Romanulu, octombrie 1884 (Anul 28)

1884-10-18

934 lectorale din circumscripțiunea acestei curți. Rezultatul a fost următorul: Pentru județul Argeș, a eșit d. membru Al. Stoicescu; pentru Buzău, d-nii membrii C. Câmpineanu și Cuculi; pentru Dâmbovița, d. membru Gr. Brătianu; pentru Ilfov, d-nii prim-președinte Adolf Cantacuzin, președinte G. Schina, membru Arvanezu și supleant Al. Sc. Ghica; pentru Ialomița, d. membru Chivu ; pentru Olt, d. membru Petroni; pentru Prahova, dd. membru Dendrino și supleant Ciocârdia ; pentru Muscel, d. membru Crișanu ; pentru Teleorman, d. membru Bagdatu și, în fine, pentru Vlașca, d. membru M. Poenaru-Bordea. D. Dendrino (Prahova) va președe biuroul col. I și III de cameră, col. I de senat la primăria și II de cameră la liceu. D. Ciocârdia (Prahova) va președe biuroul col. II și III de cameră la liceă, și II de senat la primărie. D. Cuculi (Buzeu) col. II și III de cameră și II de senat. D. C. Câmpineanu (Buzeu) I col. de senat. In Ilfov, birourile vor fi astfel președate . D. Ghica, I col. de cameră la primărie, II de cameră la scala comunală din strada Stirbei-Vodă. D. Schina, col. I de cameră în localul ofițerului stării civile, II de cameră la scala din strada Mântulesa și I col. de senat la primărie. D-l B. Arvanezu, colegiul II pentru cameră la primărie, colegiul III pentru cameră la oficiul stării civile și colegiul I pentru senat în același local. D-l Ad. Cantacuzino, colegiul II pentru cameră la șcala comunală din strada Lucaci, și colegiul II pentru senat la primărie. * Dilele acestea, s’a întors în țară d. G. Isvoranu, ingeniar industrial, care și-a făcut studiile în Belgia. Pe lângă altele, d-sea s’a ocupat în special cu fabricarea de sferă, funii, etc., cu fabricarea uleiului din rapițâ, precum și cu tăbăcăria. Felicităm pe junele ingeniar și-i urăm succes în cariera ce se deschide naintea, câci mult—deci nu totul—e de făcut în țara nostră în privința industrielor cu care în special s’a ocupat d-sea. A apărut numărul pe Octombre al revistei germane ilustrate din capitală, „Der Bukarester Salon.“ In acest număr se găsesc următorele materii: M. Eminescu: Melancolie. Dr. M. Gaster: Scopiții, (urmare). B. Kraner: Jocuri naționale popolare, (c’uă fotografie) G. de Iirmuzachi: Fragmente din istoria^ RejÂk>r. I. Betw^^Rx: „Sacuntala“, (feerie dramatică în cinci acte).* * * Poșta din Galați publică următorele : Dimitrie Iarca, unul dintre bătăușii care schilodise pe doi cetățeni la alegerile din anul trecut, fu condamnat dilele aceste pentru acesta de tribunalul local la 30 lei amendă. Ne având cu ce să plátescá bătăușul D. Iarca se adresă la cunoscuții săi patroni și mandatari de atunci, cerendu-le să ’l ajute pentru plata banilor. Toți însă îl respinseră cu bruscheță, spunându-i ca, dăcă nu pute plăti amenda, n'are decât se stea câteva zile la pușcărie, făgăduindu-i că atunci vor stărui mai de cjrată d’a l scăpa ! » învețeminte din acesta toți cei ce practică profesia de bătăuși electorali. *XPoșta din Galați află ca la cursurile de limba română, matematici, limba germană și limba greca, de la scala comercială din acel oraș, elevii n’au făcut până acim nici uă secțiune.* * * . Din Manchester ni se scrie ca piele acestea va apare oă traducere, în limba engleză, a codului comercial român , făcută de d. dr. I.Dulber. * * * Un telegramă adresată din New-York Ziarului Standard din Londra, spune ca președintele Arthur se va căsători în Ianuaria cu fiica cea mai mare a secretarului de stat Freeling Imisen. Președintele Arthur este în vârstă de cincizeci și patru de ani.