Romanulu, octombrie 1881 (Anul 25)

1881-10-10

ANUL AL DOUĂ­ZECI ȘI CINCILE Voiesce și vei putea ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, pagina IV, — 40 bani veto , » , pagina III, — 2 tei — A se adresa: IN ROMANIA, la a­dministrațiunea ziarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­ nie, 8 Place de la Bourse, LA LONDON, la G. L. Daube et C-nie, 130, Fleet Street, London E. C. LA VIENA , la d-nii Haasentein și Vogler. Walfisehgasse 10. LA FRANCFORT, S.-M.G. L. Daube et C nie, pentru Germania, Belgia, O- landa, Elveția și America. Articolele nepublicate se ardü. 20 BANI ESEMPLARUL mMmtmmmMmwxsm/mmManmmmmsmmmBSSi&EMmmmEmm/XitBmsssm :A.\ Tredacțiunea și Administrațiunea strada Dom­nei 14. SAMBATA: 10 OCTOMBRE 1881 % Luminează-te și veija. ABONAMENTE: In Capitală și districte: un an 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tóte țările Europei, trimestru 15 lei. A. se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea cjiarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B. G Popovici, 15 Fleisch­markt. IN ITALIA, la d. doctor Gustave Croce Vi- San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se refusd. 20 BANI ESEMPLARUL BUCDBESCI, 2? BRÜIMEL1801 Noua programa pri­vitore la instruc­țiunea publică, având a se pune în aplicare, credem că este tocmai mo­mentul bine găsit ca să ne ocupăm de conferințele profesorilor. Ori­cât am întocmi la legi și re­gulamente ș’am alcătui mai multe programe, ne vom afla în­tot­dea­­una departe d’a avea un resultat practic și bine-facător, daca cei che­mați a’și face datoria nu vor da tot sprijinul cerut și nu vor contri­bui cu îndemnul, cu cunostințele și cu partea lor de respundere la apli­carea acestor legi, a regulamente­lor ș’a programei. Adevărul acesta a atras, în toți timpii și în tote țările, seriasa bă­gare de sem­ă asupra misiunii înalte a acelor ce trebuie să conducă ti­nerimea pe calea luminii și a pro­gresului. Legea instrucțiunii publice, ocu­­pându-se de administrațiunea specială a gimnastelor și liceelor, a prevăzut anume consiliile școlare și îndatori­­rile lor. E că, în adevăr, ce­­ zice artico­lul 102 : „Consiliul școlar se va aduna cel puțin la­­ [UNK]mai­spre­ dece­nlile vă­­dată. „El se va aduna estra-ordinar, ori de câte ori se va convoca de di­­rectore.“ In întrunirile acestea se vor ține conferințe, în cari se vor desbate și oțărî tote cestiunile relative la dis­ciplină, la esecutarea programelor școlare, a ordinilor și a regulamen­telor. „Art. 103. — In aceste confe­­rințe, directorele va comunica con­siliului ordinile sau instrucțiunile primite, și se va ch­ibzui asupra mo­dului d’a le aplica: „Se vor pronunța pedepsele disci­plinare în cozurile și după modul prevăzut în acestă lege, se va dis­cuta asupra defectelor sau necuviin­țelor ce se ivesc în vr’aă clasă și a­­supra modului d’a le îndrepta“. In ceea ce privesce însă­otărîrile consilielor școlare și însemnătatea lor, e că cum se exprimă articolul 104 din legea instrucțiunei publice : „otărîrile consiliului, relative la aplicarea pedepselor disciplinare, în limitele legii, la măsurile de simplă procedură câte se iau spre esecutarea programelor, a ordinelor și regula­mentelor, se vor esecuta de di­rec­­tare fără altă aprobare, etc.“ Dar atât nu este încă destul; după articolul 10, consiliul școlar are un drept și mai mare : „d’a propune ministerului modificările sau îmbu­nătățirile ce ar crede de folos a se face în instrucțiunea gimnasiului sau a liceului“. Pe lângă aceste conferințe de gim­­nasie sau licee, mai sunt și confe­rințele profesorilor fie­cărei clase,­­ cari se adună ori de câte­ ori cere tre­­­­buința, spre a chibzui în privința studiului și disciplinei. In ceea ce priveșce disciplina, pro­fesorul ordinar va conferi cu cei­l­alți profesori spre a menține ordi­nea; éi în ceea ce priveșce studiile, profesorii se vor ocupa în special a armoniza diferitele secțiuni ale clasei. Amândouă aceste feluri de confe­rințe sunt de un interes netăgăduit pentru instrucțiunea publică , și mai cu semn