Romanulu, ianuarie 1884 (Anul 28)

1884-01-26

ANUL AL XXVIII-LE Voiesce și vei putea ANUNCIURI Linia da 30 litere petit, pagina IV..............................40 bani Det °­a­n­a­a Hi.............................2 lei — „ Inserțiuni și reclame pagina III și IV linia . 2 „ — „ A se adresa , IN ROMANIA, la adm­inistrațiunea diarului, IN PARIS, la Havas, Laffite et C-nie, 8 Place de la Bourse. TIA VIENA, la d-nii Haasenstein et Vogler, Wallfischgasse 10. lA FRANCFORT, S. M. — la G. L. Daube et C-nie, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America. — Scrisorile nefrancate se refusă — 20 BANI EXEMPLARUL 14, STRADA DÓMNEI, 14 I,U 25 CALENDAR 6 FAURAR Cine cere dreptate pentru densul trebue se se silesca se fie drept pen­tru toți. Acesta datorie se impune guver­nelor dar mai mult încă publiciș­tilor. Când guvernele fac acte nedrepte aű­naintea lor opiniunea publică pen­tru a le consura, pentru a le face se îndrepteze greșeala și ’n fine pentru a le ’nlătura, când nu voiesc se curm­e râul. Când ense, noi publiciștii, suntem nedrepți ; când ne lăsam ca pasiunea se ne ’mbrencesca ast­fel în­cât se trecem cu ochii închiși pe lângă dreptate, facem un râu mult mai mare câci amețim sau amăgim opi­niunea publică. Și când vom ameți, și mai cu semn vom amăgi opiniunea publică, ne pare învederat cu mare rea facem națiunii. Ii facem rea, câci uă națiune a­­mețită nu mai umblă ci șioveiește. Ii facem rea, câci națiunea ve­­flendu-se amăgită nu ne mai crede; și atunci ea cade în scepticism sau în disperare. Ii facem râu, caci guvernele ne mai fiind conduse de opiniunea pu­blică luminată, și prin urmare clară, drepta și positivă în criticele și ’n cerințele iei, s’amețesc și dânsele; ș’acea ameținlă le ’mpinge a des­prețul opiniunea publică; ș’acel dispreț le ’mbrencesce la ile­galități; ș’acele ilegalități produc despotis­mul care conduce neapărat la catas­trofe. Acesta credință, dreptá­tea gre­șită, am esprimat-o adese în aceste colóne; am repetit-o și Duminica tre­cută; urmâm a supune acesta opini­­une publicului și confraților noștri­, fără osebire de partite. In primul sân Bucuresci de la 19 Ianuarie­­^Ll­íhl Timpul critică revo­carea doctorului Turnescu din func­țiunea sea de medic primar­ la spi­talul Colțea, învățatul și laboriosul medic a me­ritat și, merită tote laudele ce i se fac, și ne asociam cu cei cari îi re­cunosc calitațile ce are. Eforia, în adresa s­a câtre onora­bilele d. Turnescu, confirmă acest a­­devâr. Ea ânse a crezut câ este bine să facă și densa ceia ce se face în alte țeri. A voit, printr’uă limită de vârstă, se deschidă spitalurile medi­cilor celor mai muoi. Acesta măsură se susține de unii și se critică de alții; la noi se póte critica mai cu­lesnire când este vor­ba d’un învățat, ca doctorele Tur­nescu, și cu dreptate când n’avem să lege în acestă privință. In ceia ce privesce critica ce se face Eforiei (ficendu-se c’a făcut vi­­rimente de fonduri pentru a face clă­diri de oteluri etc., nu putem duce nimic ; necunoscând cestiunea nu putem sei până la ce punt­ea este drepta séa nedrepta. In acesta lumina trebue s’o facă, guvernul care are supravegh­iarea, și Curtea de con­turi căreia i se trimit conturile pe tot anul. Intrebâm ânsă pe onorabilii con­frați de la Timpul deca nu recunosc ânsii cu critica lor ș’a perdut ori­ce valore îndată ce au dis câ d. Dumi­tru Ghica „deturneza fondurile piese „pentru a face clădiri de case gine­rilor sei.