* Eri, pe la orele opt sera, Gheorghe Moraru, servitor la d. Dumitru Comșa, din strada Frumosă No. 13, a voit să-și curme bilele, strangulându-se; din fericire cellalți servitori l’au surprins ș’au putut se-l împedice a săvărși fapta, conțin note forte interesante în privința principelui de Bismarck și a altor miniștri și aalți demnitari germani. * L’Etoile beige anunță ca anul viitor se va întruni la Bruxelles, în prima săptămână din Iunie, un congres internațional de navigațiune interioră. Acest congres, ca și cel care s’a ținut de curând în Germania, va fi precedat de numerose escursiuni care vor pune pe membrii congresiști în curinte cu tote Gestiunile de canale maritime ce se discută în momentul de faciă în Belgia. * Diarul oficios muntenegren Glas Zrnagorza se plânge amarnic contra Turciei despre atitudinea Turciei în cestiunea carantinei. Se scie ca Porta a luat contra proveniențelor din Muntenegru aceleași măsuri ca și contra celor din Italia. Acum însă Ziarul oficios se plânge de atitudinea Turciei, aminteste bunele relațiuni ce există de câtăva vreme între Portă și guvernul din Cetinje și exprimă în cele din urmă speranța ca Turcia va revoca în cele din urmă disposițiunile sanitare luate facă cu Muntenegrul. * * SCIRI DIN AFARA După uă depeșe din Madrid, foștii șefi ai insurgenților, între alții Maceo și Castillo, cari erau internați în insulele Baleare, au fugit; se crede câ sunt în Algeria. * Se scrie din Berlin charului Le Matin, cu lordul Ampthill, mort acum de curând și care ocupa postul de ambasadore englez la Berlin, a lăsat nișce memorii cari PENTRU MINISTRU DE RESBEL Actualele ministru de resbel a ridicat gradelor superiore din armată dreptul ce avea, de la locot.-colonel în sus, d’a purta haine civile Referatul d-lui ministru de resbel din 18 Septembre curent, adresat M. S. Regelui, sună astfel: „Sire: „Cu tóte prescrierile luate în privința portului hainelor civile de oficialii superiori, până la gradul de locot -colonel și de generali, și cu tóte ordinile ministeriale date în acestă privință, prin natura chiar a latitudinei lăsată portului hainelor civile, se întâmplă neînlăturabile adesea cazuri în cari oficialii sunt nevoiți a merge spre a primi, a da ordine ș’a lua disposițiuni în comandamentul d-lor îmbrăcați civili, sau în cas d’a voi se se conforme îndatorirei d’a se afla în uniformă în asemeni casuri, să se espite la întărzieri prejudiciabile serviciului. „Pentru a înlătura asemeni inconveniente, rog plecat pe M. Vostră, etc.“ După cum se pute vedea, d. ministru de resbel, prin acest referat, se plânge de inconvenientele ce ar resulta din latitudinea lăsată militarilor de a umbla civili. Decá faptul ar fi astfel, nu vedem cuvintele cari au făcut pe actualul ministru de resbel a nu supune la aceeași obligațiune pe oficialii din Statul-major generale al armatei, pe oficialii din Statulmajor de geniu, și chiar pe d-nii inspectori ai cavaleriei și artileriei. Dacă inconveniente resultă din portul hainelor civile, nu vedem cum ele n’ar esista și pentru acești oficiali, cari fac parte din aceiași armată și cari au asemenea a primi, a da ordine și a lua disposițiuni de la superiorii lor. Este lucru ciudat a vedea câ generălii cari fac parte din comandamentele militare sunt obligați a purta uniformele lor, pe când locot-coloneii și colonelii din statul-major al armatei și de geniu, pot umbla civili. Credem dar ca ar fi mai drept și mai rațional, sau ca portul uniformei să fie obligator pentru toți militarii, sau să se bucure de aceiași favore, pentru ca, încă vă dom, nu vedem de ce se crează și aci escepțiuni și privilegii. CARACTERUL REVOLUȚIUNEI DIN 1784 . Revoluțiunea română de la 1784 represintă unul din cele mai memorabile evenimente în analele Transilvaniei din secolul trecut, ea este începutul unei epoce cu nnoi idei, cu nnor principii și unor tendințe politice. Revoluțiunea se născuse, ce e drept, supt asprimea regimului feudal și politic din Transilvania și ea țintea între altele la distrugerea privilegiilor nobilitari. Dar adevărata tendință a revoluțiunii nu era schimbarea ordinei sociale. Ideea dominantă nu era ștergerea sarcinelor feudale. Nu era lupta iobagiului în contra claselor libere, sau a proletariului în contra omului avut, ci era lupta supusului în contra cuceritorului, lupta pentru recucerirea libertății naționale, lupta pentru revindicarea patriei. Poporul român se ridicase la 1784 în contra servituții feudale, nu pentru ca ar fi voit să obțină numai că simplă ișurare a sarcinelor iobăgesci, dar fiind cu simția în inima sea, ca e născut pentru o sortă mai bună. El doria pământul ocupat de nobili, fiind câ avea consciință, câ a fost că dată proprietatea sea, doria domnia Transilvaniei fiind ca se credea singurul moștenitor legitim al acestei patrie, doria în fine espulsiunea elementului dominant, fiind ca numai singur se considera națiune legală în Transilvania. 