Romanulu, iunie 1884 (Anul 28)

1884-06-03

ANUL AL XXVIII-LE Voiesce și vei putea. ANUNCIURI Linia de 30 litere petit, pagina IV..............................40 bani Deta „ , „ „ III....................2 iei i „ Inserțiuni și reclame pagina III și IV linia . . 2 . — „ A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea­­ parului. IN PARIS, la Havas, Laffite et C-nie, 8, Place de la Bourse, LA VIENA, la d-nil Haasenstein et Vogler, (Otto Maass). LA FRANCFORT, S. M. — la G. L. Daube et C-nie, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America. — Scrisorile nefrancate se refusă —1­20 BANI EXEMPLARUL REDACȚIUNEA 14, STRADA DOMNEI, ADMINISTRAȚIUNEA 1, STRADA DOMNEI Directore politic și gerante respuixletor . C. A. ROSETTI.­ putații cari au susținut libertatea cu­vântului și vom felicita și pe sena­torii cari vor remănea credincioși dra­pelului național prin care au dobân­dit încrederea și susținerea națiunii, și stima poporelor libere. DUMINECA, 3 IUNIU 1884. Lumineta­te și vel fi. ABONAMENTE In Capitală și districte, un an 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tóte țerile Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diarului și oficiele poștale. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8, Place de la Bourse. LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15, Bleischmarkt.. IN I­TALIA, la d. dott. Cav. Gustave Croce, Via San Francesco de Paola (N. D.) 15, Genova. — Articolele nepublicate se ard — BUGURESCI ln CIREȘAR 1884 pipa de erî va fi, pentru Parla­mentul­­ român, una din acele pe care înțelepții și clar-ved­etorii noștri stră­moși. Românii, aveau, obiceiul d’a le însemna cu uă patru albă. Ș’acesta din mai multe punte de vedere. Se discutau amendamentele intro­duse de Senat art. 24 și 105 din Constituțâine. ]yial ănteiu, discursurile d-lor N. Ionescu și C. A. Rosetti, au sdren­­țuit vălul ce adăpostia—ca să între­buințăm uă elegantă espresiune mi­nisterială— „șurupurile“ dibacilor ca­re, neisbutind d’a dreptul, voiau se încătușeze și chiar se desființeze presa, pe furiș. D. C. A. Rosetti, după ce a do­vedit cât de contrarie libertății presei și intereselor naționale sunt amenda­mentele Senatului, și-a­u depus demi­­siunea de deputat, dec­larând cu d-sea care a trecut cu presa prin tóte ne­fastele sugrumări, ș’a luptat necur­mat până a vădut’o liberă, nu mai póte face parte, nici peste 4, 5 dile câte au mai rămas, dintr’uă Cameră care permite sugrumarea presei, mai cu semn când din partea guvernului nu se rădică nici uă protestare. Discursurile și póte și protestatarea retragere a d-lu­­i Rosetti a făcut uă o­­ puterică impresiune. Toți vedeau și­­ simțiau ca adevă­rul de partea bătrânului și neobosi­tului decan al presei era, și pote d’aceea, mai în unanimitate, s’a ad­mis modificarea ibridei redacțiuni a Senatului. Amendamentul adoptat, la art 105 — singurul care a dat loc la cea mai lungă discusiune,­are urmatorea cu­prindere : * „Acțiunea pentru daune-interese re­­sultând din fapte și delicte de presă nu se pote intenta de­cât naintea aceleiași juridicțiuni. „Numai comisiunea juraților va judeca și se va pronunța asupra dau­nelor interese și asupra cuantului lor.