Romanulu, iunie 1884 (Anul 28)
1884-06-03
ANUL AL XXVIII-LE Voiesce și vei putea. ANUNCIURI Linia de 30 litere petit, pagina IV..............................40 bani Deta „ , „ „ III....................2 iei i „ Inserțiuni și reclame pagina III și IV linia . . 2 . — „ A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea parului. IN PARIS, la Havas, Laffite et C-nie, 8, Place de la Bourse, LA VIENA, la d-nil Haasenstein et Vogler, (Otto Maass). LA FRANCFORT, S. M. — la G. L. Daube et C-nie, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America. — Scrisorile nefrancate se refusă —120 BANI EXEMPLARUL REDACȚIUNEA 14, STRADA DOMNEI, ADMINISTRAȚIUNEA 1, STRADA DOMNEI Directore politic și gerante respuixletor . C. A. ROSETTI. putații cari au susținut libertatea cuvântului și vom felicita și pe senatorii cari vor remănea credincioși drapelului național prin care au dobândit încrederea și susținerea națiunii, și stima poporelor libere. DUMINECA, 3 IUNIU 1884. Luminetate și vel fi. ABONAMENTE In Capitală și districte, un an 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tóte țerile Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diarului și oficiele poștale. LA PARIS, la Havas, Laffite et Cune, 8, Place de la Bourse. LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15, Bleischmarkt.. IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustave Croce, Via San Francesco de Paola (N. D.) 15, Genova. — Articolele nepublicate se ard — BUGURESCI ln CIREȘAR 1884 pipa de erî va fi, pentru Parlamentul român, una din acele pe care înțelepții și clar-vedetorii noștri strămoși. Românii, aveau, obiceiul d’a le însemna cu uă patru albă. Ș’acesta din mai multe punte de vedere. Se discutau amendamentele introduse de Senat art. 24 și 105 din Constituțâine. ]yial ănteiu, discursurile d-lor N. Ionescu și C. A. Rosetti, au sdrențuit vălul ce adăpostia—ca să întrebuințăm uă elegantă espresiune ministerială— „șurupurile“ dibacilor care, neisbutind d’a dreptul, voiau se încătușeze și chiar se desființeze presa, pe furiș. D. C. A. Rosetti, după ce a dovedit cât de contrarie libertății presei și intereselor naționale sunt amendamentele Senatului, și-au depus demisiunea de deputat, declarând cu d-sea care a trecut cu presa prin tóte nefastele sugrumări, ș’a luptat necurmat până a vădut’o liberă, nu mai póte face parte, nici peste 4, 5 dile câte au mai rămas, dintr’uă Cameră care permite sugrumarea presei, mai cu semn când din partea guvernului nu se rădică nici uă protestare. Discursurile și póte și protestatarea retragere a d-lui Rosetti a făcut uă o puterică impresiune. Toți vedeau și simțiau ca adevărul de partea bătrânului și neobositului decan al presei era, și pote d’aceea, mai în unanimitate, s’a admis modificarea ibridei redacțiuni a Senatului. Amendamentul adoptat, la art 105 — singurul care a dat loc la cea mai lungă discusiune,are urmatorea cuprindere : * „Acțiunea pentru daune-interese resultând din fapte și delicte de presă nu se pote intenta decât naintea aceleiași juridicțiuni. „Numai comisiunea juraților va judeca și se va pronunța asupra daunelor interese și asupra cuantului lor.