Romanulu, octombrie 1881 (Anul 25)
1881-10-19
932 Roma ; el completézá și ’ncoronezá reditórea și preciasa ’nsemnătate a călătoriei regale. Corespondintele din Viena al Gazetă de Colonia relevă și efectul retroactiv ce uă intimitate mai mare dintre Austria, Germania și Italia trebuie să efercite asupra viitorului mers al politicei orientale. »Italia a declarat, ca și Germania și Austria, că crede de absolut trebuincio să vă liniste în desvoltarea cestiunei orientale și că nu se pate face cu Turcia astfel precum volesce d. Gladstone. Acesta este una din părțile mai însemnate ale călătoriei regelui Humbert la Viena și a lămuririlor ce cornitele Robilant a dat în numele guvernului său, lămuriri care sunt consâințite în mod solemn prin întrevederea monarhilor.“ De altmintrelî i s’a dat Italiei să ’nțelegă că nici în Austria nici în Germania nu va găsi un aliat eventuale pentru un resbel de revanșă contra Franciei din causa Tunisului. In fine corespondintele zice că este uă greșeală când se afirmă că întrevederea regelui Humbert cu înperatul Francisc Iosef trebuie să fie satisfăcătore pentru că Austria nu mai are trebuință să se arate acum atât de amicală față cu Rusia și pentru că nu mai există temerea despre oă reînviere a alianței celor trei împerat. Alegerile în Germania Neue freie Presse publică următorea telegramă din Berlin, cu data de 27 OctombreJ: »In alegerile pentru Reichstag au fost aleși în Berlin patru candidați d’ai partitei progresiste (d-nnî Löwe, Virchow, Richter și Saucken), și sunt a se face două balotagie între progresist și democrații sociali. »Celelalte resultate electorale au sosit numai de prin orașele mai mari. In Breslau, Dresda, München (primul arondisment) Magdeburg, Lipsen, Semnitz, Nürnberg, Frankfurt pe Main, Hanovra și Erfurt trebuie să se facă halotagie. „În Colonia, Bamberg, München (al douilea arondisment), Aachen, Erefeld și Münster au fost aleși clericali; în Dantzig și Stettin au învins secesioniștii, în Königsberg și Lübeck progresiștii, în Bremen și Saabrücken naționalii liberali, în Strasburg a reușit candidatul partitei de protestare." Uă altă telegramă a aceluiași diar, dar cu data de 28 Octombre dice că sunt cunoscute aprópe 110 alegeri, care se’mpart astfel: 22 centru, 11 progresiști, 6 secesioniști, 6 partita poporului, 3 conservatori, 7 conservatori-liberalî, 6 poloni, 2 partita de protestare, 2 particularistî și 31 balotagie) In fine Wiener Allgemeine Zeitung publică următorea telegramă din Berlin cu data de 28 Octombre : »Resultatele electorale cunoscute penă acum, 10 ore noptea, sunt forte avanatgiase pentru progresiști și secesioniști. Forckenbeck a fost ales în două arondismente, Rickert în două sau trei, Struve (care a pronunțat în Parlament cuvântul de „nerușinat" contra principelui de Bismarck) și Karl Meyer (inamic declarat al cancelarului) au fost aleși. Eugeniu Richter a fost ales și ’n Hagen, pentru care va opta, astfel că ’n Berlin vor trebui să se facă trei alegeri noui. Comițele Arnim Schlegenthin, Mommsen și Bunsen au fost de asemene aleși. Cel din urmă cu uă mare majoritate. Progresiștii și secesioniștii, cari aveau pen’ acum 47 fotoliurî, au deja 60 astă-dî și s’astepta încă la 7 séu 8. »Au cädut tocmai acei candidați la cari principele de Bismarck ținea mai mult, precum : d-nii Cuny, Wamhüler, Lucius, cornițele Wilhelm Bismarck, Wagener și Kardorff. Alegerile de pene acum sunt contra politicei economice a cancelariuluî imperiului. Totușî pene astă-dî nu se scie de care parte va fi majoritatea." SOIRI D ALE DILEI M. S. Regele a primit din partea M. S. Regelui Țerilor-de-jos uă scrisore prin care notifică încetarea din viață a A. S. R. Principelui Frederic al Țărilor de Jos. * * -x-1. M. Pherekide, ministru secretar de Stat la departamentul justițieî, întorcendu-se din concediu, a’ncetat interimul ministerului de justiției, cu care era ’nsărcinat d. Eugenie Stătescu, ministrul de externe. * * * Ieri, d. Ministru de Justiție al Bulgariei, venind cu familia din Rusia a trecut prin Iași. Adî va trece prin capitală. * * * Liberalul, anunțând