Romanulu, octombrie 1881 (Anul 25)
1881-10-23
ANUL AL DOUĂZECI ȘI CINCILE Voiesce și vei putea ANUNCIURI. Lima de 30 litere petit, pagina IV, — 40 bani Deto , , , pagina 111, — 2 lei — A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea cjiarului. LA PARIS, la Havas, Lafitte et C nie, 8 Place de la Bourse, LA LONDON, la G. L. Daube et C-nie, 130, Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nil Haasentein și Vogler. Walfischgasse 10. LA FRANCFORT, S.-M. G. L. Daube et C nie, Íentru Germania, Belgia, Oanda, Elveția și America. Articolele republicate se ardă. 20 BANI EXEMPLARUL Redacțiunea și Administrațiunea strada Domnei 14. VINERI, 2B OCTOMBRE 1881 Luminează-te și vei fi. ABONAMENTE: In Capitală și districte: un an 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țările Europei, trimestru 15 lei se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea oiarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et Cune, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B. G Popovici, 15 Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. doctor Gustave Croce Vi- San Benigno, 17, Genova. Scrisorile infrancate se refusă. 20 BANI ESEMPLARE^ BDCDRESCI, 1 =EL 1881 Serviciul telegrafic Havas ne-a transmis a-1-alta-ieri unresumat din discursul pronunțat de d. Kallay In ședința de la 31 Octombre a delegațiunii austriace. Cestiunea despre care s’a vorbit era, este și va fi de cea mai mare ’nsemnătate pentru Europa ’n genere dor mai cu semn pentru România, pentru Bulgaria și pentru Serbia. Publicul a 'nțeles că cestiunea a fost aceea a Dunării. Astfel fiind, eram și cum că serviciul Havas a transmis In resumatul său miedul, fondul discursului ministrului afacerilor străine al imperiului Austro-Ungar. Credința nostra a fost cu descofirșire greșită. Agenția Havas, după ce adesea ne dă tóte spirile prea târziu, apoi resumatul său, într’un cestiune atât de gravă, fu făcut astfel încât să ’nțelegă oricine mai contrariul din ce a spus în adevĕr. Kallay. Protestând din nou către guvern de modul cum se face la noi serviciul Havas, reproducem mai la vale, după ziarul din Viena Neue freie Presse, cuvintele gisist. de d. Kallay, în privința Dunării. Ele sunt forte grave și forte triste pentru noi și, recomandându-le atențiunii tutor bărbaților noștril de Stat, ne reservăm a respunde la rîndul nostru, eminintelui ministru provisoriu al marelui imperiu Austro-Ungar. Și décá studiatele, care n’a urmat regulat, cursurile, scie tot atât scu póte și mai mult decât acel ce le-a frecventat regulat, pentru că a avut tóte miijlocele și n’a ’ntâmpinat nici un neajuns al lipsei, cine póte ’nchide ușile facultății ș’a-l împedica d’a se ’nfățișa la esamene ? Găsim că măsura luată de decanul facultății de drept este p’atât de nedrepta pe cât d’escepțională, și cerem d-lui ministru al instrucțiunii publice ca sé otârască ceeace dreptatea impune în acestă privință. Confrații noștril de la Telegraful atrag seriosa atențiune a presei asupra olăririi luată de decanul facultății de drept, prin care „ studiații cari nu vor urma 'n personă cursurile, vor fi ’nlăturați din Universitate.“ Mărturim că și noi, ca și cei de la Telegraful, credem c’un asemene disposițiune, nu va avea alt resultat decât acela d’a ’mpedica pe studenții săraci d’a putea se 'nvețe și ei solința dreptului ș’a se ’nfățișa, ca toți cei-lalți, la esamene. Nică iuri, în nici uă facultate din Europa, nu există, pe cât seim, uă asemene măsură escepționalâ, luată ’mpotriva celor cari vor să se instruesca și se obțină un titlu academic. Nu prin asemenea mijloce se póte ’ndemna tinerimea la studiu, este lăsat profesorilor sé scie s’atragă pe studiați și se silescu moralicește d’a-I asculta, prin metoda lor d’a-și preda cursurile. Dar pe care drept doii profesori pun tuturor îndatorirea d’a merge studiatul să asculte regulat pe oricare profesore, chiar când studintele nu pote merge,, și chiar când profesorale nu scie să facă ca auditorul său să’l asculte cu plăcere și se simță că mult va perde [de nu’l va urma regulat. Pentru un studinte sărac posițiunea devine cu atât mai grea, cucât el nu scie ce se facă mai ânteiu: