Romanulu, octombrie 1883 (Anul 27)

1883-10-23

ANUL AL XXVII-LE Voiesce și vei putea ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, pagina IV..........................40 bani Date­m­­ n­n UI .... 2 lei „ A se adresa:­­K ROMANIA, la administrațiunea diarului. IN PATHS, la Havas, Laffite et C­ nie, 8 Place de la Bourse. LA LONDON, la G. L. Daube et C-nie, 130, Fleet Street E. C. LA VIENA, la d-nil Haasenstein et Vogler, Wallflachgasse 10, LA FRANCFORT, S. — M. G. L. Daube et C-nie, pentru Ger­mania, Belgia, Olanda, Elveția și America. = Scrisorile nefrancate se refasă — 22 BRUMAREL 1QQQ 3 BRUMAR 1ÖÖÜ Cu tóte câte s’a cris de unii sus­ținem câ, marea majoritate a citito­rilor Românului a fost pe deplin convinsă, câ el a fost necurmat un citat liber. Ca toți omenii ne-am putut a­­măgi de multe ori, am luptat ensé tot­ d’a­ una, d’a spune ce-am credut ca este bine scu­rcit. Pe cât timp ensé eram președin­tele Camerei, se putea bănui de u­­nii—și la noi domnește forte bala bănuelilor— câ diarul vorbește supt­uă interesată inspirațiune­a Președin­telui. Recunoscem înse câ din acesta causă Redacțiunea se simția adese si­lită a-și cumpăni forte espresiunile. Ancă ceva. Ministerul este neapărat spresiunea majoritâții Parlamentului. Președintele Camerei fiind și el— cel puțin trebuind a fi—spresiunea majoritâții se putea bănui—mai cu sumă de câtre străini—ca cele ce se scriau în România­­ puteau decurge, une­ori, dintr’uă suflare oficială, fie ea cât de mică. Asemene bănueli — de­și nedrepte — putând aduce une­ori ore care vătămare guvernului, redacțiunea­­ sia­­rtului se simția adese împedicată în aprobările și desaprobârile ce, pe drept sau pe ne­drept, credea ca tre­buia se facă. Acum, ne mai fiind de­cât un simplu delegat al alegătorilor mei din București, pot lua de fapt direc­țiunea fiuriului și pot scrie, și la trebuință chiar supt scrie, ce voi crede ca este bine scu­rcit, fară ca prin a­­cesta să s’aducă cea mai mică vătă­mare Camerei și ministerului. Pentru ca se curm ori­ce ne’nțțe­­lesferî și restălmăciri de chiar din nou­. Știm și iubesc forte pe d. Ion Brătianu. Am cea mai deplină credință în patriotismul seu, în inteligința mea și în c­alitațile sale de bărbat de Stat. In procedere a fost și este neapă­rat se fie ore care osebimi între noi. Se pare prea bine ca eu se fiu­ a­­măgit, ba încă sunt dispus a crede ca cu mult mai lesne eu sunt cel amăgit. In ori­ce cas cuse aceste di­verging nu m’au oprit și nu mé vor putea opri d’a-1 stima, ș’a-1 iubi. Am spus și voii­ spune ce-mi pare ce face bine și ce me tem câ face rea, dar am spus și voi­ spune opi­­niunile mele nu cu scop d’a com­bate pe ministru ci din contra cu dorința d’a-1 susține și d’a contribui, pe cât me vor erta slabele puteri, ca să stea la guvern și se facă, ceia ce-a luptat și luptă cu tăriă d’a face, pentru întărirea Statului și pentru necurmata propășire a națiunii ro­mâne. Voi sfîrși acesta spovedanie, cu următorea anecdotă. Pe la începutul anului 1849 am vedut câ lung va fi esiliul și cu a­­verea mea distrusă, prin esiliu meu­ și tot d’uă dată prin acela al tova­­rășului meu Winterhalder, nu voi­ mai avea în curând nici hrana de tóte .Ș­ilele, fie ea cât de mică. După lungi cugetări m’am dus într’uă dimineță la d. Ion Brătianu și espuindu-i situațiunea mea am a­­daos: îmi place profesiunea de medic. Voi studia dor medicina. Acésta profesiune îmi va da mij­­loce d’a-mi câștiga hrana; ea apoi este ș’uă profesiune de propagandă; un medic póte face mult bine și póte intra în tóte casele, fară ca poliția să-1 puta opri. Ai dreptate, îmi 4*se ex­anse în acești 5, 6, 7 ani ai stu­diului da­rei luă parte din timpul toți lucrărilor trebuitore pentru pa­trie ? — Nu voi putea, respunseî. Stu­diul medicinei îmi cere să-i dau tot timpul și tata cugetarea. — Eu am credut, îmi ia­se el, câ misiunea nóstra este : — „Lă dăm tot pe cât vom trăi chiar cu siguranța câ noi nimic nu vom putea dobândi.