“ Acest amendament, contrar în e­­sența lui celui votat de Senat, a fost adoptat cu.... voturi în contra... Camera dor a menținut ideia sea primitivă, ideia care a fost pururea în fruntea programei partitei liberale. In aceste timpuri durerese când neconstanța în principie pare a fi că regulă din ce în ce mai generală, votul de ieri este uă ușurare pen­tru conștiințele curate și pentru ini­­mele oneste, uă încuragiare pentru omenii și partitele cu adevărate con­vingeri. Dar—și ne credem détori d’a spune acesta încă vă dom­ și pe față—du­plicitatea observată de unii în mai tot timpul desbaterilor publice asu­pra revizuirii, în ședința de ieri, a­­j­unsese la culme. Guvernul la rândul său s’a silit a tăgădui evidința și—­cu tóte somați­­unile ce i s’au făcut—a refuzat d’a lua angagiamentul solemn d’a susține din tóte puterile lui la Senat, amen­damentul Camerii. Miniștrii, cari sunt deputați, au votat și d’astă-dată, ca și la prima votare, pentru amendamentul Ca­merii. Vede-vom ce vor face acum mi­niștrii senatori. In asceptare, constatăm ca, cel pu­ți­n întru cât privesce presa,­­guver­nul n’a manifestat unirea și înțele­gerea ce a arătat­-o în tote cele­lalte lucrări ale reviciuirii și care era da­­tor s’o aibe, câci i-o impune Consti­­tuțiunea. Cât despre noi, felicităm pe de­ DISCURSUL D-LUI C­A­ ROSETTI rostit în ședința Cameră de la 1 Iuniu. D. C. A. R­setti. D-lor deputați, ve rog să mă onorați cu puțină atențiune, câci vă promit câ vom­ face tot ce voi­ putea ca se nu vă ostenesc. Cred, cum clicea A­­rago, câ politeța oratorului constă în a fi clar; eu mai adaug și în a nu osteni pe auditorul seu. Acum îmi este și forte lesne să fiu scurt, pentru ca oratorul care a vorbit înainte, în sensul în care mă voiü sili să vorbesc și, eu, a spus tot, cel puțin în ceea­ ce privesce art. 24 și a vorbit ca maestru, și ca un lacom ce este, n’a mai lăsat nimic celor-l­alțî, cel puțin mie, toți maeștrii sunt lacomi, coprind tot. D-lor, nu voiui vorbi de art. 24 mai ni­mic, pentru ca încă vă­ dată, după mine, a spus tot onor. d. Ionescu, voiți repeta numai două sau trei punte; le voiți re­­suma și voiți cile : Să trimiteți pe Suveranul Românilor a fi apărat la tribunal, dar nu l­a jurați! Eu gândesc câ nu trebue să-l trimiteți nicăeri și afirm, câ El nu se va duce nicăeri să ceru apărarea sea, orî­cine va fi la minister; afirm ca nu-și va cere a­­perarea, onerea lui de la nici un tribu­nal, și nici chiar de la jurați. Dar când­­ va fi să ceru un asemenea proces, negreșit ca s’ar duce la jurați pen­tru câ din plebiscit a eșit și la plebiscit se va duce. (Aplause). D. N. Ionescu. Plebiscitul este oprit. D. C. A. Rosetti. Ense represintanții plebiscitului nu sunt încă opriți; li s’au luat multe drepturi acum câțî­va ani de un alt guvern, și-’mî pare rea ca guvernul nostru nu le-a redat, dar celor cari nu sunt la guvern le vine b­ine să critice, pentru ca este lesne a critica și anevoe a face. Însă eu m’am plâns de guvernul nostru, și mă plâng, ca nu a restabilit acele cestiuni cari s’au luat de la jurați, și n’am trebuință să mă mai plâng, câci pedepsa și-ai luat’o, câci cei cari au com­bătut tóte libertățile le apără acum. (A­­plause): nu cred ca pote fi uă pedepsit mai mare de­cât acesta. Uo voce. Ați venit la pocăință. D. C. A. Rosetti Toți când suntem în oposițiune, suntem pocăiți. (Ilaritate). Daca nu mă înșel, d. Scriina a dis în Se­nat, atunci când l'a întrebat un străin care este oposițiunea, a dis ca acei cari nu sunt la guvern. Prin urmare, die ca este uă mare gre­­șală ce comit cei cari vor se sustragă a­­părarea Suveranului nostru de la jurați. Mai adaug ca, după mine, comit un mare greșala cei cari trimit la tribunal pe suve­ranii străini, câci, mai cu semn, pe cât timp la noi judecătorii sunt numiți și scoși în ori­ce moment, fără să fie dator ministrul să spună