Romanulu, februarie 1882 (Anul 26)
1882-02-14
í ANUL AL XXVI-LE Voiesce și vei putea ANUNCIURL linia Je 30 litere petit, pagina IV.......................... 40 bani Doto „ „ ■ „ pagina III..........................? iei — A 8« adresa : IN OMAN!A, la administrațiunea dianului. LA PARIS, la Havas, Laföte et C-nie, 8 Place de la Bourse. LA LONDON la G. L. Daube et C-nie, 130, Fleet Street E. C. LA V1ENA, la domnii Haa9enstein și Vogler, Walfischgasse 10. LA FRANCFORT, S..— M. G. L. Daube et C-nie, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și A- merica. — Scrisorile nefrancate se refusă — Mai mulți proprietari ii cultivatori auotărît a ține uă întrunire publică mâne, Duminecă, la 8 ore sera, în sala Ateneului. SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGtEIVȚIIGI HAVAS Viena, 24 Februarie.—Tóte personele acusate cu ocasiunea catastrofei de la Ring- Teatru au primit a fiî dimineță, înainte de amicrile în cunosciințarea actului de acusațiune. Munich, 24 Februarie.—Curierul bavarez zice că regele Ludovic a adresat cabinetului întreguă scrisore în care îi exprimă recunoscințarea regală. Londra, 24 Februarie. Camera comunelor.—Sir Ch. Dilke, supt secretarul de Stat la afacerile străine, răspundând la uă interpelare a d-lui Burke,zice că în ceia ce priveșce Egiptul, guvernul englez lucreza în unire cu Francia și de acord cu celelalte puteri mari. Viena, 24 Februarie.— Camera deputaților, după două ședințe ținute astăzi după amiezi și sera, a adoptat proiectul de lege privitor la mărirea drepturilor vămei începând din luna Marte viitor. După un vis incidinte provocat de declarațiunea unui deputat din Triest, d. Wittmann, care anunță că deputații din Triest vor vota pentru proiect în speranța că de 20 BANI ESEMPLARUL INFORMAȚIUNI Sulina, 12 Februarie. Ieri a intrat aci vaporul englez Pavat, din Constantinople, deșert. Ni se spune că în noptea de 4 spre 5 curent mora de abur din comuna Cătesca (Argeș) a d-lui Nicolae fuse a ars împreună cu vremă câțiva stânjeni de lemne. Parchetul de Argeș a început îndată cercetările cuvenite și astăzii aflăm că focul a fost pus chiar de fratele d-lui Gușe, în complicitate cu alții. Instrucțiunea urmeza cu multă activitate. Paguba este forte însemnată. gMipSCI, i FAURAR 1882 \! Invățîminte multe culeserăm din "•‘‘cele petrecute în aceste trei zile din urmă în Adunare, cu ocasiunea dezbaterilor privitore la legea tocmelelor agricole. Gestiunea sa dintre cele mai mari și mai însemnate pentru țară, și nimeni nu cuteză se tăgăduiască starea cea rea în care se află muncitorul agricol. Toți susținură că trebuie se i se facă dreptate; toți recunoscură că nevoie mare este d’uă repede îndreptate. Da, așa este : țăranul suferă, starea în care se găsesce astăzi îi slăiesce tóte puterile și’i ucide orî ce vitalitate ! Nu mai merge, diserăm noi; să ne adunăm, să ne chibzuim cu toții și să ne dăm bine semn de ce avem de făcut, căci respunderea va cădea ~w asupra tuturor fără deosebire și vinovați vom fi cu toții de nepăsarea sau de nepriceperea nostru. Furăm acuzați, furăm înegriți de protivnicii nostrii, pentru c’arătarăm răul și n’ascunserăm adevărul. Ei ne numiră răsvrătitori, revolluționari, damagogî, pentru că voirăm se se respecte drepturile tuturor Yr ““ d'uă potrivă munca și capitalul, și pu.. .căsta proprietatea și viitorul agriculturei. De făcurăm bine,séu rău, națiunea va judeca ; consciința nóstru cnsé este cu totul împăcată, căci am voit și voim s’aducem vindecare și să nu lăsăm ca rana să devină gangrenă și să cuprindă tot corpul social. Apărători ai micului proprietar, suntem apărători ai întregei proprietăți fără o deosebire, ai tuturor acelora , care au un bucată de pământ, fie ea mare sau mică, și care vor s’o cultive în liniște și să aibă adevărata ocrotire a legii. N’am voit, nu voim nedreptate pentru nimeni; dar, am cerut și cerem, să dispară, vă dată pentru totdeauna, acea luptă de interese dintre țăran și proprietar sau arendaș, însuflețiți d’acestă dorință, ce jurăm uă legea tocmelilor agricole, pe cât este cu putință mai bună și mai practică, care s’asigure interesele amânduror părților contractante. Ș’acesta, în loc s’aducă unirea și seriosa chibzuire a tuturor, rădică ura și mânia protivnicilor noștri, ca cum noi am fi voit să ucidem agricultura țărei, singurul isvor de avuțiă nui în nici uă parte a lui, proiectul de lege propus de fostul ministru G. A. Rosetti nu lovește cât de puțin dreptul proprietarului sau arendașului. De ce atunci atâtea strigăte, atâta scomot și agitațiune zadarnică! Eu să și oposițiunea n’a voit, sau mai bine fiis n’a putut, să ne spună de ce. In întrunirile, ca și ’n discursurile membrilor săi distinși din Adunare nu ni se arătă, nu ni se dovedi nimic care să justifice aceste strigăte și nemulțămiri. Mărturim c’am simțit uă mâhnire adîncă, când am vădut bărbați ca d-nii Cogălniceanu și Vernescu, că au alunecat și în acesta cestiune pe un tărâm de partită și de lupte politice. Nu ne așteptam și nu credeam nici vădată, că, fiind vorba de țăran, n’avem să găsim pe d-nii Cogălniceanu și Vernescu alături cu noi, gata a înlătura orice animositate politică și a se face apărătorii cei mai înfocați ai lui. Pe când conservatorii se întruniră, protestară și cerură chiar solicitudinea Coronei pentru menținerea legii în vigore, d-nii Cogălniceanu și Vernescu se declarară partizanii dreptului comun, adică isolarea completă a celor doni aginți agricoli : țăranul și proprietarul sau arendașul,și ruperea oricărei legături dintre ei. Apoi are, în fapt, unde ne ar duce abrogarea legei tocmelilor agricole, și ce bine ar face ea agriculturei ? Este astăzi țăranul nostru în stare se lupte contra celui care are și capitalul, și pământul, și islamul și majoritatea în Parlament ? Și dece schit este că nu pate să lupte singur și isolat, bine și înțelept este pentru el, pentru proprietate și pentru țară, să-l lăsați în prada unor nouă esploatări póte mai neomenesc decât cele d’astăzi, cari să aducă ruina completă a țării întregi? Nu agricultura, ca ori ce ramură de activitate și avuțiă națională, trebuie protegiată printr’un anume lege, care să nu slabescă, ci să întărască și mai mult raportele între diferiții săi agenți, făcând un singur corp și stabilind u adevărată solidaritate. Suntem pentru reforme, dar în acesta chestiune ne unim cu opiniunea . Carp, exprimată în Adunare, căci ni se pare, că în cestiunile economiei naționale, a șterge de uă dată linia ce unesce trecutul cu presintele, este un mare greșeli. Prin asigurarea, prin ocrotirea legii orice desvoltare devine mai ușoră, și sperăm că ea și și partizanii dreptului comun vor înțelege până în cele din urmă că dreptatea este cu noi. Voim să se asigure țăranul contra oricărei esploatări neomenesc, precum asemenea și