Romanulu, aprilie 1881 (Anul 25)

1881-04-20

ANUL AL EDUE­I»EGI ȘI LUNGILE ____ Voiesce și vei putea. ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, pagina IV, — 40 bani Deto , , , pagina III, — 2 lei — A se adresa : IN ROMANIA, la administrațiunea diarului. LA PARIS, la Havas, Lafute et C­uie, 8 Place de la Bourse, LA LONDON, la G. L. Daube et C-nie, 130, Fleet Street, London E C. LA VIENA, la d-nil Haasentein și Vogler. Walfî‘îf>}liy?Lcîc5P 10 LA FRANCFORT, S.­­ M. G. L. Daube et C­une, pentru Germania, Belgia, O­­landa, Elveția și America. Articolele nepublicate se arda. 20 BANI ESEMPLARUL Redacțiunea si Administrați­unea, strada IMmno! 14. LUNI, MARȚI 20, 21 APRILIE 1881. Luminează-te și vei fi. ABONAMENTE: In Capitală și districte : un an 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tóte țerile Europei, trimestru 15 lei. A se adresa IN ROMANIA, la administrațiunea tjiarulu­i. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15 Fleisch­es markt. IN ITALIA, la d. doctor Gustavo Croce, Vi- San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se refusd.] 20 BANI ESEMPLARUL jBaíraxöKSBfflKi-. «naEwamagagsBatHniaa»^^ L 2 20 PRTAR FLORAR Instrucțiunea publică. nu este óre mai folositor pentru țară să vorbim, cât mai des, de instrucțiunea publică de cât de cei cari pretind cari în­vățat totă cartea și c’aț ’mâncat-o ast­fel în­cât n’a mai rămas nici uă pagină măcar pentru protivnicii lorii . Nu este mai câștigător și mai plăcut pentru public să-i vorbim despre ceia ce este lumina lui, de cât despre întunecimea ce produce pasiunea ’n mintea și ’n conștiința omului când ele sunt lipsite de e­­ducațiune și golo de iubirea de pa­trie ? Avem încă ș’alte două cuvinte cari ne ’ndemnă să vorbim aict des­pre instrucțiunea publică. Unul este actualul ministru al instrucțiunii publice. Din causă de antipatii sau din cause politice pol­­ ji ce ce vor voi protivnicii săi , nimenea însă nu póte susține că el n’a studiat orga­­nisarea instrucțiunii publice ’n totă lumea și că nu este la locul lui. Décà va­sei séü nu să fie și practic, acesta numai lucrarea o póte do­vedi. Un alt cuvânt ne-1 oferă congre­sul pedagogic care s’a ținut la Pa­ris, și discursul rostit de ministrul instrucțiunii publice cu acestă oca­­siune. A vorbit dér, — fie și ’n micul spațlu al unui prim București—despre cele <Jise­­n Francia, cu acesta ocasiune, ș’a vorbi publicului român despre in­strucțiunea publică acum mai cu semn, când avem un ministru care ’nțelege cestiunea, o cunosce și câtă să scie ce să facă și cum să facă, credem că este uă datorie pentru organele publice, și cu plăcere ne-o împlinim. Congresul pedagogic din Francia a fost compus de câte două delegați de fie­care departament aleși de către toți institutorii departamentului. El a fost președ­at de către d. Gréard, vice-rectore al Academiei Parisului și de d. Buisson, directorele învăță­­măntului primar. Opera a fost laboriosă și reditore. Congresul avea a­desbate două ces­­tiuni însemnate: 10 mijUocele d’a asigura popularea scólelor ; 2 ° modul educațiunii în clasele cele mici. Pentru asigurarea populării scóle­lor s’a cerut, în unanimitate, instruc­țiunea obligatorie. — nici uă inteli­­gință nu trebuie se remite în șelină.