Romanulu, octombrie 1881 (Anul 25)
1881-10-10
ANUL AL DOUĂZECI ȘI CINCILE Voiesce și vei putea ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, pagina IV, — 40 bani veto , » , pagina III, — 2 tei — A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea ziarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C nie, 8 Place de la Bourse, LA LONDON, la G. L. Daube et C-nie, 130, Fleet Street, London E. C. LA VIENA , la d-nii Haasentein și Vogler. Walfisehgasse 10. LA FRANCFORT, S.-M.G. L. Daube et C nie, pentru Germania, Belgia, O- landa, Elveția și America. Articolele nepublicate se ardü. 20 BANI ESEMPLARUL mMmtmmmMmwxsm/mmManmmmmsmmmBSSi&EMmmmEmm/XitBmsssm :A.\ Tredacțiunea și Administrațiunea strada Domnei 14. SAMBATA: 10 OCTOMBRE 1881 % Luminează-te și veija. ABONAMENTE: In Capitală și districte: un an 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tóte țările Europei, trimestru 15 lei. A. se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea cjiarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et Cune, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B. G Popovici, 15 Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. doctor Gustave Croce Vi- San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se refusd. 20 BANI ESEMPLARUL BUCDBESCI, 2? BRÜIMEL1801 Noua programa privitore la instrucțiunea publică, având a se pune în aplicare, credem că este tocmai momentul bine găsit ca să ne ocupăm de conferințele profesorilor. Oricât am întocmi la legi și regulamente ș’am alcătui mai multe programe, ne vom afla întotdeauna departe d’a avea un resultat practic și bine-facător, daca cei chemați a’și face datoria nu vor da tot sprijinul cerut și nu vor contribui cu îndemnul, cu cunostințele și cu partea lor de respundere la aplicarea acestor legi, a regulamentelor ș’a programei. Adevărul acesta a atras, în toți timpii și în tote țările, seriasa băgare de semă asupra misiunii înalte a acelor ce trebuie să conducă tinerimea pe calea luminii și a progresului. Legea instrucțiunii publice, ocupându-se de administrațiunea specială a gimnastelor și liceelor, a prevăzut anume consiliile școlare și îndatoririle lor. E că, în adevăr, ce zice articolul 102 : „Consiliul școlar se va aduna cel puțin la [UNK]maispre decenlile vădată. „El se va aduna estra-ordinar, ori de câte ori se va convoca de directore.“ In întrunirile acestea se vor ține conferințe, în cari se vor desbate și oțărî tote cestiunile relative la disciplină, la esecutarea programelor școlare, a ordinilor și a regulamentelor. „Art. 103. — In aceste conferințe, directorele va comunica consiliului ordinile sau instrucțiunile primite, și se va chibzui asupra modului d’a le aplica: „Se vor pronunța pedepsele disciplinare în cozurile și după modul prevăzut în acestă lege, se va discuta asupra defectelor sau necuviințelor ce se ivesc în vr’aă clasă și asupra modului d’a le îndrepta“. In ceea ce privesce însăotărîrile consilielor școlare și însemnătatea lor, e că cum se exprimă articolul 104 din legea instrucțiunei publice : „otărîrile consiliului, relative la aplicarea pedepselor disciplinare, în limitele legii, la măsurile de simplă procedură câte se iau spre esecutarea programelor, a ordinelor și regulamentelor, se vor esecuta de directare fără altă aprobare, etc.“ Dar atât nu este încă destul; după articolul 10, consiliul școlar are un drept și mai mare : „d’a propune ministerului modificările sau îmbunătățirile ce ar crede de folos a se face în instrucțiunea gimnasiului sau a liceului“. Pe lângă aceste conferințe de gimnasie sau licee, mai sunt și conferințele profesorilor fiecărei clase, cari se adună ori de câte ori cere trebuința, spre a chibzui în privința studiului și disciplinei. In ceea ce priveșce disciplina, profesorul ordinar va conferi cu ceilalți profesori spre a menține ordinea; éi în ceea ce priveșce studiile, profesorii se vor ocupa în special a armoniza diferitele secțiuni ale clasei. Amândouă aceste feluri de conferințe sunt de un