“ „Décu ense credi íntr’alt­fel, mé su­pui, și voi relua și eu studiul mate­maticilor mele.“ M’am supus câci l’am admirat, l’am stimat și l’am iubit însotit mai mult. Am dar dreptul, relatând acest fapt să die­­­s că cine este d. Ion Brătianu. C. A. Ro­setti. 20 BANI EXEMPLARUL REIJ A. O T­ITUNEA 81 A.TJ MULT 18 T RAȚIUNEA 14, STRADA DOAMNEI, 14 I • SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Viei­a, 2 Noembre. — Raporturile comi­tatelor ambelor Delegațiuni în privința bu­getului ministerului afacerilor străine s’au publicat. Acela al comitatului Delegațiunii austriace duce cu comitatul vede în confir­marea continuării alianței cu Germania, care n’are nici uă tendință agresivă, vă garanție ca raporturile amicale ale monar­­h­­iei cu tote puterile continuă. Raportul comitatului Delegațiunii ungare salută asigururile date de com­itele Kalnoky câ amiciția­­ intimă cu Germania nici uă dată n’a fost amenințată și cu stabilitatea acestei amiciții este asigurată și pentru vii­tor. Salută asemene cu simpatie declarările ministeriale relative la Italia și adaugă ca politica fvndend a restrânge din ce în ce mai mult legăturile de amicie între Aus­­tro-Ungaria și Italia respunde pe deplin la dorințele de mai multe ori manifestate de câtre Delegațiunea ungară. Declarațiunele ministrului afacerilor stră­ine în privința relațiunilor cu România au constatat uă îmbunătățire satisfăcătore în raporturi între amenduoé Statele. Regele României și primul său ministru au expri­­mat dorința d’a face să înceteze cât de cu­rând uă încordare, care altminterea nu-și avea origina într’un contrast real de inte­rese ale ambelor țâri. Raportul adaugă : „ Luând act de acesta dorință, nu putem de cât să aprobăm c’a fost primită forte favorabil de guvernul austro-ungar și câ guvernul s’a declarat gata a concura din tóte puterile sale d’a o realisa „Cât despre cestiunea Dunării, proceda­rea d’a o resolve într’un mod practic tre­buie lăsată guvernului; dar comisiunea spe­ră cu fermitate cu drepturile monarh­iei asupra Dunării de jos, drepturi cari au priimit sancțiunea Europei la Conferința din Londra, vor fi menținute.“ Danl­ig, 2 Noembre.—Se telegrafiază din Dirschau Gazetă de Danzig câ poliția a a­­restat un individ care dise ca se numesce Piotrowski și care s’acuză însu­șî d’a fi trimis de nihiliști pentru a comite un a­­tentat contra principelui de Bismarck. In interogatoriul séu a dis ca era actor rus și cu miciolacele de voiagiu i s’au dat de ni­­hiliști, cari l’au trămis la Danțig, unde 1 DUMINECA, 23 OCTOMBRE 1883. Luminează-te și vei fi. ABONAMENTE? In Capitală ți districte, un an 48 lei; șise luni 24 lei; trei luni 12 lei; nă lună 4 lei. Pentru tóte țările Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea (jiarulul și oflciele poBtal. LA PARIS, la Havas-Laffite et C-nie, 8, Place de la Bourse. LA VIENA, la d B. G. PopovicI, 15, Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustavo Croce, Via San Fran­cesco da Paola (N. 0.) 