pentru ce, străinul va dice: — tu n’ai voit să mă apere; tu trebuia se ceri să mă apere judecătorii, și când judecătorii nu vor osândi, el va protesta zicând : tu ești stăpânul lor, de ce dar nu i-ai destituit pe toți ? Din acest punt de vedere, — care nu cere nici o expli­­care pentru d vóstra — die, ca­re­ fac cei cari trămit pe suveranii străini la tribunal. D. președinte fu­se ca nesocotim suveranitâțile și le punem în rândul ce­­lor­l­alți. Să mă ierți, d­ie, am o credință con­trarie și die , noi dam dovedi ca respec­tam pe suverani, când îi punem în rân­dul națiunei întregi și î presintam îna­intea suveranității națiunei. In cât pentru peștele de care vorbii, vă rog să-mi veniți în ajutor, am uitat cum ați cjist a> da ! «cât pentru peștele din apă care pate să înote cum va voi,“ apoi nu credeam c’o să ceri să punem pe suverani ca pe pesci, pe uscat, ca se nu mai puta înota, ci din contră, c’o să recunosc­ câ-i punem în sînul nostru pen­tru ca să puta înota în largul lor, și în acea apă unde vor putea se dobéndescu tot­d’a­una dreptatea. Dar trec peste art. 24 și vin la art 105. D-lor, acest art. 105 este acela care a făcut pe Cameră să cera reviețuirea lui. Redacțiunea acestui articol era făcută repede și mai cu semn este luată după Constituțiunea Belgiei. Vedeți. d-lor, Belgia a făcut o Consti­tuțiune după o revoluțiune din cele mai uriașe, făcută tocmai ca se scape din ro­bia în care era sau credea ca este, —­ca să nu se ducă cu atac pe vre-un suveran străin. A făcut o revoluțiune, și nu a avut în vedere — și nici ca putea să aibe în vedere — se pună în Constituțiune de­cât suferințele cari îndurase până aci, cele­­l­alte suferințe pe cari nu le îndurase, nu le-a pus, și nici nu le-a venit în gând ca pot să fie alte suferințe pe cari nu le îndurase. Afirm acesta, pentru ca și noi am fă­cut tot așa, ni se părea ca nu putea să fie o garanție mai sigură, mai clară de­cât aceea pusă în acest art. 105. Dar, d-lor, cei cari merg și învăță drep­tul au multe daruri, multă putere, să vede însă, cu voiesce natura să scadă câte ceva de la cei cari au putere prea multă, câci prea ar fi stăpâni absoluți și de aceea natura a făcut ca une­ori legistim să se înșele și ei în combinarea articolului cutare cu cutare, să perda ca­lea cea drepta. (Aplause). Așa s’a făcut la noi. S’au găsit legisti cari au dat alt în­țeles acestui articol: vorbesc de le­­gistii pe cari îi serm, și­ o respect, și cari au tălmăcit acest articol într’un fel cu totul restrâns, de cel care îi au­­ fost dat constituanții. Prin urmare, ca se nu se mai întâmple asemenea greșeli, sincere, s’a cerut să se revizuiască arti­colul, spre a se explica ast­fel în­cât să nu mai fie încurcătură. S’au găsit alți legiști cari au susținut acum să se pună în lege ca delictele de presă să mergă la jurați, însă cauțiunile de daune interese să mergă la tribunal. Nu trebue și nu pot, eu, să discut cu legiștiî, cred ease ca pot vorbi cu d. Stătescu, care este învățat, sincer, liberal, patriot, inteliginte. Ast­fel, ori­ce cuvânt ese din gura mea, este un diamant bine cântărit, și toți cred ceea­ ce spune, câci spune numai ce­­ea­ ce crede ca este un bine pentru țara lui. Ne va erta d-sea și pe noi, cari nu credem în a tot solința unui om, să sus­ținem câ și d-sea s’a înșelat. (Apla­use.) Numai un singur lucru nu pot , nu trebue să ert unui bărbat ca d. Stă­tescu. Liber, și chiar da tot este se com­bată ceea­ ce crede ca este reu, să nu ne ia anse pe toți în rîs, cred­end ca nu în­țelegem nimic. Acesta este prea tare, și mai cu semn pentru un om de puterea­­de inteligința și de sciința d-sele Ast­fel fiind, numai cu d-sea voiü combate arti­colul Senatului. E că ce dise d. Stătescu : „D-lor senatori, votul Senatului prin care a respins amendamentul Camerei în privința acțiunei publice ați vădut c’a ridicat multe critici nu numai în presă care este partea interesantă (1) în causă, dar chiar și afară din Presă, în cercu­rile politice.