Romanulu, octombrie 1883 (Anul 27)
1883-10-23
ANUL AL XXVII-LE Voiesce și vei putea ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, pagina IV..........................40 bani Datem nn UI .... 2 lei „ A se adresa:K ROMANIA, la administrațiunea diarului. IN PATHS, la Havas, Laffite et C nie, 8 Place de la Bourse. LA LONDON, la G. L. Daube et C-nie, 130, Fleet Street E. C. LA VIENA, la d-nil Haasenstein et Vogler, Wallflachgasse 10, LA FRANCFORT, S. — M. G. L. Daube et C-nie, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America. = Scrisorile nefrancate se refasă — 22 BRUMAREL 1QQQ 3 BRUMAR 1ÖÖÜ Cu tóte câte s’a cris de unii susținem câ, marea majoritate a cititorilor Românului a fost pe deplin convinsă, câ el a fost necurmat un citat liber. Ca toți omenii ne-am putut amăgi de multe ori, am luptat ensé tot d’a una, d’a spune ce-am credut ca este bine scurcit. Pe cât timp ensé eram președintele Camerei, se putea bănui de unii—și la noi domnește forte bala bănuelilor— câ diarul vorbește suptuă interesată inspirațiunea Președintelui. Recunoscem înse câ din acesta causă Redacțiunea se simția adese silită a-și cumpăni forte espresiunile. Ancă ceva. Ministerul este neapărat spresiunea majoritâții Parlamentului. Președintele Camerei fiind și el— cel puțin trebuind a fi—spresiunea majoritâții se putea bănui—mai cu sumă de câtre străini—ca cele ce se scriau în România puteau decurge, uneori, dintr’uă suflare oficială, fie ea cât de mică. Asemene bănueli — deși nedrepte — putând aduce uneori ore care vătămare guvernului, redacțiunea siartului se simția adese împedicată în aprobările și desaprobârile ce, pe drept sau pe nedrept, credea ca trebuia se facă. Acum, ne mai fiind decât un simplu delegat al alegătorilor mei din București, pot lua de fapt direcțiunea fiuriului și pot scrie, și la trebuință chiar supt scrie, ce voi crede ca este bine scurcit, fară ca prin acesta să s’aducă cea mai mică vătămare Camerei și ministerului. Pentru ca se curm orice ne’nțțelesferî și restălmăciri de chiar din nou. Știm și iubesc forte pe d. Ion Brătianu. Am cea mai deplină credință în patriotismul seu, în inteligința mea și în calitațile sale de bărbat de Stat. In procedere a fost și este neapărat se fie ore care osebimi între noi. Se pare prea bine ca eu se fiu amăgit, ba încă sunt dispus a crede ca cu mult mai lesne eu sunt cel amăgit. In orice cas cuse aceste diverging nu m’au oprit și nu mé vor putea opri d’a-1 stima, ș’a-1 iubi. Am spus și voii spune ce-mi pare ce face bine și ce me tem câ face rea, dar am spus și voi spune opiniunile mele nu cu scop d’a combate pe ministru ci din contra cu dorința d’a-1 susține și d’a contribui, pe cât me vor erta slabele puteri, ca să stea la guvern și se facă, ceia ce-a luptat și luptă cu tăriă d’a face, pentru întărirea Statului și pentru necurmata propășire a națiunii române. Voi sfîrși acesta spovedanie, cu următorea anecdotă. Pe la începutul anului 1849 am vedut câ lung va fi esiliul și cu averea mea distrusă, prin esiliu meu și tot d’uă dată prin acela al tovarășului meu Winterhalder, nu voi mai avea în curând nici hrana de tóte .Șilele, fie ea cât de mică. După lungi cugetări m’am dus într’uă dimineță la d. Ion Brătianu și espuindu-i situațiunea mea am adaos: îmi place profesiunea de medic. Voi studia dor medicina. Acésta profesiune îmi va da mijloce d’a-mi câștiga hrana; ea apoi este ș’uă profesiune de propagandă; un medic póte face mult bine și póte intra în tóte casele, fară ca poliția să-1 puta opri. Ai dreptate, îmi 4*se exanse în acești 5, 6, 7 ani ai studiului darei luă parte din timpul toți lucrărilor trebuitore pentru patrie ? — Nu voi putea, respunseî. Studiul medicinei îmi cere să-i dau tot timpul și tata cugetarea. — Eu am credut, îmi iase el, câ misiunea nóstra este : — „Lă dăm tot pe cât vom trăi chiar cu siguranța câ noi nimic nu vom putea dobândi.