Romanulu, octombrie 1881 (Anul 25)

1881-10-19

932 Roma ; el completézá și ’ncoronezá redi­­­­tórea și preciasa ’nsemnătate a călătoriei­­ regale. Corespondintele din Viena al Gazetă de Colonia relevă și efectul retroactiv ce uă intimitate mai mare dintre Austria, Ger­mania și Italia trebuie să efercite asupra viitorului mers al politicei orientale. »Ita­lia a declarat, ca și Germania și Austria, că crede de absolut trebuincio să vă liniste în desvoltarea cestiunei orientale și că nu se pate face cu Turcia ast­­fel precum vo­­l­esce d. Gladstone. Acesta este una din păr­țile mai însemnate ale călătoriei regelui Humbert la Viena și a lămuririlor ce co­rnitele Robilant a dat în numele guvernu­lui său, lămuriri care sunt consâințite în mod solemn prin întrevederea monarh­­ilor.“ De alt­mintrelî i s’a dat Italiei să ’nțelegă că nici în Austria nici în Germania nu va găsi un aliat eventuale pentru un resbel de re­vanșă contra Franciei din causa Tunisului. In fine corespondintele zice că este uă gre­șeală când se afirmă că întrevederea rege­lui Humbert cu înperatul Francisc­ Iosef tre­buie să fie satisfăcătore pentru­ că Austria nu mai are trebuință să se arate acum a­­tât de amicală față cu Rusia și pentru că nu mai există temerea despre oă reînviere a alianței celor trei împera­t. Alegerile în Germania Neue freie Presse publică următorea te­legramă din Berlin, cu data de 27 OctombreJ: »In alegerile pentru Reichstag au fost a­­­le­și în Berlin patru candidați d’ai partitei progresiste (d-nnî Löwe, Virchow, Richter și Saucken), și sunt a se face două balo­­tagie între progresist­ și democrații sociali. »Cele­l­alte resultate electorale au sosit numai de prin orașele mai mari. In Bres­lau, Dresda, München (primul arondism­ent) Magdeburg, Lipsen, Semnitz, Nürnberg, Frankfurt pe Main, Hanovra și Erfurt tre­buie să se facă halotagie. „În Colonia, Bamberg, München (al doui­­lea arondisment), Aachen, Erefeld și Mün­ster au fost aleși clericali; în Dantzig și Stettin au învins secesioniștii, în Königsberg și Lübeck progresiștii, în Bremen și Saa­­brü­cken naționalii liberali, în Strasburg a reușit candidatul partitei de protestare." Uă altă telegramă a aceluia­și diar, dar cu data de 28 Octombre dice că sunt cu­noscute aprópe 110 alegeri, care se’mpart ast­fel: 22 centru, 11 progresiști, 6 secesi­oniști, 6 partita poporului, 3 conservatori, 7 conservatori-liberalî, 6 poloni, 2 partita de protestare, 2 particularistî și­ 31 balotagie) In fine Wiener Allgemeine Zeitung pu­blică următorea telegramă din Berlin cu data de 28 Octombre : »Resultatele electorale cunoscute penă a­­cum, 10 ore noptea, sunt forte avanatgiase pentru progresiști și secesioniști. Forcken­­beck a fost ales în două arondismente, Rickert în două sau trei, Struve (care a pronunțat în Parlament cuvântul de „neru­șinat" contra principelui de Bismarck) și Karl Meyer (inamic declarat al cancelarului) au fost­ aleși. Eugeniu Richter a fost ales și ’n Hagen, pentru care va opta, ast­fel că ’n Berlin vor trebui să se facă trei alegeri noui. Com­ițele Arnim Schlegenthin, Momm­sen și Bunsen au fost de asemene aleși. Cel din urmă cu uă mare majoritate. Pro­gresiștii și secesioniștii, cari aveau pen’ a­­cum 47 fotoliurî, au deja 60 astă-dî și s’astepta încă la 7 séu 8. »Au cädut tocmai acei candidați la cari principele de Bismarck ținea mai mult, precum : d-nii Cuny, Wam­hüler, Lucius, co­rnițele Wilhelm Bismarck, Wagener și Kar­­dorff. Alegerile de