Romanulu, octombrie 1881 (Anul 25)

1881-10-23

ANUL AL DOUĂ­ZECI ȘI CINCILE Voiesce și vei putea ANUNCIURI. Lima de 30 litere petit, pagina IV, — 40 bani Deto , , , pagina 111, — 2 lei — A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea cjiarului. LA PARIS, la Havas, Lafitte et C­ nie, 8 Place de la Bourse, LA LONDON, la G. L. Daube et C-nie, 130, Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nil Haasentein și Vogler. Walfischgasse 10. LA FRANCFORT, S.-M. G. L. Daube et C nie, Í­entru Germania, Belgia, O­­anda, Elveția și America. Articolele republicate se ardă. 20 BANI EXEMPLARUL Redacțiunea și Administrațiunea strada Domnei 14. VINERI, 2B OCTOMBRE 1881 Luminează-te și vei fi. ABONAMENTE: In Capitală și districte: un an 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țările Europei, trimestru 15 lei­­ se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea oiarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B. G Popovici, 15 Fleisch­­markt. IN ITALIA, la d. doctor Gustave Croce Vi- San Benigno, 17, Genova. Scrisorile infrancate se refusă. 20 BANI ESEMPLARE^ BDCDRESCI, 1 =EL 1881 Serviciul telegrafic Havas ne-a transmis a-1-alta-ieri unresumat din discursul pronunțat de d. Kallay In ședința de la 31 Octombre a dele­gați­unii austriace. Cestiunea despre care s’a vorbit era, este și va fi de cea mai mare ’nsemnătate pentru Europa ’n genere dor mai cu semn pentru România, pentru Bulgaria și pentru Serbia. Publicul a 'nțeles că cestiunea a fost aceea a Dunării. Ast­fel fiind, eram și cum­ că servi­ciul Havas a transmis In resumatul său miedul, fondul discursului minis­trului afacerilor străine al impe­riului Austro-Ungar. Credința nostra a fost cu desc­­ofirșire greșită. Agenția Havas, după ce adesea ne dă tóte spirile prea târziu­, apoi resumatul său, într’un cestiune atât de gravă, fu făcut ast­fel în­cât să ’nțelegă ori­cine mai contrariul din ce a spus în adevĕr­­. Kallay. Protestând din nou către guvern de modul cum se face la noi servi­ciul Havas, reproducem mai la vale, după­­ ziarul din Viena Neue freie Presse, cuvintele g­isist. de d. Kallay, în privința Dunării. Ele sunt forte grave și forte triste­ pentru noi și, recomandându-le atențiunii tutor băr­baților noștril de Stat, ne reservăm a respunde la rîndul nostru, emi­­nintelui ministru provisoriu al ma­relui imperiu Austro-Ungar. Și décá studiatele, care n’a ur­mat regulat, cursurile, scie tot atât scu póte și mai mult de­cât acel ce le-a frecventat regulat, pentru că a avut tóte miijlocele și n’a ’ntâmpi­­nat nici un neajuns al lipsei, cine­­ póte ’nchide ușile facultății ș’a-l împedica d’a se ’nfățișa la esamene ? Găsim că măsura luată de deca­nul facultății de drept este p’atât de nedrepta pe cât d’escepțională, și cerem d-lui ministru al instruc­țiunii publice ca sé otârască ceea­­ce dreptatea impune în acestă pri­vință. Confrații noștril de la Telegraful atrag seriosa atențiune a presei a­­supra olăririi luată de decanul fa­cultății de drept, prin care „ studia­ții cari nu vor urma 'n personă cur­surile, vor fi ’nlăturați din Univer­sitate.