— Dar s’a căutat și mijlocele mate­riale, morale și pedagogice pentru­ a asigura respândirea universală a in­strucțiunii. Mijlocele materiale sunt creațiu­­nea­­ sculelor în cătunele ce sunt în depărtare de mai mult de trei k­i­­lometri de la scala comunală; scule de secțiuni cari se î ntrunescă pe copii din cătunele isolate; oprirea ca scala se conțte mai mult de 40 de școlari; crearea obligatorie a cutiilor de scală, care se fie subvenționate de Stat, de departament și de comună; îmbunătățirea drumurilor care con­duc la un centru școlar. Congresul a recunoscut că aceste reforme nu se pot face într’un ții, dar le-a desemnat pentru a se face treptat și necurmat. Mijjlocele morale și pedagogice : prima regulă este a face studiul a­­trăgător. A se ține familiele în cerintele purturii copiilor prin cărt­cele cu notele lunare; Uă răsplătire socială să fie ne­plata certificatelor de terminarea studiilor, spre exemplu: funcțiunile de factori, gard-câmpean, etc. Institutorii la rândul lor se lega a nu se cruța pe iei­enșii pentru a face ca aplicarea la studiu să fie a­­trăgătore. E că ce­­ zice în scurt în acesta pri­vință d. Gréard, în elocintele sau raport. Congresul a espres dorința ca în­vățământul elementar să aibă mai cu sema un caracter educator : tre­­bue să viseze mai mult a desvolta facultățile născente ale copilașiului de cât a’i umplea capul cu cunos­­cinți. S’a recunoscut în unanimitate c’a­­ceste clase trebue să fie ’ncredințate de preferință femeelor. — „Femea, are firesce gustul, trebuința, instinctul sacrificiului. Fermetatea iei este tot­­dea­una muiată ’n iubire. Ea scie prin spera­nță se găsesc­ calea inte­­liginței și a inimei copilului, și când nu cunosce calea, să ghicesce. Copi­lului nu i se urasce nici uă dată cu dânsa fiind­că nici iei nu i se u­­rasce cu el. „Voi­­ zice, sfirșind, adaose d. Gré­­ard, că virtuțile despre cari învăță­torul trebue să dea pilda sunt cele cari contribuesc mai mult la mări­rea morală a unei țări.“ Atrăgând atențiunea publicului, parlamentului, ș’a puterii esecutive asupra desbaterilor ș’otărîrilor congre­sului Pedagogic, le cerem voie să le pu­nem aci supt ochi și câte­va mici, forte mici estrase, din cuvântul ro­stit cu acestă ocasiune de către d. ministru al instrucțiunii publice și președinte al consiliului. „Vă s­iceam, adaose d. Jules Ferry, că Republica nu cerea de­cât un singur lucru de la institutori; ac­e­­li-a d’a fi educatori. „ Mi s’a imputat că mă înnec în amănunte, că multiplic accesoriile exagerate. Acele accesorii ce noua metodă a grupat în giurul vechiei metode fondamentale— loțiunile lu­crurilor, preumblările școlare, gim­nastica etc.— acele accesorii sunt, din puntul de vedere educativ, d’uă mare ’nsemnătate, ș’aci tocmai se manifestă despărțirea ’ntre vechiul și noul regim. Partizanii vechiului regim <nic :—Altă dată, cu preceptul esclusif d’a citi, scrie și socoti, nu se faciau școlari cari sciau tot ce tre­buie ?—Se pare, se póte încă că după doui ani copii noștrii cei mici se fiă mai puțin familiarizaț­ de cât erau predecesorii lor cu arta meca­nică a citirii : osebirea este că cei­lalți citeau ca machine pe când ai noștrii vor înțielege ce citesc. Învă­țământul intuitiv substituat învăță­mântului rutinar, acă reforma: „Morala este una în legea și ’n preceptele iei, învățământul moral trebuie să devie secular, taie, ca ‘ori­ce învățământ. „ Acest învățământ cată să precedă metoda intuițiunii, să se târnă de mac­­sime apstrate. El trebuie să decurgă din ceea ce aude copilul, dintr’uă le­­țiune explicată, dintr’uă citire, din­tr’uă convorbire, din acea necurmată intimitate ce este neapărată între în­vățător și copil. Când institutorul s’a coborât dupe catedră, el nu ș’a ’m­­plinit totă datoria. Ii remâne acela d’a asista pe copil, d’a fi tovarășiul său pe cât îi este și învățătorul, d’a-l călăuzi în plimbările sale, în a­­telier etc. „Acesta dovedesce pro­funda dreptate ce are propunerea ca copii cei mici să fie educați mai cu semn de femei, de institutrice. Femea găsesce secretul autorității sale ’n iubire; bărbatul o ’nsoțesce de ore­care respect și temere.