Romanulu, noiembrie 1881 (Anul 25)

1881-11-08

996 GESTIUNEA DUNĂREI Cilim­an Journal des Debats : »Declarațiunile făcute de d. Kallay asu­pra cestiunii Dunării au mișcat într’un mod profund opiniunea publică ’n România. D- de Kallay a­­ zis, în adevăr, că cestiunea are să fie regulată conform spiritului tra­tatului din Berlin, și prin acesta chiar a lăsat câmpul deschis interpretațiunilor ce­lor mai diverse și mai contradictorii. Ro­mânii pretind, nu fără ore­care aparință de dreptate, că politica austriacă n’are alt scop de­cât d’a isola de Europa micile State ve­cine și a le atrage, de bună voiă sau cu de-a sila în orbita austriacă, ast­fel în­cât se fiă aprópe reduse ’n stare de vasale , tote acestea natural în numele tratatului din Berlin. Fie vorba de Serbia, Bulgaria sau România, scopul este acela­șî chiar decă procederile sunt diferite. Serbia s’a ’ncercat să se opună, dar îndătă ’și aduse aminte că puterile sale nu-i permit una ca acesta, și s’a supus. România este ’n­­tr’uă situațiune deosebită și care pare să pară mai bună. In adever, din momentul când s’a admis că libertatea navigațiunii pe Dunăre constitue un interes european, nu este ea őre ’n drept ca se se regime pe ajutorul ce ’î a lipsit Serbiei ? Pen’acum acest ajutor nu­’ a fost refusat, și Au­stria a găsit în comisiunea Dunării să pe­­dică la pretențiunile sale. La Bucurescî ânsă domnesce tema că n’are să fiă tot ast­fel, și că ’ntr’un timp mai puțin depărtat, România póte se se găsască isolată și fără nici un sprijin. Sunt în adever câte­va cuvinte cu totul caracteristice ale comitelui Andrassy ros­tite ’ntr’uă ședință a delegațiunii ungare, cari n’au putut se fiă plăcute Românilor. „Este posibil, a dis com­itele Andrassy, ca interesele șovinismului român se se ’ndrep­­teze ’mpotriva nostră ,dar interesele Româ­niei sunt identice cu ale nóstre. De când România a devenit un Stat neatârnat și nu se mai bucură de protecțiunea Europei, acest regat are mai multă trebuință ca nici uă deta ca se se afle ’n bună ’nțelegere cu noi.* Cornițele Andrassy, vorbind ast­fel, a ex­­primat de sigur un adevăr politic care are acum curs la Viena și mai cu semn la Pesta. Este peste putință ense ca să nu fi lovit în sentimentul național a marei ma­­jorități a Românilor, și cum observă forte drept aprope unanimitatea presei române, acuzarea de »șovinism* este cu atât mai neașteptată că ea vine de la un unguri adecă de la representantul națiunii cele, maî »șovine» care se află pe lume. „Ceea ce este mai însemnat pentru Ro­mâni, este declarațiunea aceea că recu­­noscerea neatârnării lor i-a lipsit de pro­­tecțiunea Europei. Ast­fel nu este destul pentru ei că au consimțit la sacrificiile cele mai mari și mai durerose, d’a primi tóte condițiunile ce a voit Europa să le impună pentru a-i proclama demni de neatârnare. Acum ea n’are se ’i mai cunoscă, lăsân­­du-i espușî la ’ntreprinderile vecinilor lor.