Romanulu, septembrie 1881 (Anul 25)

1881-09-17

Uedftcținnea și Mmmisțrațimioa strada ?íő*nno! IL vJWgftftígaB iiwasnraNnnmRitianttSMMKiaaw^^ ANUL AL DOUĂ­ZECI ȘI CINCILE Voiesce și vei putea. ANUNCIURI. Lima de 30 litere petit, pagina IV, — 40 ban! Deto , , , pagina 111, — 2 lel — A se adresa: IN ROMANIA, la adm­inistrațiunea ()iarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C-nie, 8 Place de la Bourse. LA LONDON, la G. L. Daube et C-nie, 130, Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nil Ilaasentein și Vogler. Walfischgasse 10. LA FRANCFORT, S.-M.G. L. Daube et C nie, pentru Germania, Belgia, 0- landa, Elveția și America. Articolele nepublicate se ardü. 20 BANI ESEMPLARUL JOUI, 17 SEPTEM I3.RE 1881 Luminează-te și vei fi. ABONAMENTE: In Capitală și districte: un an 48 lei; șăse luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țările Europei, trimestru 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea cjiaruhil. LA PARIS, la Havas, Laffite et C-nie, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B. G Popovici, 15 Fleisch­markt. IN ITALIA, la d. doctor Gustave Croce Vi- San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se refusd. 20 BANI ESEMPLARUL BÜGÜRESGI, Ü MPGIIE1881 Economiștii cei mai distinși au admis ca principiu că, după cum sunt instituțiunile politice într’uă țară, tot ast­fel trebue a se căuta sâ fie și instituțiunile sale agricole. Intr’uă țară constituțională, unde poporul se cârmuesce prin el finsuși și unde domnesc ideile formei de guvern numită self-government, le­giuirea cea mai puternică care di­­rige agricultura, este aceea a aso­­ciațiunilor de tot felul, cu totul in­­dependinte de tabăra oficială, după cum o numesce economistul Le­­couteux. Este de dorit și la noi—după cum se întâmplă și în alte țări, unde producțiunea agricolă constitue oă adevărată șciință a Economiei ru­rale— ca clasa muncitorilor de pă­mânt să atragă la sine tóte capita­lurile și inteligințele, trebuitóre l­­nei esploatațiuni ca aceea privitóre la agricultură. Pentru a ajunge însa la acest bun sfîrșit, se cere ca să nu lipsescă agriculture! nóstre îndemnul și spri­jinul tuturor, fără altă dorință de­cât aceea a propășire! nóstre eco­nomice. E că cum se pune pretutindine a­­ stă­zi, gestiunea instituțiunilor a­­gricol­e. Trăim supt un regim represinta­­tiv, și logica cere chiar, ca institu­țiunile nóstre agricole, sâ fiă resul­­tanta celor două puteri, cari să-și combine acțiunea lor către un scop comun : d'uă parte puterea guverna­mentală, ajutând și dând tot con­cursul său spre îmbunătățirea agri­­culturei; de alta, inițiativele indivi­duale și colective, ocupându-se a or­­ganisa viața publică a agriculturei, a resolva problemele Economiei ru­rale și a pune în practică mirificele de îmbunătățire pentru producțiunea pământului. Față cu cele­l­alte instituțiuni ofi­ciale, agricultura nu crează un ser­viciu public ca acela al resbelului, internelor și instrucțiunii publice. Ea nu pare și nu se cuvine să fie împinsă numai de bi­rocrație, căci ea este o­ industrie liberă, inde­­pendintă, căreia trebuie să i convină descentralizarea cea mai completă, în ceea ce privește gestiunea aface­rilor sale. „Nu este un spectacol mai trist, „a zis învățatul economist Léonce „de Lavergne, de­cât acela, d’a ve­­„dea pe cultivatori, pe cei ce tre­­­buesc să fie omenii cei mai inde­­­pendinți, așteptând de la autoritate „un îndemn sau un ajutor, și per­­m jând și timpul în stăruințe nefo­­­lositore, pentru a cere ceea ce nu „pate să vie de­cât numai de la „dânșii.“ Cuvintele lui de Lavergne nu în­­semnară și nu pot să însemneze alt, de­cât numai că rolul unui gu­vern este cu totul mărginit, și că inițiativei individuale și colective a­­parține sarcina d’a contribui, din tote puterile sale, la desvoltarea a­­griculturei. Aci inițiativa privată, după acest economist, trebue să declare pe față lupta mea în contra guvernului, căci e că ce riice mai departe : „Acesta manie națională, ale că­­„rei inconveniente toată lumea a ’n­­„ceput să le ’nțelfigă, există numai „la acei visători cari, mai adesea, „nesoiând să ’și conducă afacerile lor „proprii, voiesc să facă absolut prin „putere fericirea altuia.