“ Câte­va cuvinte încă vom mai re­produce, cari sunt de domeniul po­litic și cari trebuie să le cunoscem și să le practicăm cu toții. „Vă conjur, domnilor, fji­e mini­stru, nu suferiți să facă cine­va din voi agenți politici. Să ne ’nțțelegem bine. Nu voiesc a­­fice că 'n învăță­mântul primar nu trebuie să fie nici un spirit, nici uă tendință politică. Sunteți toți fii lui §1). Părinții voștrii ați fost liberați ca cetățiani de că­tre Revoluțiunea franceză; veți fi li­berați ca institutori de către Repu­blica de la 1881 ; nu ne puteți dér opri d’a nu iubi Revoluțiunea și Re­publica. „Praticați acestă politică; fugin­ ânsă de politica militantă, de po­litica de persone, de politica cote­­rțelor. „Lângă guvernele cari se schimbă ne trebuie un învățământ național, stabil, permanente, mai presus de frământările partitelor, un învăță­mânt cari să n’aibă altă grijă mare de­cât aceia d’a veghia, c’uă solici­tudine necurmat părintescă, asupra acelui lucru sânt în sufletul copi­lului.“ etc. Circulara atrage atențiunea guvernului asupra situațiunii actuale care calcă inte­gritatea Imperiului. Porta avea intențiunea d’a trimite la Tunis un­­ ambasadore estra-ordinar, pro­babile pe Kheredin-pașa,­­cu un nou fir­man întărind pe cele vechi, dar acest pro­iect pare a fi părăsit. E probabil e că Porta va trimite repre­­sintanților săi, sup­ forma de circulară, ac­tul beiului adresat Porței, pentru a protesta în contra intrării Francesilor. Tunis, 1 Mai. — Beiul Tunisului a de­clarat într’uă scrisore către d. Roustan că, cu totă intrarea trupelor francese, pe teri­toriul reginnei, el nu va înceta d’a ave cea mai mare stimă pentru guvernul Republicei francese. D. Zainzain, redactorul diarului Mostakel, a făcut mărturir­ complete d-lui Roustan, consul general al Franciei. Aceste mărtu­riri proteza că articolele lui Mostakel erau inspirate de consulul italian din Tunis. Șeful institutului theologic arab din Tunis­otărîse se arboreze stindardul contra ne­credincioșilor ; poliția beiului a descoperit complotul și a arestat pe autorii lui. Bon, 1 Mai. — Trupele au debarcat la Bizerte, port, situat la 70 kilometri spre nord-est de Tunis. Ele combinară mișcările lor cu colona Generarelui Logerot. Suk-el-Arba. 1 Maî. — U­ colonă ușoră trimisă în interiorul tem­î Kțumirilor cu în­sărcinarea de a asigura triburile, a fost­ primită cu lovituri de pușcă ; colona a ri­postat, și, susținută de ajutore, a bătut pe inimic care a perdut vr­uă patru­zeci de omeni. SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Bon, 30 Aprile. — Sidi Ali-bey, frate al beiului de Tunis, care comandă trupele tu­­nisiane trimise în țara Krumirilor, s’a dus în lagărul francez stabilit d­a Suk el-Arba; el a anunciat șefului lagărului că se va în­­torce la Tunis cu trupele sale. Londra, 30 Aprile. — Ultimele sciri ve­nite de la Cap spun că s’a ’ncheiat, pacea între Englesî și Basutașî. Borna, 30 Aprile. — Camera deputaților, după ce a terminat discusiunea interpelă­rilor asupra crisei ministeriale, a adoptat­, cu 62 voturi contra unul și 146 abți­neri, o­ ordine de a fi propusă de d. Mân­dru­ și primită de d. Cairoli. In cursul dis­­cusiunii, primul ministru a stăruit a de­monstra că soluțiunea crizei a fost con­stituțională și a susținut că s’a stabilit în­țelegere între tote grupurile stângei Munich, 30 Aprile. — Înmormântarea generalului Von­ der-Tann s’a făcut cu tote onorurile cuvenite feld­mareșalilor. In cor­tegiul ce urma sicriul, se observau delega­ții împăratului Germaniei și ai regelui Ba­­variei, miniștrii și oficierii generali repre­­sintând armata germană. Constantinopole. 