1) Estras din revoluțiunea lui Horta din Transilvania și Ungaria de Nic. Densușianu, ROMANULU 18 OCTOMBRE 1884 cu atât mai puțin uă insurecțiune așa de înverșunată și cu aspirațiuni la un principat saurigat românesc. 1) A trebuit ca revoluțiunea de la 1784 să scotă la lumină pe acest popor ascuns al feudalității transilvane, se proclame pentru ănteia oră în fada Europei romanitatea acestei țâri, română încă din cele mai vechi timpuri istorice. 2) Pe lângă liberarea din servitutea feudală, revoluțiunea de la 1784 tindea în linia primă la liberarea poporului român din servitutea politică, la liberarea Transilvaniei de domnia altei rase. In scurt, revoluțiunea de la 1784 voia să distrugă sistemul politic al celor trei națiuni privilegiate din Transilvania, și pe ruinele sale să întemeieze un sistem politic român. Consciința națională, consciința libertății și a drepturilor ca ginte, să desceptase ce e drept de mult în poporul român de peste Caipați, și mulți martiri își vărsase sângele lor pentru acesta nobilă idee în curs de mai multă sute de ani. Dar nici umflată silințele Românilor n’au fost așa de intensive și energice, sentimentele așa de aprinse, o mișcare națională așa de vie, nici uă dată atâtea victime ca în secolul trecut, începând de la arhiereul Albei Iulie, care voia să libereze pe Români prin Tinire cu biserica Romei, prin schimbarea chiar a religiunei; De la Clain nemuritorul, care voia să răsturne sistemul politic al Transilvaniei cu principiile dreptului istoric și cu filosofia politică. De la iluștrii călugări ai ordinului Basilit, cari voiau să recâștige pământul perdut prin vastele lor lucruri istorice, linguistice și bisericesc!. Și până la țăranul din Albac, care proclamă cu uă pasiune așa de viă espulsiunea elementului dominant. De la mitropolit până la cel din urmă miser iobagii, totă națiunea în fericere, silințe în tóte direcțiunile, peste tot ómeni intrepidi, zeloși, cu un nespusă forță de voință, plini de încrederi în viitor, inspirați de una și aceiași idee, urmărind una și aceeași nobilă tendință, liberarea națională, liberarea patriei Secol plin de virtuți și plin de acțiune. Două secole trecute, secolul al XVI și secolul al XVII liberase poporul român de peste Carpați de domnia limbei slave în biserică, urmă acum secolul al XVIII, care voia să îlibereze din servitutea feudal și din servitutea politică. Astfel, cu revoluțiunea de la 1784 ne înfățișază un caracter cu totul particular faciă cu revoluțiunile anteriore ale țăranilor din Transilvania și Ungaria. La 1437 și la 1514 poporațiunea iobagilor din Transilvania și Ungaria, tindea la recăștigarea libertăților, jxele avuse dănsa în primele secole ale regatului unguresc, atunci când țăranul era militar și cetățean al patriei. La 1784 însă ideile erau mult mai radicale și mai progresate. Țăranul român lupta de astă dată pentru două lucruri : pentru libertate și naționalitate; pentru libertate din jugul sclaviei feudale și pentru naționalitate în contra sclaviei politice. Cu revoluțiunea de la 1784 se închee trecutul, lunga serie de revoluțiuni țărănesce în Transilvania și Ungaria, și se începe să duuă epocă, epoca luptelor de naționalitate. Privită însă din puntul de vedere general al istoriei române, revoluțiunea de la 1784 ne mai presintă uă importanță cu totul deosebită. Intocma cum frații Petru și Asan se resculase la 1185 în contra dominațiunii grecești din