* Intr’uă țară ca a nostră ânsă, unde spiritul de asociațiune și solidarita­tea de interese sunt cu totul slabe, rolul guvernului trebuie să fie mult mai însemnat. Pe de altă parte, a ceea ce nu pat­e să facă la noi agenții direcți ai pro­­ducțiunei bogățiilor agricole, adică munca și capitalul, trebue să facă și Statul în care se resumă tote pu­terile productive, cari constituesc a­­genții indirecți ai producțiunii.­­ Acest adevăr, propagat de econo­miști eminenți ca Rossi și alții, a o­­tărît pe guvern ca să coopereze a­­prope ca agint direct, alături cu i­­nițiativa individuală și colectivă, prin participarea Statului la ei­earea in­­stituțiunii creditului agricol.­­ Capitalul fiind resultatul și mij­locul ori­cărei producțiuni, și la noi, lipsind acest capital, mai cu sem­ă pentru clasa micilor proprietari, era mai mult de­cât trebuincios ca să se creeze nișce instituțiuni de ase­menea însemnătate. Legea votată în acestă privință, caută să se pună cât mai neîntâr­ziat în aplicare ; și credem că co­­misiunea însărcinată cu cestiunile privitore la operațiunile financiare și mersul regulat al afacerilor aces­tei instituțiuni, trebue să-și activeze lucrările sale. Cu cât guvernul voieste să coope­reze mai direct, prin participarea Statului la crearea unor asemeni in­stituțiuni, cu atât credem că nu tre­bue să rămână înapoi de ceea­ ce se face în alte țări în privința desvol­­tărei agriculturei. Interesul său pentru desvoltarea și sprijinirea agriculturei, caută să'l îndemne a se ocupa în viitor, cât se pate mai serios, și de gestiunea în­vățământului agricol. Ast­fel, într’uă țară, unde Statul dă învățătura, agricultura trebue să fie, înaintea științei, egala celor­l­­alte industrii, celor­l­alte profesiuni. Avem mai cu sema că scala cen­trală de agricultură, unde se învață, ca și aiurea, tot ce se pote cere de la cine­va pentru a deveni un bun agricultor. Asemeni scale însă se pare că nu sunt în­deajuns, pentru că nu toți acei ce învață aci sunt întrebuințați și pot să aducă serviciile lor agri­culture­, din cauză că cei mai mulți dintre proprietarii noștrii nu voiesc să înțelegă că solința agriculturei se desvoltă din ce în ce mai mult și că au mare nevoie de concursul omenilor competinți și cu cunoștințe în asemenea materie. Ar fi dar neapărat ca, pe lângă cunoștințele agriculturei de cari vor­birăm ieri, să se predea în scalele normale și primare — și în special în cele sătesc­ — și noțiuni de Eco­nomia rurală, spre a putea avea șco­larii uă ideiă de ceea ce este pro­ducțiunea pământului, bogățiile agri­cole și buna gospodăria. Pentru acesta nu se cer cunoștințe întinse de la institutori; ei pot forte ușor să predea asemeni cunoștințe și să fie cu totul înțeleși, având în acestă privință uă culegere de tot ce este mai trebuincios, scrisă în limba poporului. Gestiunea acesta preocupă mai tote guvernele din țările acelea unde a­­gricultura este considerată ca un element de bogăție națională; în Francia chiar, ea este astă­zi la or­dinea jilei, fiind privită ca un lipsă forte mare în instrucțiunea popo­rului. Micile, dar neapăratele cunoștințe dobândite în șcală în privința câm­pului și a culture­­sele, ar deștepta gustul și interesul clasei sătenilor, cari, mai adesea, nu sunt în stare ca să-și dea bine sema de resul­tatele și produsul mu­ncei lor. Pe lângă acesta, concursurile și es­­posițiunile­ speciale și loi­ale, vor pune îmbunătățirile dobândite în vederea tuturor, împrăștiind și mai mult cu­noștințele necesare, desvoltând gus­tul la muncă și dând îndemnul nea­părat desvoltării agriculturei nóstre. Com­intele agricole, aceste institu­țiuni cu adevărat democratice, cari s’au creat și la noi și au început a se întinde în țară, se ocupă, mai cu semn, ca să încurajeze, să îndemne și să răsplătească bunele servicii aduse țărei de clasa agricolă. Trebue să sperăm că asemeni in­stituțiuni, incur­agiatóre mun­cei și desvoltării agriculturei nóstre, se vor întinde pretutindine și vor aduce re­­sultatele dobândite în alte țări. Belgia, care numără uă popula­țiune aprope ca ș’a nfi stră și care în în­tindere este mai mică, grație