“ Acest amendament, contrar în esența lui celui votat de Senat, a fost adoptat cu.... voturi în contra... Camera dor a menținut ideia sea primitivă, ideia care a fost pururea în fruntea programei partitei liberale. In aceste timpuri durerese când neconstanța în principie pare a fi că regulă din ce în ce mai generală, votul de ieri este uă ușurare pentru conștiințele curate și pentru inimele oneste, uă încuragiare pentru omenii și partitele cu adevărate convingeri. Dar—și ne credem détori d’a spune acesta încă vă dom și pe față—duplicitatea observată de unii în mai tot timpul desbaterilor publice asupra revizuirii, în ședința de ieri, ajunsese la culme. Guvernul la rândul său s’a silit a tăgădui evidința și—cu tóte somațiunile ce i s’au făcut—a refuzat d’a lua angagiamentul solemn d’a susține din tóte puterile lui la Senat, amendamentul Camerii. Miniștrii, cari sunt deputați, au votat și d’astă-dată, ca și la prima votare, pentru amendamentul Camerii. Vede-vom ce vor face acum miniștrii senatori. In asceptare, constatăm ca, cel puțin întru cât privesce presa,guvernul n’a manifestat unirea și înțelegerea ce a arătat-o în tote celelalte lucrări ale reviciuirii și care era dator s’o aibe, câci i-o impune Constituțiunea. Cât despre noi, felicităm pe de DISCURSUL D-LUI CA ROSETTI rostit în ședința Cameră de la 1 Iuniu. D. C. A. Rsetti. D-lor deputați, ve rog să mă onorați cu puțină atențiune, câci vă promit câ vom face tot ce voi putea ca se nu vă ostenesc. Cred, cum clicea Arago, câ politeța oratorului constă în a fi clar; eu mai adaug și în a nu osteni pe auditorul seu. Acum îmi este și forte lesne să fiu scurt, pentru ca oratorul care a vorbit înainte, în sensul în care mă voiü sili să vorbesc și, eu, a spus tot, cel puțin în ceea ce privesce art. 24 și a vorbit ca maestru, și ca un lacom ce este, n’a mai lăsat nimic celor-lalțî, cel puțin mie, toți maeștrii sunt lacomi, coprind tot. D-lor, nu voiui vorbi de art. 24 mai nimic, pentru ca încă vă dată, după mine, a spus tot onor. d. Ionescu, voiți repeta numai două sau trei punte; le voiți resuma și voiți cile : Să trimiteți pe Suveranul Românilor a fi apărat la tribunal, dar nu la jurați! Eu gândesc câ nu trebue să-l trimiteți nicăeri și afirm, câ El nu se va duce nicăeri să ceru apărarea sea, orîcine va fi la minister; afirm ca nu-și va cere aperarea, onerea lui de la nici un tribunal, și nici chiar de la jurați. Dar când va fi să ceru un asemenea proces, negreșit ca s’ar duce la jurați pentru câ din plebiscit a eșit și la plebiscit se va duce. (Aplause). D. N. Ionescu. Plebiscitul este oprit. D. C. A. Rosetti. Ense represintanții plebiscitului nu sunt încă opriți; li s’au luat multe drepturi acum câțîva ani de un alt guvern, și-’mî pare rea ca guvernul nostru nu le-a redat, dar celor cari nu sunt la guvern le vine bine să critice, pentru ca este lesne a critica și anevoe a face. Însă eu m’am plâns de guvernul nostru, și mă plâng, ca nu a restabilit acele cestiuni cari s’au luat de la jurați, și n’am trebuință să mă mai plâng, câci pedepsa și-ai luat’o, câci cei cari au combătut tóte libertățile le apără acum. (Aplause): nu cred ca pote fi uă pedepsit mai mare decât acesta. Uo voce. Ați venit la pocăință. D. C. A. Rosetti Toți când suntem în oposițiune, suntem pocăiți. (Ilaritate). Daca nu mă înșel, d. Scriina a dis în Senat, atunci când l'a întrebat un străin care este oposițiunea, a dis ca acei cari nu sunt la guvern. Prin urmare, die ca este uă mare greșală ce comit cei cari vor se sustragă apărarea Suveranului nostru de la jurați. Mai adaug ca, după mine, comit un mare greșala cei cari trimit la tribunal pe suveranii străini, câci, mai cu semn, pe cât timp la noi judecătorii sunt numiți și scoși în orice moment, fără să fie dator ministrul să spună