Romanulu, septembrie 1881 (Anul 25)

1881-09-16

ANUL AL DOUĂ­ZECI ȘI CINCILE Voiesce și vei putea» ANUNCIURI. Lima de 30 litere petit, pagina IV, — 40 bani Oeto , , , pagina 111, — 2 lei — A se adresa: IN ROMANIA, la i.dministrațiunea (parului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C-nie, 8 Placi­de la Bourse. LA LONDON, la G. L. Daube et C-nie, 130, Fleet Street, London E. C LA VIENA , la d-nii Haasentein și Vogler Walüschgasse 10. LA FRANCFORT, S.-M.G. L. Daube et C-nie, peuiru Germania, Belgia, O- landa, Elveția și America. Articolele nepublicate se ardii. 20 BANI ESEMPLAKUL CWBanMaraMOHmaa mmntmmeammumm iredacțiunea și Administrațiune și strada Doini­o!­­L mercuri, 16 septembre 1881. Luminează te și vei fi. ABONAMENTE: In Capitală și districte, un an 48 lei; șase luni 24­ lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țerile Europei, trimestru 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diacului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B. G Popovici, 15 Fleisch­markt. IN ITALIA, la d. doctor Gustave Croce Vi- San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se refusă. 20 BANI EXEMPLARUL AstriJt încep să funcționeze sculele rurale. Din nefericire — și constatăm a­­cesta cu durere — și acest an sco­lastic începe — ca și cei dinaintea lui­ — printr’un anomalia. Legea din 1864 declară învăță­mântul obligatoriu­ și totuși pân’acum — după 16 ani trecuți nici nu exist scule în tote comunele. Eeé cel d’anteiü și cel mai mare zol a căruia ’nlăturare o cerem cu stăruință de la represintanții na­țiunii. Am avut curagiul lăudabile d’a a­­dopta și înscrie în legile noastre un principiu mare și salutar — suntem datori să-l punem și ’n practică. Din parte-ne, n’am încetat d’a cere acesta și nici vom înceta. Când ni s’a spus că n’avem mi­j­­loce am propus ca ’n comunele ce au câte două scóle, una de băieți și alta de fete, se se lase numai câte una, da­că numerul elevilor nu e prea mare, și cea­l­altă se se trecă într’un cătun al aceleiași comune sau într’uă altă comună, pentru ca ast­fel s’avem mai multe centre de lu­mină. S’a făcut ce­va în acestă privință, dar — după părerea nostră — nu d’ajuns. Ori­cum, propunerea nostră era un singur specim­nte și n’avea ’n ve­dere de­cât d’a se face tot cât era cu putință în situațiuni date. Ense trebuie s’o rupem uă dată cu jumătățile de măsuri. Am declarat instrucțiunea obliga­­torie, s’o facem să fiă ast­fel și n’o putem face, de cât creând pretutin­deni scule. Consiliele comunale, și mai cu o­­sebire cele județene, ar putea s’a­­ducă însemnate serviție națiunii în acestă privință. Dacă ele, prin mijlocele de care dispun și prin ajutorul particulari­lor la care ar apela, ar clădi locale de scală prin comunele rurale, ces­­tiunea obligativității învățământului ar fi aprope resolvată. Guvernul, și mai cu osebire re­presintanții națiunii, când ar vedea că locale există și deci trebuința de lumină se simte, n’ar putea refusa a plăti învățători, căci ar comite uă crimă. Proprietarii, care au dor și iubi­re de țară, ar putea face asemenea. Deci, și ’n acestă privință iniția­tiva privată ar putea aduce ’nsem­­nate serviție, ar putea sili chiar mâna guvernului, ori­care ar fi el. In ajunul deschiderii scólelor ru­rale—făr’a tăgădui progresele făcute —amintim tutor ómenilor de bine că e uă datoriă patriotică d’a lucra pentru îmulțirea centrelor de lumi­nă ; amintim asemenea guvernului că e dator d’a face să ’nceteze a­­nomalia d'astă­­]t creând scóle, când vă­detă învățământul public e de­clarat obligatoriu. Avem trebuință de lumină spre a propăși, spre a putea lupta ’n con­tra elementelor străine ce trăiesc în mijlocul nostru și spre a ne feri de cursele lor. Dați-ne-o, domni de la guvern și din represintațiunea națională; dați­­ne-o tăind chiar în carne viuă. Și a­­poi mai repetim, școlile se pot clădi cu anuități; în școlile rurale când lipsesc învățători se pot pune insti­­tuțiile și se scie că femea este mai aptă de­cât bărbatul. Acesta trebue să fie strigătul le­­­­gitim al poporațiunii rurale, pe care-l­­ supunem cugetării și otărîrii guver­­­­nului. Am mai făcut uă propunere asu­pra căreia credem folositor d’a re- i veni, mai cu osebire acum când con­­­­siliul generale al învățământului e Í ’ntrunit ș’ar putea fi consultat în­­ I privința opiniunii ce emitem, învățământul ce se predă în sca­lele nóstre rurale urmăresce numai scopul d’a deprinde pe elevi să scrie, să citescă și să socotescă. Atât și nimic mai mult.