Romanulu, septembrie 1882 (Anul 26)

1882-09-18

1 * ANUL AL XXVI-LE Voiesce și vei putea ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, pagina IV....................... 40 bani Deto „ „ „ pagina III............................2 lei — A 8« adresa : IN ROMANIA, la administrațiunea farului. LA PARIS, la Havas, Lafflte et C-nie, 8 Place de la Bourse LA LONDON, la G. L. Daube et C-nie, 130, Fleet Street E. C LA VIENA, la domnii Haasenstein și Vogler, Walftscbgasse 10. jA FRANCFORT, S. — M. G. L. Daube et C-nie, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și A- merica. —Scrisorile nefrancate se refasă — 20 BANI EXEMPLARUL Jbt K13AX.OTITJNPO A. Bl .A, I iLOVITSTIR^TITJIL STELA. 14, STRADA DOAMNEI, 14. SAMBATA, 18 SEPTEMBRE 1882 Luminează-te și vei fiL ABONAMENTE: In Capitală și districte, un an 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei;uă luni 1 lei. Pentru tóte țările Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa IN ROMANIA, la administrațiunea ijiarulul și oficiile poștale LA PARIS, la Havas-Laffite et C-nie, 8, piacé de la Bourse- XiA VIENA, la d. B. G. Popovicî, 15 Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustavo Croce, Via San Francesco da Paola (N. 0.) 15, Genova. — Articolele Republicate se ard — BÜGDRESCI, 29 MPGIUNE1882 Circulă scomptul ca guvernul Germaniei ar fi adresat camerelor de comercială circulară prin care le îndemna d’a sfătui pe comercianți să fie cu mare băgare de somn, când acordă credit firmelor comerciale române ; să s’adreseze ministerului pentru informațiuni asupra solidității acelor firme. Scomptul acesta e forte graviă , mai tare, și în acelaș timp mai nedreptă și nemeritată lovitură nu s’ar fi putut da comercialui Românilor, întrebăm dar pe guvern , e sau nn adevărat acel scompt ? Deci e adevărat, ce a făcut, ce face guvernul ?» Interesul comerciului cere ca adevărul să se scie, ca lumină să se facă deplină și pentru toți. Mai mult, banuiala de neonestitate asversită națiunii române trebuie relevată și relevată prin fapte, prin dovezi positive, necontestabile. Suntem dar de părere ca guvernul să publice grabnic oă listă forte completă și amănunțită de comercianții ce au dat faliment, să se arate în acea listă toți acei cari de zece ani cel puțin au dat faliment, și chiar acei cari în urma declarațiunii au făcut concordate cu creditorii, să li se arate numele, pronumele, localitatea unde se află și protecțiunea de care depind. Din acea listă se va vedea, ceea ce toți se im în țară, ca cei ce au compromis și compromit renumele de onestitate al comercianților români nu sunt de loc Românii. Când manoperele neoneste ale acestor omeni au ajuns până a in eligna și spăimenta pe străini, când acea indignare se restrânge asupra României și Românilor, a mai sta nepăsători este a ne da enșine lovitura de grabă. Acesta, suntem și cumi, nu se va întâmpla. Așteptam dor ca guvernul pe d’u ^ parte să publice decà adevărat e școpăifirenlă, ci pe d’alta să facă să publice și să trimită aginților români în străinătate lista care va fac lumină și va dovedi cine sunt îi țară cei ce au făcut și fac faliment fraudulose. Un număr de delegați sătiani s’ai întrunit la 29 August la Curtea d Argeș. Chiămarea s’a făcut prin diarele,[iranul (Argeș) și Plugarul (Vlașca). Scopul întrunirii a fost anunțat ca este : „a se sfătui despre interesele lor, despre drepturile și datoriile ce au, și despre mijlacele legale și sigure prin cari își pot deplini acest scop.“ In acesta întrunire ei au formulat dorințele lor într’un programă carefice : 1. „Respectarea și aplicarea legilor. 