Romanulu, februarie 1882 (Anul 26)

1882-02-14

í ANUL AL XXVI-LE Voiesce și vei putea ANUNCIURL l­inia Je 30 litere petit, pagina IV.......................... 40 bani Doto „ „ ■ „ pagina III..........................? iei — A 8« adresa : IN OMAN!­A, la administrațiunea dianului. LA PARIS, la Havas, Laföte et C-nie, 8 Place de la Bourse. LA LONDON la G. L. Daube et C-nie, 130, Fleet Street E. C. LA V1ENA, la domnii Haa9enstein și Vogler, Walfisch­­gasse 10. LA FRANCFORT, S..— M. G. L. Daube et C-nie, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și A- merica. — Scrisorile nefrancate se refusă — Mai mulți proprietari i­i cultivatori au­otărît a ține uă întrunire publică mâne, Duminecă, la 8 ore sera, în sala Ateneului. SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGtEIVȚIIGI HAVAS Viena, 24 Februarie.—Tóte personele a­­cusate cu ocasiunea catastrofei de la Ring- Teatru au­ primit a fiî dimineță, înainte de amicrile în cunosciințarea actului de acusa­­țiune. Munich, 24 Februarie.—Curierul bavarez zice că regele Ludovic a adresat cabine­tului întreg­uă scrisore în care îi exprimă recunoscința­rea regală. Londra, 24 Februarie. Camera comune­lor.—Sir Ch. Dilke, supt secretarul de Stat la afacerile străine, răspund­ând la uă inter­pelare a d-lui Burke,­­zice că în ceia­ ce priveșce Egiptul, guvernul englez lucreza în unire cu Francia și de acord cu cele­l­­alte puteri mari. Viena, 24 Februarie.— Camera deputa­ților, după două ședințe ținute astă­zi după amie­zi și sera, a adoptat proiectul de lege privitor la mărirea drepturilor vămei înce­pând din luna Marte viitor. După un vis incidinte provocat de de­­clarațiunea unui deputat din Triest, d. Wit­­tmann, care anunță că deputații din Triest vor vota pentru proiect în speranța că de­ 20 BANI ESEMPLARUL INFORMAȚIUNI Sulina, 12 Februarie. Ieri a intrat aci vaporul englez Pavat, din Constantinople, deșert. Ni se spune că în noptea de 4 spre 5 curent mora de abur din comuna Cătesca (Argeș) a d-lui Nicolae­­ fuse a ars împreună cu vre­mă câți­va stânjeni de lemne. Parchetul de Argeș a început îndată cer­cetările cuvenite și astă­zii aflăm că focul a fost pus chiar de fratele d-lui Gușe, în complicitate cu alții. Instrucțiunea urmeza cu multă activitate. Paguba este forte însemnată. gMipSCI, i FAURAR 1882 \! Invăț­îminte multe culeserăm din "•‘‘cele petrecute în aceste trei­­ zile din urmă în Adunare, cu ocasiunea dez­baterilor privitore la legea tocmele­­lor agricole. Gestiunea sa dintre cele mai mari­­ și mai însemnate pentru țară, și ni­meni nu cuteză se tăgăduiască starea cea rea în care se află muncitorul a­­gricol. Toți susținură că trebuie se i se facă dreptate; toți recunoscură că nevoie mare este d’uă repede îndrep­tate. Da, așa este : țăranul suferă, sta­rea în care se găsesce astă­zi îi slă­­iesce tóte puterile și’i ucide orî­ ce vitalitate ! Nu mai merge, di­serăm noi; să ne adunăm, să ne chibzuim cu toții și să ne dăm bine semn de ce avem de făcut, căci respunderea va cădea ~w asupra tuturor fără deosebire și vi­novați vom fi cu toții­­ de nepăsarea sau de nepriceperea nostru. Furăm acuzați, furăm înegriți de protivnicii nostrii, pentru c’arătarăm răul și n’ascunserăm adevărul. Ei ne numiră răsvrătitori, revo­l­­luționari, damagogî, pentru că voi­­răm se se respecte drepturile tuturor Yr ““ d'uă potrivă munca și capitalul, și pu.. .căsta proprietatea și viitorul agriculturei. De făcurăm bine,séu rău­, națiu­nea