Romanulu, februarie 1885 (Anul 29)

1885-02-14

142 SCIRI D’ALE DILEI Un m­oü diar a apărut, supt titlul Râmnicul-Săr­at. Ii urâm viață lungă și isbândă. * * * Diariile din Galați ne aduc spirea ca Dunărea s’a desghețat, și ca in curend va începe navigațiunea. Ni se spune, ca de cât­va timp, între Pri­măria Capitalei și Casa Jacques Poumey, ca represintantă a sindicatului caselor de bancă ce au supt scris împrumutul comu­nal din 1869, este să vină corespon­­dința. Primăria ar cere 1) să se dea uă listă de numerele obligațiunilor comunale eșite la sorți; 2) să fie pusă în posițiune de a verifica titlurile plătite. Casa Poumey să refasă până acum. Credem a sei însă câ primăria va lua măsuri pentru exercitarea controlului la care are drept.*­­X* * A-l-altă-erî, Luni. Primăria capitalei a plătit suma de 550,000 lei în aur, rata împrumutului cu loturi din 1869. Aniul acestui aur a fost de 10,50 °/o pentru 400,000 și 10,30«/o pentru cele­­l­alte 150,000 lei. * * Consiliul comunal, în cea din urmă a lui ședință, a numit uă comisiune pentru cercetarea unui proiect de lege privitor la accesele comunale.■* "X­ * Cu tóte desmințirile date, demisiunea d-lui Gr. Manu din funcțiunea de cap al divisiunii sculelor se confirmă. înlocuito­rul d-sele este d. C Stoicescu. * •X­ * Ni se cere să facem următorea intre­­bare epitropilor bisericei Sânții apostoli Petru și Pavel din Brăila: Când se va trage lo tăria de bine-face­­re, pentru terminarea reconstruirii acelei biserici ? •X­*­­X­Curtea de apel din Bucuresci a tras la sorți pe membrii cari vor presida viito­­rele alegeri parțiale. Resultatul "‘a fost următorul: d. C. Câmpineanu, la Călărași; d. A. Bilitis, la Pitesci; d. A. Chivu, la Ploescu. D-nii Al. Sc. Ghica, Poenaru-Bordea, Bagdat și Cuculi, la Bucuresci. F. Naț.­­Ilie cu comisiunea însărcinată de ministerul Justiției pentru a răspunde la mai multe cestiuni privitore la cons­­. """Fii na lat al justiției, își va­de­D. N. Noreanu a susținut cu succes naintea juriului examinator al Facultății de drept din Bucuresci, tesa­rea pentru obținerea gradului de licențiat în drept. Titlul tesei d-lui Noreanu este „Na­tura Dreptului de a testa ; testamentul autentic; efectele omisiunii în codul civil.“ *­­X­ * Comercianții, industriașii și proprietarii din orașul Focșani și din județul Putna au adresat Corpurilor legiuitare un me­­moriu privitor la denunțarea convențiu­­nii comerciale cu Austro-Ungaria. Reservându-ne dreptul a reveni asupra argumentelor desvoltate de represintanții comerciului, industriei și agriculturei din județul Putna, ne mulțămim pentru as­­tă­zi a transcrie aci conclusiunea acestui memoriu „Propunem, d­e autorii memoriului, ur­mătorele reforme : 1) încetarea convențiunii comerciale cu imperiul austro-ungar, și adoptarea ta­rifului vamal protecționist în tota accep­ția cuvântului, pentru tot ce avem și este posibil să avem producțiune naturală. 2) înființarea unui biarou de statistică a producțiunii naționale. 