de cum verî un interes special al Germaniei. Deca resbelul între Grecia și Turcia nu va fi înlăturat, apoi el pate să remână localisat, și Germania nu pate fi întru nimic atinsă de neajunsurile ce un asemene resbel localisat ar aduce pentru alte puteri.* Engliteza și Transvaalul Se pare că guvernul englez, cel puțin după cât se pute vedea dintr’un articol publicat de ziarul liberal Dity News, este dispus a schimba atitudinea sea față cu Transvaalul. E ce în adevăr ce ne spune acest organ de publicitate: »Cabinetul a fost penénd mereu réu informat de relațiunile represintanților locali ai ministeriului pentru colonii asupra curentului ce domnesce în Transvaal; proba despre contrariul a dobândit’o Englitera plătind’o cam scump, dar ea este neîndoiosă. Câțîva agitatori pot în adevăr să ațâțe oă parte din mulțime spre a insulta pe un perceptor de dări seu a înpușca pe un agent, polițienesc, dar nu vor reuși nici vădată să o facă a ataca un movilă pe care ar vedé baionetele englese. Intréga partită liberală a Englitezei simte astăzî în unanimitate că, déca anecsarea Transvaaluluî s’a efectuat contra voinția marei majoritățî a poporațiunii de acolo, apoi astăzi trebuie sé mărturim acesta nedreptate și s’o reparăm. Se vor ivi negreșit greutăți și este în adevăr trebuință pentru acesta d’un mare curagiu moral din partea guvernului; dar atât partita liberală cât și guvernul liberal trebuie mai nainte de tote se repare nedreptatea comisă, și să asemene otărîre a cabinetului, care numără bărbații ca d-nii Gladstone și Bright, va găsi sprijinul țărei. Chiar și cestiunea mai delicată a onorei militare, deși este mai anevoiosă ca cea politică, nu pate să fi considerată ca uă pedică de neînvins. Supunerea Boerilor, în fața unui număr de trupe engleze relativ mare, s’ar pute considera ca uă concesiune suficientă. Se va pute lesne găsi un compromis î rulotă ce vor fi apărate interesele indigenilor și se va inaugura uă politică sud-africană comună. * Reforma judecătoreștii în Italia Ministrul de justiție va ’nfățișa Camerul, îndată după redeschiderea, un proiect de lege pentru reorganizarea justiției. Acest proiect, pe lângă alte reforme ’nsemnate, propune un singur judecător pentru afacerile civile. Ministerul de justiție lucrază la două nouă proiecte destinate a ’ntroduce orecare modificări în codicele de procedură civile și ’n cel de procedură criminală, cu scopul de a face justiția mai espeditivă și mai sigură, suprimând multe din formalitățile cerute astăzi. ■————------------------------- SOIRI D’ALE BILEI D. D. Protopopescu, director general al vămilor și contribuțiunilor este însărcinat provisoriu a îndeplini funcțiunea de secretar general al ministerului de financie. * * * Monitorul oficial promulgă convențiunea încheiată cu Italia și tratatul de comerciü încheiat cu Belgia. * * * Ancheta parlamentară numită spre a cerceta abuzurile ce s’au imputat prefectului de Argeș, prin petițiuni adresate Camelii a plecat Sâmbătă din Bucuresci. * * * Citim în Gazeta Transilvania despre o frumosă recompensă, care a bine-voit A. S. R. Domna a da d-lui Mocioni. Publicului român abia este cunoscut că ilustrul Alecs, de Mocioni, ca diletante a compus deja o mulțime de piese musicale, dintre cari opt, a și publicat și distribuit între amici, amice, buni cunoscuți și cunoscute. Ultimul op, șese cântece, l’a dedicat încă în iérna Alteței Sale Regale Domnei României, care i-a trimis scrisă de mâna Zeiță poestă frumosă, în limba germană, pe care tocmai o terminase, supt titlul: An die Philister. Domnul Mocioni. Să-i fie pus dece decorațiuni pe pept, nu putea să se bucure artistul ca de acesta rară atențiune. Dintre piesele sale musicale, astă éina Orchestral teatrului național-magiar d’arcî, produsa un tip de uvertura la opera, Marsul funebr, scris în memoria neuitabilei sale mame. DIN STRAINETATE Uă telegramă din Viena, cu data de 4 Martie și publicată de Pester Lloyd, zice că este neîntemeiată spirea cum că Rusia s’ar fi îndatorat prin declarațiuni să împedice pe Slavii de la Balcani de la orice cooperare cu