“ „Décu ense credi íntr’altfel, mé supui, și voi relua și eu studiul matematicilor mele.“ M’am supus câci l’am admirat, l’am stimat și l’am iubit însotit mai mult. Am dar dreptul, relatând acest fapt să dies că cine este d. Ion Brătianu. C. A. Rosetti. 20 BANI EXEMPLARUL REIJ A. O TITUNEA 81 A.TJ MULT 18 T RAȚIUNEA 14, STRADA DOAMNEI, 14 I • SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Vieia, 2 Noembre. — Raporturile comitatelor ambelor Delegațiuni în privința bugetului ministerului afacerilor străine s’au publicat. Acela al comitatului Delegațiunii austriace duce cu comitatul vede în confirmarea continuării alianței cu Germania, care n’are nici uă tendință agresivă, vă garanție ca raporturile amicale ale monarhiei cu tote puterile continuă. Raportul comitatului Delegațiunii ungare salută asigururile date de comitele Kalnoky câ amiciția intimă cu Germania nici uă dată n’a fost amenințată și cu stabilitatea acestei amiciții este asigurată și pentru viitor. Salută asemene cu simpatie declarările ministeriale relative la Italia și adaugă ca politica fvndend a restrânge din ce în ce mai mult legăturile de amicie între Austro-Ungaria și Italia respunde pe deplin la dorințele de mai multe ori manifestate de câtre Delegațiunea ungară. Declarațiunele ministrului afacerilor străine în privința relațiunilor cu România au constatat uă îmbunătățire satisfăcătore în raporturi între amenduoé Statele. Regele României și primul său ministru au exprimat dorința d’a face să înceteze cât de curând uă încordare, care altminterea nu-și avea origina într’un contrast real de interese ale ambelor țâri. Raportul adaugă : „ Luând act de acesta dorință, nu putem de cât să aprobăm c’a fost primită forte favorabil de guvernul austro-ungar și câ guvernul s’a declarat gata a concura din tóte puterile sale d’a o realisa „Cât despre cestiunea Dunării, procedarea d’a o resolve într’un mod practic trebuie lăsată guvernului; dar comisiunea speră cu fermitate cu drepturile monarhiei asupra Dunării de jos, drepturi cari au priimit sancțiunea Europei la Conferința din Londra, vor fi menținute.“ Danlig, 2 Noembre.—Se telegrafiază din Dirschau Gazetă de Danzig câ poliția a arestat un individ care dise ca se numesce Piotrowski și care s’acuză însușî d’a fi trimis de nihiliști pentru a comite un atentat contra principelui de Bismarck. In interogatoriul séu a dis ca era actor rus și cu miciolacele de voiagiu i s’au dat de nihiliști, cari l’au trămis la Danțig, unde 1 DUMINECA, 23 OCTOMBRE 1883. Luminează-te și vei fi. ABONAMENTE? In Capitală ți districte, un an 48 lei; șise luni 24 lei; trei luni 12 lei; nă lună 4 lei. Pentru tóte țările Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea (jiarulul și oflciele poBtal. LA PARIS, la Havas-Laffite et C-nie, 8, Place de la Bourse. LA VIENA, la d B. G. PopovicI, 15, Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustavo Croce, Via San Francesco da Paola (N. 0.) 