Romanulu, septembrie 1881 (Anul 25)
1881-09-17
Uedftcținnea și Mmmisțrațimioa strada ?íő*nno! IL vJWgftftígaB iiwasnraNnnmRitianttSMMKiaaw^^ ANUL AL DOUĂZECI ȘI CINCILE Voiesce și vei putea. ANUNCIURI. Lima de 30 litere petit, pagina IV, — 40 ban! Deto , , , pagina 111, — 2 lel — A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea ()iarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C-nie, 8 Place de la Bourse. LA LONDON, la G. L. Daube et C-nie, 130, Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nil Ilaasentein și Vogler. Walfischgasse 10. LA FRANCFORT, S.-M.G. L. Daube et C nie, pentru Germania, Belgia, 0- landa, Elveția și America. Articolele nepublicate se ardü. 20 BANI ESEMPLARUL JOUI, 17 SEPTEM I3.RE 1881 Luminează-te și vei fi. ABONAMENTE: In Capitală și districte: un an 48 lei; șăse luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țările Europei, trimestru 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea cjiaruhil. LA PARIS, la Havas, Laffite et C-nie, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B. G Popovici, 15 Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. doctor Gustave Croce Vi- San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se refusd. 20 BANI ESEMPLARUL BÜGÜRESGI, Ü MPGIIE1881 Economiștii cei mai distinși au admis ca principiu că, după cum sunt instituțiunile politice într’uă țară, tot astfel trebue a se căuta sâ fie și instituțiunile sale agricole. Intr’uă țară constituțională, unde poporul se cârmuesce prin el finsuși și unde domnesc ideile formei de guvern numită self-government, legiuirea cea mai puternică care dirige agricultura, este aceea a asociațiunilor de tot felul, cu totul independinte de tabăra oficială, după cum o numesce economistul Lecouteux. Este de dorit și la noi—după cum se întâmplă și în alte țări, unde producțiunea agricolă constitue oă adevărată șciință a Economiei rurale— ca clasa muncitorilor de pământ să atragă la sine tóte capitalurile și inteligințele, trebuitóre lnei esploatațiuni ca aceea privitóre la agricultură. Pentru a ajunge însa la acest bun sfîrșit, se cere ca să nu lipsescă agriculture! nóstre îndemnul și sprijinul tuturor, fără altă dorință decât aceea a propășire! nóstre economice. E că cum se pune pretutindine a stăzi, gestiunea instituțiunilor agricole. Trăim supt un regim represintativ, și logica cere chiar, ca instituțiunile nóstre agricole, sâ fiă resultanta celor două puteri, cari să-și combine acțiunea lor către un scop comun : d'uă parte puterea guvernamentală, ajutând și dând tot concursul său spre îmbunătățirea agriculturei; de alta, inițiativele individuale și colective, ocupându-se a organisa viața publică a agriculturei, a resolva problemele Economiei rurale și a pune în practică mirificele de îmbunătățire pentru producțiunea pământului. Față cu celelalte instituțiuni oficiale, agricultura nu crează un serviciu public ca acela al resbelului, internelor și instrucțiunii publice. Ea nu pare și nu se cuvine să fie împinsă numai de birocrație, căci ea este o industrie liberă, independintă, căreia trebuie să i convină descentralizarea cea mai completă, în ceea ce privește gestiunea afacerilor sale. „Nu este un spectacol mai trist, „a zis învățatul economist Léonce „de Lavergne, decât acela, d’a ve„dea pe cultivatori, pe cei ce trebuesc să fie omenii cei mai independinți, așteptând de la autoritate „un îndemn sau un ajutor, și perm jând și timpul în stăruințe nefolositore, pentru a cere ceea ce nu „pate să vie decât numai de la „dânșii.“ Cuvintele lui de Lavergne nu însemnară și nu pot să însemneze alt, decât numai că rolul unui guvern este cu totul mărginit, și că inițiativei individuale și colective aparține sarcina d’a contribui, din tote puterile sale, la desvoltarea agriculturei. Aci inițiativa privată, după acest economist, trebue să declare pe față lupta mea în contra guvernului, căci e că ce riice mai departe : „Acesta manie națională, ale că„rei inconveniente toată lumea a ’n„ceput să le ’nțelfigă, există numai „la acei visători cari, mai adesea, „nesoiând să ’și conducă afacerile lor „proprii, voiesc să facă absolut prin „putere fericirea altuia.