Bisanț, întocma cum Românii de la Dunăre se luptară secole întregi pentru emanciparea politică de supt Turci, tot asemenea și revoluțixarea de la 1784 din Transilvania era numai un inel din lunga catenă de lupte ale latinilor orientali, lupte, cari tate tindeai la revindicarea independinței naționale. Deși manifestațiunile aceste îmămplate în diferite locuri, la Balcani, la Olt, la Prut și în munții Abrudului, s’ar părea la prima vedere a fi numai nisce fenomene cu totul isolate, dar cercetînd mai adânc natura și misteriul lor vom afla în ele uă intimă conecsitate rirală, aceleași idei și aspirațiuni, aceeași luptă înverșunată în contra dominațiunii străine, aceleași convulsiuni în tote mendrele corpului, pentru reconstruirea unei domnii române. Acesta era facia revoluțiunii de la 1785. Vechile Dacii romane se ruinae ce e drept de mult, orașele, cetǎțile și nobilele lor monumente dispăruse, dai rămăsese poporul roman, rămăsese limba romană, și în popor peste tot locu uă credință nesdruncinată în forțele și vitalitatea sea. Istoria trăia instinctiv în sufletul seu. Dar pentru apusul Europei revoluțiunea de la 1784 înfățișa un eveniment aprope inesplicabil. Legislațiunea feudală a Translvaniei și Ungariei eschisese de mult ci viața politică pe poporul român, pe mioritatea cetățianilor de peste Carpați; cronicarii națiunilor privilegiate desgurase de mult numărul și caracterul acstui popor, așa ca, pe la 1784 publicil Europei apusene, „apărătorii popurior“ așa numiții filosofi ai secolului al XVII-lea căutaîi revoluțiunea lui Horia în țara românescă și nu-și putea închipuiuă mișcare națională română dincolo de Carpați. ESPOSIȚIUNEA DIN IAȘI Corespondență particulară a ROMANULUI Diceanu în corespondința trecută câtă esposițiune nu póte fi întreprinsă fară ajutorul Statului; motivul este câ că asemene lucrare nu póte fi întreprinsă fară mari jertfe bănesc, fară punerea în lucrare a mecanismului guvernamental. Oă întreprindere privată ca aceea a d-lui Butculescu trebuie numaidecât să dea de greu, pentru ca cere cheltuelî cari trebuie acoperite din veniturile esposiției. Cu tot productul balurilor și serbărilor date în folosul esposițiune, cu tote concursurile d-lor lăutari și soliști, care au atras mai multă lume la visitarea esposiției, de altfel mai totdeuna pustie, comitetul s’a vădut nevoit pentru a’și acoperi cheltuelile a impune uă tacsă de 25 lei noi de metru patrat pentru locul întrebuințat de esposant, uă tacșă enormă. Nu e vorba, un metru era concedat gratis; dar ce se putea espune într’un metru pătrat? Caci cum voim ca opinca de la țară care ar fi putut să espuna niste lăsături de un sou de borangic să plătască 25 sau 50 de lei pentru onorea d’a figura la esposițiune ! Cum voim să plutesca acesta sumă călugărițele care țese șalacul, plăpumarul care case plapoma sau dogarul care închee butóiele? E că de exemplu pentru ce scula de dogărie din comuna Buciumi de lângă Iași, singura esposantă în acesta ramură, în loc de a espune hotele și balerci în mărime naturală eșite din atelierele sale a espus un mic butoia și deuă capacitate de un litru, alcătuit însă din numărul colosal de 801 doge, lucrare forte migulosă care slovedeșce nă răbdare nespusă, dar care nu va face să propășască nici cu un pas industria nostră. Dacă ar fi espus butóie, ar fi trebuit să plătască 2 sau 300 de lei facsă, fără speranță d’a putea vindeproductele sale, pe când butoiul liliputian a găsit îndată din amator. Apoi într’uă țară ca a nostru întinsă și lipsită în mare parte de drumuri, unde imensa majoritate a popolației nu are sehviță de carte, cum voim să fi pătruns scirea despre esposițiune în tóte unghiurile iei, fară intervenirea organelor administrative ? Și deci chiar a pătruns soirea, am putea pre cere ca țăranul său chiar industriașul dintr’un oraș îndepărtat să facă un drum la Iași care să-l coste bani, să plutesca la espodiție ărăși bani pentru nesigura și chiar îndoelnica onore a dobândită medalie sau