interes netăgăduit pentru instrucțiunea publică , și mai cu semn conferințele școlare ale profesorilor de gimnasie și licee, au un caracter de cea mai mare însemnătate, prin aceea chiar, că de la ele depinde ca să se stabilescă uă regulă comună ce cută să domnescă atât la aplicarea pedepselor disciplinare, cât și la măsurile ce trebuesc luate pentru esecutarea programelor, ordinilor și regulamentelor în gimnasii și licee. Nu căutăm do uă-cam-dată să stim, cum și-am îndeplinit până acum profesorii aceste atribuții?ni prescrise de legea instrucțiunii publice ; suntem dezori însă, s’atragem seriosa băgare de semă a celor în drept asupra acestui punt. Directorii de gimnasie și de licee, asupra cărora cade un mare răspundere în acesta privință, nu se cuvine să uite ca, d’vădată cu punerea în aplicare a nonei programe școlare, să convoce pe profesori spre a-și da bine sema de densa și de armonia ce trebuie să domnescă între studiile tuturor claselor și între corpul profesoral din fiecare gimnasiu sau liceu. Că înțelegere deplină este neapărată între toți profesorii, spre a se putea astfel ajunge la un scop comun. Toți profesorii împreună trebuie să aviseze ca diferitele studii să fie două potrivă măsurate după puterea școlarilor și după timpul de care ei pot dispune în raport cu aceste studii. Numai un asemene îngrijire din partea profesorilor pate să ducă învățământul tinerimii la un bun sfîrșit, și s’arate ce este de făcut spre a răspunde în viitor la tote îndatornite misiunii lor, întrunirile periodice ale profesorilor, fiind anume prevăzute de lege și considerate ca să cestiune de cea mai mare însemnătate, suntem în drept să cerem de la ministrul instrucțiunii publice ca să ia tote măsurile. In aceeași cestiune, avem supt echipă circulară a ministruluii de instrucțiune al Franciei, prin care se îndemnă profesorii ca să țină conferințe și li se recomandă cu tot dinadinsul, să se pronunțe asupra mai multor punte privitore la instrucțiunea publică. Credem că este bine să extragem din circulara ministrului francez următorele pasaje : „Cestiunile privitore la aplicarea nouei programe de studii sunt dintre cele mai însemnate, și cari cer băgarea de semn a profesorilor. „Pentru a ajunge la resultatul dorit, că înțelegere comună este neapărată între toți profesorii. „Acesta înțelegere se va stabili forte ușor prin întrunirile periodice ale profesorilor, și timpul reservat flecărui învățământ va putea, în urma disensiunilor făcute, să fiă otărît într’un mod echitabil. „Sunt și alte subiecte de studiu, cari se impun meditațiunilor membrilor învățământului^ecunilar și cer se fie tratate în comun. „Uă reformă, oricât de justificată și de reclamată ar fi ea, nu pate să se îndeplinescă fără eșitare, făr’uă bună pipăire, în ăntâia periodă a aplicării sale. „Sunt uă mulțime de amănunte, asupra cărora profesorii trebuie să se înțelegă și să se convingă împreună.“ Circulara ministrului francez vorbesce în urmă despre trebuința d’a se da limbii țării un caracter cât se pate mai interesant; despre suprimarea lungilor redactări; despre analizele scrise, cari adesea împedică pe școlari d’a cugeta, despre substituirea unor simple resumată în locul lungilor redactări de istorie, de aritmetică, de istoria naturală, etc., și despre alte atâtea amănunte, cari nu trebuie să scape din vedere profesorilor spre a cultiva mintea și a întări cugetarea școlarilor. Acestea tote sunt atâtea punte d’uă mare însemnătate, cari dovedesc, în modul cel mai evidente, cât bine pot să aducă și de ce mare folos pot să fie pentru instrucțiunea publică conferințele profesorilor. La noi, ținutu-s’ah aceste conferințe, astfel după cum cere legea ? Yeghiatu s’a serios, și cei în drept făcutu-și ah datoria? Ece întrebări asupra cărora nu suntem puși în deplină cunostință, spre a putea respunde în mod positiv. Cu tote acestea, nu este nimic care să ne întărescă în credința că conferințele profesorilor s’au ținut la gimnasie și licee, c’au dat resultate dorite și c’au