15, Genova. — Articolele Republicate se ard — Unde nu este bună gospodărie nici propășire nu pate să fie. Munca se perde ș’avuția se risi­pește decà nu regulăm bine mijlo­­cele de cari dispunem, deca ne chel­tuim timpul și ne secăm puterile în lucrări nefolositore, și deci facem e­­conomii cari în fapt, pagube mari produc. Administrațiunea Statului, a jude­țelor și comunelor este un gospo­dărie. Când acesta administrațiune nu este bună cele mai multe rele de­curg după urma iei. Cu instituțiunile și­­ legile nóstre, multe îmbunătățiri ar fi fost cu pu­tință, decâ­t ar fi pus mai mult in­teres și s’ar fi desvoltat uă mai mare activitate atât din partea represin­­tanților puterii centrale, cât și din partea represintanților direcți ai ju­dețelor și ai comunelor. Trebuie énsé să constatam cu mâh­nire ca unele din Indatoririle represin­­tanților puterii centrale au fost mai în­tot­deuna uitate, ast­fel că vă mare parte din disposițiunile legilor privi­­tore la interesele locale au rămas uă literă mortă. Nu este lege de interes locale în care represintanții puterii centrale să nu aibă partea lor de răspundere, în ceea ce privesce aplicarea iei. Și cu tote acestea, răspunderea n’a cădut pe nimeni, chiar atunci când însă­și voința legiuitorului a fost în­lăturată, fie prin neaplicarea legii, fie prin roua iei aplicare. Acesta stare de lucruri nu pate să mai urmeze ast­fel, fară prejudi­­ciul intereselor locale. Ori câte legi am face, ori câte măsuri bune am lua pentru propă­șirea județelor și buna stare mate­rială și morală a poporațiunii rurale neproducatore vor fi, déci consiliele județene, și represintanții puterii cen­trale nu vor veghia d’aprope, și nu vor stărui, în cercul atribuțiunilor lor, pentru a lor aplicare. Legile nóstre administrative au îm­părțit atribuțiunile pentru fie­care, dar n’au luat garanții pentru că a­­ceste atribuțiuni să pot­ fi îndepli­nite. Din acesta cauză mai tóte legile privitore la comunele rurale n’au dat resultate satisfacátóre. Nu ne trebuie multe exemple pen­tru a dovedi aceea ce susținem. Avem uă lege a poliției rurale. Acesta lege mai în tote părțile iei cele mai bune nu este încă aplicată. E că una din aceste?­pârți, cuprinsă în disposițiunea urmatore din art. 13: „îngrădirea vetrelor satelor fiind de interesul fie­carei proprietăți în parte și de interesul comun pentru înlesnirea pazei, consiliile județiane, în cea de ănteî sesiune a lor, vor pre­lucra regulamente administrative prin cari, fiind semn de localitate, vor prevedea timpul și modul după care se va putea ajunge la acest resultat.“ Legea acesta este pusă în aplicare de la 1868; sunt de atunci 15 ani, și consiliile județiane nu s’au confor­mat încă disposițiunii de mai sus. Dar prefecții, ca delegați ai puterii centrale și președinți de drept ai a­­cestor consilii, stăruit-au­ ei ca să se dea satisfacere legii? Negreșit ca nu, de vreme ce în timp de 15 ani nu s’a făcut nimic și când ei aveau dreptul și datoria să pună legea în vederea consilielor județiane și se cere aplicarea iei. Să scie câte neajunsuri atrage după sine neîngrădirea vetrelor satelor, în ceea ce priveșce paza comunelor: furtișaguri de vite și tot felul de tâlhării, la cari trebuie se mai adăo­­ga m­âncă și stricăciunea holdelor de câtre vitele ce ies noptea din comună. Paza de noptea, făcută de câtre sătenii cari totu­dioa au muncit este peste putință; sdrobiți de muncă ei cad de somn și dorm ca bastonul, cum dice vorba romanesca. Defezăm acest exemplu de neapli­­­carea unei disposițiuni dintre cele mai bine-facotóre a legii; numărul casé al legilor neaplicate, sta­rea aplicate este mare și explică în d’a­­j uns de ce starea comunelor rurale nu propășesc. i’e lângă acest reü, este și acela al administrațiunii primăriilor cari nu este și nici nu pate să fie în d’a­­juns supraveghiată de cei îndatorați de lege. Aci este greutatea cea mai mare asupra căreia trebuie îndreptată totă atențiunea. Legea poliției rurale­­lice ca „supt­­prefectul va revizui în personă, cel puțin uă dată pe lună, tote comu­nele din plasa sea, observând și în­semnând