“ Mărturim că și noi, ca și cei de la Telegraful, credem c’un asemene disposițiune, nu va avea alt resultat de­cât acela d’a ’mpedica pe studen­­ții săraci d’a putea se 'nvețe și ei solința dreptului ș’a se ’nfățișa, ca toți cei-l­alți, la esamene. Nică­ iuri, în nici uă facultate din Europa, nu există, pe cât seim, uă asemene măsură escepționalâ, luată ’mpotriva celor cari vor să se in­­struesca și se obțină un titlu aca­demic. Nu prin­­ asemenea mijloce se póte ’ndemna tinerimea la studiu, este lăsat profesorilor sé scie s’atragă pe studiați și se­ silescu moralicește d’a-I asculta, prin metoda lor d’a-și preda cursurile. Dar pe care drept doii profesori pun tuturor îndatorirea d’a merge studiatul să asculte regulat pe ori­care profesore, chiar când studintele nu pote merge,, și chiar când profe­sorale nu scie să facă ca auditorul său să’l asculte cu plăcere și se simță că mult va perde [de nu’l va urma regulat. Pentru un studinte sărac posiți­­unea devine cu atât mai grea, cu­cât el nu scie ce se facă mai ânteiu: se merge regulat la ora fiesă la curs, sén s0’și capete mijlocele de csistință. Organul d-lui Vernescu, Binele pu­blic, în primul seu Bucuresci d’as­­tă­­ jî, vorbind despre tratatele de comere iü önerese férii, aduce și d’astă­­dată, fără cea mai mică sfială, gu­vernului dă nouă acusare, tot atât de ’ntemeiată ca multe altele. In mirarea și nedumirirea nóstra, n’am sciut ce ’ntrebare sĕ ne punem mai ânteiu spre a ne da bine séma d’acésta acusare. In adevĕr, pe cine acusă Binele public ? Pe guvernul actual e, pe partita conservatóre­scu pe însu­și d. Ver­­nescu și pe partita ’n capul căreia se află ? In zadar am fi căutat să ghicim cari sunt acele tratate de comere in onerose firii, deca nu ne-ar fi spus chiar organul d-lui Vernescu că este vorba de tratatul de comerciü în­cheiat cu Austria! Ne-am aflat cu totul surprinși d’acesta sfidare, aruncată cu atâta cutezare opiniunei publice. Trecutul fiind prea bine cunoscut și faptele din acest­ ani din urmă îndestul de prospete ’n mintea flă­căruia, n’avem de­cât sé ’ntrebăm . Cine a ’necheiat tratatul de comer­ciü cu Austria ? Răspunsul este forte scurt și lă­murit . El a fost făcut și ’nchieiat de gu­vernul conservator, împotriva căruia se ridicase și d. Vernescu împreună cu țara ’ntregă. Ministerul ce a venit în urmă, compus din tote nuanțele oposițiunii și ’n care partita nóstra era repre­­sintată ’n minoritate, n’a făcut și n’a putut face de­cât a primi un fapt deja consumat! Și mai cu semn d. Vernescu nu trebuie sa uite acesta, ca unul ce făcea parte din membrii guvernului de atunci, ș’a semnat împreună cu co­legii săi ratificarea pro forma a a­­cestui tratat. Așa fiind faptul, n’avurăm are dreptul să ne ’ntrebăm : Pe cine acasă Binele public ? Pe guvernul actuale, pe partita conser­vatóre­scu pe visu’și d. Vernescu ? Cum este permis­ere unui organ de publicitate, care apără interesele unei partite și pretinde că lumineză opiniunea publică, se nesocotescá pene intr’atât adevĕrul, în­cât să se es­­pună a ’nainta și susține asemeni neesactități în privința unor fapte cunoscute de țara ’ntregă ? Mai mult încă : Ce ideiă pate să’și facă cine­va despre sinceritatea și buna-credință a adversarilor noștril, când ei, îm­pinși de patimile de partită, lasă să se strecóre uă aculare chiar în po­triva lor, numai pentru a lovi ’n bărbații de la putere ? Eco cum înțeleg adversarii nostril că se cuvine să se conducă ’n lup­tele lor de partită, eco cum cred ei c’nu să lumineze opiniunea pu­blică și să’și facă datoria către țară ! Vă cestiune d’un interes vital pentru țară s’află ’n discusiune ; fie­care Român este nerăbdător ca să scie ce va oțărî Europa ’n acésta privință, și cum ea are sé fiă des­­legată; guvernul, ca și națiunea ’n­­tregă, se ’ngrijesee cu drept cuvânt de­mersul lucrurilor și de ceea­ ce póte s’aducă viitorul. Față c’un asemenea stare de lu­cruri, fuiierăm oposițiunii . Sé lucrăm cu toții, strînși uniți prin aceea­și cugetare, înfățișându-ne ast­fel înaintea Europei tari în do­rința d’a se respecta drepturile nós­­tre, ș’a ni se ține ’n semă interesele ce­ avem la Dunărea-de-jos. Un asemenea îndemn nu ’ncetăm d’a-1 face ș’atil tuturor, fiă ei amicii sau adversarii noștrii, încrederea Europei, de care vor­­besce Binele public, nu se ’ póte do­bândi nici prin certele și desbină­­rile de partită, nici prin acuzările nedrepte aduse guvernului, nici prin defăimarea țarei în străinătate, încrederea Europei se impune nu­mai—servindu-ne cu propria espre­­siune a Binelui public — prin încre­derea nóstru ’n țară și’n drepturile sale, prin respectul de noi ânși­ne și prin voința nestrămutată d’a sacri­fica ori­ce alt interes pe lângă cel generale. Ast­fel se cuvine să lucreze ori­ce partită, ast­fel trebuie să urmeze n împregiurările de față ori­care bărbat de Stat și ori­care patriot. Rusia să reintre ’n cercul de interese ale relațiunilor Austriei cu Germania. Cât pentru cestiunea Dunării, raportul relevă că tratatul asupra navigațiunii Du­nării espiră ’n 1­883 și c’atunci Austria va pute urma ’n acesta cestiune politica mânei libere. Comisiunea a ’nceput astă­zi desbaterea bugetului resbelului. Paris, 2 Noembre. — Câte­va di­are de sera cred că d. Tissot, ambasadore la Cons­tantinopole, va lua portofoliul afacerilor străine ’n viitorul minister. Londra. 2 Noembre. — Alegerile comu­nale ce s’au făcut în Engl­leza sunt favo­rabile partitei conservatore. Constantinopole, 2 Noembre. — Scomote grave circulă aici în privința afacerilor A­­rabiei : marele șerif din Meca s’ar fi revol­tat în contra autorității Sultanului ș’ar avea de gând d’a se proclama Kalif, s’adauge chiar, de­și acesta e neverisimil, că ma­rele Șerif ar lucra ’n înțelegere cu Midhat­­pașa. Nici uă ambasadă n’a primit infor­­mațiuni în acesta privință, dar e sigur că Porta bănuiesce pe marele Șerif că are ve­leități de revoltă. E temere că se va î ntârzia resolvarea cestiunii Bondholderilor, în urma declara­­țiuniî d-lui Novikofî privitore la simultanei­tatea ce reclamă pentru regularea Bondhol­derilor cu regularea despăgubirii de resbel datoritá Rusiei. Ședința ce trebuiau să fie ieri delegații Bondholderilor a fost amânată pentru acest motiv și se crede că ședința viitare nu se va ține nainte de 7 Noembre din causa ser­bărilor Bairamului care dureza patru zile. SERVICIUL TELEGRAFIC •A­L AGENȚIEI HAVAS Constantinopole, 2 Noembre.—Comisiunea financiară turco-rusă a ținut astă­zi a doua ședință ; discusiunea s’a concentrat asupra sumei despăgubirii de resbel­uș’asupra ga­­ranțielor pentru plata ei; nicî­ u h­otărîre nu s’a luat, dar comisarii turci au promis a presinta, la ședința viitore,­iă propunere mai explicită. D. Navikola și-a reînoit de­­clarațiunea asupra simultaneității încheierii arangjamentelor definitive ce privesce u­ult pe bonholderî și cel­l­alt despăgubirea de res­bel a Rusiei. Delegații turci au dat asigura­­rea că nu trebuie a ave nici­ un ’ngrijire ’n acesta privință de vreme ce negocierile cu Bonholderii sunt momentan întrerupte din causa sărbătorilor Balcamului. Viena. 