uă diplomă ? Altfel ar fi stat lucrurile decă primarii, supt-prefecții sau prefecții ar fi fost ordonați a provoca pe omenii din cercurile lor administrative a depune la autorități obiectele de espus, care apoi ar fi fost înaintate tot pe cale administrativă la locul esposiției. Să [nu ne închipuim ca uă esposiție în felul aceleia ce a căutat să se realiseze în Iași, se pote asemăna cu uă esposițiune universală ce s’ar face în una din marele orașe ale lumii. Acele esposițiuni se fac în interesul acelor ce espurt, sunt un fel de bazaruri imense, un fel de bâlciuri a tată lumea unde se vând obiecte de valore de milione. Uă esposiție la noi în țără are un interes numai cât pentru că ce privesc. Nu este uă afacere pentru espunător, afară de rari escepțiuni și deci nu li se pote cere nici uă jertfă. Apoi, împreună cu obiectele espuse, ar trebui să figureze și date statistice asupra producțiunei consumațiunii și alte împregiurări ale obiectului espus fară de care esposiția rămâne fară înțeles. Dintre tote obiectele de la esposiția din Iași numai cât pielăria de la Bucovăț a îndeplinit acestă cerință neapărată, tote celelalte sunt mute, așa de pe o tăbliță pusă pe cele câteva obiecte de olărit ale esposițiunei citim: „espusă de Alecu Negruzzi.“ E probabil ca acest proprietar mare nu învertesce el singur rota olarului și deci ar fi trebuit să ni se spună de cine sunt fabricate pe moșia d-spre acele óle, cât se fabrică pe an, deci și unde se vând, cât este prețul unei bucați, și alte sclviți de aceste. E că pentru ce spuneam câ uă esposițiune pentru ca să potă isbuti trebue făcută cu concursul autoritaței, și așa s’au 12 Valachie.— Cf. Tesaurul de Monumente T. 111 pag. 363. 2) Cu escepțiune de presa monarchică și feudală, revoluțiunea română de la 1784 era privită, în apusul Europei, ca luptă legitimă a dreptului și a libertății în contra despotismului feudal și politic. A se vedea: Seconde Lettre, în capitolul următor, făcut până acum tote esposițiile din lume, ar fi fost și curios ca într’uă fără așa de lipsită de inițiativă privată ca a nostră să isbutesca tocmai uă întreprindere, care și’n alte țâri unde acestă inițiativă să întâlnesce în un grad atât de puternic are nevoie de sprijinul guvernului. Dar noi făcut-am vr’uă dată ceva ca omenii? Esposițiunea din Iași deci a greșit cu totul scopul pentru care a fost întreprinsă. Să cercetam însă și așa câte sunt ele, obiectele espuse, pentru a vedea ce învățături pot ele să ne dea. Esposiția cuprinde o colecțiune destul de variată (prin escepțiune) de lucoruri, vin, fum, coniacuri și alte spirtase, tote bineînțeles espuse în butelii ermetic închise. Nu înțelegem de ce folos pate fi un asemene colecțiune de butelii, afară de cât dar pentru a le citi etichetele , deși esposiția să închide peste câteva zile, nu seim să se fi numit uă comisiune de degustători cari să constate calitatea materialelor cuprinse în acele sticle, câci acel material este obiectul expus și nu vasele care-1 cuprind. Seim ca producțiunea spirtaselor fine este u ramură de industrie care ar avea un viitor în țara nostră, și deci ar fi de cel mai mare interes a se cunosce cu de amănuntul fabricanții din țără ce produc asemene băuturi pe cât și calitățile productelor lor în asemănare cu productele străine. In modul însă cum s’a făcut acestă esposiție, fară nici uă dată statistică, fară uă comisiune de degustători, nu va avea alt efect decât cu buteliile cu spirturi se vor fi plimbat pe la Iași pentru a se întorce vergine de acolo de unde vor fi plecat. Alăturea cu acesta esposiție de vinituri și de spirturi, să simte încă lipsa unei ramuri de producțiune care arăși pote dobăndi un mare însemnătate în țară, aceea a conservelor alimentare, care lipsesc cu desăvârșire. Așa, pe lângă multe localități din țară unde se fabrică conserve alimentare, cităm orașul Botoșani, vestit axădinioră pentru pastrama și ghedemurile sale, care încă și astăzi produce aceste mâncări cu totă sdrobitorea