“ D. Dumitru Gh­ica este, ca toți bărbații politici , supus criticilor , ca toți omenii a putut și pute face o gresiali. A se duce ânsă, ca el a a­­­­­­­tins un ban din averea publică, în favorea sea sca a rudelor sale, nici un singur om nu póte crede că a­­semene aculare. Ea dar nu pote produce de­cât scădere pentru presă, amețilă și des­­gust pentru public și prin acesta un reü pentru societate. Mai multe diarii au întrebat și întreba : — Ce face guvernul cu cestiunea Dunării ? In facia marelor nedreptați ce de la 1870 necurmat ni s’au făcut de câ­tre tóte puterile cele mari, toți Ro­mânii au dreptul și datoria se se o­­cupe și să se preocupe de cestiunea Dunării. A ne ocupa cnse d’uă cestiune este a lupta s’o lămurim și nu s’o încurcăm. Ce a făcut guvernul se scie acum, în mod positiv, de totă țara și de tóta Europa. Se scie ca el a decla­arat ca, în te­meiul dreptului nostru de stat suveran și riveran, în virtutea tutor tratate­lor și conform cu unanima voință a națiunii, a respins și respinge cele stipulate în conferințele de la Lon­don în contra drepturilor nóstre și fară participarea nóstra la acele con­ferințe. Daca guvernul bine a procedat in­teresul nostru ne impune datoria s’o spunem, tare și clar, ca s’o scie și totă Europa, câci numai ast­fel ser­vim interesele țârei. Deca râu a făcut trebue se spu­nem, âră­și în mod clar și positiv, ce a făcut râu, și ce cerem și cum cerem se facă ? Intr’una din ședințele Camerei din Decembre 1881 d. Lahovary recu­noscând acest adevar a­­ zis: „Nu mă ’nduoiesc ca guvernul a fost de bună credință; în urmă ânse se-i cerem compt de dibăcia sea și de succesul sau.“ Buna credință recunoscută, mai cu semn acum, remâne isbânda și di­băcia. In privința isbândei suntem ase­mene lămuriți; ea a lipsit. In urma unui fapt este fórte lesne se vedem ce s’a făcut rea; cu tóte aces­te mărturii ca nici acum nu vedem ce dibăcie ar fi putut întrebuința miniștrii nostril pentru ca să facă pe Francia, pe Italia, pe Englitera, pe Germania, pe Rusia și pe Turcia se nu priimesc­ nedreptele cerințe ale Austro-Ungariei ? Așceptând dér se s’arate prin care dibăcie ar fi putut guvernul român se oprască tóte puterile cele mari d’a comite uă nedreptate atât de mare, venim la nedibăcia de care este a­­cuzat c’a comis primul ministru prin visitele ce-a făcut guvernelor Ger­maniei și Austro-Ungariei. Am amintit c’asemeni visite s’au făcut de mulți miniștrii și regi și cu regele Italiei a și făcut tratat de a­­liand­ă. Guvernul nostru a dec­larat câ i s’a vorbit de pace, de asigurarea pă­cii ș’a adaos cu el n’a luat nici un angagiament. Repetim dér întrebarea; pentru ce îl acusâm de acest fapt în loc d’a-i mulțumi c’a pledat pentru drepturile și, interesele României ? Să scie câ ’n tómna trecută tóta Europa se temea forte ca va fi nă­pădită d’un mare resbel. Să scie ca Germania este acum ar­bitrul pâcii ș’al resbelului. Se scie c’Austro-Ungaria este ve­cina nóstra. Déca dér s’ar fi deschis sau s’ar deschide un resbel în Oriinte, este de cel mai mare interes pentru noi d’a lupta pentru ca să ni s’asi­­gure neutralitatea. Nu se'an negreșit déca, în asemene cas, vom avea fericirea se dobendim acésta neutralitate a cărei respectare ni s’a refusat la 1876. Serm­ânse ca guvernul nostru este dator se lupte pentru a o dobăndi. Dovada și mai