Romanulu, februarie 1885 (Anul 29)
1885-02-14
142 SCIRI D’ALE DILEI Un moü diar a apărut, supt titlul Râmnicul-Sărat. Ii urâm viață lungă și isbândă. * * * Diariile din Galați ne aduc spirea ca Dunărea s’a desghețat, și ca in curend va începe navigațiunea. Ni se spune, ca de câtva timp, între Primăria Capitalei și Casa Jacques Poumey, ca represintantă a sindicatului caselor de bancă ce au supt scris împrumutul comunal din 1869, este să vină corespondința. Primăria ar cere 1) să se dea uă listă de numerele obligațiunilor comunale eșite la sorți; 2) să fie pusă în posițiune de a verifica titlurile plătite. Casa Poumey să refasă până acum. Credem a sei însă câ primăria va lua măsuri pentru exercitarea controlului la care are drept.*X* * A-l-altă-erî, Luni. Primăria capitalei a plătit suma de 550,000 lei în aur, rata împrumutului cu loturi din 1869. Aniul acestui aur a fost de 10,50 °/o pentru 400,000 și 10,30«/o pentru celelalte 150,000 lei. * * Consiliul comunal, în cea din urmă a lui ședință, a numit uă comisiune pentru cercetarea unui proiect de lege privitor la accesele comunale.■* "X * Cu tóte desmințirile date, demisiunea d-lui Gr. Manu din funcțiunea de cap al divisiunii sculelor se confirmă. înlocuitorul d-sele este d. C Stoicescu. * •X * Ni se cere să facem următorea intrebare epitropilor bisericei Sânții apostoli Petru și Pavel din Brăila: Când se va trage lo tăria de bine-facere, pentru terminarea reconstruirii acelei biserici ? •X*XCurtea de apel din Bucuresci a tras la sorți pe membrii cari vor presida viitorele alegeri parțiale. Resultatul "‘a fost următorul: d. C. Câmpineanu, la Călărași; d. A. Bilitis, la Pitesci; d. A. Chivu, la Ploescu. D-nii Al. Sc. Ghica, Poenaru-Bordea, Bagdat și Cuculi, la Bucuresci. F. Naț.Ilie cu comisiunea însărcinată de ministerul Justiției pentru a răspunde la mai multe cestiuni privitore la cons. """Fii na lat al justiției, își vadeD. N. Noreanu a susținut cu succes naintea juriului examinator al Facultății de drept din Bucuresci, tesarea pentru obținerea gradului de licențiat în drept. Titlul tesei d-lui Noreanu este „Natura Dreptului de a testa ; testamentul autentic; efectele omisiunii în codul civil.“ *X * Comercianții, industriașii și proprietarii din orașul Focșani și din județul Putna au adresat Corpurilor legiuitare un memoriu privitor la denunțarea convențiunii comerciale cu Austro-Ungaria. Reservându-ne dreptul a reveni asupra argumentelor desvoltate de represintanții comerciului, industriei și agriculturei din județul Putna, ne mulțămim pentru astăzi a transcrie aci conclusiunea acestui memoriu „Propunem, de autorii memoriului, următorele reforme : 1) încetarea convențiunii comerciale cu imperiul austro-ungar, și adoptarea tarifului vamal protecționist în tota accepția cuvântului, pentru tot ce avem și este posibil să avem producțiune naturală. 2) înființarea unui biarou de statistică a producțiunii naționale. 3) Organizarea camerelor de comerț cu secțiuni pentru fiecare ramură de industriă, pe cât se va putea. * ■* *■ Gazeta Transilvaniei, supt titlul: ,Uneltiri de maghiarizare în Brașov“, publică uă dare de semn a unei adunări a Ungurilor din Brașov, ținută Dumineca trecută în acest oraș, în scopul d’a se pune și ei în înțelegere cu cei din Clușul, cari au luat inițiativa înființării unei societăți de maghiarisare, supt numele de „Cultura maghiară“ în Ardeal. Cu acesta ocasiune, s’au ținut mai multe discursuri, și s’a ales uă delegațiune care să mergă la adunarea din Ciușut, ce se va ține la 15 Martie, pentru constituirea reuniunii de maghiarizare. *■țiunea d-lui G. hurneanu. Acest chiar, între altele, va publica : a) Numele personelor cari formeza orice acte și le depun tribunalului spre omologare; b) Cuprinsul pe scurt al