se merge regulat la ora fiesă la curs, sén s0’și capete mijlocele de csistință. Organul d-lui Vernescu, Binele public, în primul seu Bucuresci d’astă jî, vorbind despre tratatele de comere iü önerese férii, aduce și d’astădată, fără cea mai mică sfială, guvernului dă nouă acusare, tot atât de ’ntemeiată ca multe altele. In mirarea și nedumirirea nóstra, n’am sciut ce ’ntrebare sĕ ne punem mai ânteiu spre a ne da bine séma d’acésta acusare. In adevĕr, pe cine acusă Binele public ? Pe guvernul actual e, pe partita conservatórescu pe însuși d. Vernescu și pe partita ’n capul căreia se află ? In zadar am fi căutat să ghicim cari sunt acele tratate de comere in onerose firii, deca nu ne-ar fi spus chiar organul d-lui Vernescu că este vorba de tratatul de comerciü încheiat cu Austria! Ne-am aflat cu totul surprinși d’acesta sfidare, aruncată cu atâta cutezare opiniunei publice. Trecutul fiind prea bine cunoscut și faptele din acest ani din urmă îndestul de prospete ’n mintea flăcăruia, n’avem decât sé ’ntrebăm . Cine a ’necheiat tratatul de comerciü cu Austria ? Răspunsul este forte scurt și lămurit . El a fost făcut și ’nchieiat de guvernul conservator, împotriva căruia se ridicase și d. Vernescu împreună cu țara ’ntregă. Ministerul ce a venit în urmă, compus din tote nuanțele oposițiunii și ’n care partita nóstra era represintată ’n minoritate, n’a făcut și n’a putut face decât a primi un fapt deja consumat! Și mai cu semn d. Vernescu nu trebuie sa uite acesta, ca unul ce făcea parte din membrii guvernului de atunci, ș’a semnat împreună cu colegii săi ratificarea pro forma a acestui tratat. Așa fiind faptul, n’avurăm are dreptul să ne ’ntrebăm : Pe cine acasă Binele public ? Pe guvernul actuale, pe partita conservatórescu pe visu’și d. Vernescu ? Cum este permisere unui organ de publicitate, care apără interesele unei partite și pretinde că lumineză opiniunea publică, se nesocotescá pene intr’atât adevĕrul, încât să se espună a ’nainta și susține asemeni neesactități în privința unor fapte cunoscute de țara ’ntregă ? Mai mult încă : Ce ideiă pate să’și facă cineva despre sinceritatea și buna-credință a adversarilor noștril, când ei, împinși de patimile de partită, lasă să se strecóre uă aculare chiar în potriva lor, numai pentru a lovi ’n bărbații de la putere ? Eco cum înțeleg adversarii nostril că se cuvine să se conducă ’n luptele lor de partită, eco cum cred ei c’nu să lumineze opiniunea publică și să’și facă datoria către țară ! Vă cestiune d’un interes vital pentru țară s’află ’n discusiune ; fiecare Român este nerăbdător ca să scie ce va oțărî Europa ’n acésta privință, și cum ea are sé fiă deslegată; guvernul, ca și națiunea ’ntregă, se ’ngrijesee cu drept cuvânt demersul lucrurilor și de ceea ce póte s’aducă viitorul. Față c’un asemenea stare de lucruri, fuiierăm oposițiunii . Sé lucrăm cu toții, strînși uniți prin aceeași cugetare, înfățișându-ne astfel înaintea Europei tari în dorința d’a se respecta drepturile nóstre, ș’a ni se ține ’n semă interesele ce avem la Dunărea-de-jos. Un asemenea îndemn nu ’ncetăm d’a-1 face ș’atil tuturor, fiă ei amicii sau adversarii noștrii, încrederea Europei, de care vorbesce Binele public, nu se ’ póte dobândi nici prin certele și desbinările de partită, nici prin acuzările nedrepte aduse guvernului, nici prin defăimarea țarei în străinătate, încrederea Europei se impune numai—servindu-ne cu propria espresiune a Binelui public — prin încrederea nóstru ’n țară și’n drepturile sale, prin respectul de noi ânșine și prin voința nestrămutată d’a sacrifica orice alt interes pe lângă cel generale. Astfel se cuvine să lucreze orice partită, astfel trebuie să urmeze n împregiurările de față oricare bărbat de Stat și oricare patriot. Rusia să reintre ’n cercul de interese ale relațiunilor Austriei cu Germania. Cât pentru cestiunea Dunării, raportul relevă că tratatul asupra navigațiunii Dunării espiră ’n 1883 și c’atunci Austria va pute urma ’n acesta cestiune politica mânei libere. Comisiunea a ’nceput astăzi desbaterea bugetului resbelului. Paris, 2 Noembre. — Câteva diare de sera cred că d. Tissot, ambasadore la Constantinopole, va lua portofoliul afacerilor străine ’n viitorul minister. Londra. 