2. „Cultură solidă, profesională pentru țărani. 3. „Deplină exercitare a drepturilor constituționale. 4. „Independinte acțiunea țăranilor în materiă electorală. 5. „îmbunătățirea sórtei muncitorilor pe tote căile. Acésta întrunire a supărat forte pe confrații nostri de la Timpul. Mânia lor o credem nedrepta. Liber fiind fiecare s’aprobe sau să desaprobe un fapt, ne-am fi mărginit numai în a lua act d’acésta manie. Confrații noștrii ânsă, în mania lor, au mers mai departe. In Timpul de la 5 Septembre, anunțând și combătând faptul, au dis: „Congresul ar fi fost provocat de C. A. Rosetti.“ Dovedile ce presintă sunt: 1. „Cu C. A. Rosetti s’a pus în cap seaiă, cu orî ce preț, Mesia tiranului. 2. „Presința d-lui Smedia nu ar dovedi, cu prisos, câ impulsiunea a fost dată din oficina politică din strada Domnei. 3. „De mult urmărim, pas cu pas, fiecare mișcare a celebrului agitator de mase, pentru ca se nu căutăm a limpezi lucrul și d’astă dată.“ Suntem recunoscătorii onoraților noștri confrați pentru onorea ce fac directorului Românului d’a-1 urmări, și încă de mult și pas cu pas. Adi ânsă fiind în joc un interes generale, ér nu laudele ce se fac sau injurtele ce s’aduc unui om, suntem siliți a răspunde ș’a desbate în public nu acusurile, ci argumentele iluștrilor acusatori. Să ne combatem, dar să nu ne certâm. Certa este totdeauna vătămătore pentru toți; combaterea este uă ciocnire care scapără, luminezá și prin urmare pentru toți folositóre. „Și-a pus în cap să fie Mesia țăranilor.Libeiul este ca cel care își pune în cap se se facă un Mesia, se da rîsului lumii. Déca dor C. A. Rosetti este bântuit d’acesta patimă, bine fac cei cari rîd de dânsul. Pentru ce ânsă strică efectul zicând : „ Mesia al țâranilor ?“ Prin acest „al țâranilor “ se póte crede câ d-lor ar ierta pe cel care ar avea nebunia d’a voi să devie un Mesia al unei clase privilegiate. In orice cas colecțiunea Românului dovedesce ca de la 1857 și până astăji, el a combătut necurmat închinarea la stăpâniau la Mesie, oricare ar fi el. Acuzarea dar nedreptă este. Dovada ce dau onorabilii noștri protivnici câ C. A. Rosetti a dat impulsiunea întrunirii țăranilor este câ „d. Smedeanu a fost firesinte la acea întrunire.“ Nu seim deca d. Smedeanu a fost la acea întrunire. N’am vădut în darea de somn a Rarelor, nici un discurs al d-lui Smedeanu; seim însă cu C. A. Rosetti n’a avut plăcerea d’a vorbi cu d. Smedeanu de fórte mulți ani. Constatam acesta numai pentru a pune în vederea publicului [setea de acuzare de care sunt băntuițî protivnicii noștri. In ceia ce privește cestiunea personală, le vom face plăcere d’a le spune ca directorele Românului ne-a dis cât: deca împregiurarile l-ar fi iertat, ar fi asistat cu plăcere și cu fericire la acea întrunire a sătianilor. El, care de multe ori a luat parte la întrunirile privilegiaților , pe ce cuvânt n’ar fi voit se ia parte și la întrunirea sătianilor de la Argeșul? Credința sea este ca iéu ați făcut de nu s’au dus chiar onorabilii sei acuzatori, câci pe cât am văslut, sătianii n’au făcut cunoscut câ nu pot lua parte la întrunirea lor decât aceia cari vor fi având bilete de intrare. A treia dechlarare a colegilor noștri de la tjrarul conservatorilor este cât de mult urmăresc, pas cu pas, „fiecare mișcare a celebrului agitator „de mase, etc.