actelor intervenite între pârți; c) Procesele interesante. Scopul său este a face să se evite pe viitor fraudele ce 4^nic se ivesc în paguba creditorilor și a diferitelor persone ce au interes,prin înstrăinarea averii debitorilor altor persane. * * * Un mon jiar a apărut în Tulcea. Titlul sau este Delta, și în programul ce are în capul primului sau număr ne spune ca nu va face nici politică militantă, nici oposițiune sistematică, statornica atărîre ce are este aceea de a face cunoscute guvernului central păsurile și neajunsurile Dobrogei. * * * SCIRI DIN AFARA Diarul World, din New-York, anunță în numărul seu de la 18 Februarie, ca a aflat din izvor secret dor sicur, cu vr’uă câțiva individi, cari sunt forte iscusiți în întrebuințarea mijlocelor de esplosiune, s’au dus de la Paris în Sudan, spre a sprijini pe Mahdi. Aceste persone, care cunosc serviciul militar, vor instrui pe Mahdi în arta resbelului. * Daily Telegraph spune ca niște agenți guvernului rus negociază de luni cu emirul din Afghanișu stabilirea unui protectorat a Heratului. ■* ită din Cair cu principele Hasan a uui un pentru ducerea sea la Cortină escortă de 58 persone și 250 cămile. De aceea călătoria principelui a fost amânată pentru moment. * Soiii din Varșovia, publicate de diariile polone din Lemberg, spun ca foile ruse Swiet și Nowoje Vremja au primit aspre remustrari din causa atitudinei lor provocatore în privința focului de la biserica rusă din Iacobstadt. * Casiarul de la filiala din Tarnopol a Bâncei hypotecare galițiane cu acțiuni s’a spânzurat, cu câteva ore mai ’nainte d’a se face uă reviituire a casei. S’a găsit uă lipsă de șaptezeci mii fiorini. * Uă telegramă din Roma, cu data de 22 Februarie, spune ca ’n acea di au fost conferințe între d-nii Ricotti și Mancini, ș’apoi între acest din urmă și ani ROMANULU 14 FEBRUARIU 1885 basadorele engles d. Lumney. Ca consilieri tehnici pentru espedițiunea contra localității Casala sunt desemnați d. Pennazzi, profesor la scala de resboiü din Modena și locotenentele Bessone, cari au făcut acum câțiva ani esplorațiunea drumului de la Masallah la Chartum. * Se telegrafiază urmatarele din Triest cu data de 22 Februarie: „In Mitterburg, Capo d’Istria și Pola s’au format comitate electorale slovane în vederea viitorelor alegeri pentru Reichstag ; aceste comitate se vor pune supt ordinile comitatului electoral central slovan din Triest.“ Măsuri privitore la porumbul stricat Se scie ca din causa timpului celui reci multe din porumburi n’au putut fi culese și le-a apucat zăpada pe câmp, din care cauză unele din ele s’au și stricat. Acesta a tăcut pe ministerul de interne se invite pe tóte autoritățile administrative și comunale pentru a lua următorele măsuri, în contra întrebuințării pentru hrană a porumbului stricat: Porumbul (păpușoid) cules umed sud mucegăit pe câmp sud mucezit în pătule din causa relei sale păstrări, nu se pote întrebuința pentru hrana omenilor fiind vătămător sănătatei. Oamenii care mănâncă mălaia din asemenea porumb sunt expuși a se îmbolnăvi de pelagra parțeală. Când porumbul destinat pentru hrană, el nu pentru semânță, a fost cules încă crud sau muced din causa ploilor, el trebue să se usuce (prăjăscu) mai ântăia bine în cuptare și apoi să se așede în pătule bine acoperite. Asemenea trebuie să fie uscat (prăjit) în cuptor înainte de a se măcina pentru hrană ori-ce porumb stricat din causa relei păstrări. Este cu desăvârșire oprită măcinarea porumbului mucezit, încins sau stricat în orice mod, decá n’a fost mai ânteiu bine uscat (prăjit) în cuptor. Mălaiul încins sau mucezit din causa păstrărei lui într-un loc umed, este asemenea vătămător sănătatei și nu trebue să serve pentru hrana omenilor ei numai ca nutreț pentru animale. Orice mămăligă să