2 Noembre. — Alegerile comunale ce s’au făcut în Englleza sunt favorabile partitei conservatore. Constantinopole, 2 Noembre. — Scomote grave circulă aici în privința afacerilor Arabiei : marele șerif din Meca s’ar fi revoltat în contra autorității Sultanului ș’ar avea de gând d’a se proclama Kalif, s’adauge chiar, deși acesta e neverisimil, că marele Șerif ar lucra ’n înțelegere cu Midhatpașa. Nici uă ambasadă n’a primit informațiuni în acesta privință, dar e sigur că Porta bănuiesce pe marele Șerif că are veleități de revoltă. E temere că se va î ntârzia resolvarea cestiunii Bondholderilor, în urma declarațiuniî d-lui Novikofî privitore la simultaneitatea ce reclamă pentru regularea Bondholderilor cu regularea despăgubirii de resbel datoritá Rusiei. Ședința ce trebuiau să fie ieri delegații Bondholderilor a fost amânată pentru acest motiv și se crede că ședința viitare nu se va ține nainte de 7 Noembre din causa serbărilor Bairamului care dureza patru zile. SERVICIUL TELEGRAFIC •AL AGENȚIEI HAVAS Constantinopole, 2 Noembre.—Comisiunea financiară turco-rusă a ținut astăzi a doua ședință ; discusiunea s’a concentrat asupra sumei despăgubirii de resbeluș’asupra garanțielor pentru plata ei; nicî u hotărîre nu s’a luat, dar comisarii turci au promis a presinta, la ședința viitore,iă propunere mai explicită. D. Navikola și-a reînoit declarațiunea asupra simultaneității încheierii arangjamentelor definitive ce privesce uult pe bonholderî și cellalt despăgubirea de resbel a Rusiei. Delegații turci au dat asigurarea că nu trebuie a ave nici un ’ngrijire ’n acesta privință de vreme ce negocierile cu Bonholderii sunt momentan întrerupte din causa sărbătorilor Balcamului. Viena. 2 Noembre. — Comisiunea bugetară a delegațiunii austriace a aprobat raportul generale asupra stării ministerului afacerilor străine, i ntroducănd câteva modificări și căteva suplimente cerute de d. de Kallay. Acest raport discută afacerile Cuiintelui, el menționază cu satisfacere visita Regelui și Reginei Italiei la curtea Vienei, relevă că ’ntrevederea de la Dantzig a fost espusă ca fiind espresiunea tendințelor pacifice ale Rusiei și adauge că e numa de dorit ca relațiunile ’ntre Germania și Cestiunea Dunarená în delegațiunea austriacă In Neue freie Presse, de la 1 Noembre, găsim următorele amănunte asupra acestei cestiuni: »D. delegat Plener doresce ca ministeriul de esterne să ’i deauă lămurire generală asupra relațiunilor cu puterile din afară, și, afară de acesta, arecari esplicațiuni asupra cestiunii dunărene. »D. șef de secțiune de Kallay, însărcinat cu interimatul ministeriului de esterne, face oă espunere asupra ’ntrevederii de la Dantzig, citind tot-d’uă-dată extrase din nisce raporturi sosite ,în acesta privință de la ambasadele din Berlin și Petersburg. Din acestea reiese că întrevederea a fost provocată numai și numai din inițiativa împăratului Rusiei, că scopul iei a fost pur și simplu d’a dovedi relațiunile amicale ce există între ambii suverani și imperiile lor, spre a da printr’acesta uă nouă garanție păcii europeane și că, după convingerea d-săle, nu s’a discutat nimic care să fi trecut peste acest scop. »In privința cestiunii dunărene, d. Kallay releveza extrema însemnătate a soluțiunii iei, de la care va depinde deca monarhia va pute esercita la Dunărea-de-jos influința aceea pe care o pretinde absolut aminte apărarea intereselor iei materiale. Considerând acesta cestiune, trebuie mai nainte de tote să se aibă în vedere marea deosebire ce există între caracterul Dunărei ca arteră de comunicațiune, și cellalt mijloc de comunicațiune, precum sunt drumurile de fer. Drumurile de fer formază proprietatea unei societăți, a unul Stat. Prin urmare Statul pate, asupra tarifelor lor, să exercite uă influință dominătore, luându-le chiar el la cas estrem. Asupra navigațiunei pe Dunăre nu este putinciosă uă asemene influință nici măcar Statelor prin care curge acest rîu. »Tratatul de la Paris din anul 1856 a declarat libertatea n navigațiunii pe Dunăre și printre acesta rîul a devenit un mijloc internațional