va judeca ; consciința nóstru cnsé este cu totul împăcată, căci am voit și voim s’aducem vindecare și să nu lăsăm ca rana să devină gangrenă și să cuprindă tot corpul social. Apărători ai micului proprietar­, suntem apărători ai întregei proprie­tăți fără o deosebire, ai tuturor acelora , care au un bucată de pământ, fie ea mare sau mică, și care vor s’o cultive în liniște și să aibă adevărata ocrotire a legii. N’am voit, nu voim nedreptate pentru nimeni; dar, am cerut și ce­rem, să dispară, vă dată pentru tot­dea­una, acea luptă de interese din­tre țăran și proprietar sau arendaș, însuflețiți d’acestă dorință, ce ju­­răm uă lege­a tocmelilor agricole, pe cât este cu putință mai bună și mai practică, care s’asigure interesele a­­mânduror părților contractante. Ș’acesta, în loc s’aducă unirea și seriosa chibzuire a tuturor, rădică ura și mânia protivnicilor noștri, ca cum noi am fi voit să ucidem agri­cultura țărei, singurul isvor de avuțiă nu­i î­­n nici uă parte a lui, proiectul de lege propus de fostul ministru G. A. Rosetti nu lovește cât de puțin dreptul proprietarului sau arendașului. De ce atunci atâtea strigăte, atâta scomot și agitațiune zadarnică! Eu să­ și oposițiunea n’a voit, sau mai bine fiis n’a putut, să ne spună de ce. In întrunirile, ca și ’n discursurile membrilor săi distinși din Adunare nu ni se arătă, nu ni se dovedi ni­mic care să justifice aceste strigăte și nemulțămiri. Mărturim c’am simțit uă mâh­nire adîncă, când am văd­ut bărbați ca d-nii Cogălniceanu și Vernescu, că au alunecat și în acesta cestiune pe un tărâm de partită și de lupte politice. Nu ne așteptam și nu credeam nici vă­dată, că, fiind vorba de țăran, n’avem să găsim pe d-nii Cogălni­­ceanu și Vernescu alături cu noi, gata a înlătura ori­ce animositate po­litică și a se face apărătorii cei mai înfocați ai lui.­­ Pe când conservatorii se întruniră, protestară și cerură chiar solicitudi­nea Coronei pentru menținerea legii în vigore, d-nii Cogălniceanu și Ver­nescu se declarară partizanii dreptu­lui comun, adică isolarea completă a celor doni agin­ți a­gricoli : țăranul și proprietarul sau arendașul,­și ru­perea ori­cărei legături dintre ei. Apoi are, în fapt, unde ne ar duce abrogarea legei tocmelilor agricole, și ce bine ar face ea agriculturei ? Este astă­zi țăranul nostru în sta­re se lupte contra celui care are și capitalul, și pământul, și islamul și majoritatea în Parlament ? Și dece schit este că nu pate să lupte singur și isolat, bine și înțe­lept este pentru el, pentru proprie­tate și pentru țară, să-l lăsați în prada unor nouă esploatări póte mai neo­­menesc de­cât cele d’astă­zi, cari să aducă ruina completă a țării întregi? Nu­ agricultura, ca ori ce ramură de activitate și avuțiă națională, tre­buie protegiată printr’un a­num­e lege, care să nu slabescă, ci să întărască și mai mult raportele între diferiții săi agenți, făcând un singur corp și stabilind u­ adevărată solidaritate. Suntem pentru reforme, dar în a­cesta chestiune ne unim cu opiniunea . Carp, exprimată în Adu­nare, căci ni se pare, că în cestiu­­nile economiei naționale, a șterge de uă dată linia ce unesce trecutul cu presintele, este un mare greșeli. Prin asigurarea, prin ocrotirea le­gii ori­ce desvoltare devine mai u­­șoră, și sperăm că ea și­ și partizanii dreptului comun vor înțelege până în cele din urmă că dreptatea este cu noi. Voim să se asigure țăranul contra ori­cărei esploatări neomenesc, pre­cum