“ Voci: Interesat. D. C. A. Rosetti. Vedeți câ greșisem în contra mea. Cum? D. Stătescu, bărbatul cel mai sincer, cel mai liberal, d-sea care a fost și diarist, și prin acesta a făcut cunos­cut meritele sale acestei țâri, dice câ presa este interesată în causă când apără libertățile publice ? (Aplause). Dovedesc totă stima ce am pentru d-sea, protestând în contra acestor cuvinte cari îi au scă­pat fară să le bage de semn, câci erau în contra d-sele. " D. Stătescu mai dice: „Și aceste critice, aceste atacuri au venit nu numai din partea organelor i­­deilor liberale, dar mai cu semn din par­tea acelor organe de publicitate, și a a­­celor bărbați politici cari represintă și au avut tot­deauna pretențiunea a repre­­sinta ideile de ordine în Stat, și cari în tote ocasiunile au combătut escesele li­­bertate, și s’au ridicat contra licenței presei, și au­ manifestat în acesta materie opiniunile cele mai reacționare“. Apoi eu cred, d-lor, ca nu un bărbat ca d. Stătescu, dar chiar un om ca mine, un om de rând, când vede cu tóte par­titele, și chiar cei cari au combătut li­bertățile, s’au deșteptat și astă­zi le sus­­țiă; sau, décá nu vor, nu primesc ca s’au deșteptat, cată să adopte, cu ele au văd­ut greșiala care o facem noi, și astă­zi» vor să profite dânșii de densa și se ne ia dra­pelul libertății. (Aplause). Cred ca acesta "era destul să mă deș­tepte pe mine, dar mai cu semn pe d. Stătescu, și chiar pe acei doui, trei mi­niștrii. Prin urmare, acesta era destul să-l facă să­­ fică : m’am înșelat. Cred câ tocmai când a vădut ca și presa, și cercurile politice, și partitul o­­pus, și partitele care nu sunt opuse, cele de aci din .Cameră, majoritatea, marea majoritate, mai unanimitatea, susțin li­bertatea presei; mai mult de­cât atâta, când­ a audit pe d. prim-ministru dicend: vâde cuvintele, și eu nu mă opun în con­tra cuvintelor sincere, drepte, trebuia să ved­a câ a­­ fost amăgit. D-sea, din contra, a struit în a nu ve­dea; și pentru ce ? Pentru ca a avut pa­tru miniștrii cari au votat cu d-sea ? Dar și noi am avut patru miniștrii. (A­­probari). Vă voce. Cari sunt mai tari? jl­. C. A. Rosetti. Și noi am avut patru miniștrii și pe d. prim-ministru; și daca este vorba, greutate pentru greutate, cel pușin din partea acelei banci, greutatea era în favorea nostră. D. Stătescu, urmând discursul său nu numai ca n’a dis „m’am înșelat“ dar și-a bătut joc și de mine personal, fiind­ca am spus, am scris la 1875 și puteam să mă înșel atunci, câci eram ceva mai tâ­năr de­cât e d-sea astă­zi. Acestea sunt credințele mele și nu le voi părăsi; dar metoda voi­ schimba-o forte des, după cum îmi vor arăta calea protivnicii mei, mi s’a părut ca atunci când mă duc la bătălie, fac un plan. Dar do­uă détá pe câm­pul de bătae ies dece batalióne de unde nu prevedeam. Atunci schimb în­dată planul și fac faciă inimicului care s’a ivit, și pe urmă ei revin la metoda mea, ér ne apucam la gâlcévá cu ceî­­l­alți. Eî bine, d-sea îmi dice acum: „ ași pu­tea să fac dintr’un argument întrebu­ințat, aiurea ca de vreme­­, ce adversarii ne -g^adai