2 Noembre. — Comisiunea buge­tară a delegațiunii austriace a aprobat ra­portul generale asupra stării ministerului a­­facerilor străine, i ntroducănd câte­va mo­dificări și căte­va suplimente cerute de d. de Kallay. Acest raport discută afacerile C­­uiintelui, el menționază cu satisfacere vi­­sita Regelui și Reginei Italiei la curtea Vie­­nei, relevă că ’ntrevederea de la Dantzig a fost espusă ca fiind espresiunea tendințe­lor pacifice ale Rusiei și adauge că e numa de dorit ca relațiunile ’ntre Germania și Cestiunea Dunarená în delega­­țiunea austriacă In Neue freie Presse, de la 1 Noembre, găsim următorele amănunte asupra acestei cestiuni: »D. delegat Plener doresce ca ministe­­riul de esterne să ’i dea­uă lămurire ge­nerală asupra relațiunilor cu puterile din afară, și, afară de acesta, are­cari esplica­­țiuni asupra cestiunii dunărene. »D. șef de secțiune de Kallay, însărci­nat cu interimatul ministeriului de esterne, face oă espunere asupra ’ntrevederii de la Dantzig, citind tot-d’uă-dată extrase din nisce raporturi sosite ,în acesta privință de la ambasadele din Berlin și Petersburg. Din acestea reiese că întrevederea a fost pro­vocată numai și numai din inițiativa îm­păratului Rusiei, că scopul iei a fost pur și simplu d’a dovedi relațiunile amicale ce există între ambii suverani și imperiile lor, spre a da printr’acesta uă nouă garanție păcii europeane și că, după convingerea d-săle, nu s’a discutat nimic care să fi tre­cut peste acest scop. »In privința cestiunii dunărene, d. Kal­lay releveza extrema însemnătate a solu­­țiunii iei, de la care va depinde deca mo­narh­ia va pute esercita la Dunărea-de-jos influința aceea pe care o pretinde absolu­­t aminte apărarea intereselor iei materiale. Considerând acesta cestiune, trebuie mai nainte de tote să se aibă în vedere marea deosebire ce există între caracterul Dună­rei ca arteră de comunicațiune, și cel­l­alt m­ijloc de comunicațiune, precum sunt dru­murile de fer. Drumurile de fer formază proprietatea unei societăți, a unul Stat. Prin urmare Statul pate, asupra tarifelor lor, să exercite uă influință dominătore, luându-le chiar el la cas estrem. Asupra navigațiunei pe Dunăre nu este putinciosă uă asemene influință nici măcar Statelor prin care curge acest rîu. »Tratatul de la Paris din anul 1856 a declarat libertatea n navigațiunii pe Dunăre și printre acesta rîul a devenit un m­ijloc in­ternațional de­­ comunicațiune, pe care re­gularea fie­cărei relațiuni de comunicațiune nu depinde numai de noi, din care cauză tra­tarea cestiunii pretinde cea mai mare băgare de somn din tote puntele de vedere. Chi­pul cum afacerea comisiunii dunărene se află astă­z­i în legătură cu comisiunea mic­­stă, acesta este, precum se scie, uă moște­nire a tratatului de la Berlin, în sensul că­ruia guvernul era naturalminte chiămat să caute a o resolva. Starea cestiunii, după pă­rerea nostră, precum și atitudinea diferi­telor puteri, ast­fel precum s’a văd­ut în ultimele Delegațiuni, au fost espuse într’un depeșă circulară a baronului de Haymerle de la 8 Februarie anul cuvinte, pe care o­­ratorele o citesce. Când se ’ntruni în pri­­mă­vară comisiunea dunărănă se iviră di­ferite greutăți. Una din cele mai însemnate fu puntul de vedere susținut necontenit de Englitera