creării unor asemeni instituțiuni și spiritu­lui de solidaritate al muncitorilor de pământ în genere, înfățișeză unul din cele mai frumose tipuri agricole din lume. Cu privire la întinderea și la po­­pulațiunea s­a, Belgia este țara aceea care a grămădit mai mult capital și care are mai multă muncă agricolă. In ace­stă țară este un fel de miș­care perpetuă, datorită sapei și plu­gului. Este munca șij,economia cari aduc milion­e. Cine zace Belgia — și în special Flandra —înțelege țara aceea pe care o admiră toți agricultorii, alături cu cei d’ântâi economiști! Candidații oposițiunii au întrunit : D-niî V. Pogor, 35 voturi; D. Rosseli, 33; I. Corjescu, 29 și Teodor Bonciu, 28. Numerul votanților a fost de 74. Alegerile comunale de la Iași Colegiul II a ales ieri pe d-nii: Al. Racoviță cu 47 voturi; Nicolae Ioan cu 46 voturi; Al. Vuluță cu 40 voturi. M. Mircea cu 39 voturi. Toți aleșii sunt din partita națională-libe­­rală. SERVICIUL TELEGRAFIC AL, AGENȚIEI HAVAS Cernăuți, 27 Septembre.—In urma pes­tei bovine care s’a ivit în Rusia, fruntaria la Novoseh­ta s’a închis cu începere d’arî pentru intrarea în Bucovina a animalelor de rasa bovină. Alexandria, 27 Septembre.— Scirile din Mecca anund­ă că de la 2 August, până la 10 Septembre, au fost 102 morți de ho­leră din 133 holeriei constatați. Constantinopol Il, 27 Sept.—Principele Na­poleon pleca astă­zi la Viena. reî Ambasadorii au înmânat Duminică Pâr­­uă Notă colectivă privitore la oă schimbare adusă de Turci în traseul frun­­tarielor turco-grece între Kritiri și Zarco. După convențiunea încheiată, traseul tre­buia să urmeze culmea înălțimilor la nord de Zarco , dar Turcii au făcut să trecă fruntaria chiar prin Zarca, formând ast­fel uă cotitură și luând înapoi uă parte din rîul Salombrio care trebuia se aparțină Greciei. Ambasadorii observă Porții că tate di­vergențele între comisarii însărcinați cu fi­xarea puntelor secundare ale fruntariei tre­bue rezolvate cu majoritatea voturilor , ori, în cașul de față, u­ydayet pașa contrariu cu acest principiu a făcut să se ocupe mi­­lităresce priiul în discuțiune, esecutând, d­­e el, un ordin al Porții. Ambasadorii pro­tes­teză dor în contra acestei interpre­tări a Porții și cere esecutarea traseului convențional primitiv propus de către Portă. Viena, 27 Septembre. — In cercurile com­­petente din Viena se declară cu totul gre­șită scirea publicată de un ziar vienes în privința unei pretinse întrevederi a împă­ratului Austriei cu Țarul Rusiei la Gra­­nița. -----——— --------­ Reforma magistraturei (Urmare și sine) 1) Cu acest sistem de organisare judecăto­­rescă trebue neapărat ca condica nostră de procedură civilă și corecțională se fie mo­dificată cu totul. In genere se va căuta simplificarea formalităților și scurtarea ter­menelor. Eră cam ce­­ el se va instrui un proces. Demandorul introduce plângerea sea mo­tivată pe d’a întregul dinaintea judecătoru­lui. Defendorul răspunde și ambele părți au câte un replică, in urma acestei instrucții , scurte judecătorul citezü pe părți dinainte’­ într’un termen forte scurt. După pledoarii orale și conduzii scrise,­ dăcă judecătorul le crede necesare, se dă de către judecător uă judecată interlocutorie care decide daca este sau nu loc la trimiterea causei dina­intea juraților și în cazul în care este loc la trimiterea dinaintea juriului, pfărăște la ce juriu, juriu comun sau juriu special, are să m­ergă și asupra căror cestiuni jurații au să se pronunțe prin da sau nu. Este loc la trimiterea causei dinaintea juraților în co­șurile pe care le am înșirat unu câte unu mai sus în capitolul XV, și care cred că este inutil să le mai repet aici. De aseme­nea judecătorul va trimite dinaintea juriu­lui comun sau a unui juriu special după cum va crede de cuviință. Acestă primă otărîre este supusă la re­curs în casațiune. Acesta otărîre fixează starea procesului ; pe viitor nu se mai pute aduce nici un e­­lement, nou în dezbatere. Daci judecătorul găsesce cu cale că nu este loc la trimiterea causei dinaintea ju­raților, procesul se instruesce dinaintea lui ca adî. Déca este loc la judecarea prin ju­rați, judecătorul, am fis, formuleza și pun­tele