3) Organizarea camerelor de comerț cu secțiuni pentru fie­care ramură de indus­triă, pe cât se va putea. * ■* *■ Gazeta Transilvaniei, supt titlul: ,U­­neltiri de maghiarizare în Brașov“, pu­blică uă dare de semn a unei adunări a Ungurilor din Brașov, ținută Dumineca trecută în acest oraș, în scopul d’a se pune și ei în înțelegere cu cei din Clușu­l, cari au luat inițiativa­ înființării unei societăți de maghiarisare, supt nu­mele de „Cultura maghiară“ în Ardeal. Cu acesta ocasiune, s’au ținut mai mul­te discursuri, și s’a ales uă delegațiune care să mergă la adunarea din Ciușu­t, ce se va ține la 15 Martie, pentru con­stituirea reuniunii de maghiarizare. *■­țiunea d-lui G. hurneanu. Acest chiar, între altele, va publica : a) Numele personelor cari formeza ori­ce acte și le depun tribunalului spre o­­mologare; b) Cuprinsul pe scurt al actelor inter­venite între pârți; c) Procesele interesante. Scopul său este a face să se evite pe viitor fraudele ce 4^nic se ivesc în pa­guba creditorilor și a diferitelor persone ce au interes,­prin înstrăinarea averii de­bitorilor altor persane. * * * Un m­on­­ jiar a apărut în Tulcea. Ti­tlul sau este Delta, și în programul ce are în capul primului sau număr ne spune ca nu va face nici politică militantă, nici oposițiune sistematică, statornica atărîre ce are este aceea de a face cunoscute guvernului central păsurile și neajunsu­rile Dobrogei. * * * SCIRI DIN AFARA Diarul World, din New-York, anunță în numărul seu de la 18 Februarie, ca a aflat din izvor secret dor sicur, cu vr’uă câți­va individi, cari sunt forte is­cusiți în întrebuințarea mijlocelor de es­­plosiune, s’au dus de la Paris în Sudan, spre a sprijini pe Mahdi. Aceste persone, care cunosc serviciul militar, vor instrui pe Mahdi în arta resbelului. * Daily Telegraph spune ca niște agenți guvernului rus negociază de luni cu emirul din Afghaniș­­u stabilirea unui protectorat a Heratului. ■* ită din Cair cu principele Hasan a uui un pentru ducerea sea la Corti­nă escortă de 58 persone și 250 cămile. De a­­ceea călătoria principelui a fost amânată pentru moment. * Soiii din Varșovia, publicate de dia­riile polone din Lemberg, spun ca foile ruse Swiet și Nowoje Vremja au primit aspre remustrari din causa atitudinei lor provocatore în privința focului de la bise­rica rusă din Iacobstadt. * Casiarul de la filiala din Tarnopol a Bâncei hypotecare galițiane cu acțiuni s’a spânzurat, cu câte­va ore mai ’nainte d’a se face uă reviituire a casei. S’a gă­sit uă lipsă de șapte­zeci mii fiorini. * Uă telegramă din Roma, cu data de 22 Februarie, spune ca ’n acea di au fost conferințe între d-nii Ricotti și Man­cini, ș’apoi între acest din urmă și ani­ ROMANULU 14 F­EBRUARIU 1885 basadorele engles d. Lumney. Ca consi­­lieri teh­nici pentru espedițiunea contra localității Casala sunt desemnați d. Pen­­nazzi, profesor la scala de resboiü din Modena și locotenentele Bessone, cari au făcut acum câți­va ani esplorațiunea dru­mului de la Masallah la Chartum. * Se telegrafiază urmatarele din Triest cu data de 22 Februarie: „In Mitter­­burg, Capo d’Istria și Pola s’au format comitate electorale slovane în vederea viitorelor alegeri pentru Reichstag ; aces­te comitate se vor pune supt ordinile co­mitatului electoral central slovan din Triest.