pene acum sunt contra politicei economice a cancelariuluî imperiu­lui. Totu­șî pene astă-dî nu se scie de care parte va fi majoritatea." SOIRI D ALE DILEI M. S. Regele a primit din partea M. S. Regelui Țerilor-de-jos uă scrisore prin care­­ notifică încetarea din viață a A. S. R. Principelui Frederic al Țărilor de Jos. * * -x-1­. M. Pherekide, ministru secretar de Stat la departamentul justițieî, întorcendu-se din concediu, a’ncetat interimul ministeru­lui de justiției, cu care era ’nsărcinat d. Eugenie Stătescu, ministrul de externe. * * * Ieri, d. Ministru de Justiție al Bulgariei, venind cu familia din Rusia a trecut prin Iași. Adî va trece prin capitală. * * * Liberalul, anunțând instalarea noului consiliu comunale la Iași, dice următorele asupra activității nouilor aleși : »Noii aleși nu trebuie sé uite, ca deca alegătorii n’au mai acordat încrederea lor personelor cari alcätueau fosta majoritate din consiliul comunale disolvat, acesta este fiind­că cetățenii iășeni doresc a vedea procedându-se în crearea de ’mbunătățiri pentru acest oraș, care a suferit deja ’n deajuns din causa pasiunilor politice de care se conducea exclusiv acea fostă ma­joritate. „Este evident că din causa timpului îna­intat în care ne aflăm, anul acesta nu se va putea nimic întreprinde imediat. Ceea ce e­se e posibil de realisat, este formu­larea de proiecte, desbaterea și votarea lor, pentru ca în prima­véra viitóre să potă fi puse ’n esecuțiune. »Intre cele d’ânteia cestiune care după părerea nostră vor trebui să preocupe pe consiliu, se presintă neapărat cestiunea ce­lor zece­milione. „Guvernul a dat dovedi necontestabile despre buna sea voință în ceea­ ce privesce pretențiunile comunei Iași relative la acesta cestiune, și prin urmare, actualului consi­liu comunale aparține acum de a căuta să tranșeze afacerea. Intrarea [c’uă oră maî ’nainte­a comunei Iași în posesiunea mili­­onelor ce are a primi de la Stat, este im­ ROMANULU, 20 OCTOMBRE 1881 perios simțită mai cu semă în timpul de față, când situațiunea­­ financiară a primă­riei este atât de precartă, și când sunt atâ­tea nevoi de acoperit". * * * Comisiunea întocmită în jud. Covurluiu pentru cercetarea băuturilor spirtase și com­pusă din d-nii dr. Taeheanu, medic primar al județului, și d. G. Barbescu, profesore la scala comerciale din Galați, și-a î nceput­ lucrările. Ea a analizat mai multe probe de bău­turi luate de la stabilimentele­­ din plasa Prutul. Resultatele, după cum spune Vo­cea Covurluiului, au fost puțin satisfăcătore. Cele mai multe conțin cantități însemnate de alcool amilic, săruri minerale provenite din apa cu care au fost diluate și care al­­terăză calitatea băuturilor. In unele s’au găsit substanțe organice. Stăruim cu dinadinsul a se urma anali­­zele și a se lua măsuri contra băuturilor vătemătore sănătății.Vot"* * * Vocea Covurluiului spune că consiliul co­­­­munale din Galați a dat un vot ș’a’ntoc­­­­mit uă comisiune care se studieze cestiunea­­ clădirii localelor trebuinciuse comunei, pre­cum scule, ș’altele. Comisiunea e compusă de d-l. dr. Vițu, Plăvănescu, Stefănescu. Ea e’nsărcinată a studia cestiunea, a intra în tratări cu So­cietatea de construcțiuni pentru ca ea să clădescă acele locale și să reguleze plata lor prin anuități. #■ #* Fraternitatea italo-română a’nceput, a publica nuvela Curcanul, scrisă de d-na Ida Melisurgo, născută Vegezzi Ruscala, și de­­­­dicată d-nei Maria Rosetti. * * * Numirea d-lor N. Manolescu și B. Misir , ca membrii în consiliul de administrațiune­­ al monopolului, în locul d-lor P. Casoli și­­ loan Ghica, numire anunțată deja de noi, a­u apărut în Monitor.