într’un registru anume, ți­nut la cancelaria comunei, despre starea în care a găsit autoritatea co­munală. “ Trebuie să recunoscem ca cu mici­­la cele de cari dispune guvernul, su­­pravegh­­area impusă de lege supt­­prefecților este cu neputință. Plășile sunt mari, căile de comunicare rele și mic numărul supt­prefecților. Con­siliele județene nu se ocupă cu acti­vitate și cu dor de comunele rurale; în multe județe nici socotelile co­munelor nu se ieu în timp de câte 2, 3 și 4 ani. Amintim asemenea câ și revictorii școlari sunt în neputință de a-șî face datoria; când se duc prin comune, abia trec prin ele și puțin pot face pentru învățământ. Administrațiunea primăriilor ru­rale cere imperios îndreptare­ și în­dreptare mare și grabnică. Se seie câ ’n cele mai multe co­mune notarii sau scriitorii primării­lor sunt cei cari au în mână condu­cerea afacerilor. Acești notari, în cea mai mare parte, sunt zei și forte mulți nu sunt dintre omenii cunoscuți și stabiliți prin comune. Legea duce cu ei „sunt însărcinați cu redactarea actelor și prescripții­lor verbale ale comunei.“ Rolul lor prin urmare este fórte mare, mai cu sâmă acolo unde pri­marii nu se in carte sau nu-și cunosc 1 în d’ajuns indatoririle. Neavând răspundere de actele lor, care cade numai în sarcina primari­lor, ei comit mai în­tot­dea­una fap­tele cele mai cutezatore, în paguba intereselor primăriei și ’n paguba particularilor. .. Décà notarii ar fi supraveghiațî d’aprope—și nimene nu-i suprave­­gh­iază des și bine—cu greu ar pu­tea s’abuseze de posițiunea lor și să comită tot felul d’abaterî. . Noi stăruim a crede ca pentru a s­ pedica reul trebue ca supt­ pre­­fecții, prefecții și consiliele județene viziteze pe rând comunele și se nu le viziteze în trecut și cu biciul în m­­ână, ci ca adevărați gospodari, ca adevărați instructori și amici ai drep­tății și ai moralității. Credem câ trebue a se curăți primăriile, pe cât cu putință va fi , de notarii cari nu sunt din co­mună , ci pe d’altă parte să se fa­că și ei răspundători împreună cu primarii, de tote actele pe cari le vor face și pe cari ar trebui se le semneze împreună. ^»! Dorința nostră ar merge încă și n­ai departe : am voi ca notarii sé nu fie numai nișce simplii scriitori ai primăriilor, ci nișce adevărați de­legați ai consiliilor județene în con­siliile comunale.­­ Pentru acesta casé ar trebui să se numescá sătiani tineri cu soiință de carte și cari să fie și mai bine plă­tiți ; — comunele rurale nu pot face asemeni ch­eltueli fară a li se veni în ajutor. Prin legea cârciumilor și prin ori­cari alte mijllace consiliere județene și Statul trebuie sé gasesca banii ^ebuitor pentru a veni în ajutorul comunelor rurale cari sunt mai să­race, câci, mai repetim, sunt eco­nomii cari în loc de căștig mari pagube aduc. In fine, deputații și miniștrii tre­buie să se pue serios pe lucru pentru a face ca prefecții, supt-prefecții și membrii consiliilor generale se vizi­teze des și pe rând comunele rurale, se cunosc­ de aprope tóte pasurile, tóte trebuințele și tote relele și ne­curmat, în înțțelegere cu sătianii să lupte d’a curma reul ș'a face trep­tat tot binele ce trebuie să se facă, s’au furat banii. Nu s’a găsit asupra lui de­cât un poemă nihilistă ș’uă seringă cu morfină. Londra, 2 Noembre.—Ancheta a probat cu esplosiunea ce s’a făcut Marți într’un tunel la Londra, e datorita unor mâni cri­minale. Compania drumurilor de fer­du­ră recompensă celui care va descoperi pe vinovați. Con­stantinopole, 2 Noembre.