asemenea și drepturile proprie­tarului sau arendașului. Se se ia măsurile cele mai prac­tice și mai înțelepte, introducându-se în lege disposițiuni, cari se prevedă și se înlăture, pe cât este cu putință, tote neajunsurile. Ast­fel ne așteptăm să lucreze co­mitetul Adunării întrunit cu comisi­­unea celor 21 cari s’au votat ieri ; acesta este resultatul ce trebuie se dobândim de la membrii acestei co­­misiuni. Mulțumirea nóstra cea mai mare va fi, ca propunerea deputatului C. A. Rosetti s’aducă o­ înțelegere de­plină, pentru deslegarea unei ces­­tiuni d’atâta însemnătate c’aceia a tocmelelor agricole. fintele lor vor fi împlinite, ministrul de co­­merciu a declarat că guvernul va face tot ce’î va sta prin putință pentru interesul co­­merciului Triestului; el a combătut cu tote acestea insinuarea unui deputat, că guver­nul ar fi dat promisiuni contra unei pro­puneri pre­ care ce i s’ar fi făcut. DIN AFARA FRANCIA Se telegrafieză următorele din Paris cu data de 22 Februarie către fi­­arul Neue freie Dresse: Pe aici produce on mare sensațiune, un articol de fond al­­ ziar­ului­ gambetist Paris. Acest articol rectifică mai ánteiu greșala ce fac Francesii când cred că nu genera­­rele Todleben ci generarele Skobeleff este vingătorul Plevnei. Generarele Skobeleff este un brav general­, dar este servitorul unui imperiu care nu este încă copt spre a inspira revendicările lumii slave. Să ne ferim de străluciri înșelătore, fiice­i fiarid Paris, și să nu credem că ne aflăm în fața sângerosei lichidări a alianței celor trei îm­­­perați. N­umai mămicii f­ranciei ar putea se­cera ca Francia se m­erga pe urmele u­­nui soldat îngâmfat, ale cărui tendințe n’au nimic de comun cu acelea ale Franciei. Ar trebui să vină cu totul alt­ceva de­cât cu­vintele inflacaratore ale unui generare rus desaprobat de guvernul săf, spre a răsturna Europa și a tulbura pacea, de care tdtă lumea are trebuință, și de care Francia are trebuință ca și toți cei­l­alți. SGIRI D ALE ZILEI Astă­zi, 13 Februarie, termometrul casei Menu (Sucer du Luer), calea Victoriei, 75, arătă grade Réaumur. La 12 ore noptea — 2.5 La 7 ore dim. — 0.8 La amiédi­­ j­ 6 înălțimea barometrică 764 mm. Cerul senin. * * * In momentul d’a pune­­ parul supt presa primim de la o­ mulțime de proprietari și cultivatori de pământ aderăm­ la întrunirea ce este a se ține mâne sora în Sala Ate­neului. Ne pare rău că nu le putem pu­blica în numărul nostru de astă­zii; ele vor apare însă negreșit în numărul de Luni sera. * * * In Iași s’a otărît a se ține mai multe prelegeri populare de Duminecă. E că pro­grama și numele personelor ce s’au însăr­cinat a ține un șir de prelegeri populare în lunile Februarie și Marte, ast­fel după cum o dă Curierul din Iași : Duminecă 14 Februarie, d. G. Panu va vorbi despre : M­alul in artă și literatură. Duminecă 21 Februarie, d. A. D. Xe­­nopol despre : Muncă de­ petrecere. Duminecă 28 Februarie, d. C. D. Dimi­­trescu, despre : Progres și Evoluție. Duminecă 7 Marte, d. G. Panu, despre : Poesiă și sclință. Duminecă 14 Marte, d. C. D. Dimitre­­scu, despre : Prețul vieții. Duminecă 21 Marte, d. A- D. Xenopol va vorbi despre : Educația în familia. Prelegerile se vor ține de la 2 până la 3 ore p. m. * ■5ff # Comitetul administrațiuneî scolei de me­serii, ne spune Paloda, intervenind la co­mitetul damelor române din Beriad, a re­gulat ca în sera fiiler de 13 Februarie cu­rent se se dea un bal în salonul Renasce­­rea în folosul acelei scoli. Suntem positiv informați că comitetul domnelor a primit cu totă buna-voință ce se caracterisă, pro­punerea d’a pregăti sala și d’a patrona ba­lul dimpreună și cu d-na Nathalia Obe­denu, soția d-lui Prefect. * * # D. Constantin G. Boteanu, fost supt-pre­­fect este numit în postul de supt-prefect la plasa Fundul, din județul Roman, în locul A-lui G. Turtureanul, demisionat. * * * D.