drepturile proprietarului sau arendașului. Se se ia măsurile cele mai practice și mai înțelepte, introducându-se în lege disposițiuni, cari se prevedă și se înlăture, pe cât este cu putință, tote neajunsurile. Astfel ne așteptăm să lucreze comitetul Adunării întrunit cu comisiunea celor 21 cari s’au votat ieri ; acesta este resultatul ce trebuie se dobândim de la membrii acestei comisiuni. Mulțumirea nóstra cea mai mare va fi, ca propunerea deputatului C. A. Rosetti s’aducă o înțelegere deplină, pentru deslegarea unei cestiuni d’atâta însemnătate c’aceia a tocmelelor agricole. fintele lor vor fi împlinite, ministrul de comerciu a declarat că guvernul va face tot ce’î va sta prin putință pentru interesul comerciului Triestului; el a combătut cu tote acestea insinuarea unui deputat, că guvernul ar fi dat promisiuni contra unei propuneri pre care ce i s’ar fi făcut. DIN AFARA FRANCIA Se telegrafieză următorele din Paris cu data de 22 Februarie către fiarul Neue freie Dresse: Pe aici produce on mare sensațiune, un articol de fond al ziarului gambetist Paris. Acest articol rectifică mai ánteiu greșala ce fac Francesii când cred că nu generarele Todleben ci generarele Skobeleff este vingătorul Plevnei. Generarele Skobeleff este un brav general, dar este servitorul unui imperiu care nu este încă copt spre a inspira revendicările lumii slave. Să ne ferim de străluciri înșelătore, fiicei fiarid Paris, și să nu credem că ne aflăm în fața sângerosei lichidări a alianței celor trei împerați. Numai mămicii franciei ar putea secera ca Francia se merga pe urmele unui soldat îngâmfat, ale cărui tendințe n’au nimic de comun cu acelea ale Franciei. Ar trebui să vină cu totul altceva decât cuvintele inflacaratore ale unui generare rus desaprobat de guvernul săf, spre a răsturna Europa și a tulbura pacea, de care tdtă lumea are trebuință, și de care Francia are trebuință ca și toți ceilalți. SGIRI D ALE ZILEI Astăzi, 13 Februarie, termometrul casei Menu (Sucer du Luer), calea Victoriei, 75, arătă grade Réaumur. La 12 ore noptea — 2.5 La 7 ore dim. — 0.8 La amiédi j 6 înălțimea barometrică 764 mm. Cerul senin. * * * In momentul d’a pune parul supt presa primim de la o mulțime de proprietari și cultivatori de pământ aderăm la întrunirea ce este a se ține mâne sora în Sala Ateneului. Ne pare rău că nu le putem publica în numărul nostru de astăzii; ele vor apare însă negreșit în numărul de Luni sera. * * * In Iași s’a otărît a se ține mai multe prelegeri populare de Duminecă. E că programa și numele personelor ce s’au însărcinat a ține un șir de prelegeri populare în lunile Februarie și Marte, astfel după cum o dă Curierul din Iași : Duminecă 14 Februarie, d. G. Panu va vorbi despre : Malul in artă și literatură. Duminecă 21 Februarie, d. A. D. Xenopol despre : Muncă de petrecere. Duminecă 28 Februarie, d. C. D. Dimitrescu, despre : Progres și Evoluție. Duminecă 7 Marte, d. G. Panu, despre : Poesiă și sclință. Duminecă 14 Marte, d. C. D. Dimitrescu, despre : Prețul vieții. Duminecă 21 Marte, d. A- D. Xenopol va vorbi despre : Educația în familia. Prelegerile se vor ține de la 2 până la 3 ore p. m. * ■5ff # Comitetul administrațiuneî scolei de meserii, ne spune Paloda, intervenind la comitetul damelor române din Beriad, a regulat ca în sera fiiler de 13 Februarie curent se se dea un bal în salonul Renascerea în folosul acelei scoli. Suntem