“ Celebrului agitator de mase, mai pe romănesce de glote! ! ! Când era făcut-a el acesta ? înaintea revoluțiunii de la 1848 ? Dar toți scia c’atunci nimeni nu putea nici chiar să răsufle. In timpul celor trei luni ale învinirii ? Da, actele dovedesc c’a luptat să facă agituri, dar numai pentru apărarea țarei ș’a drepturilor iei în contra străinilor. Da , a luptat ca țara se ia arma și să facă, d’atunci încă, ceea ce abia a făcut la 1877; din nenorocire aîi fost mai puternci cei cari voiau să lupte contra străinilor cu crucea, ér nu cu arma. ..Când ara mai făcut-a acea agitare ? !La 1859 ? Dér atunci tóte clasele sfirșietâții agitare au făcut. Se scie âncă câ, după isbendă, protivnicii noștri au dis mereu cu ei f+, * aîi făcut totul și noi nimic. Mai când éré ? La 1866? Dér, décà nu ne înșelași, toți cei de la Timpul, pfesind, au fost cu densul în foști și acea agitare. ,Bum der cel care în tote aceste agitari n’a fost decât un tovarăș al dumnelor deveni acum, d’uă dată, un celebru agitator de mase, urmărit» pas cu pas ? Fost-a éré mare agitator al glótelor la 1876 ? *D ér agitarea s’a făcut ș’atunci de toți, afară de cei din micul grup al celor cari au mai rămas adi la Timpul; — prin urmare, și atunci onarea sau desenarea este a țarei ci nu a unui singur om care în adevar a fost, atunci mai cu semn, urmărit pas cu pas, de câtre cei de la Timpul. Ca dovada cu totul temeinică, în privința tutor evoluțiunilor și revoluțiunilor nóstre, acă ce fice Timpul de la 5 Ianuarie 1882 : . Astfel, tratatul de la Andrinopole, care a dșejat cele d’ăntâiu temelii ale esistenței iafhe naționale în 1828; mișcarea revoluționară din 1848, care a proclamat principiile autonomiei nóstre; tratatul din Paris, din 1858, care organisa administrațiunea nostru independintă și recunoscu în principiu unirea Principatelor surori; îndouita alegere a Principelui Cuza, în 1859; alegerea Principelui străin ereditar, în 1866, constituțiunea aceluiași an; resbelul cu Turcia, dechlararea independinței, în 1877-78, și ’n fine, proclamarea Rigatului la 14 (26) Marte, 1881, tote aceste sunt tortele aceluiași lanț pe care le-ați făurit națiunea intrigă. “ Timpul dice . „D. Rosetti s’a ’nceput agitațiunea prin faimósele circulari ministeriale, prin cari aginții administrativi erau invitați sé ’ndemne pe țerani a nu mai munci ș’a nu mai esecuta îngagiamintele luate față cu proprietatea. “ D. Rosetti v’a is în Cameră în două rîndurî: — Vă desfid s’arătațî vă singură circulară în felul acesta. Nici una n’ațî arătat câci nu există. D. Rosetti a cerut, din contra, respectul tutor contractelor cari vor fi conforme cu legea. A dovedit apoi, publicând chiar uă circulară a d-lui ministru Cogălniceanu, c’acest ministru a denunțat multele abuzuri cari se comit de câtre proprietari și arendași, ș’a dat ordine mult mai drepte decât C. A. Rosetti, și nimene nu la acusat de tulburător al ordinii publice. Dovedit fiind ca născocită este și acestă acusare, vom vorbi mâne despre acusurile, mai seriose precum, ce ne face Timpul. r V ► SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAR Belgrad, 28 Septembre.—Regele Milan se va duce la 6 Octombre la Rusciuc spre a face uă visită principelui Bulgariei. M. S. va sta două zile la Rusciuc și se va intorce la 9 la Belgrad. Cair, 28 Septembre.—Un tren de munițiuni a făcut esplosie aici în gară Se crede ca acesta esplosiune a fost causată prin prea marea căldură ce e aici. Au fost treiizeci persone omorîte; gara a ars. Londra, 28 Septembre. — The Pal Mall Gazette crede că negocierile între marele puteri vor fi în curând reîncepute spre a pune canalul de Suez supt protecțiunea unui tractat european. DIN AFARA FRANCIA Intr’un interesant articol al Revistei politice si literare se discută cestiuncii d’a se sci de care c implicațiunî Francia s’ar fi putut teme din partea Germaniei, în cazul unei interveniri pe marginele