* Intr’uă țară ca a nostră ânsă, unde spiritul de asociațiune și solidaritatea de interese sunt cu totul slabe, rolul guvernului trebuie să fie mult mai însemnat. Pe de altă parte, a ceea ce nu pate să facă la noi agenții direcți ai producțiunei bogățiilor agricole, adică munca și capitalul, trebue să facă și Statul în care se resumă tote puterile productive, cari constituesc agenții indirecți ai producțiunii. Acest adevăr, propagat de economiști eminenți ca Rossi și alții, a otărît pe guvern ca să coopereze aprope ca agint direct, alături cu inițiativa individuală și colectivă, prin participarea Statului la eiearea instituțiunii creditului agricol. Capitalul fiind resultatul și mijlocul oricărei producțiuni, și la noi, lipsind acest capital, mai cu semă pentru clasa micilor proprietari, era mai mult decât trebuincios ca să se creeze nișce instituțiuni de asemenea însemnătate. Legea votată în acestă privință, caută să se pună cât mai neîntârziat în aplicare ; și credem că comisiunea însărcinată cu cestiunile privitore la operațiunile financiare și mersul regulat al afacerilor acestei instituțiuni, trebue să-și activeze lucrările sale. Cu cât guvernul voieste să coopereze mai direct, prin participarea Statului la crearea unor asemeni instituțiuni, cu atât credem că nu trebue să rămână înapoi de ceea ce se face în alte țări în privința desvoltărei agriculturei. Interesul său pentru desvoltarea și sprijinirea agriculturei, caută să'l îndemne a se ocupa în viitor, cât se pate mai serios, și de gestiunea învățământului agricol. Astfel, într’uă țară, unde Statul dă învățătura, agricultura trebue să fie, înaintea științei, egala celorlalte industrii, celorlalte profesiuni. Avem mai cu sema că scala centrală de agricultură, unde se învață, ca și aiurea, tot ce se pote cere de la cineva pentru a deveni un bun agricultor. Asemeni scale însă se pare că nu sunt îndeajuns, pentru că nu toți acei ce învață aci sunt întrebuințați și pot să aducă serviciile lor agriculture, din cauză că cei mai mulți dintre proprietarii noștrii nu voiesc să înțelegă că solința agriculturei se desvoltă din ce în ce mai mult și că au mare nevoie de concursul omenilor competinți și cu cunoștințe în asemenea materie. Ar fi dar neapărat ca, pe lângă cunoștințele agriculturei de cari vorbirăm ieri, să se predea în scalele normale și primare — și în special în cele sătesc — și noțiuni de Economia rurală, spre a putea avea școlarii uă ideiă de ceea ce este producțiunea pământului, bogățiile agricole și buna gospodăria. Pentru acesta nu se cer cunoștințe întinse de la institutori; ei pot forte ușor să predea asemeni cunoștințe și să fie cu totul înțeleși, având în acestă privință uă culegere de tot ce este mai trebuincios, scrisă în limba poporului. Gestiunea acesta preocupă mai tote guvernele din țările acelea unde agricultura este considerată ca un element de bogăție națională; în Francia chiar, ea este astăzi la ordinea jilei, fiind privită ca un lipsă forte mare în instrucțiunea poporului. Micile, dar neapăratele cunoștințe dobândite în șcală în privința câmpului și a culturesele, ar deștepta gustul și interesul clasei sătenilor, cari, mai adesea, nu sunt în stare ca să-și dea bine sema de resultatele și produsul muncei lor. Pe lângă acesta, concursurile și esposițiunile speciale și loiale, vor pune îmbunătățirile dobândite în vederea tuturor, împrăștiind și mai mult cunoștințele necesare, desvoltând gustul la muncă și dând îndemnul neapărat desvoltării agriculturei nóstre. Comintele agricole, aceste instituțiuni cu adevărat democratice, cari s’au creat și la noi și au început a se întinde în țară, se ocupă, mai cu semn, ca să încurajeze, să îndemne și să răsplătească bunele servicii aduse țărei de clasa agricolă. Trebue să sperăm că asemeni instituțiuni, incuragiatóre muncei și desvoltării agriculturei nóstre, se vor întinde pretutindine și vor aduce resultatele dobândite în alte țări. Belgia, care numără uă populațiune aprope ca ș’a nfi stră și care în întindere este mai mică, grație