Romanulu, septembrie 1881 (Anul 25)
1881-09-16
ANUL AL DOUĂZECI ȘI CINCILE Voiesce și vei putea» ANUNCIURI. Lima de 30 litere petit, pagina IV, — 40 bani Oeto , , , pagina 111, — 2 lei — A se adresa: IN ROMANIA, la i.dministrațiunea (parului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C-nie, 8 Placide la Bourse. LA LONDON, la G. L. Daube et C-nie, 130, Fleet Street, London E. C LA VIENA , la d-nii Haasentein și Vogler Walüschgasse 10. LA FRANCFORT, S.-M.G. L. Daube et C-nie, peuiru Germania, Belgia, O- landa, Elveția și America. Articolele nepublicate se ardii. 20 BANI ESEMPLAKUL CWBanMaraMOHmaa mmntmmeammumm iredacțiunea și Administrațiune și strada Doinio!L mercuri, 16 septembre 1881. Luminează te și vei fi. ABONAMENTE: In Capitală și districte, un an 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țerile Europei, trimestru 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diacului. LA PARIS, la Havas, Laffite et Cune, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B. G Popovici, 15 Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. doctor Gustave Croce Vi- San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se refusă. 20 BANI EXEMPLARUL AstriJt încep să funcționeze sculele rurale. Din nefericire — și constatăm acesta cu durere — și acest an scolastic începe — ca și cei dinaintea lui — printr’un anomalia. Legea din 1864 declară învățământul obligatoriu și totuși pân’acum — după 16 ani trecuți nici nu exist scule în tote comunele. Eeé cel d’anteiü și cel mai mare zol a căruia ’nlăturare o cerem cu stăruință de la represintanții națiunii. Am avut curagiul lăudabile d’a adopta și înscrie în legile noastre un principiu mare și salutar — suntem datori să-l punem și ’n practică. Din parte-ne, n’am încetat d’a cere acesta și nici vom înceta. Când ni s’a spus că n’avem mijloce am propus ca ’n comunele ce au câte două scóle, una de băieți și alta de fete, se se lase numai câte una, dacă numerul elevilor nu e prea mare, și cealaltă se se trecă într’un cătun al aceleiași comune sau într’uă altă comună, pentru ca astfel s’avem mai multe centre de lumină. S’a făcut ceva în acestă privință, dar — după părerea nostră — nu d’ajuns. Oricum, propunerea nostră era un singur specimnte și n’avea ’n vedere decât d’a se face tot cât era cu putință în situațiuni date. Ense trebuie s’o rupem uă dată cu jumătățile de măsuri. Am declarat instrucțiunea obligatorie, s’o facem să fiă astfel și n’o putem face, de cât creând pretutindeni scule. Consiliele comunale, și mai cu osebire cele județene, ar putea s’aducă însemnate serviție națiunii în acestă privință. Dacă ele, prin mijlocele de care dispun și prin ajutorul particularilor la care ar apela, ar clădi locale de scală prin comunele rurale, cestiunea obligativității învățământului ar fi aprope resolvată. Guvernul, și mai cu osebire represintanții națiunii, când ar vedea că locale există și deci trebuința de lumină se simte, n’ar putea refusa a plăti învățători, căci ar comite uă crimă. Proprietarii, care au dor și iubire de țară, ar putea face asemenea. Deci, și ’n acestă privință inițiativa privată ar putea aduce ’nsemnate serviție, ar putea sili chiar mâna guvernului, oricare ar fi el. In ajunul deschiderii scólelor rurale—făr’a tăgădui progresele făcute —amintim tutor ómenilor de bine că e uă datoriă patriotică d’a lucra pentru îmulțirea centrelor de lumină ; amintim asemenea guvernului că e dator d’a face să ’nceteze anomalia d'astă]t creând scóle, când vădetă învățământul public e declarat obligatoriu. Avem trebuință de lumină spre a propăși, spre a putea lupta ’n contra elementelor străine ce trăiesc în mijlocul nostru și spre a ne feri de cursele lor. Dați-ne-o, domni de la guvern și din represintațiunea națională; daține-o tăind chiar în carne viuă. Și apoi mai repetim, școlile se pot clădi cu anuități; în școlile rurale când lipsesc învățători se pot pune instituțiile și se scie că femea este mai aptă decât bărbatul. Acesta trebue să fie strigătul