asupra cărora are să intervie verdictul juraților. Partea cea mai diligentă merge cu for­mula dată de judecător la președintele de jurați, și acesta citeza dinaintea lui pe părți ca­re se compună juriul. La prima înfăți­șare demandorul alege pe lista juriului spe­cial sau a juriului comun, după cum a o­­fărît judecătorul prin formula sea, șase nu­me dintre cari defendorul alege pe unul din jurați și pe un supleant pentru cazul în care juratul ar fi împedicat. Prin acest sistem se împuținază pericolul de a avea ju­rați prea parțiali. La rîndul seu defendorul desemnă șase jurați din cari demandorul alege un jurat și un supleant. E că deja doui jurați cari au încrederea împricinați­lor căci sunt aleșii lor, și oferă și garanții de imparțialitate pentru că au fost pre­cum aleși și de partea adversă. Pentru a avea al treilea jurat președintele trage la sorți din lista respectivă un jurat și un supleant. Părțile însă au dreptul se recuse pe toți cei suspecți, rude, amici și inimici și cred că este bine să li se acorde și cinci renegații nemotivate. Să de la juriul compus, preșe­dintele îi convocă pentru un termen forte scurt. La înfățișare causa se instruește în fața juraților. Președintele nu are altă misiune de­cât să fie ordinea în ședință și să pue martorilor întrebările cerute de părți sau de jurați. Juriul răspunde prin da seu nu la ges­tiunile puse. Cu acest verdict în mână partea care a câștigat se întorce la judecătorul de drept care aplică legea. Otărîrea sea este supusă la recurs în casație. Otărîrea juraților nu este capabilă de­cât pentru violarea procedurei s cu iregularități în constituirea juriului. In materiele corecționala se va urma a­­ceiași procedură cu diferință însă că for­mula va fi dusă la președintele de jurați de către ministerul public și că jurații, tot în număr de trei, vor fi trași la sorți. XXVI Rămâne în fine oă ultimă dificultate de care nu m’am­ ocupat de loc până acum. Este vorba de judecătoriele de acale, adică de judecarea pricinelor de­uă mică însem­nătate. Cea d’anteia idee ce ni se presintă pen­tru deslegarea acestui problem , este des­ființarea judecătorielor de acale. Și într’a­­devăr tele interesele au un drept egal la protecțiunea legilor, tele procesele, fiă cât de mici, au nevoie de a fi bine judecate, căci în democrația nostră, bogăția nu pate să constitue un privilegiu. Ast­fel fiind lu­crurile, ar trebui să desființăm aceste jus­tiții de a doua mână și să dăm tuturor ce­tățenilor, bogați și săraci , aceleași tribu­nale, aceiași judecători. Este însă că ra­țiune care ne împedică să facem acesta, este nevoia recunoscută de toți, de a avea justiția aprópe de justițiabil. Intr’uă demo­­crațiă mai cu sema acesta necesitate este imperiosă, căci nu putem să obligăm pe cetățeni la călătorii lungi și costisitore ca să-și capete dreptate. Nu putem însă să avem prin plășî tribunale identice cu cele de prin capitalele județelor, bugetul nu o permite. Ne rămân dor trei sisteme posi­bile : a) . Cel d’ântăi și sistem și care pare cel mai practic, ar fi ca să conservăm ceva cam analog cu ceea ce avem as fî. Adică în fie­ce plasă să avem un judecător, care să judece și dreptul și faptele ca astă­zi. Acest judecător să aibă un competință li­mbată, în măsura căreia însă judecata lui să fiă în ultim resort căci nu pot­ admite dreptul de apel în nici un cas. Otărîrea lui însă ar fi supusă la un recurs pentru incompetința sau violare a legei, recurs care de uă­cam­dată ar putea să fiă pur­tat dinaintea judecătorului de județ. Un asemenea judecător nu ar putea nea­părat să fie mai bine retribuit ca ala, și prin urmare nici nu trebue să i se ceră alte condiții de admisibilitate. Va trebui însă neapărat ca acest jude­cător să fie ales și ales pe un timp măr­ginit. Alegerea s’ar putea face sau de către alegătorii din plasă, sau mai bine de întreg colegiul care alege pe judecătorii de județ. b) . Daci numărul proceselor ce se ju­decă astă­ze de către judecătorii de acele permite, ar fi mai bine se avem un singur judecător pentru tote plășile, un judecător l­ A se vedea ^Românul* de la 30, 31 August, 1, 2, 3, 4, 5, 7, 8 9,10,11, 12 și 16 Septembre.

Next