pentru ce, străinul va dice: — tu n’ai voit să mă apere; tu trebuia se ceri să mă apere judecătorii, și când judecătorii nu vor osândi, el va protesta zicând : tu ești stăpânul lor, de ce dar nu i-ai destituit pe toți ? Din acest punt de vedere, — care nu cere nici o explicare pentru d vóstra — die, care fac cei cari trămit pe suveranii străini la tribunal. D. președinte fuse ca nesocotim suveranitâțile și le punem în rândul celorlalți. Să mă ierți, die, am o credință contrarie și die , noi dam dovedi ca respectam pe suverani, când îi punem în rândul națiunei întregi și î presintam înaintea suveranității națiunei. In cât pentru peștele de care vorbii, vă rog să-mi veniți în ajutor, am uitat cum ați cjist a> da ! «cât pentru peștele din apă care pate să înote cum va voi,“ apoi nu credeam c’o să ceri să punem pe suverani ca pe pesci, pe uscat, ca se nu mai puta înota, ci din contră, c’o să recunosc câ-i punem în sînul nostru pentru ca să puta înota în largul lor, și în acea apă unde vor putea se dobéndescu totd’auna dreptatea. Dar trec peste art. 24 și vin la art 105. D-lor, acest art. 105 este acela care a făcut pe Cameră să cera reviețuirea lui. Redacțiunea acestui articol era făcută repede și mai cu semn este luată după Constituțiunea Belgiei. Vedeți. d-lor, Belgia a făcut o Constituțiune după o revoluțiune din cele mai uriașe, făcută tocmai ca se scape din robia în care era sau credea ca este, —ca să nu se ducă cu atac pe vre-un suveran străin. A făcut o revoluțiune, și nu a avut în vedere — și nici ca putea să aibe în vedere — se pună în Constituțiune decât suferințele cari îndurase până aci, celelalte suferințe pe cari nu le îndurase, nu le-a pus, și nici nu le-a venit în gând ca pot să fie alte suferințe pe cari nu le îndurase. Afirm acesta, pentru ca și noi am făcut tot așa, ni se părea ca nu putea să fie o garanție mai sigură, mai clară decât aceea pusă în acest art. 105. Dar, d-lor, cei cari merg și învăță dreptul au multe daruri, multă putere, să vede însă, cu voiesce natura să scadă câte ceva de la cei cari au putere prea multă, câci prea ar fi stăpâni absoluți și de aceea natura a făcut ca uneori legistim să se înșele și ei în combinarea articolului cutare cu cutare, să perda calea cea drepta. (Aplause). Așa s’a făcut la noi. S’au găsit legisti cari au dat alt înțeles acestui articol: vorbesc de legistii pe cari îi serm, și o respect, și cari au tălmăcit acest articol într’un fel cu totul restrâns, de cel care îi au fost dat constituanții. Prin urmare, ca se nu se mai întâmple asemenea greșeli, sincere, s’a cerut să se revizuiască articolul, spre a se explica astfel încât să nu mai fie încurcătură. S’au găsit alți legiști cari au susținut acum să se pună în lege ca delictele de presă să mergă la jurați, însă cauțiunile de daune interese să mergă la tribunal. Nu trebue și nu pot, eu, să discut cu legiștiî, cred ease ca pot vorbi cu d. Stătescu, care este învățat, sincer, liberal, patriot, inteliginte. Astfel, orice cuvânt ese din gura mea, este un diamant bine cântărit, și toți cred ceea ce spune, câci spune numai ceea ce crede ca este un bine pentru țara lui. Ne va erta d-sea și pe noi, cari nu credem în a tot solința unui om, să susținem câ și d-sea s’a înșelat. (Aplause.) Numai un singur lucru nu pot , nu trebue să ert unui bărbat ca d. Stătescu. Liber, și chiar da tot este se combată ceea ce crede ca este reu, să nu ne ia anse pe toți în rîs, credend ca nu înțelegem nimic. Acesta este prea tare, și mai cu semn pentru un om de putereade inteligința și de sciința d-sele Astfel fiind, numai cu d-sea voiü combate articolul Senatului. E că ce dise d. Stătescu : „D-lor senatori, votul Senatului prin care a respins amendamentul Camerei în privința acțiunei publice ați vădut c’a ridicat multe critici nu numai în presă care este partea interesantă (1) în causă, dar chiar și afară din Presă, în cercurile politice.