“ Măsuri privitore la porumbul stricat Se scie ca din causa timpului celui reci multe din porumburi n’au putut fi culese și le-a apucat zăpada pe câmp, din care cauză unele din ele s’au și stricat. Acesta a tăcut pe ministerul de in­terne se invite pe tóte autoritățile ad­ministrative și comunale pentru a lua următorele măsuri, în contra întrebuin­țării pentru hrană a porumbului stricat: Porumbul (păpușoid) cules umed sud mucegăit pe câmp sud mucezit în pătule din causa relei sale păstrări, nu se pote întrebuința pentru hrana omenilor fiind vătămător sănătatei. Oamenii care mănâncă mălaia din a­­semenea porumb sunt expuși a se îmbol­năvi de pelagra parțeală. Când porumbul destinat pentru hrană, el nu pentru semânță, a fost cules încă crud sau muced din causa ploilor, el trebue să se usuce (prăjăscu) mai ântăia bine în cuptare și apoi să se așede în pătule bine acoperite. Asemenea trebuie să fie uscat (prăjit) în cuptor înainte de a se măcina pentru hrană ori-ce porumb stricat din causa relei păstrări. Este cu desăvârșire oprită măcinarea porumbului mucezit, încins sau stricat în ori­ce mod, decá n’a fost mai ânteiu bine uscat (prăjit) în cuptor. Mălaiul încins sau mucezit din causa păstrărei lui într-un loc umed, este ase­menea vătămător sănătatei și nu trebue să serve pentru hrana omenilor ei numai ca nutreț pentru animale. Ori­ce mămăligă să fie bine fiartă și bine amestecată. Mămăliga care nu este bine fiartă și bine amestecată este vătă­­mătore sănătatei. Supt­ prefecții și primarii din localitâ­țile unde este porumbul stricat vor în­griji ca să se construesca pe lângă fie­care moră câte un cuptor pentru usca Morarul care va primi să se macine în mora­sea porumb stricat și care n’a fost trecut prin cuptor va fi pasibil de penalitățile prevădute de codul penal. Supt-prefecții și primarii vor suspecta cât mai des morile spre a controla ese­­cutarea măsurilor de mai sus. CORESPONDINTA COHTUN­L PORAHA Viena, postul Pascilor. Domnule redactare, Luminăția sea, principele Carnaval, și-a dat obștescul sfârșit și s’a îmormântat cu pompa funebră obicinuită și, după îmor­­mântarea autocratului veseliilor și petre­cerilor, protectorului intrigelor amorose, a cârui dominațiune a fost acest timp una din cele mai scurte, a urmat ime­diat Mercurea cenușelor și tradiționala mâncare și alte săruturi de pesce, precum și balurile birjarilor, care se fac în toți anii în­­ ziua d’ăntei a postului, fiind­ca în tot cursul carnavalului birjarii au să ducă pe alții la baluri, petrecând noptea pe stradă tremurând de frig. Reținut în ca­mera mea în tot timpul carnavalului, m'am credut scutit d’a-mi întina fruntea cu cenușă și d'a mânca peste sărat, ne­cum d’a asista la un bal de birjari. Acest bal al birjarilor, ca și balul spălătorese­lor și îmormântarea carnavalului (care s’asemana cu promenada boului gras la Paris) sunt remășițe din obiceiurile po­­polare­ locale, care se perd treptat, pre­cum a perit de mai mulți ani obiceiul d’a distribui după carnaval uă listă sa­tirică a domnișorelor care în cursul car­navalului nu s’au căsătorit sau n’au con­tractat uă legătură de amor; domnișo­­rele acestea au fost osândite, după auto­ritatea listei, pentru neglijența sau nedi­­băcia lor, a spăla turnul mare al biseri­­cei sântului Ștefan, or flăcâii, cari n’au voit a’și pleca grumajii supt jugul căsă­toriei, vor fi siliți a le da ajutor, cărând apă și săpun. Neputându-mă duce la baluri și nevo­ind a înșela pe frumosele cititore cu re­­­lațiuni mincinase de ceea ce n’am Vădut, mm’am ocupat cu citirea și am făcut în manieră mnea uă călătorie în giurul pă­mântului cu ajutorul cârții lui Iosif Leh­­­­nert, locotenente de corabie de linie al marinei 1. R. Un proverb turcesc­­ zice ca cel ce scie ceva să comunice altora, câci solința nu sărăcesce prin răspândire ; în­temeiat pe acest proverb îmi permit a îm­părtăși frumuselor și binevoitorelor mele cititore câte­va fructe ale citirii mele în timpul trecutului carnaval. Mă adresez astă­zî de preferință câtre partea fru­­mosă și amabilă a omenirii, fiind-câ a­­ceste ființe adorabile sunt din natura lor mult mai indulginte și mai lesne satisfâ­­­­cute de­cât bărbații cu înăscutul lor simț critic, și fiind­ câ, cum d­ice proverbul fran­ces : „ce d­ue femme veut, Dieu le veut.