­­ El n’are de loc în vedere că e­­­­levii ce instruiesce vor fi cultivatorii de mâne ai ogorului românesc și nu se face nimic spre a le inspira pe d’uă parte plăcere pentru agricul­tură și pe d’alta a-i pune 'n cuno­­­­scință —fiă într’un mod cât de ru­­s­dimentar — de mijlace mai noul și­­ mai producătore pentru cultura pă­­­­mântul­ui. D’a­ci isvorăsee un mare reü. De­și numărul sătenilor ce sciu carte a crescut și ere,see pe fie­care an cu câte­va mii de indiviz]i, agri­cultura—singura ramură ’nsemnată de producere ce posedem—n’a folo­sit și nu folosesce nimic din acestă înălțare a nivelului culturii săte­nilor. Din contra , nevorbindu-se nimic­­ în seală despre cultura pământului,­­ de bunurile și folosele iei­­nefăcân­­­­du-se nimic spre a ’nsufla fiilor de­­ săteni plăcere pentru ocupațiunea părinților lor, ei să departeză de ea, i nu mai cred că e demn de dânșii s d’a mânui sapa, ș’a ține carnele plu­­­­gului și să năpustesc pe bietele func­țiuni de pe la comune, sau recurg la esploatarea consătenilor lor fără seiință de carte. Puțini mai rămân la munca pă­mântului și aceștia n'aduc nici uă­­ îmbunătățire, de vreme ce nu scia nimic mai bun de­cât practica în­­vechită a consătenilor lor. Apoi, când sunt luați în oștire, după ce și-au făcut serviciul, tinerii săteni nu mai doresc de loc ogorul, ci rămân prin orașe și cer funcțiuni și numai funcțiuni. Ar trebui dor—spre a repara a­­cest reu păgubitor agriculture!— ca educațiunea ’n scala rurală să fie ’n­­dreptată ’n sensul d’a face pe elevi sé iubescă munca pământului ; ar trebui să se insufle școlarilor rurali nostalgia agriculturei. Mie dați-mî valea verde Unde omul perde Negrele gândiri ar trebui să fiă strigătul cel d’ân­­teia al agricultorului, când datoria de Roman îi permite a se ’ntorce la cornele plugului. Aci suntem datori sĕ căutăm a ajunge. Propunerea ce am făcut în acestă privință avea de obiect d’a se intro­duce în cărțile de citire ce se’ntre­­buințeză în scale, pe lângă istoric­­rele morale ce sunt menite a forma prin exemple inima elevului, și ex­­puneri scurte și substanțiale asupra agriculturei, însemnătății, bineface­rilor și foloselor iei, precum și asu­pra mijlocelor celor mai apte d’a produce mai mult și mai bine. A­­cesta s’ar putea face chiar acum. Să se însărcineze 4, 5 profesori, se scrie, se traducă câte­va cărticele, să se tipărescă răpede și se se îm­­partă în tóte sculele rurale. Pe dân­­sele se învețe copiii chiar citirea. Cheltuiala n’ar fi mare. Consiliul de miniștri ar putea s’o facă sigur fiind­că va dobândi de la Cameră nu numai un bil de indemnitate, dar un vot de deplină aprobare, de mare laudă. Propunem, afară de acesta, ca scu­­lelor rurale să li se dea ore­care în­tindere de pământ, pentru ca să servescă ca câmp de spera­nță pentru metodele pe care cartea de citire le va recomanda. A doua parte din propunerea nos­tră a fost în parte adoptată și mul­­­tor scale rurale li s’a dat pământ. Întâia parte ense a rămas un ■ simplu desideratum, de­și ea este uă­­ condițiune esențiale pentru cea d’a­ I doua,­uă condițiune fără de care da­rea de pământ scólelor póte fi de vr’un folos pentru învățători — cari iau rudele — de nici unul ense pen­tru școlari și pentru agricultură. Amintim guvernului acestă pro­punere și-l rugăm să cugete asupra iei, căci ni se pare că ea corespunde­­ unei necesități reale, mai cu osebire , dacă se vor înființa — cum nu ne ’ndouim — termele prevăzute în le­gea pentru sculele agricole votată în sesiunea trecută — ferme care vor arăta în practică resultatele mul­­țămitore ce vor produce nonele sis­teme de cultură care se vor reco­manda ’n