* FOITA ROMANULUI, 8 NOEMBRE MISE FERBOL de JACQUES VINCENT PARTEA ANTEIU — Urmare 1­ — I Pe la trei ore, Pierre fu deșteptat prin visita d­lui Chavagnas, notarul cel mai con­siderat și mai considerabile din orașul Arles­­ și din împregiurimile lui. Mic, sprinten, cu fața rotundă, notarului îî plăcea se se mă­­rescă nălțându-se ’n degete și’î plăcea să’și dea un aer posac. De altmintrelc, el era o­­mul cel mai bun de pe lume. In temeiul că era un bătrân amic al familiei, el în­tinse lui Pierre amândouă mânele sale și’î clise c’un ton certător . — In fine, ștrengarule ! Tenărul îl pofti să șădă fără a părea mirat d’acesta mină supărăciosă. — Despre ce te plângi, scumpul meü Chavagnas, dise el bâtendu-l prietenesee pe umăr, de vreme ce écá-mé ? 1) A se vedea »Românul* de la 7 Noemb 1881. Abonații nouî vor primi tot ce va fi eșit din acesta forță. POLITICA ESTERNA Cestiunea Dunărenă Pester Lloyd publică următorea telegramă din Viena cu data de 16 Noembre: »Comisiunea dunărenă îșî reîncepe lu­crările iei la 20 Noembre. Pene atunci s’au început negocieri între Austro-Ungaria și Francia asupra propunerii făcută în sesiu­nea trecută de delegatul francez, d. Barrère, pentru ca un membru din comisiunea du­­nărenă să fie delegat în comisiunea miistă. Acesta propunere a fost primită în princi­piu de tote puterile afară de România și ’n negocierile de acum este vorba de a pre­cisa și mai bine cercul de acțiune al de­legatului.* Urmașul baronului de Haymerle Citim în Pester Lloyd de la 17 Noembre : «Nu este încă nici uă scrie positivă,­o­­tărîtă în privința numirii unui urmaș a baronului de Haymerle la ministeriul afa­cerilor străine. Prin­­ ziarele străine s’au i­­vit cele mai deosebite versiuni asupra a­­cestui subiect, despre care trebuie să se ia notă, de­și unele din ele nu corespund nici de­cum cu realitatea. Este vorba des­pre o­ versiune care circulă acum prin Viena că cornițele Széchenyi, ambasadorele austro-ungar la Berlin,­­și-ar fi amânat plecarea la postul său, și acesta face a se crede că și d-sea are perspectiva d’a fi numit ministru de externe. De altă parte Daily Telegraph crede a „sei că, daca co­rnițele Andrassy va refusa d’a lua minis­teriul, nu mai rămâne de­cât alternativa ’ntre cornițele Kalnoky și d. de Szlavy. Despre cornițele Kalnoky vorbesce și un corespondinte din Viena al­­parului Times, care atribuie uă mare însemnătate sosirii acestui diplomat în Viena. Totuși nu este nici de­cum probabil că numirea noului ministru va avea loc mna î nainte de sosi­rea împăratului Francisc Iosef la Viena, adică în primele zile ale lunei lui De­cembre.* De altă parte Neues Wiener Tagblatt publică următorea scrie : «Feldmareșalul Beck, șeful Statului ma­jor, era se fie numit ministru al afacerilor străine. Chiemarea mea era forte dorită prin cercurile Curții, dar în aceste din urmă dile s’a produs uă schimbare, care face ’ndoiasă numirea feldmareșalului Beck și readuce pe tapet candidatura comitelui Kalnoky. Numirea d-lui Beck a fost forte combătută dintr’uă parte pe care politica nostră esterioră pune un mare greutate.