“ Ce pote fi mai interesant pentru dom­ne și domnișore de­cât podobele care contribuesc a rădica frumusețea lor natu­rală, și între aceste podobe diamantele merită farâ îndoială locul de preferință. Eea ce dice autorul meu despre diaman­tele ce se găsesc la Borneo : „Soirile des­­pr­e abundința aurului și diamantelor sunt forte nesigure și adesea contracjientare, fi­­ind­câ acesta insulă este încă prea puțin cunoscută. Să scie însă cu locuitorii indi­geni, Dajacii, nu întrebuințâzâ mai de loc podebe de aur și de pietre scumpe , să scie asemene cu minele de la Landak în ținutul Pontianak nu justifică de loc ma­rele renume de bogăție al insulei. Diamantele ce s’au găsit acolo sunt neînsemnătore atât în privința numărului * ai ,în privinta dimensiunilor. Să asi­­gură ca cele mai mari diamante s ar fi găsit cădini oră în rîul Jamba lângă Sandak, adică în nisipul care se gâseșce la matca râului și care să scote d’acolo de nisce afundâtori. Tradițiunea dice ca din acest ritt s’ar fi retras în al 18 se­col două diamante colosale, cunoscute supt nume de „Segema“ și „Sepale“, ca ambele aceste pietre preci­se s’ar fi pre­­sentat ca un dar de nuntă lui Rajah (domnitorului) d’atunci; ca mai târc­iu s’ar fi perdut diamantul „Sepale“ în turbu­­rârile și luptele sângerose ale principi­lor Malaieni; dar ca „Segema“ s’ar afla și până acum în posesiunea princiară. D’aceste pietre sunt legate multe super­­stițiuni tradi­ționale: una din ele afirmă câ Borneo va fi cotropit de străini și câ lo­cuitorii indigeni vor fi nimiciți deca a­­cea piatră s’ar înstrăina sau s’ar perde. Valorea iei se consideră de necalculabilă și se asigură câ în anul 1780 vice­regele Indiei olandeze ar fi trimis un domn Stu­art la Mattaun cu însărcinarea de a cum­păra acea piatră preciosă, cu acest domn Stuart ar fi oferit atunci pentru densa două mari corăbii complect armate și o­ sumă de 5000 piaștri (peste 25,000 fr.) dar câ acesta ofertă ar fi fost refusată. In anul 1829 reședințele olandez, d. Gro­­novius, avuse ocasiunea de a vedea acesta piatră renumită. E că ce raportă el des­pre densa. „In anul 1829, când eram re­ședințe pe țărmul Kayong, avusei ocasi­unea să văd cu ochii mei piatra care i se atribuie de indigeni uă însemnătate atât de mare în­cât este cu neputință unui străin s’o veda. Numai uă întâmplare no­­rocosă mi a procurat acesta favore: isbu­­­­tisem a face un serviciu însemnat Sulta­nei, în a cârei păstrare s’afla atunci pia­tra și acesta îmi făcu, cu putință să reu­șesc a-mî satisface curiositatea. Sultana îmi dec­larase ca sunt cel d’ânteiă eu­­ropen caru i se permite a vedea acea co­­moră, ca nici chiar d. Stuart, mhiloesto­­citorul olandez, cu totá oferta lui, n’ar fi fost îngăduit s’o vadă. După ce Sultana luase tóte precauțiunile imaginabile spre a garanta preci­sa piatră în contra unei răpiri eventuale, înconjurând