fie bine fiartă și bine amestecată. Mămăliga care nu este bine fiartă și bine amestecată este vătămătore sănătatei. Supt prefecții și primarii din localitâțile unde este porumbul stricat vor îngriji ca să se construesca pe lângă fiecare moră câte un cuptor pentru usca Morarul care va primi să se macine în morasea porumb stricat și care n’a fost trecut prin cuptor va fi pasibil de penalitățile prevădute de codul penal. Supt-prefecții și primarii vor suspecta cât mai des morile spre a controla esecutarea măsurilor de mai sus. CORESPONDINTA COHTUNL PORAHA Viena, postul Pascilor. Domnule redactare, Luminăția sea, principele Carnaval, și-a dat obștescul sfârșit și s’a îmormântat cu pompa funebră obicinuită și, după îmormântarea autocratului veseliilor și petrecerilor, protectorului intrigelor amorose, a cârui dominațiune a fost acest timp una din cele mai scurte, a urmat imediat Mercurea cenușelor și tradiționala mâncare și alte săruturi de pesce, precum și balurile birjarilor, care se fac în toți anii în ziua d’ăntei a postului, fiindca în tot cursul carnavalului birjarii au să ducă pe alții la baluri, petrecând noptea pe stradă tremurând de frig. Reținut în camera mea în tot timpul carnavalului, m'am credut scutit d’a-mi întina fruntea cu cenușă și d'a mânca peste sărat, necum d’a asista la un bal de birjari. Acest bal al birjarilor, ca și balul spălătoreselor și îmormântarea carnavalului (care s’asemana cu promenada boului gras la Paris) sunt remășițe din obiceiurile popolare locale, care se perd treptat, precum a perit de mai mulți ani obiceiul d’a distribui după carnaval uă listă satirică a domnișorelor care în cursul carnavalului nu s’au căsătorit sau n’au contractat uă legătură de amor; domnișorele acestea au fost osândite, după autoritatea listei, pentru neglijența sau nedibăcia lor, a spăla turnul mare al bisericei sântului Ștefan, or flăcâii, cari n’au voit a’și pleca grumajii supt jugul căsătoriei, vor fi siliți a le da ajutor, cărând apă și săpun. Neputându-mă duce la baluri și nevoind a înșela pe frumosele cititore cu relațiuni mincinase de ceea ce n’am Vădut, mm’am ocupat cu citirea și am făcut în manieră mnea uă călătorie în giurul pământului cu ajutorul cârții lui Iosif Lehnert, locotenente de corabie de linie al marinei 1. R. Un proverb turcesc zice ca cel ce scie ceva să comunice altora, câci solința nu sărăcesce prin răspândire ; întemeiat pe acest proverb îmi permit a împărtăși frumuselor și binevoitorelor mele cititore câteva fructe ale citirii mele în timpul trecutului carnaval. Mă adresez astăzî de preferință câtre partea frumosă și amabilă a omenirii, fiind-câ aceste ființe adorabile sunt din natura lor mult mai indulginte și mai lesne satisfâcute decât bărbații cu înăscutul lor simț critic, și fiind câ, cum dice proverbul frances : „ce due femme veut, Dieu le veut.“ Ce pote fi mai interesant pentru domne și domnișore decât podobele care contribuesc a rădica frumusețea lor naturală, și între aceste podobe diamantele merită farâ îndoială locul de preferință. Eea ce dice autorul meu despre diamantele ce se găsesc la Borneo : „Soirile despre abundința aurului și diamantelor sunt forte nesigure și adesea contracjientare, fiindcâ acesta insulă este încă prea puțin cunoscută. Să scie însă cu locuitorii indigeni, Dajacii, nu întrebuințâzâ mai de loc podebe de aur și de pietre scumpe , să scie asemene cu minele de la Landak în ținutul Pontianak nu justifică de loc marele renume de bogăție al insulei. Diamantele ce s’au găsit acolo sunt neînsemnătore atât în privința numărului * ai ,în privinta dimensiunilor. Să asigură ca cele mai mari diamante s ar fi găsit cădini oră în rîul Jamba lângă Sandak, adică în nisipul care se gâseșce la matca râului și care să scote