conferințele școlare ale pro­fesorilor de gimnasie și licee, au un caracter de cea mai mare însemnă­tate, prin aceea chiar, că de la ele depinde ca să se stabilescă uă re­gulă comună ce cută să domnescă atât la aplicarea pedepselor disci­plinare, cât și la măsurile ce tre­­buesc luate pentru esecutarea pro­gramelor, ordinilor și regulamente­lor în gimnasii și licee. Nu căutăm do uă-cam-dată să stim, cum și-am îndeplinit până acum pro­fesorii aceste atribuții?ni prescrise de legea instrucțiunii publice ; sun­tem dezori însă, s’atragem seriosa băgare de se­mă a celor în drept a­­supra acestui punt. Directorii de gimnasie și de licee, asupra cărora cade un mare răspun­dere în acesta privință, nu se cu­vine să uite ca, d’vă­dată cu pune­rea în aplicare a nonei programe școlare, să convoce pe profesori spre a-și da bine sema de densa și de armonia ce trebuie să domnesc­ă în­tre studiile tuturor claselor și între corpul profesoral din fie­care gim­­nasiu sau liceu. Că înțelegere deplină este neapă­rată între toți profesorii, spre a se putea ast­fel ajunge la un scop comun. Toți profesorii împreună trebuie să aviseze ca diferitele studii să fie două potrivă măsurate după puterea școlarilor și după timpul de care ei pot dispune în raport cu aceste studii. Numai un asemene îngrijire din partea profesorilor pate să ducă în­vățământul tinerimii la un bun sfîr­­șit, și s’arate ce este de făcut spre a răspunde în viitor la tote îndato­rnite misiunii lor, întrunirile periodice ale profeso­rilor, fiind anume prevăzute de lege și considerate ca să cestiune de cea mai mare însemnătate, suntem în drept să cerem de la ministrul ins­trucțiunii publice ca să ia tote mă­surile. In aceeași cestiune, avem supt echi­pă circulară a ministrului­i de instrucțiune al Franciei, prin care se îndemnă profesorii ca să țină con­ferințe și li se recomandă cu tot di­nadinsul, să se pronunțe asupra mai multor punte privitore la instrucți­unea publică. Credem că este bine să extragem din circulara ministrului francez ur­­mătorele pasaje : „Cestiunile privitore la aplicarea nouei programe de studii sunt din­tre cele mai însemnate, și cari cer băgarea de semn a profesorilor. „Pentru a ajunge la resultatul dorit, că înțelegere comună este ne­apărată între toți profesorii. „Acesta înțelegere se va stabili forte ușor prin întrunirile periodice ale profesorilor, și timpul reservat fle­cărui învățământ va putea, în ur­ma disensiunilor făcute, să fiă otă­­rît într’un mod echitabil. „Sunt și alte subiecte de studiu, cari se impun meditațiunilor mem­brilor învățământului^ecunilar și cer se fie tratate în comun. „Uă reformă, ori­cât de justificată și de reclamată ar fi ea, nu pate să se îndeplinescă fără eșitare, făr’uă bună pipăire, în ăntâia periodă a a­­plicării sale. „Sunt uă mulțime de amănunte, asupra cărora profesorii trebuie să se înțelegă și să se convingă îm­preună.“ Circulara ministrului francez vor­­besce în urmă despre trebuința d’a se da limbii țării un caracter cât se­­ pate mai interesant; despre supri­­­­marea lungilor redactări; despre a­­nalizele scrise, cari adesea împedică pe școlari d’a cugeta, despre substituirea unor simple resumată în locul lun­gilor redactări de istorie, de aritme­­tică, de istoria naturală, etc., și despre alte atâtea amănunte, cari nu trebuie să scape din vedere pro­fesorilor spre a cultiva mintea și a întări cugetarea școlarilor. Acestea tote sunt­­ atâtea punte d’uă mare însemnătate, cari dove­desc, în modul cel mai evidente, cât bine pot să aducă și de ce mare fo­los pot să fie pentru instrucțiunea publică conferințele profesorilor. La noi, ținutu-s’ah aceste confe­rințe, ast­fel după cum cere legea ? Yeghiatu­ s’a serios, și cei în drept făcutu-și­ ah datoria? Ece întrebări asupra cărora nu suntem puși în deplină cunost­ință, spre a putea respunde în mod po­sitiv. Cu tote acestea, nu este nimic care să ne întărescă în credința că conferințele profesorilor s’au ținut la gimnasie și licee, c’au dat resul­­tate dorite și c’au răspuns înțelep­telor prevederi ale legii. Spunem