Romanulu, august 1885 (Anul 29)

1885-08-02

ANUL AL XXIX-LE Voiesce și veî putea. ANUNCIURI Linia de 30 litere petit, pagina IV..............................40 bani Deto » » » n HI....................2 lei — „ InserțiunI și reclame pagina III și IV linia . . 2 , — „ A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea c] jarul al. IN PARIS, la Havas, Laffite et C-nie, 8, Place de la Bourse. LA VIENA, la d-nil Haasenstein et Vogler, (Otto Maass). LA FRANCFORT, S. M. — la G. L. Daube et C-nie, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America. — Scrisorile nefrancate se refusă — 20 BANI EXEMPLARUL REDACTIUNEA SI ADMINISTRAȚIUNEA, CALEA Fundatore; C. A. ROSETTI EIDITITTIsriE-A. ( 13 ) I VICTORIEI, 10. Directore: VINTILĂ C. VINERI, 2 AUGUST 1885 Lumineta­te și ve­ fi. ABONAMENTE In Capitală și districte: un an 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; cât lună 4 lei. Pentr­u tóte terile Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea (parului și oficiale poștale. LA PARIS, la Havas, Laffite et C-nie, 8, Place de la Bourse. LA VIENA, la d. B. G. PopovicI, 15, Fleischmarkt., IN ITALIA, la d, dott. Cav. Gustave Croce, Via San Francesco de Paola (N. 0.) 15, Genova, — Articolele uepuMicate se ard — BÜCDRESni ii AUGUST 1885 Un fel de mândrie națională, face pe clasele dominante ale unei țâri, se nege esistența unui rou sau a u­­nei primejdii de îndată ce este vorba de țara în care trăiesce acea clasă. In România, pătura de sus, recu­­nosce ori­unde existența unei ces­­tiunei sociale , afară numai de țara nóstrá. Décá eu sé treci în Rusia, de sicur economiștii de acolo și acei cari le împărtășesc ideile vor spune ca ori și unde reformele so­ciale ar putea să aibă rațiune de a fi, afară, bine înțeles, de Rusia , așa buniórá în Francia, Germania, En­­glitera etc. Și decâ treci și în aceste țâri, același răspuns a ucis. In Francia de es. nu este uitat—și nici nu se va uita—celebrul și lugubrul cuvânt al lui Gambetta. Cestiunea socială nu există. La noi când ni se spune ca nea­­vând industrie nu avem proletariat, acesta va să­­ fică ca imediat ce in­dustria se va nasce, proletariatul își va arăta facia lui h­idusă și cestiunea socială se va pune. Ce se întâmplă însă cu aceia cari ne spun asemenea lucruri ? Ceva forte ciudat. Ca tocmai ei, cari dau alarma a­­supra desastraselor urmări ale indus­trialismului sunt cei mai înfocați a­­părători ai industriei naționale, care, după spusa lor, va aduce proletariatul. Bolnav trebue să mai fie și într’uă stare de plâns, mecanismul raportu­rilor nostre economice, daci neavând —cum se ff­ce—proletariat, suntem nevoiți a propovedui un sistem care, de sigur, va aduce în sînul societă­ții nóstre bâlele biduse cari sfîșie so­cietățile apusene. Și cu tóta acesta lipsă de logică în argumentare­­a acelora cari s’au im­­provisat de economiștii clasei privi­legiate, acesta clasă în purtarea iei este forte logică. Cum însă, acei cari o susțin pe calea tiparului, nu pot spune scopurile ascunse și adevărate ale clasei stapânitare, de aceea cad în nelogică, de multe ori înecându­­se în oceanul de cuvinte deșarte, dar care adese prinde pe mulți în cursă. Țara nostrá în privința industriei este în fasa când muncitorul, mese­riașul este aprope independent, având fie­care microscopicul sau ateli­­er, în care lucrezá pe semasca, producând, să înțelege, scump și prost, dar cu tote acestea având asigurată, până la un ore­care punt, viața și indepen­­dința. Clasa privilegiată care până acum se dedase mai mult la agricultură, caută, aspiră a pune mâna pe pro­­ducțiunea industrială concentrând-o, organisând-o, pentru marele și bă­nosul ei folos. Supt cuvântul de „bo­găție națională, “ dânsa voește sâ concentreze pe lucrătorii împrăștiați și independinți de aici, în fabrici, a­­ducându-i în starea muncitorilor a­­puseni, cari nu au de­cât cele două brațe ca mijloce de hrană și­ care trebue să și le închirieze stăpânilor de fabrice, pentru cuvântul cu ei nu posed instrumentul de muncă, de astă dată acaparat de clasa stapâni­tare. Și apoi décá Tar avea, dânsul producând cu un instrument inferior și în mic, nu va putea ține piept marei industrii care produce în ma­re, și prin urmare mai eftin, mai bine, mai ușor. Marea industrie capitalistă, care începe a se nasce la