Nilului și susține că nu putea se fie nici una. Germania ar fi căutat certa Franciei numai în scopul de a se folosi de întrebuințarea unui număr orecare de trupe franceze într’u țară depărtată. Armata franceză numără aprópe 500,000 sirieni pe picior de pace, și Francia pate mobilisa de adi penămâne mai bine de un milion de reserve. Déci ar fi făcut campania cu Englitera, contingentul său ar fi fost cel mult de 10 mii omeni. Oare acesta sustragere ar fi constituit pentru ea uă stare de inferioritate primejdiosă? Pentru cine cunosce, chiar intr’un mod superficiale, starea Germaniei și a relațiunilor sale internaționale, conchide Revista, nu este nimic mai vădit, în adevăr, decât dorința Germaniei de a rămâne în pace cu noi. Presupunând ca trebuie resolvată cestiunea prin inițiativă, cu atât mai mult ar fi trebuit ca Francia să mergă în Egipet pentru a da Prusiei că dovadă despre puterea iea care ar fi făcut-o se se gândască și ar fi cimentat definitiv alianța engleză. GERMANIA Citim în die Presse . Ni se comunică din Berlin cu data de 26 Septembre . Ambasadorele german din Londra, cornitele Münster, s-a întors astăzi din Varzin aici, pentru a-și continua drumul la Londra. Călătoria sea la Varzin se pune în legătură cu cestiunea egipteană, a caria punte principale fac obiectul unor negocieri de la cabinet la cabinet. Diplomația rusesca, între altele, își da tóte silințele posibile pentru a asigura pe cât mai bine interesele rusesc: înlăturarea conferinței pentru regularea neînțelegerii de la fruntariele turco-grecesci a fost salutată cu bucuria aici, și guvernul turcesc a fost forte mult lăudat pentru moderațiunea sa. Pentru ocuparea funcțiunii de președinte suprem în Pomerania, se vorbesce până acum de urmatorele persone : d. de Heyden, președintele de Hegemeister și de fostul președinte al Camerei deputaților, d. Köhler. ITALIA Citim în Neue freie Presse : Aflăm din Roma, cu data de 26 Septembre : Gazeta oficială publică a stărit decretul privitor la includerea sesiunii parlamentului și a constituirii colegiilor electorale. La 29, se va face cunoscută disolvarea camerilor. Papa s’a otărît în contra participării catolicilor la alegeri. A apărut la Roma, dicele Temps din Paris, un broșură, eșită dintr’un condeiu clerical, care are de scop să dovedesca necesitatea pentru catolici d’a renunța la macsima : Ne elettori, ne eletti (nici alegători, nici aleși). Victoria,vice autorul broșurei, va remâne catolicilor daca soiü să lucreze ca un singur om și daca nu au alt scop decât acela d’a resturna prin căile legale instituțioinile Animalei. Un ficipiGn+ilox. catolici ar atrage de sigur atențiunea Europei. In alte cuvinte, catolicii italianî trebuie sé se servesca de lege pentru a resturna starea de lucruri esistintă. Se privesce acesta broșură ca uă emanare oficiosa a vaticanului. Se anunță din Roma câ, la deschiderea Parlamentului, guvernul va depune un proiect de lege tinerând a scuti de impositul fonciar în timp de doui ani poporațiunile care au suferit de inundațiune. RUSIA țfiarul francez Le Temps, în numărul său de la 25 Septembre, vorbind de călătoria principelui Nikita în Rusia, adauge: Trebue notată partea intimă ce a luat o principele Nichita în călătoria de la Moscova. Acest suveran s’a aflat pretutindeni lângă Țar; prin atitudinea și limbagiul lui el a căutat necontenit a manifesta devotamentul seu și acela al poporului m muntenegren câtre națiunea rusă și capul ieî, și presința sea la Moscova a avut tóte apa FOSTA ROMANULUI 18 SEPTEMB 1 n/Mlfl «MIM Ii 1Q CEDTOMD 1 UNCHIUL DANIELLEI SIMPLA POVESTIRE I Impregiurul