acesta cu mare mâhnire, căci câte neajunsuri, câte piedici nu s’ar fi putut înlătura, dacă legea in­strucțiunii publice ar fi fost apli­cată în tóte părțile iei ! Nu dorim mai bine de­cât s’a­­vem ocasiunea d’a constata buna­- voință ce se pune în interesul in­strucțiunii publice; și ă că de ce ce­rem tutor profesorilor de gimnasie și licee, ca să se întrunescă, să con­­fereza­, să ’și dea bine sema d’ori­ ce lipsă, d’ori­ce neajuns și să caute a înlătura tóte piedicile sau greută­țile ce se pot întâmpina la aplica­rea nouei programe școlare. Așteptăm ca ministrul instrucțiu­nei să -și facă, la rîndul său, da­toria în acestă privință, atrăgând seriosa băgare de sem­ă asupra mă­surilor prevăzute de legi, pentru ca ast­fel să putem dobândi în viitor deplina încredere despre buna stare a scelelor nóstre. mns&msemm SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Viena, 20 Octombre. — Diarul Politische Corresponded află că cornitele de Robbant, ambasadorul Italiei la Viena, a fost primit astă­zi în audiență particulară de împărat la reședința s­a de la Gödöllő. Visita am­basadorului italian ar fi fost motivată de viitarea întrevedere a imperatorului Frant­z­­loseph­ cu regele Humbert. Se crede că co­rnițele de Robbant se va duce îndată în Germania. Roma. 20 Octombre—Isiazul Opinione se bucură de întrevederea regelui Italiei cu im­­peratorele Austriei picând că cele două țări au multe interese comune de scăpat. Opi­nione amintesce cât a fost de cordială în­trevederea lui Victor Emanuel cu Frantz Jo­sef și exprimă speranța că noua întreve­dere va avea același caracter de cordiali­tate. Pesta, 20 Octombre. — Camera seniorilor a adoptat, adresa de răspuns­­a discursul tronului, propusă de majoritate, după câte­va observațiuni ale d-lui Tisza, președin­tele consiliului. Alger, 20 Octombre — Banca Franciei a ridicat scumptul său la 5 la sută. ------------------------------­ NOTE SI DIPRESIUNI A CĂLĂTORII IN UNGARIA ȘI ’N ROMANIA de Louis Ulbach I. Tot de la Viena datez aceste note, caii sunt impresiuni de călătorie, nu de Viena case o se ve vorbesc. De mult s’a sfîrșit congresul, s’au întors I Francesiî în Francia și ospeții noștri­ de la­­ Concordia, după ce au desfăcut ghirlandele lor, s’au dus și ei în Tirol, în Transilvania, nu sciii unde, se se odinéscu de plăcutele osteneli ce ’șî­ a fi dat primindu-ne. Regăsesc Viena golă de confrații cari ne­­ faceau onorurile iei, și sunt singur în ate­ I­­­lul unde locuiau toți Francesiî; îmi pare rea d’a fi singur, nu pentru o singurătate favorabilă lucrului; îmi pare reu I că n’am un martor care se cauționeze im­­i presiunile mele și care se m’ajute a repeți, I după vă călătoriă repede în Ungaria și ’n­­ România, cât de reț facem d’a nu visita , mai des, necontenit, aceste țări, unde nu­ i­­­mele Franciei este un talisman. Adevăratul patriotism nu constă numai­­ în a’și iubi țara, ne părăsind’o m­eî­nă­ dără. 1 mai este uă altă dăroriă, aceea d’a preum­bla țara sea, așteptată, dorită, în cele­­l­alte țări. Dăcă s’ar iei la Paris ce fosforescință un Parisian duce cu sine, prin regiunile cari sunt încă în umbra dimineței, împrășciând acestă lucire făr’ a face alt­ceva de­cât să se preumble prin lume și să se pue la tóte mesele ce’i oferă uă nesecată ospătărie, póte, de vanitate, am lua gustul călătorie­­lor ce ar trebui să ne’l insufle un simțiment frățesc și puntul de onore francez. In Ungaria, în România mai ales, eram confus înaintea acestei recunoșcințe care nu se mulțumesce nici uă dătă în destul în privința Franciei. Aretându-mi progresele săvîrșite în acestă din urmă și visăză țără, bărbații iei de Stat, eroii sei, cari sunt ade­vărații lucrători ai sortei sale cele nouí, dar cari, în adevăr, s’au gândit multă vreme la ridicarea României în timpul căderei Fran­ciei supt imperiu, îmi diceau : „Vouă, Fran­­cesilor, datorim acesta! Fără voi, n’am fi ajuns unde suntem!