cărți. In privirea scalei, am 7^3 Și Z*" cem : suntem datori să nu neglijent nimic; ori­ce ideiă bună trebuie a­­doptată și realisată, căci numai prin lumină, prin instrucțiune, națiunea nostră pate juca rolul ce-i e reser­vat, pate fi modelul națiunilor orien­tale, națiunea prin escelență civili­­satore. Îă a treia măsură, învățământul nostru în genere su­feră adânc din causa lipsei de con­trol. Sculele rurale sunt cele mai nă­păstuite, cele mai puțin îngrijite. Cunoscem, chiar prin giurul capi­talei, scule care de ani n’au fost in­spectate de revisorii ce înadins pen­tru acesta sunt plătiți. In asemene condițiuni, nu e dai­de loc de mirare dacă sculele rurale nu produc ceea ce trebuie să ne dea: învățătorii care nu sunt buni nu se simt stimulați de a se ’ndrepta, ci cei răi și leneși n’au acea legitimă temere de control care i-ar putea ’raboldi să caute din ce ’n ce mai mult a-și face datoria. E der imperios cerut, ca inspec­­țiunea scctelor rurale să devie un fapt real. Supunem și acest al treilea deside­ratum la apreciarea d-lui ministru al învățământului, și celui de interne, asigurați că vor s­i să găsescă mici locul ca revisorii școlari să-și înde­­plinescă bine și conseiințios datoria. Alegerile comunale din Iași Rezultatul alegerilor comunale din Iași, pentru colegiul al III, este următorul : Votanți 130. Sunt aleși­ etnii Ion Ornescu cu 106 vo­turi, Ion Bogdan cu 101 voturi; Gr. I. Bui­­cliu cu 90 voturi; Gheorghe Popovici cu 82 voturi. Toți sunt candidații partitei liberale. Candidații oposițiunii au întrunit : d-ni: Panait Ciurea 30 voturi; Vasile Michăilescu 27 voturi; Manolache Cristodulo, 43 voturi și George Nițescu 36 voturi. SERVICIUL TELEGRAFIC AI, AGFINAriEI HAVAS Tunis, 26 Septembre.—Că luptă a avut loc între trupele de ocupațiune și ale ara­bilor răsculați aprope de Djemel, între Susa și Sfax; 50 de arabi au fost uciși, sunt și numeroși răniți. Roma. 26 Septembre —Comisiunea cen­trală a Senatului a început examinarea pro­iectului de­ reformă electorală; ea va exa­­mina situațiunea ce proiectul de reformă elaborat de Camera deputaților va crea Senatului. Dornițele Campello, canonicul de la Sf. Petru, convertit de curând la protestantism, este însărcinat cu direcțiunea școlei pro­testante. Paris, 27 Septembre.—Deputații estremei stânge au ținut a­ fără­ră întrunire în care au adoptat manifestul prin care se cere în urma absurdităței afacerei africane, convo­carea îndată a Camerei celei nouă. —— o —■— Reforma magistraturei. (Urmare) 1) XXI Nu este destul să probedi că un lucru este bun și logic ca să fie imediat admis, mai cu sema când este vorba de suspensiunea unei instituții vechi și cunoscute; trebue să te aștepți la oă mulțime de obiecțiuni, la­să oposiție crâncenă chiar din partea o­­menilor de bună-credință. Așa se întâmplă și cu propunerea mea de a se aboli drep­tul de apel. Reforma acesta ’mi este cea mai personală din tote câte am propus și de aceea sunt sigur că va fi cea din urmă care are să fie admisă. Ori­cum însă, fie numai pentru salvarea principielor, țin să fac lumină asupra cestim­ei. Mi se aduce un singur argument pentru conservarea a­ două instanțe. Mi se dice că de multe ori părțile aduc în apel nouă ar­gumente, nouî arme și că, ast­fel fiind, sunt mulți sorți ca în apel să se judece mai bine de­cât în prima instanță. Este curios că tocmai din un fapt pe care eu l’am adus ca considerant, pentru abolirea apelului, se scote un argument pentru conservarea lui; căci eu am recunoscut că adesea părțile a­­duc arme nouă în apel și am arătat peri­colele unui asemenea obiceiu. Cu tote a­­cestea, este ceva adevărat în obiecțiunea ce mi se face, ense nu apelul trebue con­servat pentru ca să remediăm la răul ce ni se semnalăză ci procedura nostră trebue reformată. într’adevăr, a fi vii înaintea tribunalului fără se ai nici uă idee de argumentele ad­versarului, ești într’adevăr surprins cum și densul este surprins în incidintele ce ridici. De adi­să regretabilă confusiune, așa că abia în apel poți presinta uă apărare se­­riosă care se repete