Grecii. Niște asemenea declarațiuni nu sunt nici cerute, nici date, totuși se asigură că diplomația rusă cooperezá în mod real și în cel mai mare acord cu celelalte puteri la mijlocirea pacînică din Constantinopole. —x— Times, susținând evacuarea Kandaharuui, crice : »Trebuie ore să căutăm un al l doilea Transvaal în Afganistan spre a fi ROMANULU, 24 FEBRUARIE 1881 siliți a face mai în toți anii câte un resbel, în care chiar victoriele sunt neroditore, or înfrângerile ne acoperă cu rușine ? Oă scrisore privată din Hong Kong, publicată de Saint-James- Gazette, zice că China face pregătiri energice de răsboiu. Rusia înarmeză și ea. Astfel în portul de la Magasaki se înarmeză cu tunuri și se înzestreză cu munițiune cinci vase rusesc de resbel. Ijiarul Vakit anunță că șefii Albanesilor au ținut uă mare întrunire în Prizrend, în care au decis să ajute cu orîce preț pe Portă contra Greciei. -------------------«an»------------------ Scrutinul individual și scrutinul pe listă. Un depeșă sosită astăzî ne spune că d. Grevy și d. Gambetta vor avea astădouă conferință în privința scrutinului pe listă. Se scie că acest mod de scrutin este sprijinit de președintele Camerei franceze și va veni în curând în desbaterile Camerei, unde întâmpină chiar de acum un mare împotrivire. Voim să ne folosim d’acésta ocasiune ca se explicăm în câteva cuvinte ce se înțelege prin scrutin pe listă. S’afis, cu drept cuvânt, scrutinul individual este scrutinul pentru un om, or scrutinul pe listă este scrutinul pentru uă ideă. Cu cel d’anteiu votul se află supt influința administrativă și a intereselor locale cărora sunt subordinate tóte cuvintele politice; cu cel d’al douilea, din contra, alegetoriî se ved siliți a lăsa la uă parte tóte aceste influințî spre a nu se îngriji decât de interesul general care primără pe tote celelalte. Cu scrutinul individual fiecare județ având se alegă, spre exemplu, cinci deputați, se împarte în cinci circonscripțiuni, și fiecare alege un deputat. Cu scrutinul pe listă, fiecare județ având se alega cinci deputați, fiecare partidă constitue oă listă de cinci, care se voteza de toți alegetorii județului. Se vede că prin acesta din urmă procedere, cei cinci deputați, în loc de a represinta ca în scrutinul individual, fiecare uă parte din județ, represintă toți împreună județul întreg. Nu voim să discutăm aici care din acele două mijloce de vot dă cele mai sigure garanții alegătorului, nici criticele presintate în contra ambelor sisteme. Ne mărginim a arăta deosebirea ce esistă într’un sistemă și cealaltă, ca citatorii se ’nțelege mai bine lupta parlamentară ce a ’nceput în secțiunile Camerei franceze și peste câteva cjile va începe în ședință plinară. El se afla la feréstrá cu nepoții séi George și Jeanne. înaintea casei se află oă estradă acoperită de flori și cu bustul Republicii. Delegațiunile consiliului municipal Parisian și ale altor comune stau sub ferestra marelui poet, privind defileul. Aplause frenetice și strigătele de Bravo des Roumains, vive la Roumanie! primesc pe Români. Victor Hugo emoționat salută și mulțămeșce. Delegații depun drapelul, cununile și pornim apoi strigând : Vive Victor Hugo, vive la France! strigăt la care mulțimea respunde din nou prin viveres Roumains ! Ca la 500,000 omeni, se dice, c’au defilat în timp de 5 ore pe sub ferestra lui Victor Hugo. Imposibil se descrii entusiasmul mulțimii care acoperea literalminte trotuarele, ferestrele și balcanele de pe Avenue d’Eylau. In același timp se da la Trocaderouă represintațiune estraordinară în onorea lui Victor Hugo. Sora la teatre se juca Hernani și Lucreția Borgia. S’a observat forte mult lipsa Grecilor, mai ales în acest moment când Europa se ocupă de el, când numai Francia ’i susține, când acela căruia se face un așa serbatore se numesce Hugo. Hugo care ’- a cântat în Orientalele lui, care a contribuit forte mult la 1828 se mișce opiniunea publică în favorea Grecilor. Mihalcea. Serbaterea lui V. Hugo. (Corespondință particulară a ROMANULUI) Paris, 1 Marte 1881. Poparele mari respectă pe omenii mari. Ele sciu cum