29 Aprilie. — Circulara Porții în privința întării Francesilor în Tu­nisia s’a trimis numai la Paris, la Londra și la Roma; ea semnalază încălcările, din partea Franciei, a drepturilor de suzerani­tate a Forței, drepturi confirmate prin fir­manul de la 1871 și prin tote precedentele, precum e învestitura beiului de către Portă —­— —————————— POLITICA E­XTERNA. întăriri în Austria și Italia. In Neue freie Presse găsim urmatorea co­­respondință ce i se trimite din Arco, (Tirol) cu data de 24 Aprile : »Austria cu ’ncetul cu ’ncetul, ’și-a asi­­gurat, printr’un șir de întăriri, intrarea în partea de jos a văii Ecî, cari sunt în stare a opune uă resistență seriosă chiar și nă­vălirii unei armate regulate. Ma î nainte de tote trebuia acoperit Trientul, ca reședința principală a italianissimilor; acesta se făcu printr’un șir de forturi spre Est lângă Ci­­vezzano, spre Vest lângă Alle-Sarche și spre Sud prin lucrările efectuate de curând de ambele părți ale rîului Ecî nu departe de Malarello. Intrarea prin Indiciario este închisă prin lucrările întărite de la Lar­­daro ; nud­ și puternice lucrări se nalță a­­cum pe muntele Brione lângă Riva ; Monte- Baldo aperă fortul de pe Paternoster și fortul cu totul n­ou în valea Gresta de lângă Pannone. Austria a făcut bine de a se asigura în acest chip. „De tomna trecută încoce și Italianiî au făcut n­oî întăriri, pe malul stâng al Beiu­lui, pe­nălțimea de mai sus de Coravno, un fel de semi-circonferință de zid ale cărei tunuri privesc spre Nord; trecătarea de la Incanale de pe Ecî este închisă printr’un fort și lucrări de pament; de aci pornesce în sus uă nouă cale pe culmea despre Spi­­azzi și în mijlocul acestei culmi s’a con­struit de asemene un n­ou fort spre valea Ecî. Pe Monte Pipello vechile lucrări au­­striace au fost for­te întărite prin forturi și lucrări de pământ. In fortul de la Spiazzi n’au fost aduse pene acum tunuri. Anul a­­cesta se vor termina și întăririle plănuite lângă Malcesine. Va fi clădit, de asemene un fort lângă Madone di Ravene, la uă oră spre Nord de Malcesine; el va închide drumul peste Monte Baldo, pe unde s’au coborît vânătorii în 1848. Drumul spre la­cul Idro — afară de aceea că lângă el se ’nalță fortul Rocca d’Anjo — mai este o­­perat și prin mine. Principele de Bismarck și orașul Berlin In Pester Lloyd găsim urmatorea tele­gramă din Berlin, cu data de 29 Aprile: »Principele de Bismarck a ținut astăzi un discurs fulgerător contra orașului Berlin. D-sea­dise, că prin supunerea caselor Sta­tului, unde șed gratis funcționarii, la dări din partea Comunei, se face imposibilă șe­derea funcționarilor în Berlin și de aceea va deveni trebuinciosă strămutarea reșe­dinței guvernului din Berlin într’un alt oraș maî­eftin, și că d-sea va presinta proba­­bil minte Reichstagului, în viitorea sea se­siune, că propunere în acestă privință. Chiar și Reichstagul va trebui să fie strămutat de la Berlin. »Avem—ast­­fel încheiă prin­cipele de Bismarck—pré mulți berlinezi în Reichstag. * Tot în Pester Lloyd și asupra aceleiași cestiuni, mai găsim și urmatorea telegramă din Berlin, dar cu data de 30 Aprilie : »Cuvintele rostite erî de principele de Bismarck contra orașului