atât, apoi actul nostru e bun; ensă nu voi să recurg la asemenea argu­mente. Nu mă supăr pe cel care mă despre­­țuesce ca ignorinte, și prin urmare un protest contra acestui dispreț venit de la înălțimea unui doctor în drept da a protestez când dice ce nu trebue să se deștepte, și să vadă pentru ce protivnicii noștri susțin astă­zi lupta contra nostră, și luptă să ne ia dreptul din mână și să se presinte cu el naintea națiunii, și să dică­ éca libertatea. Nu a fost acesta scopul d-lui Stătescu, dar acesta este testul discursului d-sale, pe care l’a ur­mat Senatul și miniștrii prestați. D. Stătescu urmeza: „în sensul acesta am propus un amendament în secțiuni.“ Eî bine, onorabile d-le Stătescu! déci ai propus, și pe urmă ai respins ce am propus noi, cum pretind­ ca eu să-mi schimb ideile ? Nu înțeleg acesta, și mi se pare că greșiala mare. Cum ? D-sea, care, prin circulara mea ca ministru a făcut pe eminentele Girar­­din să dică : „înainte se ducea libertate ca în America, și acum se va ífice liber­tate ca în România“, își schimbă ideile și combate libertatea presei, (aplause). Nu pot să atribui acesta la alt­ceva de­cât cu a cam îmbătrânit de atunci până astă-cu­­„ Décâ dar am combătut amendamentul Camerei, adaogă d. Stătescu, este ca pu­nând în sistemul de represiune admis de Constituțiune...“ Rog pe d. Istrate să-mi spună care e acel articol de represiune admis de Constituțiune ? D. Stătescu nu l’a arătat. Am voit se las ca proceseye civile sé se ju­dece de tribunalele civile. Mă rog, băgați de semn: „daci am com­bătut amendamentul Camerei, este ca pu­nendu-mă în sistemul de represiune admis de Constituțiune, am voit să las ca pro­cesele civile să se judece de tribunalele civile. “ Fără ajutorul d-lui Istrate înțeleg a­­cum și eu ca d. Stătescu a voit să pună acesta restrângere în Constituțiune ca să pută să susțină câ constituțional au vor­bit avocații creditului funciar rural. Apoi au zice așa Constituțiunea nós­­tră, și dovada n’o dau acum, voi da-o mai la urmă. D. Stătescu adaogă : „Apoi amendamentele erau rea redac­tate în forma lor. “ Și fiind­câ noi am făcut uă redacțiune rea de formă, d. Stătescu, ilustrul nostru represintante, legist, liberal, suprimă li­bertatea ca să ne pedepsescá câ nu re­dactăm bine. Nu înțeleg acesta de la nimeni, și mai puțin de la d. Stătescu. (D. vice-președinte, D. Giani ocupă foto­liul președenției). D. C. A. Rosetti. D. Stătescu dice cu Con­­stituțiunea n’a luat nici uă garanție, nu explică cum se se regulament­eze li­bertatea art. 24. Articolul garanteza li­bertatea d’a comunica ideile și opiniuni­le lor prin grai, prin scris, și prin pre­să și cere să se invizuiască codul penal în sensul celei mai întinse libertăți, nu îmi pot explica acesta uitare de­cât prin­­tr’uă amintire. Un amic al meu trecând esamenul de bacalaureat nu putea răspun­de la întrebarea istorică ce i se făcu. D. Marc Girardin îi zise , ai dreptate, e și de mult d’atunci. Tot așa ași putea spu­ne și eu, d-lui Stătescu, câ a trecut mult timp de când s’a făcut Constituțiunea și a uitat chiezășțele de libertate ce conți­ne. D. Stătescu adaogă în discursul său de la Senat : „Măi era și un alt cuvânt pentru care nu m’am unit cu acel amendament; este ca eu nu împărtășesc în mod absolut te­merile, mestența,­bănuelile ce au manifes­tat cu acesta ocasiune în contra magis­traților chiemați să judece acțiunea ci­vilă. Eu cred ca, atunci când prin lege vom pune pe judecători la adăpost de arbitrariul ministrului justiției ei vor s­i să și facă datoria și să garanteze liber­tățile nóstre.