15, Genova. — Articolele Republicate se ard — Unde nu este bună gospodărie nici propășire nu pate să fie. Munca se perde ș’avuția se risipește decà nu regulăm bine mijlocele de cari dispunem, deca ne cheltuim timpul și ne secăm puterile în lucrări nefolositore, și deci facem economii cari în fapt, pagube mari produc. Administrațiunea Statului, a județelor și comunelor este un gospodărie. Când acesta administrațiune nu este bună cele mai multe rele decurg după urma iei. Cu instituțiunile și legile nóstre, multe îmbunătățiri ar fi fost cu putință, decât ar fi pus mai mult interes și s’ar fi desvoltat uă mai mare activitate atât din partea represintanților puterii centrale, cât și din partea represintanților direcți ai județelor și ai comunelor. Trebuie énsé să constatam cu mâhnire ca unele din Indatoririle represintanților puterii centrale au fost mai întotdeuna uitate, astfel că vă mare parte din disposițiunile legilor privitore la interesele locale au rămas uă literă mortă. Nu este lege de interes locale în care represintanții puterii centrale să nu aibă partea lor de răspundere, în ceea ce privesce aplicarea iei. Și cu tote acestea, răspunderea n’a cădut pe nimeni, chiar atunci când însăși voința legiuitorului a fost înlăturată, fie prin neaplicarea legii, fie prin roua iei aplicare. Acesta stare de lucruri nu pate să mai urmeze astfel, fară prejudiciul intereselor locale. Ori câte legi am face, ori câte măsuri bune am lua pentru propășirea județelor și buna stare materială și morală a poporațiunii rurale neproducatore vor fi, déci consiliele județene, și represintanții puterii centrale nu vor veghia d’aprope, și nu vor stărui, în cercul atribuțiunilor lor, pentru a lor aplicare. Legile nóstre administrative au împărțit atribuțiunile pentru fiecare, dar n’au luat garanții pentru că aceste atribuțiuni să pot fi îndeplinite. Din acesta cauză mai tóte legile privitore la comunele rurale n’au dat resultate satisfacátóre. Nu ne trebuie multe exemple pentru a dovedi aceea ce susținem. Avem uă lege a poliției rurale. Acesta lege mai în tote părțile iei cele mai bune nu este încă aplicată. E că una din aceste?pârți, cuprinsă în disposițiunea urmatore din art. 13: „îngrădirea vetrelor satelor fiind de interesul fiecarei proprietăți în parte și de interesul comun pentru înlesnirea pazei, consiliile județiane, în cea de ănteî sesiune a lor, vor prelucra regulamente administrative prin cari, fiind semn de localitate, vor prevedea timpul și modul după care se va putea ajunge la acest resultat.“ Legea acesta este pusă în aplicare de la 1868; sunt de atunci 15 ani, și consiliile județiane nu s’au conformat încă disposițiunii de mai sus. Dar prefecții, ca delegați ai puterii centrale și președinți de drept ai acestor consilii, stăruit-au ei ca să se dea satisfacere legii? Negreșit ca nu, de vreme ce în timp de 15 ani nu s’a făcut nimic și când ei aveau dreptul și datoria să pună legea în vederea consilielor județiane și se cere aplicarea iei. Să scie câte neajunsuri atrage după sine neîngrădirea vetrelor satelor, în ceea ce priveșce paza comunelor: furtișaguri de vite și tot felul de tâlhării, la cari trebuie se mai adăoga mâncă și stricăciunea holdelor de câtre vitele ce ies noptea din comună. Paza de noptea, făcută de câtre sătenii cari totudioa au muncit este peste putință; sdrobiți de muncă ei cad de somn și dorm ca bastonul, cum dice vorba romanesca. Defezăm acest exemplu de neaplicarea unei disposițiuni dintre cele mai bine-facotóre a legii; numărul casé al legilor neaplicate, starea aplicate este mare și explică în d’aj uns de ce starea comunelor rurale nu propășesc. i’e lângă acest reü, este și acela al administrațiunii primăriilor cari nu este și nici nu pate să fie în d’ajuns supraveghiată de cei îndatorați de lege. Aci este greutatea cea mai mare asupra căreia trebuie îndreptată totă atențiunea. Legea poliției ruralelice ca „suptprefectul va revizui în personă, cel puțin uă dată pe lună, tote comunele din plasa sea, observând