­­Panelele Nicolescu, actualul registra­tor și arh­ivar de la divisia II militară te­ritorială, se numeste în funcțiunea de supt șef de biuron clasa II, la vacanța ce este în administrația centrală a resbelului. # * *­S’a­ înaintat la gradul de veterinar de divisia clasa II, Comănescu Ilariu, din regimentul de grandarmi, supt-veterinar de la 1879. Decembre 1, în regimentul 10 că­lărași* la vacanta ce este. DUMINECA, 14 FEBRUARIE 1882. Luminează-te și vei fi. ABONAMENTE: în Capitală și districte, un an 48 lei; sese luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țările Europei trimestrul 15 lei, se adresa IN ROMANIA, la administrațiunea­­ parului și oficiile poștale. LA PARIS, la Havas-Laffite et C­une, 8, place de la Bourse. LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15 Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustavo Croce, Via San Fran­cesco da Paola (N. D.) 15, Genova. — Articolele nepublicate se ard — ADUNAREA DEPUTAȚILOR Ședința de la 12 Februarie 1882. Președința d-lui președinte D. Brătianu. Ședința se deschide la orele 1 și 45 m. Presințî 124 d­in deputați. Sumarul ședinței precedinte se aprobă. 1­. Gâlcă cere a se pune la ordinea­­ fi­lei­­ proiectul de lege prin care se vine în ajutorul sătenilor cari sunt în lipsă din causa recoltei din 1881. I­._ Epurescu depune uă interpelare în privința suprimărei sumei de 7.000 lei ce administrația domeniilor da bisericei Sf. Ni­colae din Giurgiu. D.­ G. Chițu citesce mesagiul pentru pre­lungirea sesiunei până la 15 Marte inclusiv. Se începe urmarea discusiunei asupra proiectului de lege al tocmelilor agricole. D. C. A Rosetti. D-nn deputați, am cu­tezat să mă urc la acesta [tribună, rau ca se fac un discurs după tote regulile reto­ricei; am și eu­ un dar — pe care voiă cuteza să mii recunosc, eă care de vr’uă 40 de ani nu aud de­cât numai crime că am comis și comit — acest dar este că scră a mă cunosce și a nu pretinde ca pot să fac ceea ce sigur simt că nu pot face. juristă calitate vie conduce a-mi recu­­n„iasc £~í­­­ A,.*,... ..polîtat«», aceea de a respecta pe mandatarii națiunii și a nu mă crede că sunt în stare să vin aci să le fac lec­­țiuni ca profesor. N’am de­cât să ating în câte­va cuvinte ceea ce cred că că este bine se spun, fără easă a desvolta, căci atunci ași lipsi de respectul ce datorez înțelepciunii d-lor de­putați. Am venit la tribună și pentru că caută cam personală, am fost necurmat acuzat de cât­va timp și chiar ieri, și ieri m’a du­rut mai mult de­cât ori­când, căci am fost acuzat de un bărbat pentru care am cea mai mare considerațiune și stimă, am fost acuzat că am dat circulari cari am violat legile țărei. M’am erestut dar détor a veni aci și a­m fice acelor cari m’am acuzat că am violat legi prin circulările mele ca fost mi­nistru, cum de la 15 Noembre până la în­chiderea sesiunei pentru sărbători, nu v’ați împlinit datoria cea mai sacră, d’a deștepta pe un ministru care violeza legi, fără să scie? Am venit aci, ca să pot fi văfiut în faclă și să văd și că în faclă pe acei d-ni și