d’acolo de nisce afundâtori. Tradițiunea dice ca din acest ritt s’ar fi retras în al 18 secol două diamante colosale, cunoscute supt nume de „Segema“ și „Sepale“, ca ambele aceste pietre precise s’ar fi presentat ca un dar de nuntă lui Rajah (domnitorului) d’atunci; ca mai târciu s’ar fi perdut diamantul „Sepale“ în turburârile și luptele sângerose ale principilor Malaieni; dar ca „Segema“ s’ar afla și până acum în posesiunea princiară. D’aceste pietre sunt legate multe superstițiuni tradiționale: una din ele afirmă câ Borneo va fi cotropit de străini și câ locuitorii indigeni vor fi nimiciți deca acea piatră s’ar înstrăina sau s’ar perde. Valorea iei se consideră de necalculabilă și se asigură câ în anul 1780 viceregele Indiei olandeze ar fi trimis un domn Stuart la Mattaun cu însărcinarea de a cumpăra acea piatră preciosă, cu acest domn Stuart ar fi oferit atunci pentru densa două mari corăbii complect armate și o sumă de 5000 piaștri (peste 25,000 fr.) dar câ acesta ofertă ar fi fost refusată. In anul 1829 reședințele olandez, d. Gronovius, avuse ocasiunea de a vedea acesta piatră renumită. E că ce raportă el despre densa. „In anul 1829, când eram reședințe pe țărmul Kayong, avusei ocasiunea să văd cu ochii mei piatra care i se atribuie de indigeni uă însemnătate atât de mare încât este cu neputință unui străin s’o veda. Numai uă întâmplare norocosă mi a procurat acesta favore: isbutisem a face un serviciu însemnat Sultanei, în a cârei păstrare s’afla atunci piatra și acesta îmi făcu, cu putință să reușesc a-mî satisface curiositatea. Sultana îmi declarase ca sunt cel d’ânteiă europen caru i se permite a vedea acea comoră, ca nici chiar d. Stuart, mhiloestocitorul olandez, cu totá oferta lui, n’ar fi fost îngăduit s’o vadă. După ce Sultana luase tóte precauțiunile imaginabile spre a garanta precisa piatră în contra unei răpiri eventuale, înconjurând casa c’uă mulțime de omeni armați, deschise d’a rând uă mulțime de lăzi și de casete în care ședea închisă camora preciosá. Mare și nespusă lu mirarea și surprinderea mea când în fine avusei în mâna mea acesta preciositate socotită necalculabilă, care nu era alt nimic decât uă frumosă bucată de cristal de stâncă, sfărâmată la uă parte și fasonată pe cealaltă; n’ași fi dat nici trei fiorini pentru densa. Am găsit multe contraziceri când am contestat valorea acestei pietre. Liber ori cine ar crede câ există diamante de câte 367 karate, dar sunt încredințat câ, daca cineva ar dori a cumpăra astăzi acea renumită piatră, ar putea s’o dobândescá cu un preț destul de redus. Principii indigeni sunt atât de bine încredințați de mica valore a pietrei ca s’au ferit totdeuna să cerată evaluare, și răposatul principe, care o avea în păstrarea lui, a mers până a amenința cu pedepsa de marte pe oricine ar îndrâsni a se îndoi de valorea pietrei.“ La Borneo se estrag diamantele din nisipul (gravier) care acoperă palele munților. Indigenii cunosc forte bine culorea și composițiunea acestui tărâm și nu încep nici uădata construirea unei mine fără a fi încredințați mai nainte de existența condițiunilor esențiale a nisipului care póte coprinde diamante. După ce mina a pătruns până la stratul pământului diamantifer, lucrătorii scot în coșuri acest pământ nisipos la lumina 4 Deb unde se spală până când tote părțile solubile au dispărut și nu mai rămâne decât pietrișul curat din care se culeg diamantele. Lucrătorii întrebuințați la acesta operațiune sunt Malaienî și Chinesi. Este forte lesne a cunosce diamantul brut; forma lui este mai totdeuna un octaedru, având patru-zeci și opt de faciade rotunjite; unele exemplare au aprope forma unui glob; suprafața pietrei are oă lucire particulară, care nu se gâseșce în același grad la nici un alt mineral. Cele mai