legitim al poporațiunii rurale, pe care-l supunem cugetării și otărîrii guvernului. Am mai făcut uă propunere asupra căreia credem folositor d’a re- i veni, mai cu osebire acum când consiliul generale al învățământului e Í ’ntrunit ș’ar putea fi consultat în I privința opiniunii ce emitem, învățământul ce se predă în scalele nóstre rurale urmăresce numai scopul d’a deprinde pe elevi să scrie, să citescă și să socotescă. Atât și nimic mai mult. El n’are de loc în vedere că elevii ce instruiesce vor fi cultivatorii de mâne ai ogorului românesc și nu se face nimic spre a le inspira pe d’uă parte plăcere pentru agricultură și pe d’alta a-i pune 'n cunoscință —fiă într’un mod cât de rusdimentar — de mijlace mai noul și mai producătore pentru cultura pământului. D’aci isvorăsee un mare reü. Deși numărul sătenilor ce sciu carte a crescut și ere,see pe fiecare an cu câteva mii de indiviz]i, agricultura—singura ramură ’nsemnată de producere ce posedem—n’a folosit și nu folosesce nimic din acestă înălțare a nivelului culturii sătenilor. Din contra , nevorbindu-se nimic în seală despre cultura pământului, de bunurile și folosele ieinefăcându-se nimic spre a ’nsufla fiilor de săteni plăcere pentru ocupațiunea părinților lor, ei să departeză de ea, i nu mai cred că e demn de dânșii s d’a mânui sapa, ș’a ține carnele plugului și să năpustesc pe bietele funcțiuni de pe la comune, sau recurg la esploatarea consătenilor lor fără seiință de carte. Puțini mai rămân la munca pământului și aceștia n'aduc nici uă îmbunătățire, de vreme ce nu scia nimic mai bun decât practica învechită a consătenilor lor. Apoi, când sunt luați în oștire, după ce și-au făcut serviciul, tinerii săteni nu mai doresc de loc ogorul, ci rămân prin orașe și cer funcțiuni și numai funcțiuni. Ar trebui dor—spre a repara acest reu păgubitor agriculture!— ca educațiunea ’n scala rurală să fie ’ndreptată ’n sensul d’a face pe elevi sé iubescă munca pământului ; ar trebui să se insufle școlarilor rurali nostalgia agriculturei. Mie dați-mî valea verde Unde omul perde Negrele gândiri ar trebui să fiă strigătul cel d’ânteia al agricultorului, când datoria de Roman îi permite a se ’ntorce la cornele plugului. Aci suntem datori sĕ căutăm a ajunge. Propunerea ce am făcut în acestă privință avea de obiect d’a se introduce în cărțile de citire ce se’ntrebuințeză în scale, pe lângă istoricrele morale ce sunt menite a forma prin exemple inima elevului, și expuneri scurte și substanțiale asupra agriculturei, însemnătății, binefacerilor și foloselor iei, precum și asupra mijlocelor celor mai apte d’a produce mai mult și mai bine. Acesta s’ar putea face chiar acum. Să se însărcineze 4, 5 profesori, se scrie, se traducă câteva cărticele, să se tipărescă răpede și se se împartă în tóte sculele rurale. Pe dânsele se învețe copiii chiar citirea. Cheltuiala n’ar fi mare. Consiliul de miniștri ar putea s’o facă sigur fiindcă va dobândi de la Cameră nu numai un bil de indemnitate, dar un vot de deplină aprobare, de mare laudă. Propunem, afară de acesta, ca sculelor rurale să li se dea orecare întindere de pământ, pentru ca să servescă ca câmp de speranță pentru metodele pe care cartea de citire le va recomanda. A doua parte din propunerea nostră a fost în parte adoptată și multor scale rurale li s’a dat pământ. Întâia parte ense a rămas un ■ simplu desideratum, deși ea este uă condițiune esențiale pentru cea d’a I doua,uă condițiune fără de care darea de pământ scólelor póte fi de vr’un folos pentru învățători — cari iau rudele — de nici unul ense pentru școlari și pentru agricultură. Amintim guvernului acestă propunere și-l rugăm să cugete asupra iei, căci ni se pare că ea corespunde unei necesități reale, mai cu osebire , dacă se vor înființa — cum nu ne ’ndouim — termele prevăzute în legea pentru sculele agricole votată în sesiunea trecută — ferme care vor arăta în practică resultatele mulțămitore ce vor produce nonele sisteme de cultură care se vor recomanda ’n cărți. In