să le­­ fie , n’am violat nici să lege și v’ați încetat, n’ați citit circulările și de aceea nu sciți ce fi­ic ele. Mai este un causă care m­e aduce la tri­bună, am voit a mă conforma unui articol din regulamentul Camerei, care prescrie că ori­care deputat și ministru are drept de a vorbi de la locul său, numai Mesajele Su­veranului se citesc de la tribună. Eă dar am crescut că trebuie să vin la tribună când vorbesc de săteni ! (aplause). D-lor, n’am venit să apăr legea fostului ministru de interne, nu sunt pentru densa, o găsesc prea proprietăricescă ,. în re­st, și fiind­că nu mai sunt ministru, pot se o spun acum acesta. N’am venit se apăr nici legea comitetului d-vestre ; vă privesce pe d­v. și pe guvern, ca să vedeți ce are bun și ce are reă acea lucrare, să îndreptați răul și să primiți bunul. Voiesc numai să îmi împlinesc și că datoria de represintant al națiunei, spuindu-vă în desbaterea gene­rală câte­va idei generale, și acesta cu simpla credință, pe care am avut’o tot­dea­­una și de care nu voesc să mă vindec, a­­ceea de a crede că vin momente în care toți deputații devin represintanți ai națiu­nei întregi, ci nu ai unui partid, nici chiar ai unei clase (aplause). Aceste filse, vă mai spun că nu voi­ vorbi, nu voi­ aminti cum s’a constituit la noi proprietatea; acesta ar fi treba unui deputat care ar voi să vă fiă profesor, îmi va fi destul numai să vă amintesc mai multe h­risove care die că unii săteni de buna lor voe s’au vândut vecinie, ei și cu copii lor, cu tóte părțile lor de moșie la un pro­prietar mare. Acésta m’am crezut détor să v’o aduc aminte, căci că ca simplu deputat, pot fiice acum că, pe când eram ministru, am avut nepriceperea să cred că prin uă mare parte din învoeli sătenii s’am vândut în robie, cî și cu copii lor, de bună-voe (aplause). Vă amintesc ânse că pe timpul despre care vorbesc h­risovele moșnenilor vânduți de bună-voe, tot li s’a reservat uă parte din proprietate; fiilele de lucru erau otă­­rîte, și puțină cu totul era plata la care erau espuși. Mai în urmă a venit regulamentul orga­nic, care recunoscu sătenilor un ore­care drept de proprietate, îndatora, și ca să nu supăr pe acei cari că moșii multe și mă acasă pe mine că n’am nici una, voiă fi­ce că se reserva dreptul sătenilor ca să aibă până la două treimi din întinderea moșiei; s’a specificat că dijmă, s’a specificat fiile în care trebuia să lucreze, cari, decă nu mă înșel, erau 22, împărțite ast­fel: septe primă­vera, opt vera și șepte tomna. Pate că am fost silit să amintesc acesta celor cari acasă pe fostul ministru că a fo­s, prin proiectul de lege, să se lase și săteanului două fiile de lucru pe săptămână... L­. Calimach-Papadopulo. Bine ai făcuț­i­. C. A. Rosetti. Nu scrii cine a fiii că bine am făcut. D. Calimach-Papadopulo. Bă. D. C. A. Rosetti. Dar sunt mulți, din ne­norocire, cari nu sunt de părerea d-lui Pa­­padopulo-Calimach și a mea, pentru aceia voiă să vă amintesc că proprietarii, cari pe atunci se chemau cu alt nume, se nu­­miră boeri, stâlpii țărei, n’au protestat în contra acelui regulament, și numai sătenii au cutezat a protesta; acesta a făcut a se impune acel regulament în unele părți cu baioneta. Cari din aceștia au fost mai con­servatori, proprietarii de atunci sau sătenii, cari nu s’au speriat nici de puterile stră­ine pentru a apăra moșiile proprietarilor și ale Statului? După aceia a venit legea lui Vodă­ Știr­­bei. El a păstrat cele două din trei părți