pipăită ca guver­nul nostru bine a făcut, nu se dete acum de câtre cei­laltă puteri că a nostra vecină. Russia trimise pe d. de Giers spre a se ’nțțelege cu Ger­mania și cu Austro-Ungaria. Ifiam­ele rusești spun câ ’nnțelege­­rea s’a făcut și ca ast­fel pacea s’a asigurat. Le sperăm că așa va fi. Credem ânse ca suntem datori cu toții să profitam de pacea presintă pentru a ne face din ce în ce mai cunoscuți Europei, pentru a dobăndi opiniunea publică în favorea drep­turilor nóstre. Credem câ trebue să luptăm pen­tru a convinge pe toți vecinii noș­­trii, mari și mici, câ n’am voit și nu voim de­cât să lucrăm pentru des­­voltarea nostrá morală și materială care nu pote produce de­cât bine pentru toți vecinii noștrii. Credem în fine câ trebue să ne unim cu toții pe acest terâm câci nu­mai ast­fel vom da dovedi tutor pu­terilor câ în numele tezei a vorbit primul nostru ministru când a dis : respectăm pe toți, dar ne vom apăra, pe cât este în putința nóstrá, contra ori­cui va veni se ne loviescu. SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Londra, 5 Februarie. — Discursul Re­ginei, citit aici la deschiderea Parlamen­tului, deditară câ relațiunile Englezezei cu cele­l­alte Puteri sunt amicale; rela­­teza negocierile ce se urmeza acum cu Turcia pentru reînoirea tratatului de co­­mercia, (fice ca învingerea Egiptenilor în Sudan obligă pe guvernul engles d’a reveni asupra ordinilor deja date pentru deșertare, spre a menține ordinea în E­­gipet; dar scopul ocupării acestei țări de câtre trupele englese remâne același ce-a fost explicat anul trecut. Cât despre mi­siunea generarului Gordon în Egipetul de sus, are de scop de a studia cel mai bun mijloc d’a retrage trupele din interiorul Sudanului. Discursul Tronului dire­ct s’a consta­tat semne de îmbunătățire în situațiunea Irlandei și anund­ă ca guvernul va pre­­sinta proiecte de lege relative la întin­derea sufragiului și la organisarea mu­nicipală pentru întrega aglomerare lon­­doniană. Viena, 5 Februarie.—Camera, cu una­nimitate, afară de trei voturi, a trimis înaintea unei comisiuni de 24 de mem­brii proiectul privitor la măsurile escep­­ționale de poliție ordonate de guvern. Propunerea stângei cerând ca comisiunea se depue raportul seu de acum în opt zile a fost respinsă. Munich, 5 Februarie. — A fost a<es la amiadă la banchetul Brand uă încer­care de furt prin efracțiune , hoții văd­ân­­du-se descoperiți traseră după lovituri de foc și fugiră. S’a reușit cu tóte acestea d’a-î aresta. Cair, 6 Februarie.­­ Kedivul a primit de la Baker-pașa cn depeșă anunțând că a fost bătut aprope de Tokar­ de trupele lui Mahdi, c’a perdut în acesta afacere 2,000 de omeni și patru tunuri și ca a trebuit se se întorcă la Suakim cu restul armatei sale. Depeșa adaugă ca soldații turci euro­peni s’au bătut bine. Vi­en­a, 5 Februarie. —­ Os­ter a deputat ților.— In urma primei citiri ce s’a făcut ordonanțelor ministeriale prescriind mă­suri escepționale de poliție pentru dis­trictele Viena, Korneuburg și Wiener-Neu­stadt, președintele consiliului, com­itele Taaffe, a dis câ de mai mulți ani impri­mate răsvrătitore s’au răspândit prin unele clase ale poporațiunii și că măsu­rile ordinare nu sunt îndestulătore spre a combate asocierile secrete și terorismul. Adaugă : „Curtea de Casațiune, con­sultată în mod legal asupra oportunității de a suspenda provisoriu funcționarea ju­riului în districtele citate înainte, a dat consimțimentul sau fără reservă. Guver­nul este convins ca numai că mică frac­țiune din poporațiune escită agitațiunea; cu tote acestea guvernul crede de datoria sea de a protege poporațiunea întregă. Va esecuta prin urmare cu rigore măsurile ordonate, fară a întrece cu tote acestea scopul urmărit. In vederea naturii lucru­rilor, guvernult se vede obligat d’a nu da pentru moment explicari mai întinse.