tóte argumentele ad­versarului. Un asemenea sistem plin de in­conveniente chiar adî, ar fi imposibil când s’ar desființa tribunalele de apel. Trebue să !) A se vedea »Românul 1 de la 30, 31 August, 1­2, 3, 4, 5, 7, 8 9,10 11 și 12 Septembre, facem dar ceva și nu putem face de­cât un lucru: instrucția orală a proceselor să fie precesă de uă instrucție în scris în care fie­care parte să-și espite tote motivele, tote argumentele sale într’un mod succint. Ast­fel, de exemplu, demandorul despre ce­rerea s­a de intentarea acțiunei bine mo­tivată, defendorul răspunde, demandorul re­plică și defendorul are la rândul său drep­tul să replice. In aceste lupte preliminare armele s’au dat la lumină și surprindere nu mai pute avea loc când cu pledoariele orale. S’ar mai putea de asemenea autoriza împricina­ții să cără judecătorului dreptul de a răs­punde la pledoaria adversarului într’u­ altă ședință în cazul în care ar fi surprins de argumentele sale. Părțile ea se vor așa rar de acest drept căci lungește desbaterile și prin urmare și cheltuelele. In ori­ce cas nu mă pot întinde asupra acestor cestiuni, căci ele țin mai­­ mult la reformarea condicei nóstre de procedură, reformă pe care o doresc toți câți au a­­vut și au ocasiunea se o cunoscă. XXII Am finit, cu principiile generale care au să fie basa viitorei organisări judecătoresc­. Ar trebui acum să intru în amănuntele sis­­temului ce propun, să descriu pe larg fie­care rotiță din acest mecanism, să mă o­­cup de cele mai mici dificultățî și să le dau uă soluțiune. Uă asemenea lucrare ar fi, ce este drept, forte interesantă, dar mi se pare că n’ar fi câtuși de puțin oportună. Nu mi s’a dat să redactez un proiect de lege a­­­­supra reformei magistraturei, ci am voit numai se indic puntele culminante ale u­­nui sistem pe care dacă ar fi să se ad­mită, l’aș putea desvolta în detaliu și a­­dapta tuturor necesităților. Un asemenea lucrare de altmintrerea ar fi dă muncă cu totul inutilă pene ce nu se va pronunța cel puțin comisiunea numită de cameră și nu se va vedea ast­fel décá este sau nu speranță ca reformele care de sicur­au să triumfe mânc au sorți d’a triumfa încă de adî. Vom­ face dar numai uă mică schiță a organisărei judiciare ce propun și vom­ fini prin a spune câte­va cuvinte asupra unor punte secundare pe care le-am lăsat în umbră în expunerea de mai sus. XXIII. Cu viitarea organisare judecătorescă vom avea două instanțe numai: un tribunal de prima instanță și un tribunal de casațiune. Tribunale de prima instanță vor fi atâ­tea câte secții de tribunale sunt ade­sea și mai multe decâ statistica proceselor ar proba că ele nu sunt suficiente. Ar trebui în ge­nere ca nici uă dată un tribunal să nu aibă de judecat mai mult de 6—10 cause pe zi, fără să se ție în socotală, bine înțeles, cău­șele cari se amână. Cum tribunalele viitore nu vor judeca de­cât cestiunea de drept, de ce cause pe Zi nu este mult, căci din cele Zece vor fi cel puțin șase în care nu se află nici oă discuțiune de drept. In cazul în care s’ar găsi că unele din tribunalele de azi au prea puțin de lucru, în orașele acelea ne-am putea dispensa de a mai înființa tribunale stabile, admițând său ca pricinele din acel județ să mergă la ju­dețul vecin sau, ceea ce ar fi mai bine, creând nișce tribunale ambulante cari să mergă două sau trei luni pe an în fie­care din acele județe, uă lună véra și uă lună iarna de exemplu. Ast­fel décà s’ar vedea că sunt cinci județe în cazul acesta, în loc de cinci tribunale, am avea numai unul care ar călători câte două luni în fie­care județ. Un asemenea sistem de justiție ambulantă a dat cele mai frumose rude în Anglia și fără se’l mai căutăm departe, îl avem și noi pentru curțile cu jurați. Este bine în­țeles că căușele urgente ar merge în­tot­­dea­una la capitala județului vecin, și că în fie­ce județ s’ar afla grefe și cancelarii sta­bile. In ori­ ce cas, astă cestiune este mai mult uă cestiune bugetară. Tribunalele se vor compune din două persone : un judecător și un supleant care să înlocuiască pe judecător când este bol-

Next