“ Ori­cine putea să dică aceste cuvinte, dar nu și d. Stătescu, nu, câci scie c’a distituit și osândit ca ministru p’un ma­gistrat, pe care curtea din Craiova a dis c’a fost réa osândit. Prin urmare, aces­tea putea să le zică altul, er nu d. Stă­tescu. Repet, d-lor, nu acuz numai pe d. Stă­tescu, câci e unul din aceia pe care îl sco­t, fiind cu-mi place să combat pe cei care-î iubesc și le arăt greșalele; pe cei­lalți îi lovesc chiar faptele lor și mă bu­cur când inamicii greșesc și nu sunt eu chemat să le arăt greșelile. D. Stătescu mai dice : „Și daci este nevoie să ne temem câ pot veni guverne rele cari să caute a-și face din magistrați un instrument de o­­presiune contra presei, apoi acesta se pu­te întâmpla și cu juridicțiunea juraților, câci în definitiv listele și comisiunea ju­raților se formeză prin organul agenților numiți de guvern.“ Așa­dar, d. Stătescu Zoe : Ce vă fo­losesc jurații ? Aveți judecători, trimi­­teți pe toți acolo. Apoi d-lui merge până a ne spune câ curțile trag la sorți pe jurați și fac să iasă sorții cum le place; dar onor. d-le Stătescu, ne-ai luat și ju­rații, la cine dor să mai recurgem ? D-lor, văd ca mă întind prea mult și trebue să sar peste multe dar tot să vă mai citesc ceva . Deca ânșiși conservatorii și chiar cur­tea de casațiune, găsesc ca interesele pârței civile trebuesc sacrificate pe al­tarul libertații presei, ce interes avem noi liberalii de­cât bărbați ca d. Lascar Gatargiu, Vernescu, Lahovari, nu zic ni­mic despre acești bărbați politici, cari au combătut tot­deuna libertățile și le sus­țin ani când ele cad din mâna liberali­lor ; întrebarea cum d. Stătescu care a fost ministru de justiție și care negreșit va fi mâne, cum un bărbat ca­d-sea, când vine și atacă curtea de casație nainte de a-și da sentința, nu vede ca se silesce să o înfluințeze prin autoritatea sea ca se­­natore ? și cum senatul aprobă și nici un ministru nu protestă. Asemene cestiuni nu îndrăsnesc să le desvolt naintea d­v. câci se desvoltă prin ele ânsele și sunt forte grave. Dér, d-lor, vin la cestiunea d-lui Stătescu. Senatul respinge amenda­mentul nostru Iscend­ense câ’l primesce, dar câ’l dâ­uă altă redacțiune, și ce ve­dem noi apoi ? ca în redacțiunea care ’I da dice , admitem amendamentul Camerei pentru ca să nu mai merga la tribunal unde sunt trei judecători și de acolo să treacă la curtea de apel unde sunt șapte judecători și apoi la curtea de casație, de vreme ce aoi facem lucrurile în fami­lie, căci nu este de­cât un judecător de la curte și doar de la tribunal. Și o spu­ne clar d. Stătescu, câ­ndi se va judeca conform principiilor și regulelor de pro­cedură după care judecă acea curte. Să vedem cumi sunt acele reguli de proce­dură. „ Daca acusatul este recunoscut a nu fi culpabil, președintele va pronunța ca este achitat de acusațiune, și va ordona ca să fie îndată lăsat liber, afară numai daca nu va fi reținut pentru altă causă. „Curtea va decide după aceea asupra daunelor interese respective pretinse, după ce mai întâi părțile vor fi propus apără­rile lor și după ce ministerul public va fi fost ascultat.