■ vl . .* * * D-ni. P. Ispășescu comisar comunale cl. I I. Anton Rădulescu și C. Stamatescu, co­misari cl. II. la colorea de verde, au fost suspendați și dați ’n judecată pentru abu­­zurile constatate c’au comis. Acelea­și mă­suri s’au luat și’n contra d-lui Ștefan Io­­nescu, copist. * * * Voința Poporului ne spune că la 13 Oc­tombre, tribunalul de Covurlui secția II, a condamnat la 2 luni pe cesornicarul străin Slessinger, pentru escrocheria făcută ’n da­una mai multor comercianți, luându-le co­­sornicele pentru reparație, și vândendu-le. Asemine înșelăciuni au devenit cam dese în țară. —---—..— »—«*£i§Sa»>—----------­ DIN STRAINETATE Se anunc­ă din Sofia, cu data de 26 Oc­tombre, către­­ ziarul die Presse, că liniștea a fost restabilită în Gabrovo și că au fost arestați câți­va din cetățenii cei mai în­semnați. —x— țiiarul La Lega della Democrazia des­­minte afirmațiunea oficiosă, cum că Soci­etățile Irtendente­ s’ar fi disolvat și con­stată că chiar și la 22 ale cuvintei s’a ți­nut în Palazzo Poli­că ’ntrunire a Socie­tății pentru Triest și Trentin, cu care oca­­siune s’au mai presintat încă­ră mulțime de n­oî membri. — x — Asupra negocierilor financiare ce se ur­­meza actualminte ’n Constantinopole între ambasada rusă de acolo și Portă. Cores­­pondința politică primesce sc­­ea, că obiec­tul lor nu este pentru moment despăgubi­rea rusă de resbel, ci numai cercetarea pretențiunilor ruseșcî pentru întreținerea prisonierilor turci de resbel și pentru des­păgubirea pagubelor causate comercianților ruși. Cererile­­ Rusiei asupra acestor punte se urcă la 24 milione ruble, pe când des­păgubirea de resbel, ce Turcia are a plăti Rusiei conform tratatului, se urcă la cifra de 40 milione lire turcesc­. REFORMĂ MAGISTRATUREI D. Ștefan Șoimescu ne trânzite următorul articol asupra reformei magistraturei. Dorind a se face uă completă lumină asupra acestei ces­­tiuni , dăm loc în colonele­­ ziarului nostru. Că organisarea nostră judecătorescă nu corespunde pe deplin stării nóstre sociale e de netăgăduit. Nimeni din cei cari au vorbit sau scris ceva asupra acestei ces­­tiuni n’au găsit-o satisfaceróre. D. C. A. Rosetti a propus dor la timp modificarea iei și că reformă e de totă urgința și in­dispensabilă Avem judecătorii comunale, judecătorii de acale, judecătorii de instrucțiune, tri­bunale districtuale și de notariat, curți de apel, curți cu jurați și uă curte de casa­­țiune. Justiția se obține cu multă dificul­tate și adesea aici se pute obține. Cu totă mulțimea de magistrați titulari erori se co­mit și unele prin violarea chiar a celor mai elementare principii de drept. Faptele sunt forte greu și reu înțelese și dar totul con­­stitue mai mult uă greutate de­cât uă bine­facere pentru societate. Causa tutor acestor rele este că am co­piat mereu fără să localisăm cel puțin, și că ’n totul n’am pus de­cât interesul personal în cestiune. Uă lege nu pate fi bună pentru că e vechiă sau nouă, pentru că e francesă sau germană, aspră sau dulce, etc., ci pentru că ar întruni condițiunile care ar face-o propriă atingere a scopului confecționării iei. Când voim dar să facem uă lege sau se introducem uă reformă, se consultăm tre­buințele și starea nostră de a fi, se stu­­diăm diferitele sisteme ale legislațiunilor străine, să luăm ce vom găsi bun și con­form cu