casa c’uă mulțime de omeni armați, deschise d’a rând uă mulțime de lăzi și de casete în care ședea închisă camora preciosá. Mare și nespusă lu mirarea și surprinderea mea când în fine avusei în mâna mea a­­cesta preciositate socotită necalculabilă, care nu era alt nimic de­cât uă frumosă bucată de cristal de stâncă, sfărâmată la uă parte și fasonată pe cea­l­altă; n’ași fi dat nici trei fiorini pentru densa. Am găsit multe contraziceri când am contestat valorea acestei pietre. Liber ori cine ar crede câ există diamante de câte 367 karate, dar sunt încredințat câ, daca cineva ar dori a cumpăra astăzi acea renum­ită piatră, ar putea s’o do­­bândescá cu un preț destul de redus. Prin­cipii indigeni sunt atât de bine încre­dințați de mica valore a pietrei ca s’au ferit tot­deuna să cera­tă evaluare, și răposatul principe, care o avea în păs­trarea lui, a mers până a amenința cu pedepsa de marte pe ori­cine ar în­­drâsni a se îndoi de valorea pietrei.“ La Borneo se estrag diamantele din nisipul (gravier) care acoperă palele mun­ților. Indigenii cunosc forte bine culorea și composițiunea acestui tărâm și nu încep nici uă­data construirea unei mine fără a fi încredințați mai nainte de existența condi­­țiunilor esențiale a nisipului care póte co­prinde diamante. După ce mina a pătruns până la stratul pământului diamantifer, lucrătorii scot în coșuri acest pământ ni­sipos la lumina 4 Deb unde se spală până când tote părțile solubile au dispărut și nu mai rămâne de­cât pietrișul curat din care se culeg diamantele. Lucrătorii în­trebuințați la acesta operațiune sunt Ma­laienî și Chinesi. Este forte lesne a cu­­nosce diamantul brut; forma lui este mai tot­deuna un octaedru, având patru-zeci și opt de faciade rotunjite; unele exem­­­plare au aprope forma unui glob; supra­­faț­a pietrei are oă lucire particulară, care nu se gâseșce în același grad la nici un alt mineral. Cele mai mari diamante cunoscute sunt: Marele Mogul de 279 karate, pe care re­numitul călător frances Tavernier l-a e­­valuat la doue-spre-zece milione lei. Nu să scie deca mai există acest împărat al diamantelor, nici­­ deca este identic, pre­­cum pretind unii, cu diamantul Orlof, care însă nu are de­cât 193 karate și să află în posesiunea împăratului Rusiei. După densul vine diamantul Marele duce al Toscană, proprietatea coroinei austriace, de 139 karate. Apoi urmeza celebrul dia­mant Regent sén Pitt, pe care împăratul Napoleon I îl purta la mânerul spadei sale. Cel mai mare din diamantele găsite în Brasilia este Saua Sudului, în stare brută, de 254 karate și după fasonarea sa redus la 125 și jum. karate. Rândul du­pă dânsul ocupă cunoscutul Kohinoor (lu­mina lumei) de 103 karate. Bancherul Hope la Amsterdam posedă un diamant albastru de 77 karate, care din cauza mi­nunatei sale culori se socoteșce neapre­­ciabil. Nu se scie positiv déca diamantul Regent son Pitt a provenit din Borneo, dar probabilitatea este pentru acesta o­­rigină, fiind­câ­d. Thomas Pitt l-a cum­părat la Malakka în anul 1702 cu preț de 97.000 dolari. Sciința a descoperit ca diamantul nu este alt nimic de­cât un cristalisațiune a cărbunilor de pământ, nu se scre ânsă în câți secole și prin contribuirea câror îm­­pregiurări se săvârșesce operațiunea cris­­talisurii. Se înțelege câ valorea mare a­­cestei pietre preci­se a îndemnat pe mai mulți