și însemnând într’un registru anume, ținut la cancelaria comunei, despre starea în care a găsit autoritatea comunală. “ Trebuie să recunoscem ca cu micila cele de cari dispune guvernul, supravegharea impusă de lege suptprefecților este cu neputință. Plășile sunt mari, căile de comunicare rele și mic numărul suptprefecților. Consiliele județene nu se ocupă cu activitate și cu dor de comunele rurale; în multe județe nici socotelile comunelor nu se ieu în timp de câte 2, 3 și 4 ani. Amintim asemenea câ și revictorii școlari sunt în neputință de a-șî face datoria; când se duc prin comune, abia trec prin ele și puțin pot face pentru învățământ. Administrațiunea primăriilor rurale cere imperios îndreptare și îndreptare mare și grabnică. Se seie câ ’n cele mai multe comune notarii sau scriitorii primăriilor sunt cei cari au în mână conducerea afacerilor. Acești notari, în cea mai mare parte, sunt zei și forte mulți nu sunt dintre omenii cunoscuți și stabiliți prin comune. Legea duce cu ei „sunt însărcinați cu redactarea actelor și prescripțiilor verbale ale comunei.“ Rolul lor prin urmare este fórte mare, mai cu sâmă acolo unde primarii nu se in carte sau nu-și cunosc 1 în d’ajuns indatoririle. Neavând răspundere de actele lor, care cade numai în sarcina primarilor, ei comit mai întotdeauna faptele cele mai cutezatore, în paguba intereselor primăriei și ’n paguba particularilor. .. Décà notarii ar fi supraveghiațî d’aprope—și nimene nu-i supraveghiază des și bine—cu greu ar putea s’abuseze de posițiunea lor și să comită tot felul d’abaterî. . Noi stăruim a crede ca pentru a s pedica reul trebue ca supt prefecții, prefecții și consiliele județene viziteze pe rând comunele și se nu le viziteze în trecut și cu biciul în mână, ci ca adevărați gospodari, ca adevărați instructori și amici ai dreptății și ai moralității. Credem câ trebue a se curăți primăriile, pe cât cu putință va fi , de notarii cari nu sunt din comună , ci pe d’altă parte să se facă și ei răspundători împreună cu primarii, de tote actele pe cari le vor face și pe cari ar trebui se le semneze împreună. ^»! Dorința nostră ar merge încă și nai departe : am voi ca notarii sé nu fie numai nișce simplii scriitori ai primăriilor, ci nișce adevărați delegați ai consiliilor județene în consiliile comunale. Pentru acesta casé ar trebui să se numescá sătiani tineri cu soiință de carte și cari să fie și mai bine plătiți ; — comunele rurale nu pot face asemeni cheltueli fară a li se veni în ajutor. Prin legea cârciumilor și prin oricari alte mijllace consiliere județene și Statul trebuie sé gasesca banii ^ebuitor pentru a veni în ajutorul comunelor rurale cari sunt mai sărace, câci, mai repetim, sunt economii cari în loc de căștig mari pagube aduc. In fine, deputații și miniștrii trebuie să se pue serios pe lucru pentru a face ca prefecții, supt-prefecții și membrii consiliilor generale se viziteze des și pe rând comunele rurale, se cunosc de aprope tóte pasurile, tóte trebuințele și tote relele și necurmat, în înțțelegere cu sătianii să lupte d’a curma reul ș'a face treptat tot binele ce trebuie să se facă, s’au furat banii. Nu s’a găsit asupra lui decât un poemă nihilistă ș’uă seringă cu morfină. Londra, 2 Noembre.—Ancheta a probat cu esplosiunea ce s’a făcut Marți într’un tunel la Londra, e datorita unor mâni criminale. Compania drumurilor de ferdură recompensă celui care va descoperi pe vinovați. Constantinopole, 2 Noembre.