trebuințele și mi­jlocele nóstre, se inventăm chiar, dacá este necesitate și ’n totă acesta operațiune să ne preocupăm de interesul general éi nu de cel personal. Din cauză că nu putem avea buni jude­cători comunali și de ocol, justiția pentru afacerile de mică valore financiară este uă ilusiune deca nu uă revoltătore injustiție sau instituțiune de șicane. Justiția cnsé ori­ care ar fi valor­ea fi­nanciară a afacerei trebuie să fiă aceea-șî ori sé nu maî fiă. Societatea care desar­­meză pe cetățean de facultatea d’a-șî a­­păra singur drepturile sale, e detóre să i le apere ea, și nu póte distinge între bogați și săraci fără a ’șî viola îndeloririle sacre ce contracteza când își ea sarcina de a distribui dreptatea. Banul săracului e mai scump pentru el de­cât milionul bogatului și ar fi uă imfamiă ca­re se sacrifice in­teresele sărăcimei pentru a se servi ale avuților. Dar nu avem destule mediî pentru a plăti bine pe magistrații comunali și de acale, ei sunt mulți, a’î împuțina ar fi a depărta justiția de justițiabili. Plătim destule dări judecătorescî pentru a nu ni se putea res­­punde ast­fel și apoi, mai bine puțini ma­gistrați și buni. Mai bine se alergăm ceva mai departe după dreptate dar s’o obținem de cât sé stăm pe loc și ’n loc de dreptate se obținem nedreptatea și adesea batjo­­cora. Nu pregetă țăranul român să meaigă a căuta dreptatea cât de departe numai se scie că are s’o găsescă. S’ar lipsi el de avantagiul d’a nu osteni fa­lă cu incon­­venientele de a avea pe spinare uă institu­­țiune care nu presintă nici uă garanțiă. Cât pentru cei din orașe, ar putea și ei (cari dispun de mai multe mijloce de­cât­ țăranii) să se disloce ca să caute dreptatea, în loc să beneficieze de avantagiul de a o avea lângă denșii. Că escepțiune ar trebui să se facă numai în privința afacerilor co­merciale cari nu au loc de­cât prin orașele comerciale. Așa­dar credem că ar trebui să se în­­locuăscă judecătoriile comunale, de acolo și tribunalele districtuale cu judecătorii de primă instanță, cel puțin două de ocol și unde trebuința ar cere, mai multe. Aceste judecătorii pot să -șî aibă reședința prin comunele rurale fără inconvenieate. Pe la puntele comerciale și capitalele districtuale se vor înființa judecătorii comerciale. Jude­cătoriile de primă instanță sus -fi se vor judeca atât­ afacerile civile cât și cele co­­recționale și criminale cu jurați cari vor tranșa cestiunea de fapt. Judecătoriile co­merciale vor judeca cu un juriu de comer­cianți. FOITA ROMANULUI, 20 OCTOM­CRONICA MUSICALA Câte­va vorbe de introducere. — Musica la noi. — Opera italiană. — Aida. — Concertul Eliodor Bianchi, d-sora D’Ormeau, d-nii Gabrielescu, Vul­­pian. Elevele Asilului Elena Domna. Vera a trecut, ierna vine. Natura impa­sibilă cu disperanța iei regularitate­­­ și îm­­plinesce evoluțiunile fără grijă de muritori, întocmai ca puternica rotă a unei locomo­tive ce sdrobesce mnicele obstacole ce se opun mersului iei. Ierna vine, cu cortegiul iei de miseriă, pentru cei delăsațî și de plăceri variate, în capul cărora e musica, pentru cei favorisațî de sortă. Fiă miseriă, fiă plăcere, ea ne găseșce la ’nceputul se­­sonului musical cu pena de critic în mână, nu la Pressa răposată, căreia ’i vom acorda aci uă lacrimă de regret, ci la verdele Ro­mânul, ceea ce ne-ar putea vivifica pe cât ne măgulesce. Nouiî nostrii lectori vor ierta mica digresiune poetică, sau mai bine­­fis banalitățile cu care ’ncepem primul nostim articol. Ele