positiv informați că comitetul domnelor a primit cu totă buna-voință ce se caracterisă, propunerea d’a pregăti sala și d’a patrona balul dimpreună și cu d-na Nathalia Obedenu, soția d-lui Prefect. * * # D. Constantin G. Boteanu, fost supt-prefect este numit în postul de supt-prefect la plasa Fundul, din județul Roman, în locul A-lui G. Turtureanul, demisionat. * * * D.Panelele Nicolescu, actualul registrator și arhivar de la divisia II militară teritorială, se numeste în funcțiunea de supt șef de biuron clasa II, la vacanța ce este în administrația centrală a resbelului. # * *S’a înaintat la gradul de veterinar de divisia clasa II, Comănescu Ilariu, din regimentul de grandarmi, supt-veterinar de la 1879. Decembre 1, în regimentul 10 călărași* la vacanta ce este. DUMINECA, 14 FEBRUARIE 1882. Luminează-te și vei fi. ABONAMENTE: în Capitală și districte, un an 48 lei; sese luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țările Europei trimestrul 15 lei, se adresa IN ROMANIA, la administrațiunea parului și oficiile poștale. LA PARIS, la Havas-Laffite et Cune, 8, place de la Bourse. LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15 Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustavo Croce, Via San Francesco da Paola (N. D.) 15, Genova. — Articolele nepublicate se ard — ADUNAREA DEPUTAȚILOR Ședința de la 12 Februarie 1882. Președința d-lui președinte D. Brătianu. Ședința se deschide la orele 1 și 45 m. Presințî 124 din deputați. Sumarul ședinței precedinte se aprobă. 1. Gâlcă cere a se pune la ordinea filei proiectul de lege prin care se vine în ajutorul sătenilor cari sunt în lipsă din causa recoltei din 1881. I._ Epurescu depune uă interpelare în privința suprimărei sumei de 7.000 lei ce administrația domeniilor da bisericei Sf. Nicolae din Giurgiu. D. G. Chițu citesce mesagiul pentru prelungirea sesiunei până la 15 Marte inclusiv. Se începe urmarea discusiunei asupra proiectului de lege al tocmelilor agricole. D. C. A Rosetti. D-nn deputați, am cutezat să mă urc la acesta [tribună, rau ca se fac un discurs după tote regulile retoricei; am și eu un dar — pe care voiă cuteza să mii recunosc, eă care de vr’uă 40 de ani nu aud decât numai crime că am comis și comit — acest dar este că scră a mă cunosce și a nu pretinde ca pot să fac ceea ce sigur simt că nu pot face. juristă calitate vie conduce a-mi recun„iasc £~í A,.*,... ..polîtat«», aceea de a respecta pe mandatarii națiunii și a nu mă crede că sunt în stare să vin aci să le fac lecțiuni ca profesor. N’am decât să ating în câteva cuvinte ceea ce cred că că este bine se spun, fără easă a desvolta, căci atunci ași lipsi de respectul ce datorez înțelepciunii d-lor deputați. Am venit la tribună și pentru că caută cam personală, am fost necurmat acuzat de câtva timp și chiar ieri, și ieri m’a durut mai mult decât oricând, căci am fost acuzat de un bărbat pentru care am cea mai mare considerațiune și stimă, am fost acuzat că am dat circulari cari am violat legile țărei. M’am erestut dar détor a veni aci și am fice acelor cari m’am acuzat că am violat legi prin circulările mele ca fost ministru, cum de la 15 Noembre până la închiderea sesiunei pentru sărbători, nu v’ați împlinit datoria cea mai sacră, d’a deștepta pe un ministru care violeza legi, fără să scie? Am venit aci, ca să pot fi văfiut în faclă și să văd și că în faclă pe acei d-ni și să le fie , n’am violat nici să lege și v’ați încetat, n’ați citit circulările și de aceea nu sciți ce fiic ele. Mai este un causă care me aduce la tribună, am voit a mă conforma unui articol din regulamentul Camerei, care prescrie că oricare deputat și ministru are drept de a vorbi de la locul său, numai Mesajele Suveranului se citesc de la tribună. Eă dar am crescut că trebuie să vin la tribună când vorbesc de săteni ! (aplause). D-lor, n’am venit să apăr legea fostului ministru de interne, nu sunt pentru densa, o găsesc prea proprietăricescă ,. în rest, și fiindcă nu mai sunt ministru, pot se o spun acum acesta. N’am venit se apăr nici legea comitetului d-vestre ; vă privesce pe dv. și pe guvern, ca să vedeți ce are bun și ce are reă acea lucrare, să îndreptați răul și să primiți bunul. Voiesc numai să îmi împlinesc și că datoria de represintant al națiunei, spuindu-vă în desbaterea generală câteva idei generale, și acesta cu simpla credință, pe care am avut’o totdeauna și de care nu voesc să mă vindec, aceea de a crede că vin momente în care toți deputații devin represintanți ai națiunei întregi, ci nu ai unui partid, nici chiar ai unei clase (aplause). Aceste filse, vă mai spun că nu voi vorbi, nu voi aminti cum s’a constituit la noi proprietatea; acesta ar fi treba unui deputat care ar voi să vă fiă profesor, îmi va fi destul numai să vă amintesc mai multe hrisove care die că unii săteni de buna lor voe s’au vândut vecinie, ei și cu copii lor, cu tóte părțile lor de moșie la un proprietar mare. Acésta m’am crezut détor să v’o aduc aminte, căci că ca simplu deputat, pot fiice acum că, pe când eram ministru, am avut nepriceperea să cred că prin uă mare parte din învoeli sătenii s’am vândut în robie, cî și cu copii lor, de bună-voe (aplause). Vă amintesc ânse că pe timpul despre care vorbesc hrisovele moșnenilor vânduți de bună-voe, tot li s’a reservat uă parte din proprietate; fiilele de lucru erau otărîte, și puțină cu totul era plata la care erau espuși. Mai în urmă a venit regulamentul organic, care recunoscu sătenilor un orecare drept de proprietate, îndatora, și ca să nu supăr pe acei cari că moșii multe și mă acasă pe mine că n’am nici una, voiă fice că se reserva dreptul sătenilor ca să aibă până la două treimi din întinderea moșiei; s’a specificat că dijmă, s’a specificat fiile în care trebuia să lucreze, cari, decă nu mă înșel, erau 22, împărțite astfel: septe primăvera, opt vera și șepte tomna. Pate că am fost silit să amintesc acesta celor cari acasă pe fostul ministru că a fos, prin proiectul de lege, să se lase și săteanului două fiile de lucru pe săptămână... L. Calimach-Papadopulo. Bine ai făcuți. C. A. Rosetti. Nu scrii cine a fiii că bine am făcut. D. Calimach-Papadopulo. Bă. D. C. A. Rosetti. Dar sunt mulți, din nenorocire, cari nu sunt de părerea d-lui Papadopulo-Calimach și a mea, pentru aceia voiă să vă amintesc că proprietarii, cari pe atunci se chemau cu alt nume, se numiră boeri, stâlpii țărei, n’au protestat în contra acelui regulament, și numai sătenii au cutezat a protesta; acesta a făcut a se impune acel regulament în unele părți cu baioneta. Cari din aceștia au fost mai conservatori, proprietarii de atunci sau sătenii, cari nu s’au speriat nici de puterile străine pentru a apăra moșiile proprietarilor și ale Statului? După aceia a venit legea lui Vodă Știrbei. El a păstrat cele două din trei părți