“ Va să ZLă, după ce jurații își vor da sentința, ori­care va fi ea, pe urmă cur­tea intră în cestiunea daunelor. Vă voce. Așa este, nu mai încape în­doială. D. C. A. Rosetti. Se ’nțelege ca nu mai încape îndoială, câci cartea este aci, și vă asigur ca și cari n’aui învățat dreptul, și d-nii doctori în drept, și onor. d. Is­­trati va zice ca așa este. D. N. Istrati. Da, așa este. D. ministru de interne. Senatul n’a în­țeles așa. D. C. A. Rosetti. D. ministru Zice ca Senatul n’a înțeles așa. Se pate , dar ni­meni nu va cuteza să dică ca d. Stătescu n’a înțeles așa. In Senat sunt mulți ge­nerăli și mulți popi, și paate să nu înțe­­legă toți; dar un bărbat ca d. Stătescu înțelege. Și acum, d-lor, cea ce am să vă spun. Când am eșit în lume, am găsit câ presa la noi nu exista; n’avea nimeni voie să deschidă un jurnal, de­cât numai cel care avea monopolul; pe urmă s’a ri­dicat acel privilegiu și s’a pus censura, dar nici supt censură n’avea dreptul să deschidă cine­va un jurnal, deci nu voia ministrul séu Domnul. Mie ensu’mi, la 1847 mi s’a refuzat; m’am dus la Domn și am protestat. Am 7*3 : n’ai dreptul să’mi pui secvestru pe averea mea. Cum? pe avere? Eu sunt om de litere, sunt librar și tipograf, și prin urmare puni secvestru pe averea mea, și nu ai acest drept. Ai censura, șterge ce vrei. Măria Sea ’mi-a dis : pe d-tea trebuie să te censurez eu și n’am timpul; și a­­vea un ministru de esterne forte de spi­rit și învățat, era Costache Filipescu cel gros. D’atunci am luptat, am scris cu cen­sura. Am fost dat în judecată adese­ori. Am venit la timpul avertismentelor, am mers și supt avertismente, și mi s’a în­chis vr’uă patru jurnale. Nici uă dată n’am disperat, cum a disperat onor, meu amic d. Stătescu, câ ’i-a refusat secțiu­nile un amendament. A venit pe urmă 1866, când credeam ca am dobăndit de­plina libertate. Cu tote acestea onorabi­lii protivnici, ai mei, ai noștri, cari sus­țin astă­zi libertatea cu cea mai frumosă armonie și tărie, au arestat preventiv pe directorul și primul­ redactor al Românu­lui, și vedeți ca nu m’am descuragiat, am venit mereu aci și am susținut și re­vizuirea Constituțiunii; cu tote cu tot ce am propus s’a respins de majoritate, însă m’am supus, câci așa este datoria mino­rităților să se supună, afară de cazuri grave. Am mers, d-lor, până m’am supus și la faptul de la 2 Aprile, 9 ore séra, pentru câ ’mî-am dis , în starea în care este astă­zi țara mea și în situațiunea în care se găsesce Europa, trebuie să facem sacrificii; și ast­fel, la tate m’am supus și n’am dis nimic. Astă­zi însă, d-lor, póte d-vostră se vă fie iertat să faceți greșeli, câci sunteți tineri și puteți să le reparați; eü însă, nu pot să comptez nici oă dată pe 24 ore ca să mai pot face uă reparare. Ast­fel dar libertatea presei, era să die prin care m’am născut, dar să fic pentru care am trăit, nu pot să pri­mesc să fie sugrumată; și când mai văd ca nici un ministru nu a protestat con­tra sugrumării iei, nu pot să mai am în­credere ca nu se va face uă învărtitură, și de aceea depun demisiunea mea, o de­pun câci nu pot să mai stați aci, când în fața vostră se sugrumă libertatea presei și voi nu protestați. Așa­dar, d-le președinte, notați ca nu mai sunt deputat. (D. Rosetti se retrage din Cameră). (1) Ad­ oratorele, citind, [a citit din erere inte­resant. SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Pesta, 13 Mai—Din alegerile generale pentru Reichstag cari s’au făcut aici în 194 districte, nu să cunosce încă, la 9 ore sera, de­cât resultatul a 104 alegeri cari dau 63 fotoliuri partitei liberale, 17 oposițiunea moderate, 19 partitei indepen­­dinte, 3 candidaților ne-aparținând nici unei partite și 2 antisemiților. Printre liberalii aleși se află: preșe­dintele consiliului d. Tisza, dr. Pauler, ministru al justiției, baronul Kemény, ministru al lucrărilor publice și secreta­­rul de stat Matlekovits.

Next