instalarea noului consiliu comunale la Iași, dice următorele asupra activității nouilor aleși : »Noii aleși nu trebuie sé uite, ca deca alegătorii n’au mai acordat încrederea lor personelor cari alcätueau fosta majoritate din consiliul comunale disolvat, acesta este fiindcă cetățenii iășeni doresc a vedea procedându-se în crearea de ’mbunătățiri pentru acest oraș, care a suferit deja ’n deajuns din causa pasiunilor politice de care se conducea exclusiv acea fostă majoritate. „Este evident că din causa timpului înaintat în care ne aflăm, anul acesta nu se va putea nimic întreprinde imediat. Ceea ce ese e posibil de realisat, este formularea de proiecte, desbaterea și votarea lor, pentru ca în primavéra viitóre să potă fi puse ’n esecuțiune. »Intre cele d’ânteia cestiune care după părerea nostră vor trebui să preocupe pe consiliu, se presintă neapărat cestiunea celor zecemilione. „Guvernul a dat dovedi necontestabile despre buna sea voință în ceea ce privesce pretențiunile comunei Iași relative la acesta cestiune, și prin urmare, actualului consiliu comunale aparține acum de a căuta să tranșeze afacerea. Intrarea [c’uă oră maî ’naintea comunei Iași în posesiunea milionelor ce are a primi de la Stat, este im ROMANULU, 20 OCTOMBRE 1881 perios simțită mai cu semă în timpul de față, când situațiunea financiară a primăriei este atât de precartă, și când sunt atâtea nevoi de acoperit". * * * Comisiunea întocmită în jud. Covurluiu pentru cercetarea băuturilor spirtase și compusă din d-nii dr. Taeheanu, medic primar al județului, și d. G. Barbescu, profesore la scala comerciale din Galați, și-a î nceput lucrările. Ea a analizat mai multe probe de băuturi luate de la stabilimentele din plasa Prutul. Resultatele, după cum spune Vocea Covurluiului, au fost puțin satisfăcătore. Cele mai multe conțin cantități însemnate de alcool amilic, săruri minerale provenite din apa cu care au fost diluate și care alterăză calitatea băuturilor. In unele s’au găsit substanțe organice. Stăruim cu dinadinsul a se urma analizele și a se lua măsuri contra băuturilor vătemătore sănătății.Vot"* * * Vocea Covurluiului spune că consiliul comunale din Galați a dat un vot ș’a’ntocmit uă comisiune care se studieze cestiunea clădirii localelor trebuinciuse comunei, precum scule, ș’altele. Comisiunea e compusă de d-l. dr. Vițu, Plăvănescu, Stefănescu. Ea e’nsărcinată a studia cestiunea, a intra în tratări cu Societatea de construcțiuni pentru ca ea să clădescă acele locale și să reguleze plata lor prin anuități. #■ #* Fraternitatea italo-română a’nceput, a publica nuvela Curcanul, scrisă de d-na Ida Melisurgo, născută Vegezzi Ruscala, și dedicată d-nei Maria Rosetti. * * * Numirea d-lor N. Manolescu și B. Misir , ca membrii în consiliul de administrațiune al monopolului, în locul d-lor P. Casoli și loan Ghica, numire anunțată deja de noi, au apărut în Monitor.■ vl . .* * * D-ni. P. Ispășescu comisar comunale cl. I I. Anton Rădulescu și C. Stamatescu, comisari cl. II. la colorea de verde, au fost suspendați și dați ’n judecată pentru abuzurile constatate c’au comis. Aceleași măsuri s’au luat și’n contra d-lui Ștefan Ionescu, copist. * * * Voința Poporului ne spune că la 13 Octombre, tribunalul de Covurlui secția II, a condamnat la 2 luni pe cesornicarul străin Slessinger, pentru escrocheria făcută ’n dauna mai multor comercianți, luându-le cosornicele pentru reparație, și vândendu-le. Asemine înșelăciuni au devenit cam dese în țară. —---—..— »—«*£i§Sa»>—---------- DIN STRAINETATE Se anuncă din Sofia, cu data de 26 Octombre, către ziarul die Presse, că liniștea a fost restabilită în Gabrovo și că au fost arestați câțiva din cetățenii cei mai însemnați. —x— țiiarul La Lega della Democrazia desminte afirmațiunea oficiosă, cum că Societățile Irtendente s’ar fi disolvat și constată că chiar și la 22 ale cuvintei s’a ținut în Palazzo Polică ’ntrunire a Societății pentru Triest și Trentin, cu care ocasiune s’au mai presintat încără mulțime de noî membri. — x — Asupra negocierilor financiare ce se urmeza actualminte ’n Constantinopole între ambasada rusă de