noi, are ne­­voie de oă masă compactă de mun­citori, ne având alte mirjlorce de hra­nă de­cât salariul lor, mai nume­­rosá de­cât trebue, pentru ca mem­brii iei se puta să se concureze între dânșii, întru marele folos al clasei stapânitói’e și­­ conform legii ofer­tei și cererii. Ast­fel s’a întâmplat în țarele industriale ale Apusului, care și ele au trecut prin fasa în care suntem noi și care cu venirea indus­triei capitaliste s’au schimbat dând naștere proletariatului care, după în­­suși mărturirea pretinșilor noștri e­­conomiști politici, este urmarea înfi­ințării industriei. Și tot acești economiști pentru a da un interes „național“ propovedu­­irei lor, ne vorbesc despre „avuția țârei“, „interesele naționale“. Am vă­zut câ este pur și simplu vorba de interesele unei clase, și nici de cum de interesele obște­­i țârei. Se abuseza în adevăr de cuvântul „de bogăția țârei,“ cum să abusezá de belșugul de pământ din țara ro­­mânescă, pentru a dovedi ca toți a­­ceia cari se îndeletnicesc cu îmbu­nătățirea sortei țăranului nu au drep­tate. Ce are a face cu bogăția En­­glitezei, a Franciei, a Belgiei este uriașă, adică cu capitaliștii, clasa stápânitóre este bogată, când toți a­­ceia care au produs aceste bogății trăiesc în mizerie, născându-să săraci și murind tot așea de săraci? Ce are a face ca pământurile sunt în belșug în țara românască, cum sunt și în Irlanda, Italia etc. daci cu tote acestea aceia cari le fac roditare sunt în starea cronică de ferne, mâncând și trăind în acea chip ca chiar or­ganul clasei proprietarilor, să miră „cum acești nenorociți nu cad d’a în­­piciorele.“ Și cu tota negațiunea economiști­lor de ocasiune, proletariatul indus­trial, de­și nu există cu tóte carac­terele acelui occidental , există în centrurile mai mari ale țărei. Amintescă-și numai cine­va fabri­­cele care exist, amintescă-și grevele din Brăila și Galați a muncitorilor, și-și va face convingerea, cu înce­putul proletariatului îl avem. Ne­­limpezirea însă cu totul a raportu­rilor economice, face de sigur ca prăpastia între cele două clase , să nu fie încă așa de adâncă ca în ce­­le­l­alte țări; ânsă în germene, ace­leași fenomene se observă aici ca și aiurea. E destul ca am constatat, ca chiar neavând proletariat industrial, clasa stăpânitare caută să-l alcătuiască—și-l va alcătui decât în mersul lucrurilor, nu va interveni alte cause determi­nante, care să împedice alcătuirea u­­nui proletariat industrial identic ce­lui apusean. După Le Temps,­­zece coșuri de h­oleră s’ar fi semnalat la Odesa. Marsilia, 12. August.—Numărul dece­selor h­olerice a fost eri de 12. Madrid, 12 August.—Numărul decese­lor h­olerice în Spania a fost era de 1700. SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Viena, 12 August.—Sir Drummond Wolf a sosit aicl și se crede ca va sta până Vineri. Viena, 12 August.—Principele Bulga­riei a fost invitat personal să asiste la marele manevre ce se vor face în tom­­na asta în Boemia. Principele a făgăduit câ va veni. Viena, 12 August.—Ambasadorele Au­striei la St.­Petersburg și ambasadorele Rusiei la Viena, vor asista la întrevede­rea de la Kremsier. Berlin, 12 August.—Astă­ sara un mare prând se va oferi tutor delegaților con­ferinței telegrafice internaționale. Mai mulți miniștrii și membrii ai corpului di­plomatic vor asista. Municipalitatea va da două serbări în onorea membrilor conferinței. Londra, 12 August.—După Pall Mall Gazette, Rușii ar fi ocupat și ar întări insula Quelpart. Paris, 12 August. — Circulă spirea câ s’a semnalat un deces h­oleric în Engli­­tera. Patru coșuri de h­oleră s’au con­statat pe bordul unui vapor englezesc dinaintea Oranului. DIN AFARA GERMANIA Am publicat deja oă telegramă din Berlin, care spunea ca’n urma între­vederii de la Kremsier va fi uă în­trevedere și între Țar și împăratul Wilhelm. Acesta scrie este confirmată și mai mult astă­­zi, și se pare ca întrevederea se va face după dorința exprimată de împăratul Wilhelm, care s-a întremat atât de bine la Grastein, în­cât va asista la manevrele din sudul Germaniei și apoi se va în­tâlni cu Țarul. Amănuntele în pri­vința locului și a timpu­lui le va sta­bili principele Dolgorucki, însărcina­tul militar de pe lângă ambasada rusă din Berlin, care a fost deja pri­mit de împăratul Wilhelm la Gas­­tein. In același