—Amiralele Hay, comandantele escadrei engleze acum în stațiune la Smyrna, a sosit; va fi primit mâne în audiență de Sultanul. DIN AFARA FRANCIA Times, vorbind despre desbaterile din Camera franceză asupra cestiunii Tonkinului, scrie urmatorele : Credem a esprima opiniunea generală a Englitezei când difera cu Francia, judecând cu puțină maturitate gravitatea situațiunii, tinde spre uă posițiune care ar face forte delicate relațiunile iei cu Englitera. Cu totă marea iei bună-voință, Englitera va fi pate silită de evenimente să ia uă atitudine pe care n’o dorește. Până acum atât presa cât și bărbații de Stat al Engliterei au vorbit cu un ton domol, și se pare ca Francia a înțeles toa acesta reservă. Acum a venit însă vremea când trebuie să’nceteze un asemene reservă. Guvernul francez a intrat pe un cale care este periculosa pentru înțelegerea reciprocă dintre ambele State. Atitudinea Franciei, care provocă resbelul cu China, este un atitudine pe care Englitera nu pate s’o privescä cu nepăsare. GERMANIA Norddeutsche Allgemeine Zeitung a început publicarea unui șir de articole asupra literaturei social-democratice, în care facând alusiune la participarea partitei lucrătorilor la alegerile comunale din Berlin, încheiă cricând cu legea contra socialiștilor numpedică uă acțiune moderată a lucrătorilor, pe când din nooa scriere a d-lui Bebel, „Femeia în societate“, rezultă ca înlăturarea legii ar provoca oă mișcare mare, ca și mai nainte din partea socialiștilor. AUSTRO-UNGARIA Isiarul croat Pozar, care apare în Agram, respundând la un articol din die Presse, scrie între altele : Croaților le-a mers întotdeauna forte rea așteptând un sprijin de la Viena. Așa s’a întâmplat în anul 1848 pe timpul lui Schimerling, ca și pe timpul d-nilor Herbst și Giscra. Croații au fost întotdeauna și sunt și astăzi gata pentru lupta politică contra puterii unite Viena-Budapesta. Este cunoscută sistema ce urmăreste cornițele Taaffe în Dalmația și d. de Kallay în Bosnia contra tot ce este croat. Croații nu se vor întemeia de aci încolo, ca și pe ne astăzi, decât pe ei însuși. Nu este nici decum un șovinism când Croații cer menținerea legilor și a legii de compromis; ei cer ca Banul să nu fie un simplu funcționar al ministerului-președinte ungur, ca ministrul croat să nu fie responsabil față cu Reichstagul ungur, ca autonomia croată să nu fie dependințe de ministrul croat de finance. Drepturile și pretențiunile Croaților nu sunt în contradicere cu interesele monarhiei, pentru care Croații au fost acum ca și ’n totdeauna gata să-și sacrifice averea și sângele lor. ENGLITERA Prin ciiaiele și societățile conservatore ale Englitezei se protestă contra apropiatei evacuări a Egipetului și contra „bilului libert“ susținut de vice-regele Indiei, prin care se pun Europeanii supt jurisdicțiunea tribunalelor indiene. Cunoscutul membru în Parlament, d. Plunkett, a vorbit asupra acestei din urmă cestiuni într-un meeting ținut în clubul conservator de la Carls-Court, și sine câ „bilul libert“ este primul pas spre inmormântarea dominațiunii engleze în Indii. Daily News, vorbind despre aceste declarațiuni, dice . Atât în privința Egipetului cât și în privința Indiilor, a trecut vremea discuțiunii, și acum ne aflam în fațaotărîrii ne stramutate a guvernului de a evacua țara lui Faraon și d’a lăsa Egipetul pe sema Egiptenilor, ci în Indii de a da Indianilor dreptul lor cel mare prin introducerea „bilului libert “ De asemene și Pall Mall Gazette combate protestele contra evacuării Egipetului printr’un articol care pare inspirat și’n care se duce între altele: BonÖ când toți omenii înarmați din Egipet nu se vor afla supt ordinile lui Tewfik, până când taie petițiunile pentru a împedica abuzurile nu vor fi adresate lui și miniștrilor lui, în