chimiști la cercarea de a produce diamante artificiale, dar n’au reușit până acum; resultatele dobândite sunt cu totul neînsemnătore, în nici uă proporțiune cu ostenelile și cheltuelile întrebuințate și n’au putut micșora valorea diamantelor naturale. Tăierea sau­ asonarea (poletica) diaman­telor este uă artă specială care se exer­­cita la Amsterdam de câtre evrei, care posedă aprope exclusiv secretul; acolo la ghetto (cvartalul evreilor) se află pe stra­da principală un rând de case nalte de câte cinci caturi, care sunt ocupate nu­mai de așa numitele mere de diamante. Fasonarea acestei pietre, cea mai tare care există, nu se póte opera de­cât nu­mai cu pulbere de diamant, uă procedare din cele mai minuțiose și dificile. Daca ar atârna numai de mine, a-și invita pe frumosele cititore să facă uă visită la a­­ceste case și le-ași acorda voia să facă acolo uă recoltă după pofta inimei. Dar nefiind în stare a realisa acesta dorință și neputând dărui ceea ce nu posed, îmi pare de cuviință a trece la alt­ceva și a vorbi de Chinesi și de obiceiurile lor După părerea agronomilor chinezi, ce­realele cunoscute se împart în două so­iuri deosebite : înflorirea unora începe tot­deuna și nevariabil în timpul nopții, pe când cele­lalte înfloresc numai 4iua. După acesta însușire se alege și tărâmul și să reguleze timpul semănăturei și mo­dul culturel. Cine nu observă aceste re­­gule se espune, după părerea lor, la pe­ricolul unei recolte rele Celebrul călă­tor Hue fa întrebat d’un chines, déci se cultivă și în Francia cerealele care în­floresc noptea. D. Hue nu seia ce răspuns să-i dea­ chinesul însă obiectă ca agri­cultorii francezi trebue să cunosca aces­ta particularitate, alt­fel n’ar pute­a să cultive pământul cu succes. Xix pi Lin­a serva și pisicile de căsorni­­ce. E că ce povestesce despre acesta dom­nul Hue, care străbătuse­ră mare parte a Chinei în tovărășie cu domnul Gabet : „Intr­­ă di întâlnirăm în calea nostră un băiat care ducea un bivol la pășune și îl întrebarăm întrecât dacă n’a sotit ânsă amiază. Băiatul se uită la cer, dar fir­mamentul fiind acoperit de nori nu pu­tu să decidă; ne spuse ânsă : așteptați un moment, vă vom­ spune îndată Cu a­­ceste cuvinte intru în casă și reveni după puține minute c’vă pisică în brațe. Nu e încă miază 4i, zicea, vedeți enșivă; și deschid­ând pleopele pisicei ne arăta pupila iei.“ Ori­cine se pote convinge printr’uă simplă observațiune cu ochii pi­sicilor posedă particularitatea ca pupila se restrânge treptat în proporțiune cu înaintarea sorelui spre posițiunea lui cul­minantă ast­fel câ la amiazi nu formeza de­cât oă dungă subțire, după amiază pupila se lărgesce orăși în proporțiune în care sarele se apropie de apus. Chinejii se servă de un stratagem ori­ginal spre a popri neplăcuta sbierătură FOIȚA ROMANULUI 14 FEBRUAR. 5 JUNCȚIUNEA MUGBY de Charles Dickens Trailus din limba e­n­g­l­e­­s­ă BARBON FRAȚI. III (Urmare) — Șepte, repeta Barbox frați, obser­­vând’o c’un surîs serios. Fórte bine­­ îmi propunü der a reduce chiar d’acum numă­rul liniilor la aceste șapte și a urma a le reduce treptat până la una,—aceea care-mi va părea cea mai bună—și a a­­puca pe dânsa. — Dar cum vei iei, domnule, care este cea mai bună ? întrebă Phoebe esaminând cu ochii iei lucioși câmpia. — A !