privirea scalei, am 7^3 Și Z*" cem : suntem datori să nu neglijent nimic; orice ideiă bună trebuie adoptată și realisată, căci numai prin lumină, prin instrucțiune, națiunea nostră pate juca rolul ce-i e reservat, pate fi modelul națiunilor orientale, națiunea prin escelență civilisatore. Îă a treia măsură, învățământul nostru în genere suferă adânc din causa lipsei de control. Sculele rurale sunt cele mai năpăstuite, cele mai puțin îngrijite. Cunoscem, chiar prin giurul capitalei, scule care de ani n’au fost inspectate de revisorii ce înadins pentru acesta sunt plătiți. In asemene condițiuni, nu e daide loc de mirare dacă sculele rurale nu produc ceea ce trebuie să ne dea: învățătorii care nu sunt buni nu se simt stimulați de a se ’ndrepta, ci cei răi și leneși n’au acea legitimă temere de control care i-ar putea ’raboldi să caute din ce ’n ce mai mult a-și face datoria. E der imperios cerut, ca inspecțiunea scctelor rurale să devie un fapt real. Supunem și acest al treilea desideratum la apreciarea d-lui ministru al învățământului, și celui de interne, asigurați că vor si să găsescă mici locul ca revisorii școlari să-și îndeplinescă bine și conseiințios datoria. Alegerile comunale din Iași Rezultatul alegerilor comunale din Iași, pentru colegiul al III, este următorul : Votanți 130. Sunt aleși etnii Ion Ornescu cu 106 voturi, Ion Bogdan cu 101 voturi; Gr. I. Buicliu cu 90 voturi; Gheorghe Popovici cu 82 voturi. Toți sunt candidații partitei liberale. Candidații oposițiunii au întrunit : d-ni: Panait Ciurea 30 voturi; Vasile Michăilescu 27 voturi; Manolache Cristodulo, 43 voturi și George Nițescu 36 voturi. SERVICIUL TELEGRAFIC AI, AGFINAriEI HAVAS Tunis, 26 Septembre.—Că luptă a avut loc între trupele de ocupațiune și ale arabilor răsculați aprope de Djemel, între Susa și Sfax; 50 de arabi au fost uciși, sunt și numeroși răniți. Roma. 26 Septembre —Comisiunea centrală a Senatului a început examinarea proiectului de reformă electorală; ea va examina situațiunea ce proiectul de reformă elaborat de Camera deputaților va crea Senatului. Dornițele Campello, canonicul de la Sf. Petru, convertit de curând la protestantism, este însărcinat cu direcțiunea școlei protestante. Paris, 27 Septembre.—Deputații estremei stânge au ținut a fărără întrunire în care au adoptat manifestul prin care se cere în urma absurdităței afacerei africane, convocarea îndată a Camerei celei nouă. —— o —■— Reforma magistraturei. (Urmare) 1) XXI Nu este destul să probedi că un lucru este bun și logic ca să fie imediat admis, mai cu sema când este vorba de suspensiunea unei instituții vechi și cunoscute; trebue să te aștepți la oă mulțime de obiecțiuni, lasă oposiție crâncenă chiar din partea omenilor de bună-credință. Așa se întâmplă și cu propunerea mea de a se aboli dreptul de apel. Reforma acesta ’mi este cea mai personală din tote câte am propus și de aceea sunt sigur că va fi cea din urmă care are să fie admisă. Oricum însă, fie numai pentru salvarea principielor, țin să fac lumină asupra cestimei. Mi se aduce un singur argument pentru conservarea a două instanțe. Mi se dice că de multe ori părțile aduc în apel nouă argumente, nouî arme și că, astfel fiind, sunt mulți sorți ca în apel să se judece mai bine decât în prima instanță. Este curios că tocmai din un fapt pe care eu l’am adus ca considerant, pentru abolirea apelului, se scote un argument pentru conservarea lui; căci eu am recunoscut că adesea părțile aduc arme nouă în apel și am arătat pericolele unui asemenea obiceiu. Cu tote acestea, este ceva adevărat în obiecțiunea ce mi se face, ense nu apelul trebue conservat pentru ca să remediăm la răul ce ni se semnalăză ci procedura nostră trebue reformată. într’adevăr, a fi vii înaintea tribunalului fără se ai nici uă idee de argumentele adversarului, ești într’adevăr surprins cum și densul este surprins în incidintele ce ridici. De adisă regretabilă confusiune, așa că abia în apel poți presinta uă apărare seriosă care se repete tóte