de comunicațiune, pe care regularea fiecărei relațiuni de comunicațiune nu depinde numai de noi, din care cauză tratarea cestiunii pretinde cea mai mare băgare de somn din tote puntele de vedere. Chipul cum afacerea comisiunii dunărene se află astăzi în legătură cu comisiunea micstă, acesta este, precum se scie, uă moștenire a tratatului de la Berlin, în sensul căruia guvernul era naturalminte chiămat să caute a o resolva. Starea cestiunii, după părerea nostră, precum și atitudinea diferitelor puteri, astfel precum s’a vădut în ultimele Delegațiuni, au fost espuse într’un depeșă circulară a baronului de Haymerle de la 8 Februarie anul cuvinte, pe care oratorele o citesce. Când se ’ntruni în primăvară comisiunea dunărănă se iviră diferite greutăți. Una din cele mai însemnate fu puntul de vedere susținut necontenit de Englitera d’a adera numai atunci la o propunere de mijlocire când se va admite un drept general de apel al comisiunei miiste la comisiunea dunáréna européna, și încă acest drept de apel să-l aibă nu numai fiecare guvern, ci și fiece om privat care ’și-ar crede interesele sale isbite prin otărîrile comisiunei mieste. Este natural că noi n’am putut accepta acest punt de vedere, căci prin el comisiunea miestă ar fi devenit pur și simplu un organ executiv al comisiunii europene. Excludând acesta cestiune de principiu rămasă neresolvată, mai totâ partea tehnică a ante-proiectuluî fu de tot primită de comisiunea européna ; compunerea comisiunii mi este și chipul d’a se vota în ea fură lăsate în suspens. De atuncî și pen’acum s’au urmat negociări confidențiale între guverne și ministrul Haymerle s’a ocupat cu u mare activitate de acesta afacere chiar în ultimile eile ale vieții sale. Déca însă d. Plener face întrebarea, daca guvernul crede, că pe calea urmată pen’act, va putea dobândi un resultate favorabil pentru interesele nóstre materiale și pentru influența în navigațiunea pe Dunăre, apoi d. Kallay nu pote răspunde în mod direct, de vreme ce, în fața naturei destul de complicate a afacerii, este forte cu putință ca, pentru garantarea intereselor nóstre, să nu avem numai un drum deschis. Va depinde dér de vederile și convingerea aceluia care va fi chrămat a trata cestiunea și d’aci ’ncolo, d’a-șî alege drumul ce va crede mai bun. Cu provisoratul actual îî este peste putință d’a esprima uă părere ’n acésta privință și, in fața importanței cestiunii, d-sea nu cuteza ca, printr’un observațiune prematură, să prejudece otărîrile ce pretind cea mai seriosa băgare de sămă a viitorului ministru de externe. POLITICA EXTERNA. Nouile alianțe Un corespondinte din Viena al ziarului Bohemia a avut un ’ntrevorbire c’un personagiu diplomatic, nu austriac, asupra situațiunii relativă la ’ntrevederea din Viena a monarhilor. Personagiul în cestiune observă că se vorbesce acum forte mult de alianțe noultă alianță nu există de fapt decât între două State. Deosebitul merit ce șî-a fi câștigat Austria și Germania este restabilirea concertului european, amenințat în armonia sa de la schimbarea ministerului englez. Acum s’a reușit însă, prin intrarea Italiei și Rusiei în alianța austro-germană, să se creeze un cuartet dominator, care asigură restabilirea concertului european. Francia va intra de sigur în el, deci nu va fi și intrat, în convingerea că acesta intrare este mult mai avantagiosă decât un alianță cu Englitera, pe al cărei sprijin durabil nu va putea conta în fața curinților schimbători ce domnesc acolo. Spre a se completa opera, mai lipsesce Englitera; dar și acesta va intra, cu voiă fără voiă, spre a eși din isolarea iei de fapt sau spre a reveni la politica de absolută neintervenire pe care o represinta și d. Gladstone, mai nainte d’a veni la putere și d’a fi făcut acele salturi. Porta rămâne ’n afară de concurs. I se acordă status quo și ea să caute a’l menține. Déca ’l va fi cu putință sau nu, acesta depinde de Portă. Déca nu va reuși, atunci va fi de datoria Europei se ’ngrijescă despre ceea ce trebuie să pună ’n locu-î. Acesta eventualitate, găsind concertul european în cea mai completă unire, o vom putea privi ’n față fără nici uă temere pentru pace.