* d. Vegezzi Ruscalla, consul general al Ro­mâniei la Turin, rădică frumosul steag tri­color român asupra vilei unde locuiesce; și pentru a serba și mai mult acesta noro­­cosu­ri, el oferi un mare banchet unui nu­măr ales de amici. La sfirșitul mesei, ve­nerabilul Vegezzi Ruscalla închina în sănă­tatea Regelui Carol și a Augustei Sale Con­­sorte urându-le uă lungă și fericită domnie pentru ca ast­fel se potă ^întinde tot mai mult relațiunile intelectuale, comerciale, pa­triotice, între România și sora sea Italia, fiica cea d’ântâiă a familiei latine. * * * Astă sora Sâmbătă, 7 Noembre, la 8 ore, în localul Societății Concordia Română, calea Rahovei, 16, d. I. G. Bibicescu va face uă conferință despre Lux și Muncă. Intrarea conferințelor este liberă pentru membrii societății, care pot introduce și per­­sone străine. * * * D. R. Călinescu, inginer-șef clasa II, di­riginte al lucrărilor porturilor din județul Teleorman, se pune în disponibilitate și se înlocuesce cu d. G. Panait, actual inginer diriginte al lucrărilor porturilor din județul Romanați; or în locul d-lui Panait, se nu­­mesce d. A. C. Stoenescu, elev-inginer, ab­solvent al serlei de poduri, șosele și mine. * * * D. Apolodor Stănescu, absolvent al scolei naționale de poduri, șosele și mina din Bu­curesci, se primeste în cadrele corpului teh­nic, cu gradul de conductor clasa I, și se numeste în postul vacant de verificator de calcule la biuroul central al serviciului hi­draulic. După cum Cultura este informată, con­siliul județului Argeș a votat între altele, cu începerea viitorului an bugetar, înfi­ințarea unei scole de meserii, două spitale rurale și înființarea băncii de credit agri­cole a județului, destinând fonduri și ale­gând chiar și pe comisarul băncii. * * * Gazetei Transilvanei­ i se scrie din Lissa, (lângă Făgăraș), că la scala primară d’a­ j­colo s’a ivit versatul scu »bubatul mare*. 11 băieți de scală s’au bolnăvit de vărsat.. Afară de scală, în comună, sunt aprópe 18 inși bolnavi, éi trei băieți de țigan au cădut deja jertfa vărsatului. In sesiunea juraților din Ilfov din Decembre viitor se vor judeca mai multe crime oribi­le : 1) tâlhăria cu omor asupra învățătorului C. Bobescu, din comuna Herescu, cu 10 ares­tați din cari 6 autorii crimei și restul gasda și tăinuitorii. 2) Asasinarea lui C. Gion­­tescu, comisă de 4 individi toți arestați. 3) întreitul omor din str. Birjarilor, comis de 7 individi prinși și arestați. 4) Onorul fe­­meei Maria Lăptărasa, după soseua Colin­­tina, comisă de 3 individi prinși numai 2. 5) Tâlhăria din Sătuc, săvârșită de 6 in­dividi toți prinși afară de unul care e mort. 6) Tâlhăriele bandei numită D. Marcu, cu 29 arestați. ^ Tóte aceste crime au fost instruite și descoperite de judecătorul Dobrescu * * ** La 9 s)Noembre 1881, se va judeca u­ bandă de 31 hoți de vite din județul Ilfov, de secția IV a tribunalului de Ilfov. * * * * * * * * SCIRI D’ALE­DILEI Sântul Sinod al sântei biserici autocefale ortodoxe române, fiind convocat pentru diua de 5 Noembre 1881, în sesiunea de tomnă, conform art. 18 din legea pentru alegerea Mitropoliților și Episcopilor eparchioți, cum și a constituirea sântului Sinod sesiunea se declară deschisă. Citim în Fraterna italo-română: In ziua de 4 Noembre fiind după calendarul Gre­gorian, <iua onomastică a Regelui Carol I, * * * ROMANULU 8 NOEMBRE 1881 * Mâne, Duminică 8 Noembre, la Asilul Elena Domna, se va celebra căsătoria d-rei Luisa Dimitriu, eleva Asilului, cu d. C. Lețu, comerciant în Roșiorii-de-Vede. * * * D. ministru al instrucțiunei publice a ins­pectat, ieri economatul internatului sf. Sava. Nu cunoscem încă resultatul. DIN