argumentele adversarului. Un asemenea sistem plin de inconveniente chiar adî, ar fi imposibil când s’ar desființa tribunalele de apel. Trebue să !) A se vedea »Românul 1 de la 30, 31 August, 12, 3, 4, 5, 7, 8 9,10 11 și 12 Septembre, facem dar ceva și nu putem face decât un lucru: instrucția orală a proceselor să fie precesă de uă instrucție în scris în care fiecare parte să-și espite tote motivele, tote argumentele sale într’un mod succint. Astfel, de exemplu, demandorul despre cererea sa de intentarea acțiunei bine motivată, defendorul răspunde, demandorul replică și defendorul are la rândul său dreptul să replice. In aceste lupte preliminare armele s’au dat la lumină și surprindere nu mai pute avea loc când cu pledoariele orale. S’ar mai putea de asemenea autoriza împricinații să cără judecătorului dreptul de a răspunde la pledoaria adversarului într’u altă ședință în cazul în care ar fi surprins de argumentele sale. Părțile ea se vor așa rar de acest drept căci lungește desbaterile și prin urmare și cheltuelele. In orice cas nu mă pot întinde asupra acestor cestiuni, căci ele țin mai mult la reformarea condicei nóstre de procedură, reformă pe care o doresc toți câți au avut și au ocasiunea se o cunoscă. XXII Am finit, cu principiile generale care au să fie basa viitorei organisări judecătoresc. Ar trebui acum să intru în amănuntele sistemului ce propun, să descriu pe larg fiecare rotiță din acest mecanism, să mă ocup de cele mai mici dificultățî și să le dau uă soluțiune. Uă asemenea lucrare ar fi, ce este drept, forte interesantă, dar mi se pare că n’ar fi câtuși de puțin oportună. Nu mi s’a dat să redactez un proiect de lege asupra reformei magistraturei, ci am voit numai se indic puntele culminante ale unui sistem pe care dacă ar fi să se admită, l’aș putea desvolta în detaliu și adapta tuturor necesităților. Un asemenea lucrare de altmintrerea ar fi dă muncă cu totul inutilă pene ce nu se va pronunța cel puțin comisiunea numită de cameră și nu se va vedea astfel décá este sau nu speranță ca reformele care de sicurau să triumfe mânc au sorți d’a triumfa încă de adî. Vom face dar numai uă mică schiță a organisărei judiciare ce propun și vom fini prin a spune câteva cuvinte asupra unor punte secundare pe care le-am lăsat în umbră în expunerea de mai sus. XXIII. Cu viitarea organisare judecătorescă vom avea două instanțe numai: un tribunal de prima instanță și un tribunal de casațiune. Tribunale de prima instanță vor fi atâtea câte secții de tribunale sunt adesea și mai multe decâ statistica proceselor ar proba că ele nu sunt suficiente. Ar trebui în genere ca nici uă dată un tribunal să nu aibă de judecat mai mult de 6—10 cause pe zi, fără să se ție în socotală, bine înțeles, căușele cari se amână. Cum tribunalele viitore nu vor judeca decât cestiunea de drept, de ce cause pe Zi nu este mult, căci din cele Zece vor fi cel puțin șase în care nu se află nici oă discuțiune de drept. In cazul în care s’ar găsi că unele din tribunalele de azi au prea puțin de lucru, în orașele acelea ne-am putea dispensa de a mai înființa tribunale stabile, admițând său ca pricinele din acel județ să mergă la județul vecin sau, ceea ce ar fi mai bine, creând nișce tribunale ambulante cari să mergă două sau trei luni pe an în fiecare din acele județe, uă lună véra și uă lună iarna de exemplu. Astfel décà s’ar vedea că sunt cinci județe în cazul acesta, în loc de cinci tribunale, am avea numai unul care ar călători câte două luni în fiecare județ. Un asemenea sistem de justiție ambulantă a dat cele mai frumose rude în Anglia și fără se’l mai căutăm departe, îl avem și noi pentru curțile cu jurați. Este bine înțeles că căușele urgente ar merge întotdeauna la capitala județului vecin, și că în fiece județ s’ar afla grefe și cancelarii stabile. In ori ce cas, astă cestiune este mai mult uă cestiune bugetară. Tribunalele se vor compune din două persone : un judecător și un supleant care să înlocuiască pe judecător când este bol-