“ JOUI, 26 IANUARIE 1884. Lumînează-te și vei fi. ' ABONAMENTE In Capitală și districte: un an 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țcrile Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa : IN ROMANIA, la administrațiunea ziarului și oficiate poștale. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8, Place de la Bonn­e LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15, STeischmarkt. IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustavo Croce, Via San Franci­six» da Paola (N. D.) 15, Genova. — Articolele nrepu­blicate se ard — DIN AFARA GERMANIA­ ­ ții Le Temps din 2 Ianuarie prime­ai urmatorea telegramă din Ham­­% : Senatul din Hamburg a examinat ces­­itunea d’a sei decă nu s’ar cuveni să pro­tejeze în contra tratatului de comercia­l renegat între Germania și Spania și ra­­.id TR de Reichstag, în luna iuliu trecut, aclt tratat,nu ține în destul socotelă de­ interesele orașului Hamburg. Cu a­­câtă ocasiune, doctorele Wex, șeful stâla­­gm, a declarat că dorea aneesiunea forte birândă a Hamburgului la regatul Pru­sie; el a amintit ca în 1866 mareșalul Mjiateuffel­direa unui senator din Franc­, fo­l-pe-Mein : „Măugăieți-vă; ați fost în­­ghijiți do uă dată fără a suferi mult; ceî­­i-ați vor fi mâncați cu încetul.“ Docto­rul Wex adaogă ca interesele Hambur­­gu­ri nu vor fi îngrijite de­cât prin a­­nexiune. Aceste cuvinte au provocat câte­va pro­­fesari. AUSTRO-UNGARIA citim urmatorele în Deutsche Zei­tul j de la 4 Februarie: Gî­cine vrea binele capitalei imperiu­lui și poporațiunii iei, nu póte dori în acest moment alt­ceva mai arginte, de cât ci ministrul-președinte se se grabesca cât mai tare spre a expune în ședință publică a parlamentului motivele care au provocat proclamarea stării de asediu a­­supr­a Vienei și a împregiurimilor iei. Ori cât in­ seriose vor fi declarațiunile mi­­nisteilun, totuși speram ca ele vor aduce acea lumină care este absolut trebuinciosă ■ spre se putea judeca situațiunea. Actual­­mint poporațiunea e îngrijată și în tot se ivesce un nou scompt.. care măresce și mai mult îngrijirea. Ne place a crede câ uă e spunere francă, fară re­serve a tutor acelor eveniminte care sunt adevărata cauză a stării de asediu, va avea un efect bine-făcător asupra spiri­tului poporațiunii. Partea matur cugetă­­tare a poporațiunii crede câ cele după atemate întâmplate în Florisdorf nu’au putut fi pentru guvern singurul motiv care l-au făcut să ia măsuri escepționale. Aceste după crime, ori­cât de grele ar fi ele, nu explică în de-ajuns măsura de a esclude oă poporațiune de mai bine de un miilion, și pentru un timp nedeterminat, de la cele mai însemnate și prețiose drep­turi politice ale iei. Lumea își duce în genere ca guvernul trebue se fi aflat des­pre «re­ care plănuire, care îl au silit se facă acest demers. De altă parte­­ ziarele germane a­­cordă u­ atențiune din ce în ce mai mare lucrurilor ce se petrec în Aus­tria. Prin