acolo și Portă. Corespondința politică primesce scea, că obiectul lor nu este pentru moment despăgubirea rusă de resbel, ci numai cercetarea pretențiunilor ruseșcî pentru întreținerea prisonierilor turci de resbel și pentru despăgubirea pagubelor causate comercianților ruși. Cererile Rusiei asupra acestor punte se urcă la 24 milione ruble, pe când despăgubirea de resbel, ce Turcia are a plăti Rusiei conform tratatului, se urcă la cifra de 40 milione lire turcesc. REFORMĂ MAGISTRATUREI D. Ștefan Șoimescu ne trânzite următorul articol asupra reformei magistraturei. Dorind a se face uă completă lumină asupra acestei cestiuni , dăm loc în colonele ziarului nostru. Că organisarea nostră judecătorescă nu corespunde pe deplin stării nóstre sociale e de netăgăduit. Nimeni din cei cari au vorbit sau scris ceva asupra acestei cestiuni n’au găsit-o satisfaceróre. D. C. A. Rosetti a propus dor la timp modificarea iei și că reformă e de totă urgința și indispensabilă Avem judecătorii comunale, judecătorii de acale, judecătorii de instrucțiune, tribunale districtuale și de notariat, curți de apel, curți cu jurați și uă curte de casațiune. Justiția se obține cu multă dificultate și adesea aici se pute obține. Cu totă mulțimea de magistrați titulari erori se comit și unele prin violarea chiar a celor mai elementare principii de drept. Faptele sunt forte greu și reu înțelese și dar totul constitue mai mult uă greutate decât uă binefacere pentru societate. Causa tutor acestor rele este că am copiat mereu fără să localisăm cel puțin, și că ’n totul n’am pus decât interesul personal în cestiune. Uă lege nu pate fi bună pentru că e vechiă sau nouă, pentru că e francesă sau germană, aspră sau dulce, etc., ci pentru că ar întruni condițiunile care ar face-o propriă atingere a scopului confecționării iei. Când voim dar să facem uă lege sau se introducem uă reformă, se consultăm trebuințele și starea nostră de a fi, se studiăm diferitele sisteme ale legislațiunilor străine, să luăm ce vom găsi bun și conform cu trebuințele și mijlocele nóstre, se inventăm chiar, dacá este necesitate și ’n totă acesta operațiune să ne preocupăm de interesul general éi nu de cel personal. Din cauză că nu putem avea buni judecători comunali și de ocol, justiția pentru afacerile de mică valore financiară este uă ilusiune deca nu uă revoltătore injustiție sau instituțiune de șicane. Justiția cnsé ori care ar fi valorea financiară a afacerei trebuie să fiă aceea-șî ori sé nu maî fiă. Societatea care desarmeză pe cetățean de facultatea d’a-șî apăra singur drepturile sale, e detóre să i le apere ea, și nu póte distinge între bogați și săraci fără a ’șî viola îndeloririle sacre ce contracteza când își ea sarcina de a distribui dreptatea. Banul săracului e mai scump pentru el decât milionul bogatului și ar fi uă imfamiă care se sacrifice interesele sărăcimei pentru a se servi ale avuților. Dar nu avem destule mediî pentru a plăti bine pe magistrații comunali și de acale, ei sunt mulți, a’î împuțina ar fi a depărta justiția de justițiabili. Plătim destule dări judecătorescî pentru a nu ni se putea respunde astfel și apoi, mai bine puțini magistrați și buni. Mai bine se alergăm ceva mai departe după dreptate dar s’o obținem de cât sé stăm pe loc și ’n loc de dreptate se obținem nedreptatea și adesea batjocora. Nu pregetă țăranul român să meaigă a căuta dreptatea cât de departe numai se scie că are s’o găsescă. S’ar lipsi el de avantagiul d’a nu osteni fală cu inconvenientele de a avea pe spinare uă instituțiune care nu presintă nici uă garanțiă. Cât pentru cei din orașe, ar putea și ei (cari dispun de mai multe mijloce decât țăranii) să se disloce ca să caute dreptatea, în loc să beneficieze de avantagiul de a o avea lângă denșii. Că escepțiune ar trebui să se facă numai în privința afacerilor comerciale cari nu au loc decât prin orașele comerciale. Așadar credem că ar trebui să se înlocuăscă judecătoriile comunale, de acolo și tribunalele districtuale cu judecătorii de primă instanță, cel puțin două de ocol și unde trebuința ar cere, mai multe. Aceste