—Am­iralele Hay, comandantele escadrei engleze acum în stațiune la Smyrna, a sosit; va fi pri­mit mâne în audiență de Sultanul. DIN AFARA FRANCIA Times, vorbind despre desbaterile din Camera franceză asupra cestiunii Tonkinului, scrie urmatorele : Credem a esprima opiniunea generală a Englitezei când di­fera cu Francia, jude­când cu puțină maturitate gravitatea situa­­țiunii, tinde spre uă posițiune care ar face forte delicate relațiunile iei cu Englitera. Cu totă marea iei bună-voință, Englitera va fi pate silită de evenimente să ia uă atitudine pe care n’o dorește. Până acum atât presa cât și bărbații de Stat al En­gliterei au vorbit cu un ton domol, și se pare ca Francia a înțeles toa acesta re­­servă. Acum a venit însă vremea când trebuie să’nceteze un asemene reservă. Gu­vernul francez a intrat pe un cale care este periculosa pentru înțelegerea reciprocă dintre ambele State. Atitudinea Franciei, care provocă resbelul cu China, este un atitudine pe care Englitera nu pate s’o privescä cu nepăsare. GERMANIA Norddeutsche Allgemeine Zeitung a început publicarea unui șir de arti­cole asupra literaturei social-demo­­cratice, în care facând alusiune la participarea partitei lucrătorilor la alegerile comunale din Berlin, înch­eiă cricând cu legea contra socialiștilor nu­­mpedică uă acțiune moderată a lucrătorilor, pe când din nooa scriere a d-lui Bebel, „Femeia în societate“, rezultă ca înlăturarea legii ar pro­voca oă mișcare mare, ca și mai nainte din partea socialiștilor. AUSTRO-UNGARIA Isiarul croat Pozar, care apare în Agram, respundând la un articol din die Presse, scrie între altele : Croaților le-a mers în­tot­dea­una forte rea așteptând un sprijin de la Viena. Așa s’a întâm­plat în anul 1848 pe timpul lui Schimerling, ca și pe timpul d-nilor Herbst și Giscra. Croații au fost în­tot­dea­una și sunt și as­tăzi gata pentru lupta politică contra pu­terii unite Viena-Budapesta. Este cunos­cută sistema ce urmăreste cornițele Taaffe în Dalmația și d. de Kallay în Bosnia con­tra tot ce este croat. Croații nu se vor în­temeia de aci încolo, ca și pe ne astă­­zi, de­cât pe ei însuși. Nu este nici de­cum un șovinism când Croații cer menținerea legi­lor și a legii de compromis; ei cer ca Ba­nul să nu fie un simplu funcționar al mi­­nisterului-președinte ungur, ca ministrul croat să nu fie responsabil față cu Reichs­tagul ungur, ca autonomia croată să nu fie dependințe de ministrul croat de finance. Drepturile și pretențiunile Croaților nu sunt în contradicere cu interesele monarh­iei, pentru care Croații au­ fost acum ca și ’n tot­dea­una gata să-și sacrifice averea și sângele lor. ENGLITERA Prin ciiai­ele și societățile conser­­vatore ale Englitezei se protestă con­tra apropiatei evacuări a Egipetului și contra „bilului libert“ susținut de vice-regele Indiei, prin care se pun Europeanii supt jurisdicțiunea tribu­nalelor indiene. Cunoscutul membru în Parlament, d. Plunkett, a vorbit asupra acestei din urmă cestiuni în­­tr-un meeting ținut în clubul con­servator de la Carls-Court, și­­ s­ine câ „bilul libert“ este primul pas spre inmormântarea dominațiunii en­gleze în Indii. Daily News, vorbind despre aceste declarațiuni, dice . Atât în privința Egipetului cât și în pri­vința Indiilor, a trecut vremea discuțiunii, și acum ne aflam în fața­otărîrii ne­ stra­­mutate a guvernului de a evacua țara lui Faraon și d’a lăsa Egipetul pe sema E­­giptenilor, ci în Indii de a da Indianilor dreptul lor cel mare prin introducerea „bi­­lului libert “ De asemene și Pall Mall Gazette combate protestele contra evacuării Egipetului printr’un articol care pare inspirat și’n care se duce între altele: BonÖ când toți omenii înarmați din Egi­­pet nu se vor afla supt ordinile lui Tewfik, până când taie petițiunile pentru a împe­­dica abuzurile nu vor fi adresate lui și miniștrilor lui, în