săteanului, și a mai făcut un act de... de­­miliio­r, sau cum să-l numesc? căci așa de multe numiri de acestea mi s’ah dat și mie în­cât le uit; Vodă-Știrbei a otărît ca pe moșiile Statului ori­care sătean va voi să potă lucra și se nu plătesc;­ de cât una din șăpte; că prețurile pentru fiilele ce vor ră­mânea datori să fiă otărîte de el ; și iluștrii conservatori ai proprietăței de atunci n’au protestat. Respect prea mult suvera­nitatea națională înaintea căreia vorbesc, pentru ca se spun de ce nu au protestat atunci când Vodă Știrbei lovea în dreptu­rile lor de proprietate, îndemnând pe săteni să fugă de pe proprietățile lor și să merg­ pe moșiile Statului. D-lor, la 1864... nu sciü decă onor. d. Cogălniceanu este aci. Vă voce. Nu este aci. D. C. A. Rosetti. Im pare räu că dato­ria mea de represintant al națiunei mă si­­lesce să vorbesc chiar când d-sea nu este presinte, dar am dreptul să o fac acesta pentru că sunt aci d-n­î stenografi, cari ’î vor spune cele ce am fi­s. La 1864, proprietatea era regulată după modul principelui Știrbei; satonul însă era legat de pământ și noi, cei acuzați ca ina­mici aî proprietăței și ca demagogi, am luptat dupî ani cu tot ce este mai însem­nat în acesta țară, am luptat necurmat, silindu-ne se’î facem să înțelegă că trebue se facă act de adevărați proprietari și con­servatori, împroprietărind pe săteni. Am luptat apoi să’î facem să înțelegă ceea ce vedea tota lumea, că lovirea de Stat era inevitabilă; am luptat să le ară­tăm cât este de tare acea lovire de Stat, căci avea cu densa drapelul împroprietă­­rirei țăranilor și al lărgirea legei electorale. Doui ani am luptat, am făcut tot ce am putut ca să le arătăm că trebue să fa­cem legea proprietății și legea electorală, și le-am propus un programă cu care să ne întrunim, căci noî nu facem coalițiuni, pentru că coalițiunile nu au alt scop de­cât a resturna, și noî pe care ne numiți demagogi și resvrătitorî, nici uă­dată nu voim resturnarî ci progres prin legalitate. Dar nu ați voit să ne asculte, nu am isbutit. In sfîrșit a venit Zi­ua de 2 Maiü, pen­tru că conservatorii și proprietarii nu au voit a conserva nici proprietatea nici li­bertatea, iar s’a dat atunci libertățea (a­­plause). întâmplarea a făcut că d. Cogălniceanu a venit ieri la tribună în zi­ua de 11 Fe­­bruarie. Deputații cari au asistat la des­­baterile de ieri au făcut ca acea ședință să fie una din cele mai înțelepte și mai politice, căci au lăsat, fără întrerupere, pe cel de la 2 Mai­, să acuse pe 11 Febru­arul. Salut Adunarea pentru acest respect ce a avut ieri de libertatea tribunei ascul­tând în liniste cum cel de la 2 Mai, acu­­sa fiina de 11 Februarie. D. Cogălniceanu a fu­s că 2 Maiü a des­­robit pe sătean; ’- a dat scula și pușcă. A mai adaos că acei cari vor scrie istoria, vor judeca. D-lor, eu, personal, apreciefi forte mult calitățile d-lui Cogălniceanu, și ori cât de mult le-ași aprecia, pare că tot nu ași fi la nivelul lor. Dar tocmai fiind­că cunosc cât de mari sunt calitățile d-sele, nu pot să’l fiu rival. Mai am­âncă un motiv pentru a­­cesta : tocmai fiind­că ’l cunosc în totul și pe deplin, nu voi fi să spun de când, fiind­că­­ mi-e frică să nu mă acuse că­­ l-am fă­cut bătrân, dar cel puțin d-sea ne-a spus că e de 40 de ani pe arena politică, de aceea nu comit­­ă indiscrețiune spun­ând că ’l cunosc și eu de vre-u- 35 de ani, re­pet dar că’l cunosc, îl admir și’l apreciefi dar nu pot să'i fiu rival, pentru