concurență străină. Ni se pare ca nisce atari producte n’ar fi trebuit să lipsescá din uă esposițiune a industriei române. Fainele sunt represintate numai cât prin 2 esposanțî. Pe lângă făină se văd vr’un două trei mostre de producte agricole, precum grâu, orz, un singur săculeț cu popușoră cincant in niste dovleci d’uă mărime într’adeverestraordinară, aprópe un metru de diametru, copa forte mare, uă conopidă cât uă rata de car. Ge caută aceste producte agricole în esposiția de la Iași ? A vrut să fie densa ș’o esposiție a industriilor agricole, atunci—represintarea productelor agricole este, curat vorbind, ridiculă,sau nu. In acest după urmă cas, trebuiau excluse asemene producte. Uă esposiție trebue să aibă de bază un sistem, uă gândire órecare. Cea din Iași pare a fi lipsită și de acesta. Dintre industriile celelalte, începând cu acea a lutului, întâlnim câteva mostre de cărămidi espuse de d. Neuman Paraschivescu, de cele făcute cu mâna uș0re, și altele compacte, grele, espuse de d. Cosmovici. Fabrica d-lui Cosmovici, instalată cu mari cheltueli și’n care d-sea a perdut peste 100.000 de fr., a fost închisă din causă ca la repararea mitropoliei din Iași în loc d’a se lua cărămidă de la d-sea, s’a cumpărat din Cernăuți. Olăria d-lui Alecu Negruzzi este uă încercare zadarnică d’a produce cu meșteri proști ceva deosebit. Mai ăntei, materialul este cu totul ordinar. Formele vreau se fie elegante și sunt numai cât boccii, ornamentele vaselor fară gust. Mai bine s’ar fi aplicat a face olărie simplă ceva mai delicată decât acea de rînd, decât vase cu pretenții artistice. Dar cum poți judeca despre starea olăriei din țeră după un singur esposant? De aceea se nu se ia cuvintele nóstre drept uă condamnare generală a olăriei mai deosebite în țara nostră. Am espus mai sus cele ce gândim asupra esposițiunii în genere, acum voim să ne ocupăm de obiectele espuse așa cum sunt ele. A. D. X. c’uă legătură comună toți membrii iei, oricare ar fi opiniunile lor și în oricare taberă ar combate, impunând singura obligațiune de a susține onerea posițiunei lor sociale și interesele colectivitatei și colegialitatei; ou scopul iei este a veni în ajutor acelor diariști și literați, fie membrii său nu, care fără vina lor au fost persecutați de loviturile ursitei. De la fondarea lui „Concordia“ a fost presidată în cursul trecutului cuart de secol de șase președinți : Dr. Schuselka, Dr. Wittelshöfer, de Wiener, I. Nordmann, Z. K. Lecher, și de Weilen. Fondatorul și președintele asociațiunei pensiunilor, unită cu „Concordia“, este representantul poporului I. Neuwirth. In anul d’anteiü al fondațiunei sale asociațiunea a împreunat în sânul său un număr de 75 membrii, în anul al doilea 90 și astăzi îmbrățișază aprope 300 diariști și literați. Intre membrii decedați figureza bărbați cari au jucat un rol însemnat în progresul social și politic, cum: Brestel, Kuranda, Friedländer, Etienne și alții, alături cu corifeii literature : Grillparzer, Mosenthal, Halm, M. Hartmann, Dingelstedt, C. Beck, A. Grün și H. Laube. Din 90 care au stat lângă lagărul asociațiunei, abia un a treia parte se mai află între cei vii. Scopul umanitar al uniunei resultă din suma ce a cheltuit în pensiuni, subvențiuni și alte ajutore, care se urcă de la 1864 (anul în care a început a distribui ajutore) la suma de 273,000 fiorini. La finele anului 1883 participaseră 17 invalid! (pensionari) c’uă sumă anuală de 6528 fiorini; 16 văduve, câte 600 fiorini, c’uă sumă anuală de 9600 fiorini; 19 orfani câte 240 fiorini, împreună anual cu 4560 fiorini; peste tot 52 persone c’uă sumă anuală de 20,688 fiorini. In curs de douăsprezece ani, de când există fondul pensiunilor, s’a distribuit invalizilor, văduvelor și orfanilor, numai în numerar, o sumă de 99.635 fiorini. Cu pensiunea jubileului de 25 ani al „Concordiei“ cronicarileî n’are a înregistra mari manifestațiuni sgomotase nici omagii strălucite. Diaristica, deși pate fi mândră de luptele, lucrările