Germania se susține ca în lupta ce se urmeza acum în Austria, se află în joc lucruri mult mai se­­riose. Mai ales desbaterile asupra ces­­tiunii limbii par a fi luminat diarele germane. National Zeitung publică în acesta privință un articol în care se discută situațiunea Germanilor din Austria și scopurile urmărite de că­peteniile slave. Articolul încheie ast­fel : Față cu represintanții dreptelor, ora­torii stângelor au produs impresiunea câ sunt nisce cetățeni onești cari țin cu tă­rie la menținerea imperiului. Propunerea Wurmbrand n’are de fapt alt cuprins de­cât acela ca voiesce să rădice caracterul istoric al Austriei mai pre­sus de discu­­țiunile zhilnice. Acesta n’o voiesce însă actuala majoritate din Camera deputați­­ților și de aceea ea a scrut să tărăgăias­­că mai bine de un an aducerea la ordi­nea dilei a unei propuneri care nu-î con­­venia. Nu este exact câ d-nii Plener și Sturm au făcut alusiuni răutâciose la Ger­mania și la intențiunile principelui de Bismarck în privința germanilor din Aus­tria. Cei dupî­i oratori au dis : Astă­zi se află în Austria la cârmă elemente filo-slave; pentru principele de Bismarck este d’uă mare însemnătate alianța cu Austria, deci el ține sema de simpatiile și antipatiile acelor elemente și de aceea d-sea a de­­saprobat pe liberalii germani din­ Austria, cu cari de altmintre și d-sea nu prea e prieten. Este natural ca presa oficiosă să nu­­mesca separatist, nereal și revoluționar tot ceea ce nu se află în programa co­mitelui Taaffe. Dar ce conține programa comitelui Taaffe? Nimic alt de­cât aceea cu­di-sea doresce împăciuirea. National Zeitung dice în fine ca acest ne-succes al propunerii Wurm­brand este un simptomă neliniștitare pentru monarh­ia Habsburgicalt. El prevede câ va veni uă vreme când Germanii din Austro-Ungaria nu vor mai ține în fren elementele slave din imperiu; catolicismul roman al Sla­vilor nu-i va împedica de a intra în cercul de atracțiune al panslavismu­lui rus. National Zeitung reproduce, spre a-și întemeia acesta opiniune, că declarațiune rusofilă trimisă din Praga diarului Novoje Vremja. ENGLITERA Șeful oposițiunii de la Camera co­munelor, sir Stafford Northcote, a informat de curând în mod oficial și cu mult scompt pe colegii săi ce se va opune la proiectul de adresă ca respuns la discursul tronului, și va pro­pune un amendament privitor la aface­rile Egipetului. După cum ni se scrie din Londra, spune V Indépendance herge, e puțin probabil ca oposițiunea va încerca se restórne ministerul cu a­­cesta cestiune și prin urmare, ca a­­mendamentul lui sir Stafford North­­­cote va lua forma unei moțiuni de censură directă. Dar amendamentul în cestiune va implica că critică la care guvernul va fi ținut să respun­­dă nu numai apărând atitudinea sea trecută, dar indicând atitudinea s­a viitore față cu Egipetul și cu Suda­nul. RUSIA ț­iatul Petersburgskija Wjedomosti află ca autoritățile chineze au res­trâns trecerea comercianților ruși prin Kalgaria numai la orașul Kașgai, și au interzis importul ceaiului rus în ținutul In­. SERBIA Uă telegramă din Belgrad, cu data de 3 Februarie și publicată de Neue freie Presse, anunță urmatorele : Din causa unei mari agitațiuni electo­rale, au fost destituiți oă mulțime de func­ționari și profesori. Prin cercurile oposițiunilor se crede câ resultatul electoral va fi următorul : Li­berali 60 pene la 70, radicali 