“ Voci: Interesat. D. C. A. Rosetti. Vedeți câ greșisem în contra mea. Cum? D. Stătescu, bărbatul cel mai sincer, cel mai liberal, d-sea care a fost și diarist, și prin acesta a făcut cunoscut meritele sale acestei țâri, dice câ presa este interesată în causă când apără libertățile publice ? (Aplause). Dovedesc totă stima ce am pentru d-sea, protestând în contra acestor cuvinte cari îi au scăpat fară să le bage de semn, câci erau în contra d-sele. " D. Stătescu mai dice: „Și aceste critice, aceste atacuri au venit nu numai din partea organelor ideilor liberale, dar mai cu semn din partea acelor organe de publicitate, și a acelor bărbați politici cari represintă și au avut totdeauna pretențiunea a represinta ideile de ordine în Stat, și cari în tote ocasiunile au combătut escesele libertate, și s’au ridicat contra licenței presei, și au manifestat în acesta materie opiniunile cele mai reacționare“. Apoi eu cred, d-lor, ca nu un bărbat ca d. Stătescu, dar chiar un om ca mine, un om de rând, când vede cu tóte partitele, și chiar cei cari au combătut libertățile, s’au deșteptat și astăzi le susțiă; sau, décá nu vor, nu primesc ca s’au deșteptat, cată să adopte, cu ele au vădut greșiala care o facem noi, și astăzi» vor să profite dânșii de densa și se ne ia drapelul libertății. (Aplause). Cred ca acesta "era destul să mă deștepte pe mine, dar mai cu semn pe d. Stătescu, și chiar pe acei doui, trei miniștrii. Prin urmare, acesta era destul să-l facă să fică : m’am înșelat. Cred câ tocmai când a vădut ca și presa, și cercurile politice, și partitul opus, și partitele care nu sunt opuse, cele de aci din .Cameră, majoritatea, marea majoritate, mai unanimitatea, susțin libertatea presei; mai mult decât atâta, când a audit pe d. prim-ministru dicend: vâde cuvintele, și eu nu mă opun în contra cuvintelor sincere, drepte, trebuia să veda câ a fost amăgit. D-sea, din contra, a struit în a nu vedea; și pentru ce ? Pentru ca a avut patru miniștrii cari au votat cu d-sea ? Dar și noi am avut patru miniștrii. (Aprobari). Vă voce. Cari sunt mai tari? jl. C. A. Rosetti. Și noi am avut patru miniștrii și pe d. prim-ministru; și daca este vorba, greutate pentru greutate, cel pușin din partea acelei banci, greutatea era în favorea nostră. D. Stătescu, urmând discursul său nu numai ca n’a dis „m’am înșelat“ dar și-a bătut joc și de mine personal, fiindca am spus, am scris la 1875 și puteam să mă înșel atunci, câci eram ceva mai tânăr decât e d-sea astăzi. Acestea sunt credințele mele și nu le voi părăsi; dar metoda voi schimba-o forte des, după cum îmi vor arăta calea protivnicii mei, mi s’a părut ca atunci când mă duc la bătălie, fac un plan. Dar două détá pe câmpul de bătae ies dece batalióne de unde nu prevedeam. Atunci schimb îndată planul și fac faciă inimicului care s’a ivit, și pe urmă ei revin la metoda mea, ér ne apucam la gâlcévá cu ceîlalți. Eî bine, d-sea îmi dice acum: „ ași putea să fac dintr’un argument întrebuințat, aiurea ca de vreme, ce adversarii ne -g^adai atât, apoi