STRAINETATE La Revue g­énér­ale­­ d’administration, pu­blică urmatorele date despre lefurile miniș­trilor în principalele State ale Europei: »In Italia și î n Belgia, ministrul financielor primesce 25,000 franci ; în Austria, 49,382 franci ; în Prusia 46,000 fr. ; în Engliteza 127,000 fr. »In Francia, lefurile diferiților miniștri sunt acelea­șî: erau de 100,000 fr. supt imperiu, sunt acum de 60,000 fr. »In Elveția, membrii consiliului federal nu primesc de­cât A2,000 fr. și președin­tele confederațiuneî, 15,000 fr.* — x— Neue freie Presse publică următorea tele­gramă din Petersburg cu data de 16 No­embre : „D. Hitrovo, represintantele rus din Bulgaria, se va reîntorce dilele acestea la Sofia. Șederea s­a aici ar fi în legătură cu oă ore­care schimbare ’n formalitățile prin­cipatului cu puterile străine. Acesta schim­bare va avea loc din causă că Porta nu voiesce a recunosce pe represintantele bul­gar din Constantinopole. Chiar dilele aces­tea d. Hitrovo va primi instrucțiunile sale de la ministerul afacerilor străine.* — x—­In Wiener Allgemeine Zeitung mai găsim și următorea telegramă din Petersburg cu data de 16 Noembre : »Noul aginte militar al Rusiei pentru Viena, colonelul Kaulbars,­­ va pleca dilele acestea la postul său. El a­­ avut­ deja Vinerea trecută dă audiință la­­ împăratul. Ea a ținut, mult și Țarul esprima de repetite ori speranța că colonelul va fi forte bine ’n noul său post, cu atât mai mult că el e numit, pe lângă uă curte forte amicală ca cea din Viena. Die Presse anunță din Berlin că cornițele de Saint-Vallier va sosi dilele acestea acolo spre a presinta împăratului hârtiile sale de retragere. ------------»«CI—~~-----­ Bugetele anului 1882-1883 Bugetul ministerului de externe Chieltuielile ministerului de externe s’au prevedut, în bugetul pentru exercițiul viitor la suma de ... . 1,681,001 1. 9 b In anul curinte chieltuie­lile aceluiași minister erau ficsate la..................... 1.497,001 1. 9 b. Adică un spor asupra anului cuvinte de . . 184,000 Sporul acesta se explică prin îmbunătă­țirile proiectate ’n serviciul porturilor și a­­dăugirea chieltuielilor la consulatele ’nfiin­­țate la Ianina, Bitolia și Berna. Bugetul ministerului agricultură Chieltuielile ministerului agriculturei, co­­merciului și lucrărilor publice sunt în bu­getul acestui minister rădicate la cifra de............................... 10,662,602 1. 84 b. In anul cuvinte erau de............................... 8,565,727 1. 50 b. Deci un spor de . 2,096,875 1. 34 b. Acest spor în chieltuielile ministerului lu­crărilor publice se datoresce următorelor proiecte mai însemnate : Ch­eltuielele pentru consolidarea liniei Ploesci - Predeal se urcă la cifra de 500.000 lei. Plata lucrărilor de poduri și șosele con­tractate în anii trecuți peste suma din bu­getul anului curinte se ridică la suma de 200.000 lei. Alocația pentru concursurile agricole și industriale din țară : 320.000 lei. Acestă alocație ’n anul cuvinte a fost numai de 50.000 lei. Esploatarea minelor de la Bahna și con­struirea unui drum de fer s’a calculat la 440.000 lei. " ■" Bugetul ministerului de resbel Chieltuielile ministerului de resbel pen­tru esercițiul viitor s’au proiectat a fi de. ...................... 