­­ise Barbox frați c’un alt su­rîs serios. Aci e greutatea; m’am gândit a proceda în chipul următor: unde tatăl­­ tale este în stare a culege în tote di­­lele atât de mult pentr’un scop bun, pate ca și eu voi­ fi în stare să culeg câte ceva pentru un scop indiferent. Domnul „pentru nicăieri“ trebue să ajungă și mai bine cunoscut la funcțiune; trebue să mai urmeze examinările și cercetările sale a­­colo până când va isbuti să atribue un interes particular la una din acele șapte linii prin ceea ce va fi reerut, audit sau descoperit despre densa. Ast­fel alegerea liniei de apucat va atârna de la alegerea ce va face între descoperirile sale. Phoebe, continuând a lucra, se uita afară pe câmpie, care-i părea acum ca înfăcișază ceva nuov ce nu văd­use până aci și surîdea la descoperirea câ prospec­tul luase acum pentru dânsa un interes m­ou și uă plăcere necunoscută. — Dar nu trebue să uit, urma Barbox frați, fiind­ca am luat atâta Indrásnélá, a-ți cere să favore. Am trebuință de a­­jutorul d-tale în aceste cercetâri ale mele; am trebuință să-ți comunic ceea ce voi­ putea culege în privința celor șapte linii care se află înaintea ochilor noștrii și a compara cu d-ta notițele ce le voi­ fi făcut asupră-le. Imi dai acesta voe ? Se ijice ca două capete sunt mai bune de­cât unul singur. Aș zice și eu ca acesta a­­târnă mai cu semn de calitatea capului, dar sunt convins ca, de­și abia ne am cunoscut, capul d-tale și al tatălui d-tale au descoperit lucruri mult mai bune de­cât ar fi putut descoperi vr’vă déla ca­pul meu. Ea îl dete mâna dreptá c’uă simpatică aprobare a propunere! sale și încântată îi mulțumi. — Așa dér, s’a regulat acésta, fór te bine ! urma el. Și din n­ou nu trebue să uit, fiind­câ am luat atâta îndrăsnală, a-ți cere să favore. Ai vrea să-ți închid­ ochii ? Rî4ând de acesta ciudată și glumață propunere, ea închise ochii. — Ține-o închiși, 4*cea Barbox frați, mergând încet spre ușă și întorcându-se înapoi. Adu’ți aminte ca esc! ținută pe onóre să nu deschizi ochii până nu-ți voiü spune ea. — Da ! pe onorea mea. — Bine, îmi dai voe să ridic pentru un minut perna-ți pe care lucrezi horbotele? Continuând a surîde și a se mira, ea își lua mâinele sele de pe pernă, și el o puse la uă parte. — Spune-mi acum, ai văzut ieri dimi­­nața fumul și aburii din locomotiva tre­nului espres pe linia a șaptea de aici ? — Alături cu plopul și după clopot­nița bisericei ? — Tocmai, acesta este linia în cestiu­­ne, 4ise Barbox frați îndreptându-și ochii spre deasa. — Da. Am observat trenul depărtân­­du-se. — Ai văzut ceva neobicinuit într’en­­sul ? vr’vă espresiune straordinară ? — Nu ! răspunse ea cu veselie. — Nu e un compliment pentru mine, caci că eram în acest tren, m’am dus­­nu-ți deschide ochii !—să-ți aduc acesta de la marele oraș industrial. Nu are nici pe jumătate mărimea pernei d-tale de horbore și am pus’o în locul iei. Acesta mică claviatură semena c’un clavir în miniatură și cu mâna-ți stângă poți pro­duce aerul trebuincios. Doresc din tot sufletul, scumpa mea, să scoți din acest mic instrument cele mai armoniose sunete. Acum poți să redeschidi ochii.