finne, până când autori­tatea s­a personală nu va fi vădită, pu­blică naintea tutor supușilor săi spre a pedepsi pe rea­facători și a răsplăti pe cei cu simțiminte bune, suveranitatea Kedivu­­lui nu va putea fi alt­ceva de­cât uă simplă batjocură. Până când trupele nostre vor rămâne în Egipet, Kedivul nu va fi în stare a fi considerat alt­fel de­cât ca un păpușe de nerespectat pe uă scenă englesâ. El depinde prea mult de noi. Monopolisâm totul, facem totul, controlăm totul. Suve­ranul Egipetului nu pate să ordone nici măcar spănjurarea unui trădător, fară ca să fie mai întei hărțuit în Camera comu­nelor, ca cum ar fi un impiegat inferior al ministerului de interne. Cu cât ne în­­grijim mai mult de a exercita un control legitim asupra Egipetului, cu atât trebuie mai mult să facem să dispară ori­ce apa­­riții estem­are a presinței nóstre acolo. Nu există uă altă metodă spre a stabili auto­ritatea Kedivului pe un bașa solidă. Citim următorele în Tremden-Blatt de la 31 Octombre: Naviturile rusesc­ spre Herat, au făcut pe guvernul din Kalkuta să trimită la Quet­­tah (Kelat), puntul principal al fruntariei sciințifice a lordului Beaconsfield, un gar­­nisonă de un batalion și după baterii de trupe engleze, apoi după regimente de in­fanterie și un escadron de trupe indigene, spre a forma ac­­uă posițiune militară. Un telegramă din Londra, cu data de 31 Octombre și publicată de Neue freie Presse, anunță urmit­arele • Intr’un discurs pe care l’a ținut erl în Buxton, marchizul de Hartington esprima speranța ca d. Gladstone va putea, în ban­chetul ce se va da peste puține­­ zile în Guildhalle, să dea asigurarea ca pacea eu­ropeană este asigurată și ca au fost împă­cate neînțelegerile ce stau să isbucnescă între Englitera și Francia. Intru­cât pri­vesce Egipetul, apoi En­glitera și-a ținut cuvântul ce a dat Europei, și după ce a asigurat acolo menținerea ordinei și respec­tarea intereselor europene, nu rămâne acolo, spre a și asuma uă și mai mare răspundere, care e deja destul de mare pentru regatul britanic. Bursa a fost domolă din causa rezuma­­tului publicat de Times asupra cestiunii franco-chineze și din causa declarațiunilor d-lor Hartington și Dilke, cu peste căte­va săptămâni va fi redus într-un chip însem­nat numărul trupelor engleze din Egipet și câ trupele cari vor mai rămâne acolo vor fi aduse de la Cair pe caste, de vreme ce nici Kedivul, nici miniștrii săi nu doresc menținerea unui număr mare de trupe în Egipet. RUSIA ziarului Novoje Vremja i-au făcut declarațiunile comitelui Kalnoky im­­presiunea ca ministrul austro-ungar voiesce să se lepede acum de politica de reciprocitate pe care o observa anul trecut. Nu cum­va cei din Viena, întreba diarul rus, voiesc acum, după ce ați năbușit răs­­cula din Brzegovina și Bosnia, să creda câ e de prisos a mai ține sema d’aci în­colo de politica rusă și a da afacerilor orientale, fără consimțimentul Rusiei, că altă direc­țiune ? Cu tote acestea, cornitele Kalnoky a vorbit în urmă și despre relațiunile ami­cale reciproce dintre ambele State vecine ca uă garanție de pace. Aa dovedi despre existența acestei reciprocități, adaogă diarul Novoje Vremja, s’ar da decă diplomația aus­triacă nu s’ar amesteca în afacerile bulgare, fie chiar pentru ca Rusia nu cere vre-uă esplicațiune nici în privința termenului ocupațiunii din Bosnia, nici în privința organisârii de trupe indigene în acesta provin­cie, care este pe jumătate încă a Turciei. TURCIA Ex-ministrul d. Forster, care s’a reîntors chiar acum din călătoria ce a făcut în priunte, declară într’uă între vorbire că sunt colosale schim­bările ce s’au făcut în Bulgaria și Rumelia­ Orientală de la 1S76 incóce.

Next