actul nostru e bun; ensă nu voi să recurg la asemenea argumente. Nu mă supăr pe cel care mă desprețuesce ca ignorinte, și prin urmare un protest contra acestui dispreț venit de la înălțimea unui doctor în drept da a protestez când dice ce nu trebue să se deștepte, și să vadă pentru ce protivnicii noștri susțin astăzi lupta contra nostră, și luptă să ne ia dreptul din mână și să se presinte cu el naintea națiunii, și să dică éca libertatea. Nu a fost acesta scopul d-lui Stătescu, dar acesta este testul discursului d-sale, pe care l’a urmat Senatul și miniștrii prestați. D. Stătescu urmeza: „în sensul acesta am propus un amendament în secțiuni.“ Eî bine, onorabile d-le Stătescu! déci ai propus, și pe urmă ai respins ce am propus noi, cum pretind ca eu să-mi schimb ideile ? Nu înțeleg acesta, și mi se pare că greșiala mare. Cum ? D-sea, care, prin circulara mea ca ministru a făcut pe eminentele Girardin să dică : „înainte se ducea libertate ca în America, și acum se va ífice libertate ca în România“, își schimbă ideile și combate libertatea presei, (aplause). Nu pot să atribui acesta la altceva decât cu a cam îmbătrânit de atunci până astă-cu„ Décâ dar am combătut amendamentul Camerei, adaogă d. Stătescu, este ca punând în sistemul de represiune admis de Constituțiune...“ Rog pe d. Istrate să-mi spună care e acel articol de represiune admis de Constituțiune ? D. Stătescu nu l’a arătat. Am voit se las ca proceseye civile sé se judece de tribunalele civile. Mă rog, băgați de semn: „daci am combătut amendamentul Camerei, este ca punendu-mă în sistemul de represiune admis de Constituțiune, am voit să las ca procesele civile să se judece de tribunalele civile. “ Fără ajutorul d-lui Istrate înțeleg acum și eu ca d. Stătescu a voit să pună acesta restrângere în Constituțiune ca să pută să susțină câ constituțional au vorbit avocații creditului funciar rural. Apoi au zice așa Constituțiunea nóstră, și dovada n’o dau acum, voi da-o mai la urmă. D. Stătescu adaogă : „Apoi amendamentele erau rea redactate în forma lor. “ Și fiindcâ noi am făcut uă redacțiune rea de formă, d. Stătescu, ilustrul nostru represintante, legist, liberal, suprimă libertatea ca să ne pedepsescá câ nu redactăm bine. Nu înțeleg acesta de la nimeni, și mai puțin de la d. Stătescu. (D. vice-președinte, D. Giani ocupă fotoliul președenției). D. C. A. Rosetti. D. Stătescu dice cu Constituțiunea n’a luat nici uă garanție, nu explică cum se se regulamenteze libertatea art. 24. Articolul garanteza libertatea d’a comunica ideile și opiniunile lor prin grai, prin scris, și prin presă și cere să se invizuiască codul penal în sensul celei mai întinse libertăți, nu îmi pot explica acesta uitare decât printr’uă amintire. Un amic al meu trecând esamenul de bacalaureat nu putea răspunde la întrebarea istorică ce i se făcu. D. Marc Girardin îi zise , ai dreptate, e și de mult d’atunci. Tot așa ași putea spune și eu, d-lui Stătescu, câ a trecut mult timp de când s’a făcut Constituțiunea și a uitat chiezășțele de libertate ce conține. D. Stătescu adaogă în discursul său de la Senat : „Măi era și un alt cuvânt pentru care nu m’am unit cu acel amendament; este ca eu nu împărtășesc în mod absolut temerile, mestența,bănuelile ce au manifestat cu acesta ocasiune în contra magistraților chiemați să judece acțiunea civilă. Eu cred ca, atunci când prin lege vom pune pe judecători la adăpost de arbitrariul ministrului justiției ei vor si să și facă datoria și să garanteze libertățile nóstre.