—Diua bună! Dicând aceste cuvinte, el închise ușa după dânsul și văzu în clipă cum Phoebe strângea darul pe sânul iei cu entusiasm. Acesta clipire îi umplea inima cu bucu­rie și cu comr­ătimire, reflectând câ, daca junețea iei ar fi înflorit potrivit cu mer­sul naturii, ea, în locul acestui mic ins­trument, ar fi putut strânge la senul sau musica încântatóre produsă de vocea unui prunc al iei. Barbox frați și Comp. Cu bună-voință și c’uă intențiune se­­riosă, domnul „pentru nicăieri“ începuse chiar d’a doua zi învestigațiunile sale asupra celor șapte linii de cale ferată. Resultatele cercetărilor sale își vor găsi locul lor în acesta cronică adevărată, dar adunarea lor­ ocupase un timp mult mai lung de­cât va trebui pentru cituva lor. Trebue ânsă să admitem ca Barbox frați nu se grăbi de loc. Puindu și inima în îndeplinirea sarcinei sale, găsea, după natura lui, bună în fond, uă plăcere în­­tr’ânsa. Apoi, mai era și bucuria, și uă adevărată bucurie pentru dânsul, d’a șe­dea câte uă dată lângă Phoebe și a asculta cum din când în când scotea mai multă armonie din instrumentul sau musical și cum, ajutată de buna s­a ureche și de gustul său natural, isbutea a mări din 4i în 4i primele sale descoperiri și a face mari progrese. Nu numai ca era uă plă­cere, dar era pentru el și uă ocupațiune cu care trecea multe ore în cursul săp­tămânilor. De aci resulta ca temuta ani­versară a nascerii sale se­­ apropiase de dânsul fură să bage de somn și fură să se turbure. Lucrurile ajunseră mai încurcate prin neprevăzuta împregiurare cu conferințile ținute (la care asistase câte uă dată Lampe c’să faciă strălucindă) nu isbuti­­seră la nici un resultat în privința ale­gerii unei linii, câci investigațiunile sale nu erau de natură a înlesni resolvarea cestiunii. Spre exemplu, el combinase cu­tare interes pentru cutare linie sau cu­tare alt interes c’uă altă linie, fără însă să fie în stare a găsi­tă rațiune spre a acorda preferința uneia din ele. Prin ur­mare,­ la ultima conferință ce ținură, afa­cerea se afla tocmai în aceeași stare în care se aflase la început. Luarea unei de­­cisiuni devenise însă urgentă. — Dar, d-le, observa Phoebe, esplora­­țiunile nostre se mărginesc numai la șase linii; este cre­zută a șaptea linie? — A^7­i O linie ? O­­­dise Barbox­­ frați f­ănima^y pg,rbia cu mâna drepta, naTc poporația aduțî a­minte ca este linia gélé, cuget»,­­­aceea pe care am apucat când am plecat să-ți aduc micul dar. Acesta este istoria iei, Phoebe. — Nu ți-ar plăcea s’apuci arăși p’a­­cea linie, d-le ? îl întrebă ea cu ore­care eșitațiune. — Nici de cum, draga mea, e una din căile principale. — Mi-ar plăcea să alegi acesta cale, urma Phoebe c’un dulce surîs, în consi­­derațiune pentru acest dar al d-tele care îmi este atât de precios. Mi-ar plăcea s’o alegi, fiind­câ acesta linie nu pate fi nici uă dată pentru mine ca ori­ce altă linie. Mi-ar plăcea s’o iai în aducerea a­minte ca prin ea mi-ai făcut un bine atât de mare și ca m’ai făcut mult mai fericită de­cât fusesem ! Daca vei pleca pe acesta linie pe care ai apucat când te-ai dus ca să-mi faci acesta mare bucurie, îmi voi­ închipui șezând aci și pândind trenul de la ferestra mea, ca trebue să te conducă la un sfârșit bun și la prosperitate, și să te facă se revii într’un 4h — Fie cum voiesci, draga mea, așa voiți și face. Ast­fel să și urma, și domnul „pentru nicăiri“ lua un bilet cu destinațiunea pentru marele oraș industrial. El întărziase atât de mult la juncțiu­­nea Mugby, în­cât 4>ua plecării sale era opt­spre­zece Decembre. Luându-și locul în tren, făcea urmatorea reflecțiune: Era timp să mă otărăsc ca dinadinsul d’a'

Next