31,241,725 1. 19 b. In anul curinte au fost de.................... 26,322,114 1. 54 b. Adică un spor de. 3,419,610 1. 65 b. asupra esercițiului curinte, spor esplicat prin diferite îmbunătățiri la material. In nuumărul viitor vom publica restul bu­getelor. ------------------------------------------— Comițiul agricole al Ilfovului Lista premiilor 11. Medalii de argint Al. B. Știrbă, pentru cap de trăsură și colecția de verdețuri și pâmne . Casa Mayer pentru zb­or și tăvălugul cu discuri repre­­sintată prin Joseph Lie ; Casa Stoddard, pentru grebla mecanică de strâns fen, re­­presintată prin Voller et Hartmann; Maior Vlădoianu, pentru Dagmar, mânză de 2 ani pursânge engles, născută în țară din Mirabeau și Mis-Flora ; Ion Sterie Sera­­chitopol din comuna Stoenescu pentru un taur de 5 ani de rasa românască ; Const. Rădulescu din Bucurescî, pentru fabricația bombanelor ; Domna Rignault disă Laurent, pentru colecția de cartofi verdețuri și pâme; Franz Müller din Bucurescu, pentru fr­an­de­­lăriă fină ; M. N. Dumba, din comuna Afumați pentru griș, in, rapiță și cultura fasolei Soga. Hie Cherculescu, din comuna Dascula-Crața pentru gríș; Emile Doze, din comuna Fun­­denii Domna pentru griș și făinuri; Carol Grüne, din comuna Bancsa-Ferestran pen­tru sfecle de zah­ăr, grîne și sămânță de lucerna ; Nicolae Cristodor Busuioc, din co­muna Colentina pentru preparația diferite­lor mezeluri; Feri Anibal, din comuna Bel­­ciugata pentru fuior de cânepă ; Stanca R. Rechianu , din comuna Ștefănescu , pentru orz și ovăz; D-na Elena Cor­­nescu, din comuna Budescu pentru fa­sole și porumb portocaliu ; Dragomir Geor­­gescu, din Bucurescu pentru fabricarea lu­minărilor de cără ; Matache Teodorescu din Bucurescu pentru pesmeți diși de Brașov și pâne de lux ; Anton Vlad, din comuna Gornetu pentru tutun în păpuși; Dimitrie N­icul­escu din Bucurescu pentru jimbră și pâne ; Hie Nicolau din comuna Jilava pen­— Tocmai după ce­­ ți-am scris trei scrisori. — Chiar așa stă, și tot este supunere. — Esce un mare nebun. Adevărul este că ai și cui semăna. In fine, éce­te! Aci notarul făcu­tă pausă. Pierre ghici că caută începutul unui discurs. —■ Es­­der Chavagnas, ai chipul unui mort. Nu cum­va afacerea Romaz nu mai merge ? — Ea merge, dar, pentru moment, nu este vorba numai de Romaz. — Atunci, despre ce ? — Este vorba de nebuniile d télé, de starea afacerilor d-téle. D-teași fratele d-téle.. — Miras­­ă morală, Chavagnas, între­rupse tânărul. — Oh! cel mult un mic resumat, răs­punse notarul, învîrt­indu-și tabacherea în­tre degete. — Fi-va ore lung ? — Forte scurt: Dragul meu, daca veți merge tot așa, sunteți ruinați. Pierre, cu totă ușurința mea, sări ’n sus la aceste cuvinte. — Ruinați! strigă el. E ! scumpul meu Chavagnas, d-tea nu faci amenințările mai la somn. Ruinați! — Lucrul e forte simplu : la mortea ta­tălui d-tele atacase și deja moștenirea. Că­mătarii costă scump. D’atunci încoce Dum­­nedeu scie ce vre­a ați dus. Amândouă, fie­care de partea sea, ați recurs în­tot­dea­­una la mine pentru fie­care din nebuniile vostre. In fine, drept orî­ ce avere, nu v’a mai rămas astă­zi de­cât casele din Marsilia­­ i și proprietățile din Camargue. — Ș’acestea