tind a proba că avem un suflet naiv de artist, căruia i s’a ’ncredințat ono­­rea d’a ’ntreține pe lectorii acestui­­ ziar despre musica, ne­fiind nici om politic, nici literat de cea mai mică valore, ci un simplu musicant. Este ’nvederat s’o constatăm cu bucurie, că din tote artele, musica este aceea ce se cultivă cu mai mare succes la noi. Din causa lipsei unei alteia póte, musica dra­matică este mai ales și ’n general admirată. Cum că sunt, încă forte puțini aceia cari de cât­va timp au început să guste arta mai ’naltă a unui Haydn, Mozart sau Bee­thoven, acesta ne-o putem explica. Roma­nul, de rasă latină, adică d’uă natură puțin visătore, cu furia­­ meridională, cu carac­terul său mobil, nu astepta ca prin medi­­tațiune se dea un sens definit unei frase musicale, și prin acesta se constituie musica ca uă limbă propriă a esprima prin ea sin­gură impresiunile sufletului. Nu, acesta o va lăsa recelor temperaminte ale raselor de la Nord. Limba musicală pentru densul este uă limbă cu totul abstractă pe care nu vrea să ’șî-o explice de­cât prin sensațiunile ime­diate ce ea ’o procură. Ca să’i dea un sens, el are trebuință să’i asocieze uă artă su­roră : poesia și, spre a fi impresionat, ceva mai mult , dă acțiune dramatică. Aceste reflesiuni se raportă mai mult la public în generale, la marele public, care merge la teatru ca se v­rsa și s’aud­ă. Se vorbim puțin și de cel ce vine spre a fi recrut — afacere delicată — se compune în mare parte de damele înaltei și mijlociei societăți. Natura asemenea caldă, inima mai espansivă, spiritul și mai mobil. Aci se cul­tivă musica p’uă scară ’ntinsă, dar musica instrumentală, piano, căci cea vocală nu e încă destul de răspândită. C’uă modestiă ș’uă conființă care adaugă așa de mult grațiele lor feminine, ele ’șî reguleza im­presiunile după inspirațiunile profesorului lor de piano, câte uă de la un pianist vulgar, fără altă cultură de­cât aceea a degetelor. D’acolo provine ’n aceste drăgălașe capete dă confusiune care, ținând semn de spiri­tul lor cam nepăsător, le face ’n fine să se desintereseze de mișcarea artelor și să se refugieze ’n domenul lor favorit, adică arta d’a plăcea. Unele dobândesc câte­vă deta din aceste ’ntrevorbiri tri-ebdomadare uă gravă pretențiune, care e forte genantă când ea se manifestă ’naintea unui musicant, se­rios și... galant. Dar (era nostră, chiar în privința artelor, intră cu pași repedi în calea progresului. Afară de cultura musicei forte răspândită ’n clasele avute, posedem de mulți ani în­­cace și două conservatorie, unul în Bucu­­rescî ș’altul în Iași, cari cel puțin dovedesc bună-voința autorității pentru uă artă așa de pacifică și de sociabilă. Cel d’anteiu, di­­rigint d’un musicant de merit, ar fi putut da pe n’ acum și mai bune resultate de n’ar fi marea aplicațiune a junimii nós­tre spre cariere positive și puțina constanță a acelora cari intră în cariera musicale cu sfielá séu ca curioși și ies pe nesemute. Este înse de sperat, că cu timpul, când gustul adevăratei musice se va desvolta mai mult între popor, când cariera artistică va fi mai posibile și când vr’uă câte­va re­forme necesarie se vor introduce în aceste școli forte disciplinate de altmintrelea. Vor­bim mai mult de cea din Bucuresci pe care o cunoscem, —totul va merge în spre bine, și vom avea cântărerî și esecutanțî pe a­­les. D’uă cam détá ensé, compositoriî ro­mâni cari s’au sculat prea de dimineța, vor avea totă vremea se s’ocupe d’uă mulțime de