săteanului, și a mai făcut un act de... demiliior, sau cum să-l numesc? căci așa de multe numiri de acestea mi s’ah dat și mie încât le uit; Vodă-Știrbei a otărît ca pe moșiile Statului oricare sătean va voi să potă lucra și se nu plătesc; de cât una din șăpte; că prețurile pentru fiilele ce vor rămânea datori să fiă otărîte de el ; și iluștrii conservatori ai proprietăței de atunci n’au protestat. Respect prea mult suveranitatea națională înaintea căreia vorbesc, pentru ca se spun de ce nu au protestat atunci când Vodă Știrbei lovea în drepturile lor de proprietate, îndemnând pe săteni să fugă de pe proprietățile lor și să merg pe moșiile Statului. D-lor, la 1864... nu sciü decă onor. d. Cogălniceanu este aci. Vă voce. Nu este aci. D. C. A. Rosetti. Im pare räu că datoria mea de represintant al națiunei mă silesce să vorbesc chiar când d-sea nu este presinte, dar am dreptul să o fac acesta pentru că sunt aci d-nî stenografi, cari ’î vor spune cele ce am fis. La 1864, proprietatea era regulată după modul principelui Știrbei; satonul însă era legat de pământ și noi, cei acuzați ca inamici aî proprietăței și ca demagogi, am luptat dupî ani cu tot ce este mai însemnat în acesta țară, am luptat necurmat, silindu-ne se’î facem să înțelegă că trebue se facă act de adevărați proprietari și conservatori, împroprietărind pe săteni. Am luptat apoi să’î facem să înțelegă ceea ce vedea tota lumea, că lovirea de Stat era inevitabilă; am luptat să le arătăm cât este de tare acea lovire de Stat, căci avea cu densa drapelul împroprietărirei țăranilor și al lărgirea legei electorale. Doui ani am luptat, am făcut tot ce am putut ca să le arătăm că trebue să facem legea proprietății și legea electorală, și le-am propus un programă cu care să ne întrunim, căci noî nu facem coalițiuni, pentru că coalițiunile nu au alt scop decât a resturna, și noî pe care ne numiți demagogi și resvrătitorî, nici uădată nu voim resturnarî ci progres prin legalitate. Dar nu ați voit să ne asculte, nu am isbutit. In sfîrșit a venit Ziua de 2 Maiü, pentru că conservatorii și proprietarii nu au voit a conserva nici proprietatea nici libertatea, iar s’a dat atunci libertățea (aplause). întâmplarea a făcut că d. Cogălniceanu a venit ieri la tribună în ziua de 11 Februarie. Deputații cari au asistat la desbaterile de ieri au făcut ca acea ședință să fie una din cele mai înțelepte și mai politice, căci au lăsat, fără întrerupere, pe cel de la 2 Mai, să acuse pe 11 Februarul. Salut Adunarea pentru acest respect ce a avut ieri de libertatea tribunei ascultând în liniste cum cel de la 2 Mai, acusa fiina de 11 Februarie. D. Cogălniceanu a fus că 2 Maiü a desrobit pe sătean; ’- a dat scula și pușcă. A mai adaos că acei cari vor scrie istoria, vor judeca. D-lor, eu, personal, apreciefi forte mult calitățile d-lui Cogălniceanu, și ori cât de mult le-ași aprecia, pare că tot nu ași fi la nivelul lor. Dar tocmai fiindcă cunosc cât de mari sunt calitățile d-sele, nu pot să’l fiu rival. Mai amâncă un motiv pentru acesta : tocmai fiindcă ’l cunosc în totul și pe deplin, nu voi fi să spun de când, fiindcă mi-e frică să nu mă acuse că l-am făcut bătrân, dar cel puțin d-sea ne-a spus că e de 40 de ani pe arena politică, de aceea nu comită indiscrețiune spunând că ’l cunosc și eu de vre-u- 35 de ani, repet dar că’l cunosc, îl admir și’l apreciefi dar nu pot să'i fiu rival, pentru