răspuns înțeleptelor prevederi ale legii. Spunem acesta cu mare mâhnire, căci câte neajunsuri, câte piedici nu s’ar fi putut înlătura, dacă legea instrucțiunii publice ar fi fost aplicată în tóte părțile iei ! Nu dorim mai bine decât s’avem ocasiunea d’a constata buna- voință ce se pune în interesul instrucțiunii publice; și ă că de ce cerem tutor profesorilor de gimnasie și licee, ca să se întrunescă, să confereza, să ’și dea bine sema d’ori ce lipsă, d’orice neajuns și să caute a înlătura tóte piedicile sau greutățile ce se pot întâmpina la aplicarea nouei programe școlare. Așteptăm ca ministrul instrucțiunei să -și facă, la rîndul său, datoria în acestă privință, atrăgând seriosa băgare de semă asupra măsurilor prevăzute de legi, pentru ca astfel să putem dobândi în viitor deplina încredere despre buna stare a scelelor nóstre. mns&msemm SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Viena, 20 Octombre. — Diarul Politische Corresponded află că cornitele de Robbant, ambasadorul Italiei la Viena, a fost primit astăzi în audiență particulară de împărat la reședința sa de la Gödöllő. Visita ambasadorului italian ar fi fost motivată de viitarea întrevedere a imperatorului Frantzloseph cu regele Humbert. Se crede că cornițele de Robbant se va duce îndată în Germania. Roma. 20 Octombre—Isiazul Opinione se bucură de întrevederea regelui Italiei cu imperatorele Austriei picând că cele două țări au multe interese comune de scăpat. Opinione amintesce cât a fost de cordială întrevederea lui Victor Emanuel cu Frantz Josef și exprimă speranța că noua întrevedere va avea același caracter de cordialitate. Pesta, 20 Octombre. — Camera seniorilor a adoptat, adresa de răspunsa discursul tronului, propusă de majoritate, după câteva observațiuni ale d-lui Tisza, președintele consiliului. Alger, 20 Octombre — Banca Franciei a ridicat scumptul său la 5 la sută. ------------------------------ NOTE SI DIPRESIUNI A CĂLĂTORII IN UNGARIA ȘI ’N ROMANIA de Louis Ulbach I. Tot de la Viena datez aceste note, caii sunt impresiuni de călătorie, nu de Viena case o se ve vorbesc. De mult s’a sfîrșit congresul, s’au întors I Francesiî în Francia și ospeții noștri de la Concordia, după ce au desfăcut ghirlandele lor, s’au dus și ei în Tirol, în Transilvania, nu sciii unde, se se odinéscu de plăcutele osteneli ce ’șî a fi dat primindu-ne. Regăsesc Viena golă de confrații cari ne faceau onorurile iei, și sunt singur în ate Ilul unde locuiau toți Francesiî; îmi pare rea d’a fi singur, nu pentru o singurătate favorabilă lucrului; îmi pare reu I că n’am un martor care se cauționeze imi presiunile mele și care se m’ajute a repeți, I după vă călătoriă repede în Ungaria și ’n România, cât de reț facem d’a nu visita , mai des, necontenit, aceste țări, unde nu imele Franciei este un talisman. Adevăratul patriotism nu constă numai în a’și iubi țara, ne părăsind’o meînă dără. 1 mai este uă altă dăroriă, aceea d’a preumbla țara sea, așteptată, dorită, în celelalte țări. Dăcă s’ar iei la Paris ce fosforescință un Parisian duce cu sine, prin regiunile cari sunt încă în umbra dimineței, împrășciând acestă lucire făr’ a face altceva decât să se preumble prin lume și să se pue la tóte mesele ce’i oferă uă nesecată ospătărie, póte, de vanitate, am lua gustul călătorielor ce ar trebui să ne’l insufle un simțiment frățesc și puntul de onore francez. In Ungaria, în România mai ales, eram confus înaintea acestei recunoșcințe care nu se mulțumesce nici uă dătă în destul în privința Franciei. Aretându-mi progresele săvîrșite în acestă din urmă și visăză țără, bărbații iei de Stat, eroii sei, cari sunt adevărații lucrători ai sortei sale cele nouí, dar cari, în adevăr, s’au gândit multă vreme la ridicarea României în timpul căderei Franciei supt imperiu, îmi diceau : „Vouă, Francesilor, datorim acesta! Fără voi, n’am fi ajuns unde suntem!