că natu­ra și educațiunea ne-a făcut să mergem tot­d’a­una pe două căi, cari forte adesea s’au întâlnit, însă ne am întâlnit pote pen­tru ca să ne despărțim și mai mult. Să lăsăm acum scula și pușca ce d-sea a spus că 2 Maia a dat’o sátonului; să lă­săm și acesta istoriei viitorului și istoriei care a precedat resbelul din urmă. 2 Maia a dat însă proprietate țăranului, acesta nu se póte nega. Dér d. Cogălniceanu a uitat că și eu sunt cam bătrân. Eu cred că sunt mai tânăr de­cât d-sea cu 3-4 ani, dar în sfîrșit d-sea fa­ce că sunt mai bătrân, fiind mai bătrân, are nu trebue se scia și eu nimic din câte s’au făcut până la 2 Maiu și chiar în zi­ua de 2 Maiu ? Ce s’a făcut până la 2 Maiu vi le am spus în câte­va cuvinte. Fiind­că aci sunt forte mulți deputați tineri, fără a pretinde să fiu profesor, am dreptul și datoria să le spun în două trei minute ce s’a făcut la 2 Maiu. Am spus că am luptat după ani cu con­servatorii și proprietarii noștri, ca să­ î fa­cem să previe lovirea de Stat. Procesele­­verbale sunt aci; pot constata că chiar aci, Ț în acesta incintă, care mai cu semn când s ^ vorbesc de­ 2 Main de,vim, iji mai gloriasa, am luptat să-i facem se dea împroprietări­rea, să facem uă lege electorală mai con­­servatore, — și înțelegeți că atunci când fa­c aceste cuvinte de conservator, mă deose­besc de aceia cari le fa­c dar nu sunt con­servatori.—Nu am isbutit; procesele-verbale mi se pare că s’au distrus, dar tot trebuie să mai fi rămas câți­va bătrâni, sau câți­va omeni de vârsta de mijiloc, dintre cari pot cita pe d. Andronic, trebue să fie și mai mulți deputați, precum d. Grigorescu. Uă voce, d. Temiakin. D. C. A. Rosetti. In fine, în fi­ua lovirei de Stat, Adunarea aceea a înțeles și a dat tot ceea ce ’i se cerea, a dat împroprie­tărirea țăranilor.... Faptul însă positiv este că în acele din urmă toți proprietarii, toți depu­tații, au dat tot și în mod negreșit mult mai bun de­cât ori­ce bine ar putea să dea­uă lovire de Stat. D. Cogălniceanu, chiar în fi­ua aceea, de la acesta tribună, fu­sese: „Să mă trăsnăscă Dumnezicu în fi­ua când voiü lovi liberta­tea acestei tribune!“ Represintanțiî națiuneî l’au crescut. D. Cogălniceanu însă aruncă pe biuroul Adu­­nărei Mesagiul de lovire de Stat, și luă fuga fără căciulă afară ca să aducă gean­­darmî în sala Adunărei (aplause). E că cum d. Cogălniceanu, negreșit cu scop bun, a fost apărătorul, conservatorul, proprietăței și liberatorul sătenilor (aplause). Aceste sunt fapte, nu cuvinte, și le pute controla ori­cine; în fi­ua când se va do­vedi că am spus un singur neadevăr, pri­mesc să fiu pus supt epitropia d-lui Laho­­vari, cum a fost ieri d. Carp (ilaritate). D. Al. Lahovari. Cer cuvântul (ilaritate). D. C. A. Rosetti. Poți cere cuvântul; e­­pitropia a rămas. Tot ieri în zi­ua de 11 Februarie, d. Cogălniceanu a fu­s: „ați făcut un Rege, n-ați întemeiat Regalitatea,“ și totă majo­ritatea acestei Camere pentru că a înțeles gravitatea cuvintelor d-sele, n’a voit să-l întrerupă, n’a voit să-i dea pre­test să fa­că. ..’m’ a scăpat un cuvânt pentru că am fost întrerupt.“ înțeleg acesta Cameră, pentru că o cu­nosc de șase ani, și bine a făcut că nu a întrerupt. Cum? în zi­ua de 11 Februarie, la acesta tribună, patriotul de la 2 Main, liberatorul de la 2 Maiu, fiice că n’am întemeiat Re­galitatea ! Gravitatea acestor cuvinte e cu atât mai mare, cu cât a părut feri că și întâmplarea ajută pe 2 Maiu să lovesca în 11 Februa-

Next