“ Oricine putea să dică aceste cuvinte, dar nu și d. Stătescu, nu, câci scie c’a distituit și osândit ca ministru p’un magistrat, pe care curtea din Craiova a dis c’a fost réa osândit. Prin urmare, acestea putea să le zică altul, er nu d. Stătescu. Repet, d-lor, nu acuz numai pe d. Stătescu, câci e unul din aceia pe care îl scot, fiind cu-mi place să combat pe cei care-î iubesc și le arăt greșalele; pe ceilalți îi lovesc chiar faptele lor și mă bucur când inamicii greșesc și nu sunt eu chemat să le arăt greșelile. D. Stătescu mai dice : „Și daci este nevoie să ne temem câ pot veni guverne rele cari să caute a-și face din magistrați un instrument de opresiune contra presei, apoi acesta se pute întâmpla și cu juridicțiunea juraților, câci în definitiv listele și comisiunea juraților se formeză prin organul agenților numiți de guvern.“ Așadar, d. Stătescu Zoe : Ce vă folosesc jurații ? Aveți judecători, trimiteți pe toți acolo. Apoi d-lui merge până a ne spune câ curțile trag la sorți pe jurați și fac să iasă sorții cum le place; dar onor. d-le Stătescu, ne-ai luat și jurații, la cine dor să mai recurgem ? D-lor, văd ca mă întind prea mult și trebue să sar peste multe dar tot să vă mai citesc ceva . Deca ânșiși conservatorii și chiar curtea de casațiune, găsesc ca interesele pârței civile trebuesc sacrificate pe altarul libertații presei, ce interes avem noi liberalii decât bărbați ca d. Lascar Gatargiu, Vernescu, Lahovari, nu zic nimic despre acești bărbați politici, cari au combătut totdeuna libertățile și le susțin ani când ele cad din mâna liberalilor ; întrebarea cum d. Stătescu care a fost ministru de justiție și care negreșit va fi mâne, cum un bărbat cad-sea, când vine și atacă curtea de casație nainte de a-și da sentința, nu vede ca se silesce să o înfluințeze prin autoritatea sea ca senatore ? și cum senatul aprobă și nici un ministru nu protestă. Asemene cestiuni nu îndrăsnesc să le desvolt naintea dv. câci se desvoltă prin ele ânsele și sunt forte grave. Dér, d-lor, vin la cestiunea d-lui Stătescu. Senatul respinge amendamentul nostru Iscendense câ’l primesce, dar câ’l dâuă altă redacțiune, și ce vedem noi apoi ? ca în redacțiunea care ’I da dice , admitem amendamentul Camerei pentru ca să nu mai merga la tribunal unde sunt trei judecători și de acolo să treacă la curtea de apel unde sunt șapte judecători și apoi la curtea de casație, de vreme ce aoi facem lucrurile în familie, căci nu este decât un judecător de la curte și doar de la tribunal. Și o spune clar d. Stătescu, cândi se va judeca conform principiilor și regulelor de procedură după care judecă acea curte. Să vedem cumi sunt acele reguli de procedură. „ Daca acusatul este recunoscut a nu fi culpabil, președintele va pronunța ca este achitat de acusațiune, și va ordona ca să fie îndată lăsat liber, afară numai daca nu va fi reținut pentru altă causă. „Curtea va decide după aceea asupra daunelor interese respective pretinse, după ce mai întâi părțile vor fi propus apărările lor și după ce ministerul public va fi fost ascultat.