judecătorii pot să -șî aibă reședința prin comunele rurale fără inconvenieate. Pe la puntele comerciale și capitalele districtuale se vor înființa judecătorii comerciale. Judecătoriile de primă instanță sus -fi se vor judeca atât afacerile civile cât și cele corecționale și criminale cu jurați cari vor tranșa cestiunea de fapt. Judecătoriile comerciale vor judeca cu un juriu de comercianți. FOITA ROMANULUI, 20 OCTOMCRONICA MUSICALA Câteva vorbe de introducere. — Musica la noi. — Opera italiană. — Aida. — Concertul Eliodor Bianchi, d-sora D’Ormeau, d-nii Gabrielescu, Vulpian. Elevele Asilului Elena Domna. Vera a trecut, ierna vine. Natura impasibilă cu disperanța iei regularitate și împlinesce evoluțiunile fără grijă de muritori, întocmai ca puternica rotă a unei locomotive ce sdrobesce mnicele obstacole ce se opun mersului iei. Ierna vine, cu cortegiul iei de miseriă, pentru cei delăsațî și de plăceri variate, în capul cărora e musica, pentru cei favorisațî de sortă. Fiă miseriă, fiă plăcere, ea ne găseșce la ’nceputul sesonului musical cu pena de critic în mână, nu la Pressa răposată, căreia ’i vom acorda aci uă lacrimă de regret, ci la verdele Românul, ceea ce ne-ar putea vivifica pe cât ne măgulesce. Nouiî nostrii lectori vor ierta mica digresiune poetică, sau mai binefis banalitățile cu care ’ncepem primul nostim articol. Ele tind a proba că avem un suflet naiv de artist, căruia i s’a ’ncredințat onorea d’a ’ntreține pe lectorii acestui ziar despre musica, nefiind nici om politic, nici literat de cea mai mică valore, ci un simplu musicant. Este ’nvederat s’o constatăm cu bucurie, că din tote artele, musica este aceea ce se cultivă cu mai mare succes la noi. Din causa lipsei unei alteia póte, musica dramatică este mai ales și ’n general admirată. Cum că sunt, încă forte puțini aceia cari de câtva timp au început să guste arta mai ’naltă a unui Haydn, Mozart sau Beethoven, acesta ne-o putem explica. Romanul, de rasă latină, adică d’uă natură puțin visătore, cu furia meridională, cu caracterul său mobil, nu astepta ca prin meditațiune se dea un sens definit unei frase musicale, și prin acesta se constituie musica ca uă limbă propriă a esprima prin ea singură impresiunile sufletului. Nu, acesta o va lăsa recelor temperaminte ale raselor de la Nord. Limba musicală pentru densul este uă limbă cu totul abstractă pe care nu vrea să ’șî-o explice decât prin sensațiunile imediate ce ea ’o procură. Ca să’i dea un sens, el are trebuință să’i asocieze uă artă suroră : poesia și, spre a fi impresionat, ceva mai mult , dă acțiune dramatică. Aceste reflesiuni se raportă mai mult la public în generale, la marele public, care merge la teatru ca se vrsa și s’audă. Se vorbim puțin și de cel ce vine spre a fi recrut — afacere delicată — se compune în mare parte de damele înaltei și mijlociei societăți. Natura asemenea caldă, inima mai espansivă, spiritul și mai mobil. Aci se cultivă musica p’uă scară ’ntinsă, dar musica instrumentală, piano, căci cea vocală nu e încă destul de răspândită. C’uă modestiă ș’uă conființă care adaugă așa de mult grațiele lor feminine, ele ’șî reguleza impresiunile după inspirațiunile profesorului lor de piano, câte uă de la un pianist vulgar, fără altă cultură decât aceea a degetelor. D’acolo provine ’n aceste drăgălașe capete dă confusiune care, ținând semn de spiritul lor cam nepăsător, le face ’n fine să se desintereseze de mișcarea artelor și să se refugieze ’n domenul lor favorit, adică arta d’a plăcea. Unele dobândesc câtevă deta din aceste ’ntrevorbiri tri-ebdomadare uă gravă pretențiune, care e forte genantă când ea se manifestă ’naintea unui musicant, serios și... galant. Dar (era nostră, chiar în privința artelor, intră cu pași repedi în calea progresului. Afară de cultura musicei forte răspândită ’n clasele avute, posedem de mulți ani încace și două conservatorie, unul în Bucurescî ș’altul în Iași, cari cel puțin dovedesc bună-voința autorității pentru uă artă așa de pacifică și de sociabilă. Cel d’anteiu, dirigint d’un musicant de merit, ar fi putut da pe n’ acum și mai bune