se manifeste, în modul cel mai briliant, gratitudinea și stima ce le conservă. Sărbătorea ce Francesii organisază în onorea lui V. Hugo, fu una din acelea pe care numai nobilul popor al Parisului pate să le concepá. Voi cerca, d-le redactor, se dau uă idei cititorilor Românului de acea ce au diua de 27 Februarie, pentru Parisian. De pe la orele 9 de dimineța, mulțimea se grămădea pe piața arcului de triumf și pe căile care duc spre Avenue d’Eylau unde se află locuința lui V. Hugo. Corporațiunile și asociațiunile de uvrieri soseau cu stindarde și musici în frunte. Peronul Arcului de triumf era ocupat de o enormă orchestră care intona de mai multe ori Marseillesa. Delegațiunile Studenților, în fruntea cărora se aflau Românii, erau în fața arcului de triumf. Societatea studenților Români delegase pe domnii Nanu, Gănescu, Morțun. Cu tote acestea se aflat ca la 50 din compatrioții noștri, cami urmau un superb drapel tricolor cu inscripția : Les étudiants roumains ă Paris, â Victor Hugo. Românii mai purtau încă trei frumose cunune de fiori. La ora 12, în sunetul musicilor, lumea se mișcă. Cea mai mare ordine domnesce de-a lungul parcursului. La intrarea cărei Avenue d’Eylau, comuna văde scia un frumos arc compus din drapele și ghirlande de flori, printre interstictele cărora se citeau titlurile scrierilor lui Hugo. După uă jumătate oră de drum, ne aflăm în fața casei lui Victor Hugo. MANIFESTAȚIUNEA COPIILOR Copiii nu puteau să nu fie represintați la serbarea marelui poet care a găsit în copii cele mai frumose inspirațiuni ale lui. Patru fetițe, conduse de Gatulle Mendes, îmbrăcate cu alb au venit la poet și una din ele a recitit următorele versuri: I Nouș sornmes Ies petits pinsons, Les faurettes au rol espiégle, Qui viennent chanter d -s chansons A l’Aigle. II est terrible ! mais trés doux; Et sans que son courroux s’allume, On peut fourrer sa té e sous Sa plume. II Nous sommes, en bouton enccr, Les fleurs de l’aurore prochaine, Que parfument les mousses d’or Du chene. II lutte avec les vents burteurs ! Mais sa peur, sous l’assaut du gouffre, C’cst qu’á ses pieds l’une des fleurs N’en souffre. III Nous sommes les petits enfants, Qui viennent, gais, vifs, heureux d’etre, Féter de rires triomphants L’ancetre. Si Jeanne et Georges sont jaloux, Tant pis pour eux! C’est leur affaire... — Et maintenant, embrassons-nous, Grand-pére ! I Suntem micile păserele,—Ciocârliile cu sborul sprinten,— care vin să cânte cântece—Vulturului. El e crunt! dar forte blând,— și fără ca să se mânie.—Ne putem vîrî capul—Supt aripa sea. II. Suntem boboci încă,—Florile aurorei viitóre,— care prosumă mușchiul aurit — Al Stejarului. El luptă cu vânturile urlătore!—Dar singura sea temere este ca loviturile lor să nu facă să sufere vreuna din florile care se află la piciorele sale. III Suntem micii copii,— cari vin veseli, voioși, fericiți d’a fi,—se serbeze cu zîmbete triumfatore—pe strămoș. Déca Iona și George !) sunt geloși,—atât mai reü pentru dânșii! Asta e treba lor ..— »Și acum să ne îmbrățișăm,—Tată moșule ! Audind versuri poetul nu ’și a putut opri lacrimele. A sărutat cu efusiune pe copiii și îi a mulțămit. NECROLOGIA Drouyn de Lhuys. A murit la Paris, unul din cei mai distinși diplomați ai epocei nostre, d. Drouyn de Lhuys, fost ministru al afacerilor străine în Francia și unul din cei care au luat u parte mai activă și mai folositare României cu ocasiunea congresului din Paris. D. Drouyn de Lhuys sé născuse la Paris in 1805. Intră în cariera diplomatică în 1830 și fu numit întâi atașat la ambasada din Madrid și apoi însărcinat de afaceri la Haga. Cu câțiva ani mai târjiu, în capul direcțiunei comerciale a ministrului afacerilor străine, fu ales deputat în 1842 și iscăli punerea în acusațiune a d-lui Guizot și a colegilor în 1848. Ilena și George sunt nepoții prea iubiți ai lui Victor Hugo, copiii fiului său Charles Hugo, mort în 1871, și pentru care a scris frumosele poesii intitulate "L’art d’être Grand-pere" (artea de a fi moșie). Numit represintante al poporului în Adunarea constituțională și cea legislativă, intră