odâit, draperiile d’un roșu închis, păreau și mai intunecase la lumina murindă a căminului. Uneori, din cărbunii grămădiți flacărea eșia, aruncând lumina ies pe cadrul tablourilor, pe albeța fildeșurilor sau pe marmora vreunui bust. Prin crăpăturile sforilor intră lumina chilei născânde, și, supt perdelele patului așezate în arcade, capul regulat și palid al murindului sta greu pe pernă. Cincizeci de ani acest om respinsese și negase suferința. In luptă cu un bolă care în opt zile abătuse natura, tare și mândră, primea mortea, pentru ca martea îl ținea, dar densa îl găsea stoic și gata de plecare. Trecu un cos, respirațiunea murindului deveni întreruptă. Trăsurile sale, pe cari suferința le accentuase, luară uă nemișcare sculpturală și ochii sai, cari singuri trăiau încă, arătară uă neliniște durerosa. In fine, prin miile de scompte ale deșteptării orașului, se putuau fi uă alergătură răpede, nebună. Vă trăsură intra în curte, se opri la seară, și galopul furios al cailor se stinse într’uă bătaie în loc neregulată. La omul ce mare, facultățile reiau uă putere curiosă. Bolnavul a ucis pașii noului venit, năbușiți pe covorul din scară, și, chiemându-l cu un glas cavernos și lămurit, îi întinse mâna . — Vedî, dise el, era vreme. — Pentru ce acesta așteptare, tatăl îngână tânărul, trecându-și mâna pe frunte. Dumnezeule, ce deșteptare ingrozitore! Te las plin de viață, și d’uă dată.... acesta scrisere, acest rind : „Vino iute, daca voiesei se mă vedî murind...“ E teribil, acesta nu este cu putință... Ați încercat..., văzut ? — Se nu vorbim în zadar, Lionel, nu este césul. Daca ți-am zis voiü muri, e ca sunt sigur, nu-mi plac spectacolele. — Nebunim aci, tată, aerul v’ar face bine. Rădica perdelele, deschise ferestra mare. Lumina stralucitóre a sorelui răsărind umplea orizontul înflăcărat și caldele lumini a acestei diminețe de primăvară umplură odaia. Trăsurile murindului se sgârciră. — Lasă perdelele, Zise el Și vorbind încet, ca și cum ar fi voit se nu fie auzit, el adăugă : — Am ea are trebuință de lumină pentru ce mî remâne de Zis . Lionel seZu la capul bolnavului și privi înspăimântat prădările pe care apropierea morții le face pe ori ce față omenesca. Tatăl seu îi urmă cugetarea, surise și Zise : — Nu am trebuință a-ți mai spune că voi muri. Acum te uiți la mine și nu te mai îndoesci. — Aici milă, tată, îngână tânărul. Pare ca găsescî uă plăcere în asemenea cugetări desperate. — Și pentru ce m’așî dispera ? reluă murindul sculându-se prin nă încordare a voinței sale. Am suferit intri un chip îngrozitor, dar simțirea’mi este nimicită. Am eșit din viață. Un sughiț, un suspin..., totul va fi zis. Remâne martea pe care trebuie s’o privesc în față: pentru credincios, ea este u schimbare fericită — pentru sceptic — pentru mine!... ea este curmarea tutor suferințelor. — Pentru toți, tată, ea este despărțirea, relua tânărul cu un dulce mustrare. Bolnavul avu un accent ironic. — Ore mă iubesc, cu adevâr ? Zise el Câci acesta.... ar fi surprinzător !... în tot cașul, daca m’ai iubit, mă vei urî în curând. Vă lacrimă caldă căzu pe mâna ce Lionel păstra intri ale lui. Ingenuchiași, cu dulcața după cum uă mamă vorbesce copilului său bolnav, el Zisst : — Revino în simțiri, tată, aibi milă de mine. Ce-am făcut ore ca se mă judeci cu atâta tărie ? Capul murindului căzu din nou pe pernă. — E drept, îngâna el, ca am fost rare ori bun tată în înțelesul obicinuit al cuvântului... N’am găsit un supraveghiator..., un censor, dar un camarad binevoitor. Aveau trebuință de natura mea romantică și de sufletul tău de femeia pentru a nu