d’a adera numai atunci la o­ propunere de mijlocire când se va admite un drept general de apel al comisiunei mii­­ste la comisiunea dunáréna européna, și încă acest drept de apel să-l aibă nu nu­mai fie­care guvern, ci și fie­ce om privat care ’și-ar crede interesele sale isbite prin otărîrile comisiunei mieste. Este natural că noi n’am putut accepta acest punt de ve­dere, căci prin el comisiunea miestă ar fi devenit pur și simplu un organ executiv al comisiunii europene. Excludând acesta ces­tiune de principiu rămasă neresolvată, mai totâ partea tehnică a ante-proiectuluî fu de tot primită de comisiunea européna ; com­punerea comisiunii mi este și chipul d’a se vota în ea fură lăsate în suspens. De a­­tuncî și pen’acum s’au urmat negociări confidențiale între guverne și ministrul Hay­merle s’a ocupat cu u­ mare activitate de acesta afacere chiar în ultimile e­ile ale vi­eții sale. Déca însă d. Plener face întreba­rea, daca guvernul crede, că pe calea ur­mată pen’act, va putea dobândi un re­­sultate favorabil pentru interesele nóstre ma­teriale și pentru influența în navigațiunea pe Dunăre, apoi d. Kallay nu pote răspunde în mod direct, de vreme ce, în fața natu­rei destul de complicate a afacerii, este forte cu putință ca, pentru garantarea in­tereselor nóstre, să nu avem numai un drum deschis. Va depinde dér de vederile și con­vingerea aceluia care va fi chrămat a trata cestiunea și d’aci ’ncolo, d’a-șî alege dru­mul ce va crede mai bun. Cu provisoratul actual îî este peste putință d’a esprima uă părere ’n acésta privință și, in fața im­portanței cestiunii, d-sea nu cuteza ca, prin­­tr’un observațiune prematură, să prejudece otărîrile ce pretind cea mai seriosa băgare de sămă a viitorului ministru de externe. POLITICA E­XTERN­A. Nouile alianțe Un corespondinte din Viena al ziarului Bohemia a avut un ’ntrevorbire c’un perso­­nagiu diplomatic, nu austriac, asupra situa­­țiunii relativă la ’ntrevederea din Viena a monarh­ilor. Personagiul în cestiune observă că se vorbesce acum forte mult de alianțe noul­­tă alianță nu există de fapt de­cât între două State. Deosebitul merit ce­­ șî-a fi câștigat Austria și Germania este restabili­rea concertului european, amenințat în ar­monia s­a de la schimbarea minister­ului englez. Acum s’a reușit însă, prin intrarea Italiei și Rusiei în alianța austro-germană, să se creeze un cuartet dominator, care asigură restabilirea concertului european. Francia va intra de sigur în el, deci nu va fi și intrat, în convingerea că acesta in­trare este mult mai avantagiosă de­cât un alianță cu Englitera, pe al cărei sprijin du­rabil nu va putea conta în fața curinților schimbători ce domnesc acolo. Spre a se completa opera, mai lipsesce Englitera; dar și acesta va intra, cu voiă fără voiă, spre a eși din isolarea iei de fapt sau spre a reveni la politica de absolută neintervenire pe care o represinta și d. Gladstone, mai nainte d’a veni la putere și d’a fi făcut a­­cele salturi. Porta rămâne ’n afară de con­curs. I se acordă status quo și ea să caute a’l menține. Déca ’l va fi cu putință sau nu, acesta depinde de Portă. Déca nu va reuși, atunci va fi de datoria Europei se ’ngrijescă despre ceea ce trebuie să pună ’n locu-î. Acesta eventualitate, găsind concer­tul european în cea mai completă unire, o vom putea privi ’n față fără nici uă temere pentru pace.

Next