creării unor asemeni instituțiuni și spiritului de solidaritate al muncitorilor de pământ în genere, înfățișeză unul din cele mai frumose tipuri agricole din lume. Cu privire la întinderea și la populațiunea sa, Belgia este țara aceea care a grămădit mai mult capital și care are mai multă muncă agricolă. In acestă țară este un fel de mișcare perpetuă, datorită sapei și plugului. Este munca șij,economia cari aduc milione. Cine zace Belgia — și în special Flandra —înțelege țara aceea pe care o admiră toți agricultorii, alături cu cei d’ântâi economiști! Candidații oposițiunii au întrunit : D-niî V. Pogor, 35 voturi; D. Rosseli, 33; I. Corjescu, 29 și Teodor Bonciu, 28. Numerul votanților a fost de 74. Alegerile comunale de la Iași Colegiul II a ales ieri pe d-nii: Al. Racoviță cu 47 voturi; Nicolae Ioan cu 46 voturi; Al. Vuluță cu 40 voturi. M. Mircea cu 39 voturi. Toți aleșii sunt din partita națională-liberală. SERVICIUL TELEGRAFIC AL, AGENȚIEI HAVAS Cernăuți, 27 Septembre.—In urma pestei bovine care s’a ivit în Rusia, fruntaria la Novosehta s’a închis cu începere d’arî pentru intrarea în Bucovina a animalelor de rasa bovină. Alexandria, 27 Septembre.— Scirile din Mecca anundă că de la 2 August, până la 10 Septembre, au fost 102 morți de holeră din 133 holeriei constatați. Constantinopol Il, 27 Sept.—Principele Napoleon pleca astăzi la Viena. reî Ambasadorii au înmânat Duminică Pâruă Notă colectivă privitore la oă schimbare adusă de Turci în traseul fruntarielor turco-grece între Kritiri și Zarco. După convențiunea încheiată, traseul trebuia să urmeze culmea înălțimilor la nord de Zarco , dar Turcii au făcut să trecă fruntaria chiar prin Zarca, formând astfel uă cotitură și luând înapoi uă parte din rîul Salombrio care trebuia se aparțină Greciei. Ambasadorii observă Porții că tate divergențele între comisarii însărcinați cu fixarea puntelor secundare ale fruntariei trebue rezolvate cu majoritatea voturilor , ori, în cașul de față, uydayet pașa contrariu cu acest principiu a făcut să se ocupe milităresce priiul în discuțiune, esecutând, de el, un ordin al Porții. Ambasadorii protesteză dor în contra acestei interpretări a Porții și cere esecutarea traseului convențional primitiv propus de către Portă. Viena, 27 Septembre. — In cercurile competente din Viena se declară cu totul greșită scirea publicată de un ziar vienes în privința unei pretinse întrevederi a împăratului Austriei cu Țarul Rusiei la Granița. -----——— -------- Reforma magistraturei (Urmare și sine) 1) Cu acest sistem de organisare judecătorescă trebue neapărat ca condica nostră de procedură civilă și corecțională se fie modificată cu totul. In genere se va căuta simplificarea formalităților și scurtarea termenelor. Eră cam ce el se va instrui un proces. Demandorul introduce plângerea sea motivată pe d’a întregul dinaintea judecătorului. Defendorul răspunde și ambele părți au câte un replică, in urma acestei instrucții , scurte judecătorul citezü pe părți dinainte’ într’un termen forte scurt. După pledoarii orale și conduzii scrise, dăcă judecătorul le crede necesare, se dă de către judecător uă judecată interlocutorie care decide daca este sau nu loc la trimiterea causei dinaintea juraților și în cazul în care este loc la trimiterea dinaintea juriului, pfărăște la ce juriu, juriu comun sau juriu special, are să mergă și asupra căror cestiuni jurații au să se pronunțe prin da sau nu. Este loc la trimiterea causei dinaintea juraților în coșurile pe care le am înșirat unu câte unu mai sus în capitolul XV, și care cred că este inutil să le mai repet aici. De asemenea judecătorul va trimite dinaintea juriului comun sau a unui juriu special după cum va crede de cuviință. Acestă primă otărîre este supusă la recurs în casațiune. Acesta otărîre fixează starea procesului ; pe viitor nu se mai pute aduce nici un element, nou în dezbatere. Daci judecătorul găsesce cu cale că nu este loc la trimiterea causei dinaintea juraților, procesul se instruesce dinaintea lui ca adî. Déca este loc la judecarea prin jurați, judecătorul, am fis, formuleza și puntele asupra