mari diamante cunoscute sunt: Marele Mogul de 279 karate, pe care renumitul călător frances Tavernier l-a evaluat la doue-spre-zece milione lei. Nu să scie deca mai există acest împărat al diamantelor, nici deca este identic, precum pretind unii, cu diamantul Orlof, care însă nu are decât 193 karate și să află în posesiunea împăratului Rusiei. După densul vine diamantul Marele duce al Toscană, proprietatea coroinei austriace, de 139 karate. Apoi urmeza celebrul diamant Regent sén Pitt, pe care împăratul Napoleon I îl purta la mânerul spadei sale. Cel mai mare din diamantele găsite în Brasilia este Saua Sudului, în stare brută, de 254 karate și după fasonarea sa redus la 125 și jum. karate. Rândul după dânsul ocupă cunoscutul Kohinoor (lumina lumei) de 103 karate. Bancherul Hope la Amsterdam posedă un diamant albastru de 77 karate, care din cauza minunatei sale culori se socoteșce neapreciabil. Nu se scie positiv déca diamantul Regent son Pitt a provenit din Borneo, dar probabilitatea este pentru acesta origină, fiindcâd. Thomas Pitt l-a cumpărat la Malakka în anul 1702 cu preț de 97.000 dolari. Sciința a descoperit ca diamantul nu este alt nimic decât un cristalisațiune a cărbunilor de pământ, nu se scre ânsă în câți secole și prin contribuirea câror împregiurări se săvârșesce operațiunea cristalisurii. Se înțelege câ valorea mare acestei pietre precise a îndemnat pe mai mulți chimiști la cercarea de a produce diamante artificiale, dar n’au reușit până acum; resultatele dobândite sunt cu totul neînsemnătore, în nici uă proporțiune cu ostenelile și cheltuelile întrebuințate și n’au putut micșora valorea diamantelor naturale. Tăierea sau asonarea (poletica) diamantelor este uă artă specială care se exercita la Amsterdam de câtre evrei, care posedă aprope exclusiv secretul; acolo la ghetto (cvartalul evreilor) se află pe strada principală un rând de case nalte de câte cinci caturi, care sunt ocupate numai de așa numitele mere de diamante. Fasonarea acestei pietre, cea mai tare care există, nu se póte opera decât numai cu pulbere de diamant, uă procedare din cele mai minuțiose și dificile. Daca ar atârna numai de mine, a-și invita pe frumosele cititore să facă uă visită la aceste case și le-ași acorda voia să facă acolo uă recoltă după pofta inimei. Dar nefiind în stare a realisa acesta dorință și neputând dărui ceea ce nu posed, îmi pare de cuviință a trece la altceva și a vorbi de Chinesi și de obiceiurile lor După părerea agronomilor chinezi, cerealele cunoscute se împart în două soiuri deosebite : înflorirea unora începe totdeuna și nevariabil în timpul nopții, pe când celelalte înfloresc numai 4iua. După acesta însușire se alege și tărâmul și să reguleze timpul semănăturei și modul culturel. Cine nu observă aceste regule se espune, după părerea lor, la pericolul unei recolte rele Celebrul călător Hue fa întrebat d’un chines, déci se cultivă și în Francia cerealele care înfloresc noptea. D. Hue nu seia ce răspuns să-i dea chinesul însă obiectă ca agricultorii francezi trebue să cunosca acesta particularitate, altfel n’ar putea să cultive pământul cu succes. Xix pi Lina serva și pisicile de căsornice. E că ce povestesce despre acesta domnul Hue, care străbătuseră mare parte a Chinei în tovărășie cu domnul Gabet : „Intră di întâlnirăm în calea nostră un băiat care ducea un bivol la pășune și îl întrebarăm întrecât dacă n’a sotit ânsă amiază. Băiatul se uită la cer, dar firmamentul fiind acoperit de nori nu putu să decidă; ne spuse ânsă : așteptați un moment, vă vom spune îndată Cu aceste cuvinte intru în casă și reveni după puține minute c’vă pisică în brațe. Nu e încă miază 4i, zicea, vedeți enșivă; și deschidând pleopele pisicei ne arăta pupila iei.