resultate de n’ar fi marea aplicațiune a junimii nóstre spre cariere positive și puțina constanță a acelora cari intră în cariera musicale cu sfielá séu ca curioși și ies pe nesemute. Este înse de sperat, că cu timpul, când gustul adevăratei musice se va desvolta mai mult între popor, când cariera artistică va fi mai posibile și când vr’uă câteva reforme necesarie se vor introduce în aceste școli forte disciplinate de altmintrelea. Vorbim mai mult de cea din Bucuresci pe care o cunoscem, —totul va merge în spre bine, și vom avea cântărerî și esecutanțî pe ales. D’uă cam détá ensé, compositoriî români cari s’au sculat prea de dimineța, vor avea totă vremea se s’ocupe d’uă mulțime de meșteșuguri, și publicul cu orecare patriotism va trebui se se mulțumescă cu trupe străine: Opera italiană. Opera italiană ne-a sosit, ca prodrom și ca compensațiune, pote pentru atâtea inconveniente ale iernei în capitala nostră. Opera italiană cu sempsteriul iei repertoriu care ostenesce publicul tot’d’a una acelașî la astfel de solemnități și care taie aripele criticilor cu pretențiuni de musicografi serioși. Spre a vorbi mereu și ’n toți anii d’aceleași opere, trebue uă varietate de stil și uă fantasiă demne d’uă mai bună sortă. De sigur că suntem departe de a nega grația melancolică a lui Bellini, căldura de espresiune a lui Donizetti, verva nesecată a lui Rossini, și puterea feroce a lui Verdi, dar este vre un curânt pentru ca noi să nu ne interesăm de nouele producțiuni în artă decât cu mulți ani în urmă ? Nu s’ar putea pretinde de la artiștii îngagiați în fiecare an, se scie cel puțin oă operă nouă pentru Bucuresci ? Credem că acesta ar fi un mare obiect de atracțiune pentru publicul operei, în general instruit, umblat și abonat la Tarele parisiene. In momentul când scriem aceste rînduri ni se trage atențiunea că opera italiană ne va da anul acesta ca noutate Lara-Rouck scrisă de regretatul nostru maestru și amic în 1862, și care ne va da ocasiunea să facem uă cronică forte însemnată. Cerem dar scusese cele mai umile direcțiunea pentru a fi vorbit pe nesemute. Așadar opera italiană a ajuns și a debutat Sâmbătă séra prin opera Aida. Sera de Sâmbătă a fost reservată emoțiunilor și palpitațiunilor d’uă parte, or pe d’alta, ea a fost termenul curiosităților ș’al impretințelor. Afară de acesta, tóte s’au petrecut după formele unei politețe alese. Recomandațiune cu complimentele cele mai afectuose la cutare critic influente, trimiterea într’un mod grațios de cărți de visită la Tarele importante și alte bune preederi de omeni bine crescuți care contribue mult la o sumă reciprocă. Cu furia primului moment, publicul a venit în grotă la teatru. Se distingem un moment, fiindcă avem spațiul liber, între public și public. Eco mai ánteia cel compus din abonați din noblețe care nu voesc să se amestece cu omși cine și pretind cailele lui particulare. Bine-zeu, direcțiunea îî mulțumesce. Eco un alt public asemenea de abonați dar d’uă noblețe d’a doua mână, care are pretențiuni analoge. Direcțiunea e silită să ’ntrebuințeze că adevărată diplomațiă spre a reuni într’aceeașî sală diferitele ramuri ale iei. Ece încă publicul compus de omeni oficiali și de dfiariști cu atât mai severi pentru că nu plătesc. Direcțiunea abia se pote îndupleca ca să fie mai benevoli. In fine ece publicul care vine sora cu sora se depună la casa teatrului supt formă de bani sunători, votul lor pentru uă întreprindere ce le place. El se compune de mici comercianți, de diletanți, de industriași, etc., ocupă locurile cele mici și direcțiunea nu póte conta pe denșiî spre a’șî compensa cheltuielile, căci eu nu vin des. In fața unor atari condiționî, noi credem că e greu și costisitor a fi director de teatru și am găsi forțe cu cale deca autoritățile, protectare de artă, ar acorda cât de curând uă subvențiune. Să revenim la serata de Sâmbătă.—Teatrul plin, și fiecare la locul său sta la pândă. Mulți amatori critici musicali improvisațî și care n’au cea mai mică ideă de partea tehnică a musicei, au sprâncena încruntată. Mi-e târnă pentru debutanți, mî-e temă pentru toți-