prețuesc? I — Plătind ipotecele, cel mult șapte sute mii franci de împărțit între André și d-tea. — Nu e tradă mare. — E­ mulți s’ar mulțămi, dar cu nisce chieltuitorî ca voi nu merge tot ast­fel.) Chavagnas intra apoi în ore­care amă­­­nunte asupra afacerii Romaz. — Ș’am un cumpărător, întrebă Pierre ore­cum zăpăcit fără voia sea. — Da. El oferă două sute mii franci — Bine! se isprăvim iute, căci înțelegi, dragul meu Chavagnas, c’acesta surprin­dere care m’aștepta aici n’adaogă nimic la plăcerea călătoriei. Cu totá recunoscétarea afecțiune ce am pentru d-tea, voiă să plec cât mai iute. Pregătesce-mi deci pentru mâne să procură. — Ași­ nu se pate! Lucrurile nu vor merge așa repede. Trebuie să te duci la Romaz. — Ce să fac acolo? — La dracu! ca să ’ntâlnesci acolo pe Remondi, cumpărătorul d-tele. El s’află încă la Marsilia. Am se’î anunț sosirea d-tele și va veni la Romaz. El ține să trateze cu d-tea. — Dumnez­eu să me erte, dar mi se pare că’mi ceri spre acesta opt dile. — Nu, cinci­spre­­zece, cel puțin. Tânărul se svârcoli, striga că nu va pu­tea nici vă­detă suporta­tă plictisela atât de lungă. Ce va face el, în curs de cinci­sprezece lungi dile, departe de tote obi­ceiurile sale, înmormântat la un proprietate din Camargue ? Chavagnas îl dovedi că a­­cesta era un sacrificiu trebuincios. Rémondi era un original încăpățînat, care nu va lăsa nici uă fotă din ultimatul său. Pierre fu ne­voit în cele din urmă se se resemne. — Ce fel de om este acest Rémondi? întrebă el. — Un bogat fabricant de săpunuri. De acela grămădesce și nu risipesce, adăogă Chavagnas cu asprime. — Mulțămesc. Dar este cel puțin locui­bil Romaz? — Era superb pe vremea strămoșului d-tele Elie Rodin. Dér uă proprietate ast­fel de părăsită... — Am cel puțin vecini? — Nu sunt vecini în Camargue.... Cu tote acestea nu este despărțit de Taur, cas­telul Rémondi, de cât de micul Rhone. — Forte mulțămim! săpunarul! Notarul lăsă se trecă acest ultim strigăt de amărăciune. El explica lui Pierre, care asculta cu mina unui câne pe care’l biciu­iesce cine­va, calea pe care trebuia s’apuce și’î dete instrucțiuni spre a ’ncepe afacerea vendării. După ce se ’nțeleseră, tânărul fă­gădui că va pleca chiar a doua zi. Dar când erau să se despartă Chavagnas îî striga — Ascultă-me, Pierre, Remondi are un fată.... La acesta noutate Pierre sări ’n sus. — Un singur cuvânt să nu mai din Chavagnas, căci mă ’ntorc napoi. — Ba­­ potolesce-te, că te informez, e că totul. Ore la vârsta de două-d­eci-și-opt anî nu trebuie se te gândesc! a te ’nsura ?.... Deci, ne-am înțeles: îndată ce omul nos­tru va sosi acolo, imi scrii ? —­ Ba bine că nu! și d-tea alergi. După acestea (havagnas se gheală. Pierre îl reconduse. La ușe, după ce’șî strânseră încă să détu mâna, Chavagnas adăogă: — A­ am uitat să-țî spun că d-ra Re­mondi are zestre un milion. De astă déta Pierre n’avu vreme să răs­pundă. Notarul fugea cât putea pe scară. III A doua zi, la nouă ore, Pierre era ’m­­brăcat și gata de plecare. Uă trăsură, la care erau înhămați cai de poștă, îl aștepta la scara oțelului. După ce fură legate gea­mantanele, feciorul i se așa dă pe capră lângă surugiu, având grija de a lua provisiuni în­destule, trăs ura porni.

Next