“ Oricine se pote convinge printr’uă simplă observațiune cu ochii pisicilor posedă particularitatea ca pupila se restrânge treptat în proporțiune cu înaintarea sorelui spre posițiunea lui culminantă astfel câ la amiazi nu formeza decât oă dungă subțire, după amiază pupila se lărgesce orăși în proporțiune în care sarele se apropie de apus. Chinejii se servă de un stratagem original spre a popri neplăcuta sbierătură FOIȚA ROMANULUI 14 FEBRUAR. 5 JUNCȚIUNEA MUGBY de Charles Dickens Trailus din limba englesă BARBON FRAȚI. III (Urmare) — Șepte, repeta Barbox frați, observând’o c’un surîs serios. Fórte bine îmi propunü der a reduce chiar d’acum numărul liniilor la aceste șapte și a urma a le reduce treptat până la una,—aceea care-mi va părea cea mai bună—și a apuca pe dânsa. — Dar cum vei iei, domnule, care este cea mai bună ? întrebă Phoebe esaminând cu ochii iei lucioși câmpia. — A !ise Barbox frați c’un alt surîs serios. Aci e greutatea; m’am gândit a proceda în chipul următor: unde tatăl tale este în stare a culege în tote dilele atât de mult pentr’un scop bun, pate ca și eu voi fi în stare să culeg câte ceva pentru un scop indiferent. Domnul „pentru nicăieri“ trebue să ajungă și mai bine cunoscut la funcțiune; trebue să mai urmeze examinările și cercetările sale acolo până când va isbuti să atribue un interes particular la una din acele șapte linii prin ceea ce va fi reerut, audit sau descoperit despre densa. Astfel alegerea liniei de apucat va atârna de la alegerea ce va face între descoperirile sale. Phoebe, continuând a lucra, se uita afară pe câmpie, care-i părea acum ca înfăcișază ceva nuov ce nu văduse până aci și surîdea la descoperirea câ prospectul luase acum pentru dânsa un interes mou și uă plăcere necunoscută. — Dar nu trebue să uit, urma Barbox frați, fiindca am luat atâta Indrásnélá, a-ți cere să favore. Am trebuință de ajutorul d-tale în aceste cercetâri ale mele; am trebuință să-ți comunic ceea ce voi putea culege în privința celor șapte linii care se află înaintea ochilor noștrii și a compara cu d-ta notițele ce le voi fi făcut asupră-le. Imi dai acesta voe ? Se ijice ca două capete sunt mai bune decât unul singur. Aș zice și eu ca acesta atârnă mai cu semn de calitatea capului, dar sunt convins ca, deși abia ne am cunoscut, capul d-tale și al tatălui d-tale au descoperit lucruri mult mai bune decât ar fi putut descoperi vr’vă déla capul meu. Ea îl dete mâna dreptá c’uă simpatică aprobare a propunere! sale și încântată îi mulțumi. — Așa dér, s’a regulat acésta, fór te bine ! urma el. Și din nou nu trebue să uit, fiindcâ am luat atâta îndrăsnală, a-ți cere să favore. Ai vrea să-ți închid ochii ? Rî4ând de acesta ciudată și glumață propunere, ea închise ochii. — Ține-o închiși, 4*cea Barbox frați, mergând încet spre ușă și întorcându-se înapoi. Adu’ți aminte ca esc! ținută pe onóre să nu deschizi ochii până nu-ți voiü spune ea. — Da ! pe onorea mea. — Bine, îmi dai voe să ridic pentru un minut perna-ți pe care lucrezi horbotele? Continuând a surîde și a se mira, ea își lua mâinele sele de pe pernă, și el o puse la uă parte. — Spune-mi acum, ai văzut ieri diminața fumul și aburii din locomotiva trenului espres pe linia a șaptea de aici ? — Alături cu plopul și după clopotnița bisericei ? — Tocmai, acesta este linia în cestiune, 4ise Barbox frați îndreptându-și ochii spre deasa. — Da. Am observat trenul depărtându-se. — Ai văzut ceva neobicinuit într’ensul ? vr’vă espresiune straordinară ? — Nu ! răspunse ea cu veselie. — Nu e un compliment pentru mine, caci că eram în acest tren, m’am dusnu-ți deschide ochii !—să-ți aduc acesta de la marele oraș industrial. Nu are nici pe jumătate mărimea pernei d-tale de horbore și am pus’o în locul iei. Acesta mică claviatură semena c’un clavir în miniatură și cu mâna-ți stângă poți produce aerul trebuincios. Doresc din tot sufletul, scumpa mea, să scoți din acest mic instrument cele mai armoniose sunete. Acum poți să redeschidi ochii.