Berlin au produs un mare sensație în Reichstag. Deputații conservatori afirmă că principele de Bis­marck­­ rumegă încă de mult planul de a strămuta guvernul și Reichstagul din Berlin și că d-sea cugetă a­­ face acestă strămutare la Kassel*. Engleteza și cesiunea grecă Guvernul englez a comunicat celor două Camere ale Parlamentului cele din urmă documente în privința afacerii fruntariei grecesce și, între altele, o­ lungă depeșă a lordului Granville către d. Corbett, care arătă cuvintele pentru caretimng litera a aderat la n­oul traseu. Ea a menținut soluțiunea conferința de la Berlin întru cât a putut să facă acesta, dar a trebuit să cedeze în fața simțămintelor Albanesilor, cari creau uă mare dificultate, în fa­­a oposițiunii me­­teu crescânde a Porții și în fața siguranții că tote puterile europeane nu erau dispuse a stărui ca atărîrea luată să fie respectată. Un resbell între Turcia­ și Grecia ,î-a părut, de altă parte, desastrofă pentru cele două țâri. »Aceste considerațiuni adaogă lordul Granvile și trebuința d’a menține pacea europeană, au dictat h­otărîrea guvernului englez, și, de­și nu stă la îndoială spre a­­ fice că ar fi pre­ferit, întru ceea­ ce ’l privesce, un traseu mai apropiat de cel ficsat de conferința de la Berlin, totuși crede de a sea descria să se m­ască cu cele­l­alte puteri spre a grăbi pe Grecia, în chipul cel mai viu, să pri­­mescá­n­oul arangeament.* Capul Foreign­ oficiului stăruie apoi asu­pra avantajelor acestei din urmă soluțiuni și declară, terminând, că­­ guvernul Regi­nei este­otărît a nu se despărți de concer­tul puterilor, și că Grecia nu trebuie să spere nici un sprijin din partea Englitezei daca ea, contrariu cu conduita comandată de adevăratul patriotism și de înțelepciunea politică, va respinge sfaturile Europei.* Cestiunea tunesian­ă Uă depeșă a Agenției Havas, ne a adus bilele acestea un rezumat după uă depeșă pe care beiul din Tunis a adresat’o lordu­lui Granville, cu rugăciunea de a o comu­nica și reginei. Astăzi găsim acestă Notă, care portă data de 27 Aprilie, în întregul ier în Neue freie Presse și o dăm aci. »Cu tot protestul pe care­­ l-am făcut în nu­mele nostru propriu cât și în acela al Sultanu­lui, cu, tote probele ce am dat despre rapa­citatea nostră de a înăbuși chiar niscare­va escese d’ale Krumizilor ; cu tot faptul că tru­pele comandate de fratele și moștenitorul nostru ocupă acum districtul locuit de Kru­­mirî; cu tote acestea guvernul francez vîrî trupele sale în țara nostră, și nemulțămindu­­se numai cu aceea de a ocupa districtele Kru­mirilor, francezii ocupă o­ parte din teri­toriul nostru, care este forte departe de a­­cele districte și care n’are nici uă legătură cu ele., Repetitele nostre proteste, pe care le-am făcut atât în numele nostru cât și în acela a­l Sultanului, au rămas neconsiderate ; teritoriul nostru a fost violat fără nici uă declarațiune de resbel și prin călcarea în pieióre a tutor drepturilor. Nu putem în­țelege motivele pentru care suntem ast­fel tratați de marele și puternicul guvern, cu care am trăit în­tot­dea­una în cea mai cor­dială înțelegere și ale cărui interese în re­­gin­a nostră ne-am sforțat necontenit și cu zel­a le satisface; ne mirăm cu atât maî mult de măsurile ce se ian contra nostră, cu cât represintantele frances nu ’și a în­trerupt relațiunile cu noi și chiar acum dovă­­ file ne asigura, că între Francia și Tunis domnesce pace și că desbarcarea de trupe francese în Tunis nu se va face de­cât cu consimțimântul nostru. »Ast­fel fiind împrejurările, apelăm la

Next