deveni un adevărat ștrengar într’un asemenea scală. Lege bizară a contrastelor ! tu faci bucuria contimpuranilor tei, tu, fiul meu ! educat de mine!... în fine, totul e cu putință! totul s’a văzut ! De vă data schimba tonul și fața. Cuvântul său deveni scurt, șucrător. Frasele sale se tăiară prin șovăiri durerose. — E mai greu decât credeam, Zise el încet. Ad! omul d’altă dată ar zide de cadavrul laș de astăzi . Lionel, mi-e frică de ura rea, de ura și de disprețul meu. — M- ați dat un trecut liber și fericit, tată, generositatea vostră a asigurat deja viitorul meu și vă temeți... Vă sudore rece cădea de pe fruntea murindului. I — Generositatea mea, Zise el cu amărăciune, ah! sărmanul meu copil! Nu mai am nimic, nu-ți mai las nimic, înțelegi acum ? Tânărul îșî lipi buzele de mâna ce se răcia cu repeziciune. — Nu-mi datoriați nimic, tată, zise eu Sunt om și pot lucra. Fiți liniștit vă iubesc. — Am mai puțin ca nimic, urma același glas surd și prăpădit. Datoresc mult, destul pentru ca numele meu, numele nostru să fie desonorat. Lionel sări în sus și, cu mâna întinsă d’asupra capului tatălui seu : — Nu! Zise el, nici vă dată, cât voi avea un ban, vă schinteiă de viață! JiFiți liniștit, jf sărmanul meu tată, ve iubesc... Un fel de admirațiune cu mirare se amestecă, cu ochii murindului, spăimentărilor agoniei. — Nu este încă tot. Ii se ^1 după uă lungă tăcere. Am făcut în vieța mea uă mare greșală. Acestă greșală are trei ani și per blond... Rădică-me , Lionel , mă înec. Acestă din urmă confidență se sfîrși cu greu. La fiecare minut, uă nouă înăbușire apropia martea de patul de agoniă. In fine glasul tânărului se rădică încă vă dată, consolator și liniștit. ■— Muriți în liniște, tată... Acest copil va fi al meu, de m’ar costa fericirea vieței întregi. N Lionel Nozeray avuseseră copilăria curiosa. Tatăl seu nu iubia în lume decât lumea, pentru ca numai acolo își arăta calitățile sale simpatice și strălucitore. încântător la vorbă, neobosit la plăceri, prieten tăcut și generos, era căutat și considerat ca un tip îndeplinit și cavaleresc. In reamintirele lui Lionel, mumă sea trecea ca uă visiune grațiosă și palidă, care plângea adesea și surîdea numai pentru el. De sigur ca sărmana femee suferise mult în scurta-i viață. Natură seriosă, suflet sănătos și adevărat, ar fi stat la focarul familiei, ținându-și locul cu demnitate, și fericirea ar fi făcut-o se trăiască ani mulți. Cu totul aiurită în mijlocul de vanitate și de învelmășală în care o ducea bărbatul său, n’a avut nici un succes. Șase luni după căsătoria lor, d. Nozeray despărți viața lui de aceia a femeei sale, purtându-se ânsă ca bărbat curten. — Ferescome D-Zeu, scumpa mea Minerva, ’îi fisese el, ca se’țî impun felul meu de viață, de care te miri. Dar, nu suntem îngeri..., cu tote că în lumea nostră găsim destui omeni cinstiți.... In fine, nu mă poți dori înger și liniștit ca dtea, nu’ți ascund ca lucrul ’mi pare peste putință. După tote aparințele, veți avea un copil în câteva luni, un fiu pate. Sunt sigur că’l vei adora, și vei erta copilului tóte păcatele tatei, sau, ceea ce ar fi și mai bine, ceea ce ar fi adevărata înțelepciune, nu le vei mai băga în somn. După aceea sărută cu veselie fruntea nevestei sale și eși cu consciința împăcată. După cum prevăzuse, avu un copil, pe care soția sa îl adora. Că dată pe săptămână, se apropia de legan, mângâia cu degetul său îmânușat obrajii roșii ai copilului și după aceea se consideră liberat de datoriile sale de soț și de părinte. In cursul acestei fericite esistențe se întâmplară multe incidinte neprevăzute în contractul