că natura și educațiunea ne-a făcut să mergem totd’auna pe două căi, cari forte adesea s’au întâlnit, însă ne am întâlnit pote pentru ca să ne despărțim și mai mult. Să lăsăm acum scula și pușca ce d-sea a spus că 2 Maia a dat’o sátonului; să lăsăm și acesta istoriei viitorului și istoriei care a precedat resbelul din urmă. 2 Maia a dat însă proprietate țăranului, acesta nu se póte nega. Dér d. Cogălniceanu a uitat că și eu sunt cam bătrân. Eu cred că sunt mai tânăr decât d-sea cu 3-4 ani, dar în sfîrșit d-sea face că sunt mai bătrân, fiind mai bătrân, are nu trebue se scia și eu nimic din câte s’au făcut până la 2 Maiu și chiar în ziua de 2 Maiu ? Ce s’a făcut până la 2 Maiu vi le am spus în câteva cuvinte. Fiindcă aci sunt forte mulți deputați tineri, fără a pretinde să fiu profesor, am dreptul și datoria să le spun în două trei minute ce s’a făcut la 2 Maiu. Am spus că am luptat după ani cu conservatorii și proprietarii noștri, ca să î facem să previe lovirea de Stat. Proceseleverbale sunt aci; pot constata că chiar aci, Ț în acesta incintă, care mai cu semn când s ^ vorbesc de 2 Main de,vim, iji mai gloriasa, am luptat să-i facem se dea împroprietărirea, să facem uă lege electorală mai conservatore, — și înțelegeți că atunci când fac aceste cuvinte de conservator, mă deosebesc de aceia cari le fac dar nu sunt conservatori.—Nu am isbutit; procesele-verbale mi se pare că s’au distrus, dar tot trebuie să mai fi rămas câțiva bătrâni, sau câțiva omeni de vârsta de mijiloc, dintre cari pot cita pe d. Andronic, trebue să fie și mai mulți deputați, precum d. Grigorescu. Uă voce, d. Temiakin. D. C. A. Rosetti. In fine, în fiua lovirei de Stat, Adunarea aceea a înțeles și a dat tot ceea ce ’i se cerea, a dat împroprietărirea țăranilor.... Faptul însă positiv este că în acele din urmă toți proprietarii, toți deputații, au dat tot și în mod negreșit mult mai bun decât orice bine ar putea să deauă lovire de Stat. D. Cogălniceanu, chiar în fiua aceea, de la acesta tribună, fusese: „Să mă trăsnăscă Dumnezicu în fiua când voiü lovi libertatea acestei tribune!“ Represintanțiî națiuneî l’au crescut. D. Cogălniceanu însă aruncă pe biuroul Adunărei Mesagiul de lovire de Stat, și luă fuga fără căciulă afară ca să aducă geandarmî în sala Adunărei (aplause). E că cum d. Cogălniceanu, negreșit cu scop bun, a fost apărătorul, conservatorul, proprietăței și liberatorul sătenilor (aplause). Aceste sunt fapte, nu cuvinte, și le pute controla oricine; în fiua când se va dovedi că am spus un singur neadevăr, primesc să fiu pus supt epitropia d-lui Lahovari, cum a fost ieri d. Carp (ilaritate). D. Al. Lahovari. Cer cuvântul (ilaritate). D. C. A. Rosetti. Poți cere cuvântul; epitropia a rămas. Tot ieri în ziua de 11 Februarie, d. Cogălniceanu a fus: „ați făcut un Rege, n-ați întemeiat Regalitatea,“ și totă majoritatea acestei Camere pentru că a înțeles gravitatea cuvintelor d-sele, n’a voit să-l întrerupă, n’a voit să-i dea pretest să facă. ..’m’ a scăpat un cuvânt pentru că am fost întrerupt.“ înțeleg acesta Cameră, pentru că o cunosc de șase ani, și bine a făcut că nu a întrerupt. Cum? în ziua de 11 Februarie, la acesta tribună, patriotul de la 2 Main, liberatorul de la 2 Maiu, fiice că n’am întemeiat Regalitatea ! Gravitatea acestor cuvinte e cu atât mai mare, cu cât a părut feri că și întâmplarea ajută pe 2 Maiu să lovesca în 11 Februa-