* Găsiți în Francia sau în Italia bărbați de Stat atât de tari ș’atât de modești, precum sunt Brătianu și Rosetti! Însu­și regele, c’uă cordialitate sinceră, părea a face omagiu Franciei de corona sea, pe care, cu tote acestea, el a tăiat’o dintr’un tun de la Plevna. In fața acestei primiri universale, aveam uă remușcare și voiam să fie împărtășită. Nu vom face nici uă dătă destul pentru a ne menține la nivelul acestei simpatii, și, încă vă dătă, ce bine am face dacă am avea ambițiunea rolului ce ni se atribuie. II. Viena, în timpul congresului, ne dăduse fel de fel de serbări. Însă programa aces­tor solemnități fusese pregătită, discutată dinainte și strălucirea iei justifica cu totul îngrijirea organisatorilor. La Pesta, unde eram trei sau patru, la Bucuresci, unde eram singur, improvisarea ospitalității dădea măsură isprăvilor ce ar fi făcut cu opt zile de pregătire. Marele romancier ungur, pe care am a­­vut onorea se’l fac cunoscut Francesilor traducând și adaptând frumosul său roman. Le Tapis Vert, Mauriciu Jókai, ne aștepta la gara din Pesta, în numele societății ome­­nilor de litere, pentru a ne conduce la un banchet. Nu vă voia spune carta prânzului, nici toastele; dar sciü că masa era splendidă și toți am fost elocințî, nu de acea vorbăriă care se póte citi, dar de acele interjecțiuni ale inimei, ale privirii, ca să cfic așa, cari schimbă uă miă de idei într’un fulger. După banchet, am fost dus pe rînd în tote teatrele i eșind de la teatre, am mers să aud­im acele minunate orchestre ale ți­ganilor, cari sunt cochetăria cafenelelor ungare, și dăcă, după țigani, ni s’a dat voie se ne odinim, nu este pentru că lista pe­trecerilor se secase. Se scie că în aceste țări teatrele, deschi­­dându-se la șase ore pentru a se ’nchide la nouă ore și jumătate, petrecerile serei sunt de trei ori mai numerose de­cât ale nóstre. III. Nu voesc nici să descriu panorama Pes­tei, care póte concura cu uimitorea prive­­lișce a Cornului­ d’aur, nici să mă asvârl în uisee considerațiuni politice sau filosofice asupra Ungariei; spațiul îmi lipseșce. Mi s’a părut că, deci tot nu este cât se pare mai bine în cea mai bună din capi­tale, cel puțin totul respiră încrederea în viitor cu un ore­care mândrie de presiune. Acestă dualitate a suveranității austro­­ungare este un fenomen straniu, împăratul Austriei s’ar crede imprudinte deca ar fi liberal la Viena și domnesce cu libertatea în Ungaria. El este respectat în Austria, este aprópe popular în Ungaria. Însă dacă austriacii îl numesc împăratul, Ungurii par că nu în­țeleg când i se dă un alt titlu de­cât acela de rege, îmi aduc aminte de un vechiă panto­­mimă în care Pierrot, după oă lungă călă­torie, întorcându-se a­casă, găsi familia lui cu mult mărită, cu acestă particulari­tate că fie­care din copii săi avea uă ju­mătate din obraz și din trupt care ’I semăna lui, pe când cea­l­altă jumătate semăna a­­micului său Arlechin. Inima lui Pierrot se împărți în două ; el mângâia copii din partea Pierrot și îi pălmuia din partea Arlechin. Tóte comparațiunile sunt permise unui călător care nu are timpul de a rafina im­­presiunile sale, și voiü mărturi că acestă amestecare de simpatie pentru partea rege și de neîncredere pentru partea împărat, ce am observat la Unguri, mî-a amintit în­dată istoria lui Pierrot. Să mi se ierte ușurința acestei alusiuni. Mî-a venit în minte după un pahar de to­kai și pe cât timp țiganii ’mî cântau la Marseillaise. Nimic mai plăcut de­cât acest obiceiu al capului musicanților țigani d’a oferi uă ri­­turnelă finală fle­cărui din ospeți. La un pronij frumos dat de generalul Turt, care s’afla din întâmplare în țara s­a natală și care vor să mă facă a cunosce câți­va ó­­meni de valore dintre­­ ziariști, deputați , artiști, orchestra țigănască, cea mai bună­ din Pesta, părea că sleise tezaurul melodi­­ilor sale, când la desert, violonistul princi­pal, capul bandei, începu oă serie de arte din tote naționalitățile ! Sosind sau ghicind aptitudinile, gusturile fie­cărui comensal, el s’apropia cât putu d’acela pe care voia să ’i desmerde și ’î cântă, numai pentru el, la ureche, aria care credea că trebuie să’i placă. Acest cântec turnat în ureche, ca să îmbătare

Next