* Găsiți în Francia sau în Italia bărbați de Stat atât de tari ș’atât de modești, precum sunt Brătianu și Rosetti! Însuși regele, c’uă cordialitate sinceră, părea a face omagiu Franciei de corona sea, pe care, cu tote acestea, el a tăiat’o dintr’un tun de la Plevna. In fața acestei primiri universale, aveam uă remușcare și voiam să fie împărtășită. Nu vom face nici uă dătă destul pentru a ne menține la nivelul acestei simpatii, și, încă vă dătă, ce bine am face dacă am avea ambițiunea rolului ce ni se atribuie. II. Viena, în timpul congresului, ne dăduse fel de fel de serbări. Însă programa acestor solemnități fusese pregătită, discutată dinainte și strălucirea iei justifica cu totul îngrijirea organisatorilor. La Pesta, unde eram trei sau patru, la Bucuresci, unde eram singur, improvisarea ospitalității dădea măsură isprăvilor ce ar fi făcut cu opt zile de pregătire. Marele romancier ungur, pe care am avut onorea se’l fac cunoscut Francesilor traducând și adaptând frumosul său roman. Le Tapis Vert, Mauriciu Jókai, ne aștepta la gara din Pesta, în numele societății omenilor de litere, pentru a ne conduce la un banchet. Nu vă voia spune carta prânzului, nici toastele; dar sciü că masa era splendidă și toți am fost elocințî, nu de acea vorbăriă care se póte citi, dar de acele interjecțiuni ale inimei, ale privirii, ca să cfic așa, cari schimbă uă miă de idei într’un fulger. După banchet, am fost dus pe rînd în tote teatrele i eșind de la teatre, am mers să audim acele minunate orchestre ale țiganilor, cari sunt cochetăria cafenelelor ungare, și dăcă, după țigani, ni s’a dat voie se ne odinim, nu este pentru că lista petrecerilor se secase. Se scie că în aceste țări teatrele, deschidându-se la șase ore pentru a se ’nchide la nouă ore și jumătate, petrecerile serei sunt de trei ori mai numerose decât ale nóstre. III. Nu voesc nici să descriu panorama Pestei, care póte concura cu uimitorea privelișce a Cornului d’aur, nici să mă asvârl în uisee considerațiuni politice sau filosofice asupra Ungariei; spațiul îmi lipseșce. Mi s’a părut că, deci tot nu este cât se pare mai bine în cea mai bună din capitale, cel puțin totul respiră încrederea în viitor cu un orecare mândrie de presiune. Acestă dualitate a suveranității austroungare este un fenomen straniu, împăratul Austriei s’ar crede imprudinte deca ar fi liberal la Viena și domnesce cu libertatea în Ungaria. El este respectat în Austria, este aprópe popular în Ungaria. Însă dacă austriacii îl numesc împăratul, Ungurii par că nu înțeleg când i se dă un alt titlu decât acela de rege, îmi aduc aminte de un vechiă pantomimă în care Pierrot, după oă lungă călătorie, întorcându-se acasă, găsi familia lui cu mult mărită, cu acestă particularitate că fiecare din copii săi avea uă jumătate din obraz și din trupt care ’I semăna lui, pe când cealaltă jumătate semăna amicului său Arlechin. Inima lui Pierrot se împărți în două ; el mângâia copii din partea Pierrot și îi pălmuia din partea Arlechin. Tóte comparațiunile sunt permise unui călător care nu are timpul de a rafina impresiunile sale, și voiü mărturi că acestă amestecare de simpatie pentru partea rege și de neîncredere pentru partea împărat, ce am observat la Unguri, mî-a amintit îndată istoria lui Pierrot. Să mi se ierte ușurința acestei alusiuni. Mî-a venit în minte după un pahar de tokai și pe cât timp țiganii ’mî cântau la Marseillaise. Nimic mai plăcut decât acest obiceiu al capului musicanților țigani d’a oferi uă riturnelă finală flecărui din ospeți. La un pronij frumos dat de generalul Turt, care s’afla din întâmplare în țara sa natală și care vor să mă facă a cunosce câțiva ómeni de valore dintre ziariști, deputați , artiști, orchestra țigănască, cea mai bună din Pesta, părea că sleise tezaurul melodiilor sale, când la desert, violonistul principal, capul bandei, începu oă serie de arte din tote naționalitățile ! Sosind sau ghicind aptitudinile, gusturile fiecărui comensal, el s’apropia cât putu d’acela pe care voia să ’i desmerde și ’î cântă, numai pentru el, la ureche, aria care credea că trebuie să’i placă. Acest cântec turnat în ureche, ca să îmbătare