“ Va să ZLă, după ce jurații își vor da sentința, oricare va fi ea, pe urmă curtea intră în cestiunea daunelor. Vă voce. Așa este, nu mai încape îndoială. D. C. A. Rosetti. Se ’nțelege ca nu mai încape îndoială, câci cartea este aci, și vă asigur ca și cari n’aui învățat dreptul, și d-nii doctori în drept, și onor. d. Istrati va zice ca așa este. D. N. Istrati. Da, așa este. D. ministru de interne. Senatul n’a înțeles așa. D. C. A. Rosetti. D. ministru Zice ca Senatul n’a înțeles așa. Se pate , dar nimeni nu va cuteza să dică ca d. Stătescu n’a înțeles așa. In Senat sunt mulți generăli și mulți popi, și paate să nu înțelegă toți; dar un bărbat ca d. Stătescu înțelege. Și acum, d-lor, cea ce am să vă spun. Când am eșit în lume, am găsit câ presa la noi nu exista; n’avea nimeni voie să deschidă un jurnal, decât numai cel care avea monopolul; pe urmă s’a ridicat acel privilegiu și s’a pus censura, dar nici supt censură n’avea dreptul să deschidă cineva un jurnal, deci nu voia ministrul séu Domnul. Mie ensu’mi, la 1847 mi s’a refuzat; m’am dus la Domn și am protestat. Am 7*3 : n’ai dreptul să’mi pui secvestru pe averea mea. Cum? pe avere? Eu sunt om de litere, sunt librar și tipograf, și prin urmare puni secvestru pe averea mea, și nu ai acest drept. Ai censura, șterge ce vrei. Măria Sea ’mi-a dis : pe d-tea trebuie să te censurez eu și n’am timpul; și avea un ministru de esterne forte de spirit și învățat, era Costache Filipescu cel gros. D’atunci am luptat, am scris cu censura. Am fost dat în judecată adeseori. Am venit la timpul avertismentelor, am mers și supt avertismente, și mi s’a închis vr’uă patru jurnale. Nici uă dată n’am disperat, cum a disperat onor, meu amic d. Stătescu, câ ’i-a refusat secțiunile un amendament. A venit pe urmă 1866, când credeam ca am dobăndit deplina libertate. Cu tote acestea onorabilii protivnici, ai mei, ai noștri, cari susțin astăzi libertatea cu cea mai frumosă armonie și tărie, au arestat preventiv pe directorul și primul redactor al Românului, și vedeți ca nu m’am descuragiat, am venit mereu aci și am susținut și revizuirea Constituțiunii; cu tote cu tot ce am propus s’a respins de majoritate, însă m’am supus, câci așa este datoria minorităților să se supună, afară de cazuri grave. Am mers, d-lor, până m’am supus și la faptul de la 2 Aprile, 9 ore séra, pentru câ ’mî-am dis , în starea în care este astăzi țara mea și în situațiunea în care se găsesce Europa, trebuie să facem sacrificii; și astfel, la tate m’am supus și n’am dis nimic. Astăzi însă, d-lor, póte d-vostră se vă fie iertat să faceți greșeli, câci sunteți tineri și puteți să le reparați; eü însă, nu pot să comptez nici oă dată pe 24 ore ca să mai pot face uă reparare. Astfel dar libertatea presei, era să die prin care m’am născut, dar să fic pentru care am trăit, nu pot să primesc să fie sugrumată; și când mai văd ca nici un ministru nu a protestat contra sugrumării iei, nu pot să mai am încredere ca nu se va face uă învărtitură, și de aceea depun demisiunea mea, o depun câci nu pot să mai stați aci, când în fața vostră se sugrumă libertatea presei și voi nu protestați. Așadar, d-le președinte, notați ca nu mai sunt deputat. (D. Rosetti se retrage din Cameră). (1) Ad oratorele, citind, [a citit din erere interesant. SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Pesta, 13 Mai—Din alegerile generale pentru Reichstag cari s’au făcut aici în 194 districte, nu să cunosce încă, la 9 ore sera, decât resultatul a 104 alegeri cari dau 63 fotoliuri partitei liberale, 17 oposițiunea moderate, 19 partitei independinte, 3 candidaților ne-aparținând nici unei partite și 2 antisemiților. Printre liberalii aleși se află: președintele consiliului d. Tisza, dr. Pauler, ministru al justiției, baronul Kemény, ministru al lucrărilor publice și secretarul de stat Matlekovits.