25 pene la 30, progresiști și fară colare politică 34 penă la 40. Acest resultat , chiar daca s’ar mai adăuga cei 44 deputați pe cari îi numesce guvernul, ar da uă majoritate absolută oposițiunii. mmm electorala in englifera Eri, d. Gladstone, ne spune V Indépen­dance beige din 1 Februarie, a primit suc­cesiv la Downing street nu mai puțin de trei însemnate deputațiuni venite pentru a sprijini pe lângă densul proiectul de întindere a sufragiului. A fost mai anteni­să numerosă delegațiune a congresului societăților Trades-Unions, condusă de de­­putații-lucrători d-nn­ Broadhurst și Burt și numărând printre membrii săi lucrători de­­ mine, țărani, lucrători din tote catego­riile, cari au luat cuvântul înaintea d-lui Gladstone și au afirmat câ aspirațiunile lor la dreptul de vot nu erau mai puțin vii fiind­ca se abținuseră până aci de a se manifesta prin tulburare. După delega­­țiunea de la Trades-Unions, a venit de­­putațiunea asociațiunilor liberale înain­tate din Leeds și represintanții asocia­țiunilor liberale din Londra, cari au ex­­primat d-lui Gladstone nerăbdarea lor de a vedea acordându-se dreptul de sufragiu poporului, în cea mai largă măsură po­sibilă. Tutor acestor interpreți ai opiniu­­nii publice, d. Gladstone a respuns în a­­celași mod: el a dec­larat că presintarea unui proiect de reformă era­otărîtă, câ de la cuvinte guvernul va trece la ac­țiune. Primul ministru n’a lipsit, de alt­minteri, d’a semnala delegaților oposițiu­nea care să pregătesce reformei, mijlo­­cele de înlăturare, de obstrucționium, de resistență indirectă prin care torii se vor încerca s’o împedice. Lord Salisbury jus­­tifică de mai nainte tote aceste prevederi, cerând ca țara să fie consultată în pri­vința unei reforme în favorea câreia dânsa n’a încetat d’a se pronunța de mai multe luni. ADUNAREA DEPUTAȚILOR SESIUNEA ORDINARA Urmarea ședinței de la 24 Ianuarie D. I. Rădulescu e de părere ca sum­a totală a veniturilor statului nu e prea mare pentru că țară ca a nóstru, mai eu semn câ d-sea crede ca s’aduc țârei ser­vicii în proporțiune cu acestă sumă. In privirea evaluărilor, d-sea crede ca unele din ele sunt prea urcate și se citază a­­nume. Ast­fel e suma impositelor indirecte, ast­fel suma ce se impune comunelor pen­tru întreținerea pompierilor. D-sea cere reducerea acestor sume și echilibrarea bu­getului cu un escedinte. D. Em. Porumbaru observă câ, de câți­va ani, bugetele se încheiă cu escedinte; dér­e­rea ca acele escedinte se întrebu­­ințăză pentru echilibrarea bugetelor. Su­mele din vendarea bunurilor să nu se treca în bugetul ordinar. In privința im­pozitelor, e necesar a se introduce uă re­formă, spre a tacsa și averea mobiliară. D. P. Grădișteanu dice ca acest buget nu să pute lua în considerare de­cât dacă s’ar deduce din cap. creditelor estra­ordi­­nare suma ce se va produce prin noțiile imposite. De­și nu-s depuse tote buge­­telej d-sea amintesce ca perceperea im­pozitelor costă prea mult și se miră că comisiunea a putut admite acea mulțime de funcționari pentru percepere. Funcțio­narilor li să plătesc serviciile lor, cum să face dor cu apartamentele difer de la un minister la altul ? Magistrații sunt mai puțin plătiți de­cât la Regulamentul organic și ministrul justiției nu a putut dobăndi nici un sporire de la onorata comisiune bugetară; un fupt-prefect e mai mult plă­tit de­cât un președinte de tribunal; în