finne, până când autoritatea sa personală nu va fi vădită, publică naintea tutor supușilor săi spre a pedepsi pe reafacători și a răsplăti pe cei cu simțiminte bune, suveranitatea Kedivului nu va putea fi altceva decât uă simplă batjocură. Până când trupele nostre vor rămâne în Egipet, Kedivul nu va fi în stare a fi considerat altfel decât ca un păpușe de nerespectat pe uă scenă englesâ. El depinde prea mult de noi. Monopolisâm totul, facem totul, controlăm totul. Suveranul Egipetului nu pate să ordone nici măcar spănjurarea unui trădător, fară ca să fie mai întei hărțuit în Camera comunelor, ca cum ar fi un impiegat inferior al ministerului de interne. Cu cât ne îngrijim mai mult de a exercita un control legitim asupra Egipetului, cu atât trebuie mai mult să facem să dispară orice apariții estemare a presinței nóstre acolo. Nu există uă altă metodă spre a stabili autoritatea Kedivului pe un bașa solidă. Citim următorele în Tremden-Blatt de la 31 Octombre: Naviturile rusesc spre Herat, au făcut pe guvernul din Kalkuta să trimită la Quettah (Kelat), puntul principal al fruntariei sciințifice a lordului Beaconsfield, un garnisonă de un batalion și după baterii de trupe engleze, apoi după regimente de infanterie și un escadron de trupe indigene, spre a forma acuă posițiune militară. Un telegramă din Londra, cu data de 31 Octombre și publicată de Neue freie Presse, anunță urmitarele • Intr’un discurs pe care l’a ținut erl în Buxton, marchizul de Hartington esprima speranța ca d. Gladstone va putea, în banchetul ce se va da peste puține zile în Guildhalle, să dea asigurarea ca pacea europeană este asigurată și ca au fost împăcate neînțelegerile ce stau să isbucnescă între Englitera și Francia. Intrucât privesce Egipetul, apoi Englitera și-a ținut cuvântul ce a dat Europei, și după ce a asigurat acolo menținerea ordinei și respectarea intereselor europene, nu rămâne acolo, spre a și asuma uă și mai mare răspundere, care e deja destul de mare pentru regatul britanic. Bursa a fost domolă din causa rezumatului publicat de Times asupra cestiunii franco-chineze și din causa declarațiunilor d-lor Hartington și Dilke, cu peste căteva săptămâni va fi redus într-un chip însemnat numărul trupelor engleze din Egipet și câ trupele cari vor mai rămâne acolo vor fi aduse de la Cair pe caste, de vreme ce nici Kedivul, nici miniștrii săi nu doresc menținerea unui număr mare de trupe în Egipet. RUSIA ziarului Novoje Vremja i-au făcut declarațiunile comitelui Kalnoky impresiunea ca ministrul austro-ungar voiesce să se lepede acum de politica de reciprocitate pe care o observa anul trecut. Nu cumva cei din Viena, întreba diarul rus, voiesc acum, după ce ați năbușit răscula din Brzegovina și Bosnia, să creda câ e de prisos a mai ține sema d’aci încolo de politica rusă și a da afacerilor orientale, fără consimțimentul Rusiei, că altă direcțiune ? Cu tote acestea, cornitele Kalnoky a vorbit în urmă și despre relațiunile amicale reciproce dintre ambele State vecine ca uă garanție de pace. Aa dovedi despre existența acestei reciprocități, adaogă diarul Novoje Vremja, s’ar da decă diplomația austriacă nu s’ar amesteca în afacerile bulgare, fie chiar pentru ca Rusia nu cere vre-uă esplicațiune nici în privința termenului ocupațiunii din Bosnia, nici în privința organisârii de trupe indigene în acesta provincie, care este pe jumătate încă a Turciei. TURCIA Ex-ministrul d. Forster, care s’a reîntors chiar acum din călătoria ce a făcut în priunte, declară într’uă între vorbire că sunt colosale schimbările ce s’au făcut în Bulgaria și Rumelia Orientală de la 1S76 incóce.