cărora are să intervie verdictul juraților. Partea cea mai diligentă merge cu formula dată de judecător la președintele de jurați, și acesta citeza dinaintea lui pe părți care se compună juriul. La prima înfățișare demandorul alege pe lista juriului special sau a juriului comun, după cum a ofărît judecătorul prin formula sea, șase nume dintre cari defendorul alege pe unul din jurați și pe un supleant pentru cazul în care juratul ar fi împedicat. Prin acest sistem se împuținază pericolul de a avea jurați prea parțiali. La rîndul seu defendorul desemnă șase jurați din cari demandorul alege un jurat și un supleant. E că deja doui jurați cari au încrederea împricinaților căci sunt aleșii lor, și oferă și garanții de imparțialitate pentru că au fost precum aleși și de partea adversă. Pentru a avea al treilea jurat președintele trage la sorți din lista respectivă un jurat și un supleant. Părțile însă au dreptul se recuse pe toți cei suspecți, rude, amici și inimici și cred că este bine să li se acorde și cinci renegații nemotivate. Să de la juriul compus, președintele îi convocă pentru un termen forte scurt. La înfățișare causa se instruește în fața juraților. Președintele nu are altă misiune decât să fie ordinea în ședință și să pue martorilor întrebările cerute de părți sau de jurați. Juriul răspunde prin da seu nu la gestiunile puse. Cu acest verdict în mână partea care a câștigat se întorce la judecătorul de drept care aplică legea. Otărîrea sea este supusă la recurs în casație. Otărîrea juraților nu este capabilă decât pentru violarea procedurei s cu iregularități în constituirea juriului. In materiele corecționala se va urma aceiași procedură cu diferință însă că formula va fi dusă la președintele de jurați de către ministerul public și că jurații, tot în număr de trei, vor fi trași la sorți. XXVI Rămâne în fine oă ultimă dificultate de care nu m’am ocupat de loc până acum. Este vorba de judecătoriele de acale, adică de judecarea pricinelor deuă mică însemnătate. Cea d’anteia idee ce ni se presintă pentru deslegarea acestui problem , este desființarea judecătorielor de acale. Și într’adevăr tele interesele au un drept egal la protecțiunea legilor, tele procesele, fiă cât de mici, au nevoie de a fi bine judecate, căci în democrația nostră, bogăția nu pate să constitue un privilegiu. Astfel fiind lucrurile, ar trebui să desființăm aceste justiții de a doua mână și să dăm tuturor cetățenilor, bogați și săraci , aceleași tribunale, aceiași judecători. Este însă că rațiune care ne împedică să facem acesta, este nevoia recunoscută de toți, de a avea justiția aprópe de justițiabil. Intr’uă democrațiă mai cu sema acesta necesitate este imperiosă, căci nu putem să obligăm pe cetățeni la călătorii lungi și costisitore ca să-și capete dreptate. Nu putem însă să avem prin plășî tribunale identice cu cele de prin capitalele județelor, bugetul nu o permite. Ne rămân dor trei sisteme posibile : a) . Cel d’ântăi și sistem și care pare cel mai practic, ar fi ca să conservăm ceva cam analog cu ceea ce avem as fî. Adică în fiece plasă să avem un judecător, care să judece și dreptul și faptele ca astăzi. Acest judecător să aibă un competință limbată, în măsura căreia însă judecata lui să fiă în ultim resort căci nu pot admite dreptul de apel în nici un cas. Otărîrea lui însă ar fi supusă la un recurs pentru incompetința sau violare a legei, recurs care de uăcamdată ar putea să fiă purtat dinaintea judecătorului de județ. Un asemenea judecător nu ar putea neapărat să fie mai bine retribuit ca ala, și prin urmare nici nu trebue să i se ceră alte condiții de admisibilitate. Va trebui însă neapărat ca acest judecător să fie ales și ales pe un timp mărginit. Alegerea s’ar putea face sau de către alegătorii din plasă, sau mai bine de întreg colegiul care alege pe judecătorii de județ. b) . Daci numărul proceselor ce se judecă astăze de către judecătorii de acele permite, ar fi mai bine se avem un singur judecător pentru tote plășile, un judecător l A se vedea ^Românul* de la 30, 31 August, 1, 2, 3, 4, 5, 7, 8 9,10,11, 12 și 16 Septembre.