financie sunt și mai mari apartamentele și funcționarii mai numeroși de­cât ar trebui. Justiția cere­a să spori apantamentele magistraților, e mijloc d’a le spori prin buget, supt formă de diurne. Reforma impositelor o doresce , o cere și d-sea, pentru ca nu e drept ca cămătarul să căștige, fară se plătască și Statului ceva. D. I. jIfrătianu pe lângă alte merite mari, are­, mai cu semn după, care for­­meza cununa­rea,, înflorirea armatei și înflorirea financielor. Termine­ și opera prin modificarea sistemei impositelor. D. Prim-ministru, respundând la spaima d-lui Negulici despre mulțimea imposite­lor, dice ca acum câți­va ani un străin să mira cum putem duce Statul cu așa de puține impozite. D-sea a răspuns ca suntem țară democratică și acesta ne costă puțin, pe când dacă am avea că aristo­crația, care e fala ori­câteî țâri, ne-ar costa mai mult. Facă comparațiune d. Negulici între Statul nostru, care a tre­buit să creeze tot, și Statul bătrân și va vedea ca sunt departe impositele de la noi de cele din [Austro-Ungaria. In alte State, funcționarul nu numai plăteșce imposit pentru lefi, ci e chiar imposit progresiv. Și d-sele îi vine se trece pe tărâmul impositului mobiliar, nu însă acum, ci la timpul seu. Podăritul, ca dreptate, e im­­positul cel mai drept, dar ca străgănire nu e bun. Cu privirea unvei tacse pe prune, răspunde câ acest imposit înlocu­­ieșce pe cel vechiu, care producea 900 mii lei și da loc la veciațiuni, care erau mai rele de­cât chiar impositul. Apoi 2 lei de pogon e mult, mai cu semn când determinam și numărul prunilor ce tre­buie se fie într’un pogon ? Escedentele nu s’au întrebuințat pentru echilibrare, ci pentru armată și speră ca, în anul a­­cesta, tot așa se va face. De la 1867, a presintat Camerei pro­iectul pentru impositul mobiliar, dar n’a reușit; la 1878 s’a presintat din nou și nu câ spiritul Camerei era rea, dar nu s’a putut găsi formula adevărată și drepta pentru acest imposit. [Cât despre camătă nu prin impositul mobiliar pute fi lovită ci prin formare de instituțiuni de bancă, întindând creditul cât mai mult, am ajuns a ieftins banii. D-sea e proprietar, dar nu scie de ca averea mobilă nu e mai respectabilă de­cât cea tonciarâ. Amănduuă trebuiesc puse la imposite, dar averea mobilă plătesce și ea în imposite indirecte, nu însă cât ar trebui să plutescá. D-sea va aduce legea, dar afirmă ca nu vom putea atinge tote capitalele, de vreme ce mai tote împrumuturile nóstre sunt scutite de im­posite. Deci, nu putem pune imposite pe obligațiuni, dar vom scăpa și de acest pri­­vilegiu. Cât pentru magistratură, uă muș­cătură de consciință a îndemnat pe d. Grădișteanu să dică ceea ce a (jis. I)-sea voiesce sporirea lefii magistraților ș’a propus-o; cei ce au combătut-o, ar trebui s’arate alte mijlóce. Lefile supt-prefecți­­lor s’au mărit, nu prin elocința ministrului de interne, ci prin influința mare și ju­decata drepta a fostului ministru de in­terne d. C. A. Rosetti. In resumat, c-sea e de părere ca, reformelor ce întreprin­dem să le dâm basa nestrămutată a prin­­cipielor rasei greco-latine. Discusiunea să închide. Bugetul general să ia în considerare. Se citesce art 1: impositul fonciar, în sumă de 9,300,000. D. N. Ionescu combate acest capitol, pentru motivul ca daca a crescut suma acestui imposit, contribuabilul a fost sters de câtre perceptore, care este el însuși

Next