meșteșuguri, și publicul cu ore­care pa­triotism va trebui se se mulțumescă cu trupe străine: Opera italiană. Opera italiană ne-a sosit, ca prodrom și ca compensațiune, pote pentru atâtea in­­conveniente ale iernei în capitala nostră. Opera italiană­ cu sempsteriul iei reperto­riu care ostenesce publicul tot’d’a­ una ace­­la­șî la ast­fel de solemnități și care taie aripele criticilor cu pretențiuni de musico­­grafi serioși. Spre a vorbi mereu și ’n toți anii d’acelea­și opere, trebue uă varietate de stil și uă fantasiă demne d’uă mai bună sortă. De sigur că suntem departe de a nega grația melancolică a lui Bellini, căldura de espresiune a lui Donizetti, verva nesecată a lui Rossini, și puterea feroce a lui Verdi, dar este vre un curânt pentru ca noi să nu ne interesăm de nouele producțiuni în artă de­cât cu mulți ani în urmă ? Nu s’ar putea pretinde de la artiștii îngagiați în fie­­care an, se scie cel puțin oă operă nouă pentru Bucuresci ? Credem că acesta ar fi un mare obiect de atracțiune pentru pu­blicul operei, în general instruit, umblat și abonat la­­ Tarele parisiene. In momentul când scriem aceste rînduri ni se trage atențiunea că opera italiană ne va da anul acesta ca noutate Lara-Rouck scrisă de regretatul nostru maestru și amic în 1862, și care ne va da ocasiunea să fa­cem uă cronică forte însemnată. Cerem dar scusese cele mai umile direc­­țiunea pentru a fi vorbit pe nesemute. Așa­dar opera italiană a ajuns și a de­butat Sâmbătă séra prin opera Aida. Sera de Sâmbătă a fost reservată emoțiunilor și palpitațiunilor d’uă parte, or pe d’alta, ea a fost termenul curiosităților ș’al impret­­ințelor. Afară de acesta, tóte s’au petrecut după formele unei politețe alese. Recoman­­dațiune cu complimentele cele mai afec­­tuose la cutare critic influente, trimiterea într’un mod grațios de cărți de visită la­­ Tarele importante și alte bune pre­­ederi de omeni bine crescuți care contribue mult la o­ su­mă reciprocă. Cu furia primului moment­, publicul a ve­nit în grotă la teatru. Se distingem un mo­ment, fiind­că avem spațiul liber, între pu­blic și public. Eco mai ánteia cel compus din abonați din noblețe care nu voesc să se amestece cu om­­și cine și pretind cailele lui parti­culare. Bine-zeu, direcțiunea îî mulțumesce. Eco un alt public asemenea de abonați dar d’uă noblețe d’a doua mână, care are pretenți­­uni analoge. Direcțiunea e silită să ’ntre­­buințeze că adevărată diplomațiă spre a re­uni într’aceeașî sală diferitele ramuri ale iei. Ece încă publicul compus de omeni o­­ficiali și de dfiariști cu atât mai severi pen­tru că nu plătesc. Direcțiunea abia se pote îndupleca ca să fie mai benevoli. In fine ece publicul care vine sora cu sora se de­pună la casa teatrului supt formă de bani sunători, votul lor pentru uă întreprindere ce le place. El se compune de mici co­mercianți, de diletanți, de industriași, etc., ocupă locurile cele mici și direcțiunea nu póte conta pe denșiî spre a’șî compensa ch­eltuielile, căci eu nu vin des. In fața unor atari condiționî, noi credem că e greu și costisitor a fi director de tea­tru și am găsi forțe cu cale deca autorită­țile, protectare de artă, ar acorda cât de curând uă subvențiune. Să revenim la serata de Sâmbătă.—Tea­trul plin, și fie­care la locul său sta la pândă. Mulți amatori critici musicali improvisațî și care n’au cea mai mică ideă de partea teh­nică a musicei, au sprâncena încruntată. Mi-e târnă pentru debutanți, mî-e temă pentru toți-

Next