—Diua bună! Dicând aceste cuvinte, el închise ușa după dânsul și văzu în clipă cum Phoebe strângea darul pe sânul iei cu entusiasm. Acesta clipire îi umplea inima cu bucurie și cu comrătimire, reflectând câ, daca junețea iei ar fi înflorit potrivit cu mersul naturii, ea, în locul acestui mic instrument, ar fi putut strânge la senul sau musica încântatóre produsă de vocea unui prunc al iei. Barbox frați și Comp. Cu bună-voință și c’uă intențiune seriosă, domnul „pentru nicăieri“ începuse chiar d’a doua zi învestigațiunile sale asupra celor șapte linii de cale ferată. Resultatele cercetărilor sale își vor găsi locul lor în acesta cronică adevărată, dar adunarea lor ocupase un timp mult mai lung decât va trebui pentru cituva lor. Trebue ânsă să admitem ca Barbox frați nu se grăbi de loc. Puindu și inima în îndeplinirea sarcinei sale, găsea, după natura lui, bună în fond, uă plăcere într’ânsa. Apoi, mai era și bucuria, și uă adevărată bucurie pentru dânsul, d’a ședea câte uă dată lângă Phoebe și a asculta cum din când în când scotea mai multă armonie din instrumentul sau musical și cum, ajutată de buna sa ureche și de gustul său natural, isbutea a mări din 4i în 4i primele sale descoperiri și a face mari progrese. Nu numai ca era uă plăcere, dar era pentru el și uă ocupațiune cu care trecea multe ore în cursul săptămânilor. De aci resulta ca temuta aniversară a nascerii sale se apropiase de dânsul fură să bage de somn și fură să se turbure. Lucrurile ajunseră mai încurcate prin neprevăzuta împregiurare cu conferințile ținute (la care asistase câte uă dată Lampe c’să faciă strălucindă) nu isbutiseră la nici un resultat în privința alegerii unei linii, câci investigațiunile sale nu erau de natură a înlesni resolvarea cestiunii. Spre exemplu, el combinase cutare interes pentru cutare linie sau cutare alt interes c’uă altă linie, fără însă să fie în stare a găsită rațiune spre a acorda preferința uneia din ele. Prin urmare, la ultima conferință ce ținură, afacerea se afla tocmai în aceeași stare în care se aflase la început. Luarea unei decisiuni devenise însă urgentă. — Dar, d-le, observa Phoebe, esplorațiunile nostre se mărginesc numai la șase linii; este crezută a șaptea linie? — A^7i O linie ? Odise Barbox frați fănima^y pg,rbia cu mâna drepta, naTc poporația aduțî aminte ca este linia gélé, cuget»,aceea pe care am apucat când am plecat să-ți aduc micul dar. Acesta este istoria iei, Phoebe. — Nu ți-ar plăcea s’apuci arăși p’acea linie, d-le ? îl întrebă ea cu orecare eșitațiune. — Nici de cum, draga mea, e una din căile principale. — Mi-ar plăcea să alegi acesta cale, urma Phoebe c’un dulce surîs, în considerațiune pentru acest dar al d-tele care îmi este atât de precios. Mi-ar plăcea s’o alegi, fiindcâ acesta linie nu pate fi nici uă dată pentru mine ca orice altă linie. Mi-ar plăcea s’o iai în aducerea aminte ca prin ea mi-ai făcut un bine atât de mare și ca m’ai făcut mult mai fericită decât fusesem ! Daca vei pleca pe acesta linie pe care ai apucat când te-ai dus ca să-mi faci acesta mare bucurie, îmi voi închipui șezând aci și pândind trenul de la ferestra mea, ca trebue să te conducă la un sfârșit bun și la prosperitate, și să te facă se revii într’un 4h — Fie cum voiesci, draga mea, așa voiți și face. Astfel să și urma, și domnul „pentru nicăiri“ lua un bilet cu destinațiunea pentru marele oraș industrial. El întărziase atât de mult la juncțiunea Mugby, încât 4>ua plecării sale era optsprezece Decembre. Luându-și locul în tren, făcea urmatorea reflecțiune: Era timp să mă otărăsc ca dinadinsul d’a'