în primul cabinet format de principele Ludovic Napoleon, ca ministru al afacerilor străine și avu de mai multe ori ocasiunea de a dovedi la tribună mari calități de orator. La 2 Decembre 1851, făcu parte din comisiunea consultativă și intra în senat. De la 1852 péné la 1855, și apoi de la 1862 pené la 1866, el ocupa ministerul afacerilor străine. După căderea Imperiului, d. Drouyn de Lhuys, rămase un an la Jersey și apoi se întorse la Paris. D. Drouyn de Lhuys făcea parte din institutul Franciei ca membru al Academiei științelor morale și politice. Se ocupa mult de agricultură, și fusese mult timp președinte al societății agricultorilor din Francia. ADUNAREA DEPUTAȚILOR Ședința de la 21 Februarie, 1881 Ședința se deschide la ora 1 și jum. după amiedt, supt președenția d-lui vice-președinte D. Lecca. Presințî 88 d-nn deputați. După citirea și aprobarea sumarului ședinței precedente, D. G. Chițu dă citire unei propunere pentru a se scuti de vamă machinele și celelalte obiecte trebuitore industriei naționale. — Adunarea decide a se trantite de urgință la secțiuni. D. I. Isvoranu desvoltă interpelarea sa în privința monopolului tutunurilor. Rogă pe ministrul de finance se numesc auă anchetă spre a constata cum se face vânzările de tutunuri prin județe. D. președinte al consiliului, răspunde că d. N. Isvoranu este victima unor informațiuni false, date de către nisce oameni interesați, de către nisce omeni cari într’adevĕr esploatați pe cultivatorii de tutun. Când era regia tutunurilor în mâna concesionarilor străini, și nu erau ji de la Dumnedeu în care să nu fie reclamațiuni din partea cultivatorilor contra regiei. Acum nu există nici una, sunt plângeri, în multe alte afaceri, dar in privința tutunului nici un singură reclamațiune n’a venit de când sunt în ministerul de finance; de când se administrază de către Stat, nici mie nici predecesorilor mei nu s’a presintat vr’uă reclamațiune și dovadă că I. Isvoranu este victima acelor omeni interesați, este că prin argumentele d-sele, a afirmat noi enormități atât de mari, încât, daca ar fi soitit realitatea lucrului, i-ar fi fost rușine să le afirme, fiindcă acei cari i-au dat aceste informațiuni, sciau că sunt neadevărurile cele mai calomniose. D. Em. Costinescu, zice că a avut onorea a face parte câtva timp din consiliul de administrațiune al monopolului tutunurilor, și este în posițiu dte a proba că tóte informațiunile ce s’au comunicat d-lui Isvoranu, asupra monopolului tutunurilor , sunt cu desăvârșire eronate. Când regia era în mâinile concesionarilor lucrul mergea astfel ; deși după lege regia monopolului tutunurilor era obligată să cumpere tutunul de la cultivatori, ea înse ’1 cumpăra numai de la un mic număr de speculanți, cu un preț mai redus decât cel otărît prin tarife. Acei speculanți cumparau apoi de la săteni tutun în cantități mari, pe 55—50 și 45 bani kilogramul, în loc de 80—85 bani cât era în tariful oficial, și 1 predau regiei pe prețul cu care contractaseră cu dânsa. Și acesta nu era încă nimic. Jaful ce ’i sufereau sătenii în urmă, reducea prețul kilogramului la 25, 20 și chiar la 15 banî. Fosta regie, pentru a ’șî procura tutunul maieftin decât tacsa de 80 sau 85 bani, refusa de a contracta d’a dreptul cu cultivatorii, care erau siliți să se adreseze la mijlocitorî, și sé le vâmlă tutunul până la 45 banî kilogramul; acești mijlocitorî îl revindeau apoi regiei cu 65 sau 75 bani kilogramul, deși în tarifă era înscris prețul de 80 sau 85 bani. Cum a trecut regia în mâinile Statului, ea s’a venut așezată de cete întregi de cultivatori, arătând jafurile la cari erau espuși de fosta regie, care ’i lăsa în prada mijlocitorilor ; éi pe de altă parte veniau speculanții cari ziceau : noi avem contracte încheiate în regulă cu cultivatorii de tutun, avem drepturi câștigate prin contracte, pe cari nu ni le puteți anula, și cerem să ni se respecte acele drepturi. Noua administrațiune a monopolului tutunurilor, apărând interesele cultivatorilor, a pus pe mijlocitori în posițiune nu numai de a nu mai contracta cu cultivatorii de