și suferințele sale în interesul general al progresului, tot nu s’află astăzi dispusă a da avânt bucuriei; ea resimte cu durere, ca, lipsită d’uă alianță sinceră, are să susțină singură lupta pentru bunurile nealienabile ale omenirei, pentru idealul progresului în contra inamicilor luminei. Cât de mică este suma dobândirilor în curs d’un cuarț de secol, de care să pote bucura libertatea cuvântului în Austria ! Numai acel Stat care are oă presă liberă este întru adevăr sănătos. Austria a fost totdeauna un mamă vitregă pentru presă. Chiar și Rusia, cu tote măsurile sale draconice și brutale în contra presei, nu și-a asumat imputarea ca p opresce desvoltarea iei naturală în favorea egoismului fiscal. Faptul ca să impune oă contribuțiune de timbru fiecarei fete periodice este unic, nu există decât în Austria. Și acest imposit nu este singura piedecă, deși una din cele mai mari, care popresce libera desvoltare a presei austriace. Poporul, cu bunul seu simț, cu instinctul seu înăscut, simte ca libertatea presei este piatra fundamentală tuturor libertăților, cu libertatea d’a-și exprima cugetarea este cea d’anteia din tóte cestiunile sociale. In curs de 25 ani de lupte naționale și politice, guvernanții n’au înțeles încă marea însemnătate pentru Stat a unei prese libere, chiar și pentru interesele conservative ale Statului. In jurma loviturilor grele ale forței de care a fost isbită Austria în anul 1859 s’a deșteptat consciința de sine a cetățianilor, și creațiunea „Concordiei“ este una din manifestațiunile acestei consciințe. Nici un Stat nu se póte bucura de sănătate fară libera desvoltare a puterilor sale spirituale și materiale; orice epitropisire autoritară, voind a juca rolul provedinței, nu póte avea alt resultat decât vătămarea prestigiului seu. Trist lucru, daca esistența unui diar atârnă de la bună-voința guvernului.— Din fericire la noi în țară presa se bucură de cea mai absolută libertate și nici chiar licenței extreme nu se pune alte pedici decât acele ce orice abus găsesce în simțimentul înăscut al dreptății și al adevărului, care în fine biruie totdeuna calomniele. In sala mare a academiei (aceea a universității veche) s’a ținuxt adunarea general a membrilor și a numeroșilor ospeți invitați. Președintele Weilen, urcându-se pe tribună, a făcut un rezumat istoric al activității asociațiunii și a terminat discursul seu, întrerupt cu numeróse aplauze, cu următorele cuvinte: „Mai presus de tóte fluctuațiunile în care, conform cu vocațiunea lui, trebue se s’arunce diaristul, s’arată „Concordia“ ca un pol stabil în mișcarea generală. Ea impune fiecarul care intră în sânul sau, oricare ar fi tabăra în care exercită activitatea sa, singura obligațiune d’a susține onorea vocațiunii sale; ea unesce pe toți membrii sâi cu legătura comunității intereselor și a colegialității; misiunea sea este a da ajutor miseriei, a mângâia suferințele, a întinde un braț ocrotitor celor osteniți și dărâmați d’uă muncă obositore, a sta lângă patul agonisantului 1) Secomle Lettre d’un Défenseur du peuple a l’empereur Joseph II pag. 80: Tel fut la sort des Gracchus a Rome, de Walter, de Cade en Angletere, des Eascio, de Le maitre â Geneve de Horiah en CORESPONDINTA CONTIMPORANA Viena, 25 Octombre 1884. Domnule redactor ! Asociațiunea diariștilor și literaților „Concordia“ a celebrat ieri în sala mare a Academiei aniversarul de douăzeci și cinci de ani ale sistenței sale. La 19 octombre 1859, jubileul centenar al nașterei lui Schiller, s’a efectuat ideia salutară, concepută mai dinainte d’un număr de diariști, d'a forma uă societate, uâ strânsă unire între dânșii, cu scop d’a apăra și d’a asigura pe fiecare în parte în contra consecințelor fatale ale activitaței sale, încongiurată d’atâtea pericole. Numele uniunei „Concordia“ a fost ales, nu numai fiind ca era cel mai nemerit pentr’uă asemene înfrățire, ci și în amintirea minunatei poesie a lui Schiller „Clopotul“. Tendința asociațiunei a fost și este a uni