timp ,j­’arele berlinese comenteza într’un chip forte simpa­tic visita comitelui Kalnoky la prin­cipele de Bismarck, National Zeitung spune tot d’uă­dată ca, de la War­­zin, comnitele Kalnoky se va reîntorce la Berlin, unde va sta câte­va­­iRe spre a se duce apoi să prezinte o­­magiele sale împăratului Wilhelm la castelul de la Babelsberg, mai na­­inte de a se reîntorce la Viena. Trebuie privit ca probabil, adaogă ci­tatul chiar, câ acesta călătorie a comite­lui Kalnoky are între altele de scop și pregătirea întrevedere! dintre împăratul Austriei și Țar la Kremsier. ENGLITERA D. Treveylan, fostul secretar ge­neral englez în cabinetul Gladstone, a vorbit Zilele acestea într’un mee­ting liberal despre programa libera­lilor englesi. D-sea vorbi mai întâiă despre marile avantagii ale reformei electorale și despre valorea iui mo­rală. Nu cred, «fie ® d-sea, cu coalițiunea din­tre liga națională irlandeză și conserva­tori va putea inspira încredere țarei. Par­tita liberală are un programă : reformarea legilor țarei, mai ales a ce­lor care privesc­ la cumpărarea mai cu înlesnire de proprietăți rurale; stabilirea unei sisteme complecte de gu­vernământ descentrali­zator; reforma municipalității din Londra; în fine revizuirea mecanismului parla­mentar și a atribuțiunilor Parlamentului, cuprind­ându-se în acesta și reformarea Ca­merei lordilor. SPANIA Uă telegramă din Madrid, cu data de 9 August, anunță urmatorele : Don Emilio Castelar cutreeră acum nord vestul Spaniei unde ține mulțime de discursuri și este obiectul unor vii manifestațiuni de simpatie pe care i le face atât republicanii cât și liberalii. Tó­te discursurile d-lui Castelar au de scop de a arăta absoluta trebuință ca tóte frac­țiunile oposițiunei se se uniască sp­re a forma uă mare partită. Oratorele se dâ mai ales de osteneală a nimici descura­­gearea ce a coprins pe toți liberalii di­nastici din causa remănereî la putere a cabinetului ultramontan-conservator cu to­tá recinta crisă prin care a trecut. nale care a fost călcată, era firesc lucru să simțim un mare simpatie pentru cau­sa pe care ne-o supuneți, chiar de n’am fi avut deja acel motiv care nasce în noi cugetând la partea ce am luat spre a constitui România în regat independinte, îmi pare reü ca revenind la acest minister după 5 ani, văd ca speranțele ce avem atunci au fost puțin justificate prin fap­te. Regret mult ca marele bine­faceri pe cari tratatul de la Berlin le a conferit a­­celei pârți din Europa, făcând din Ro­mânia un stat independinte, n’au avut alt rezultat de­cât a ne face să vedem câ, un stat de curând născut, și care ar trebui să aibă multe cuvinte spre a avea ură pentru tot ce este persecuțiune sau opresiune, cu un asemenea stat lnic, per­mite lucruri ca cele pe cari mi le-ați ci­tat astă”. Simț cu partea ce ia asociațiunea is­­raelită din acest oraș este naturală și ca îi face onore. Densa n’are nici un interes personal și este natural ca, cel ce represintă pe coreligionarii lor din­­tr’uă țară depărtată, să vie să pledeze pentru dânșii. Purtarea d-vóstra impune tuturor res­pect și puteți fi încredințați ca vom face tot ce va sta în putința nóstrá, spre a a­­lina suferințele israeliților din România (acest Stat la formarea câruia am luat un mare parte). Dar trebue să vă rog a mă scula, câ nu intru în amănuntele acestei afaceri și cred câ daca vă vom­ supune una sau două considerațiuni, veți fi de părere ca, în interesul chiar al cestim­ei, este mai bine să nu fac acesta. Am ascultat cu mult interes grasnice­­le fapte pe cari sir J. Goldsmid mi le-a denunțat. Dar ce însemnân­ă acele fapte și altele asemenea ? Care este felul de resistență și de ostilitate cu care avem a face ? Ceea ce se­­ petrece s’a comparat cu tratamentul pe care l’au îndurat crești­nii în Bulgaria. Pe d’uă parte compara­­țiunea este drepta, dar pe d’alta nu este. Creștinii din Bulgaria îndurară suferinți din partea unui monarh despotic, pe care u­ acțiune diplomatică îl putea infl­u­­­ința — de­și nu sunt fórte mândru de resultatul obținut în acea ocasiu­ne — care ascultă cuvintele ambasa­dorilor. Dar dificultățile d-vestra nu vin de la un monarh despotic. Faptele chiar dovedesc ca suferințele israeliților din România vin din causa unor preju­decăți înrădăcinate. Și câ aceste prejude­căți își iau origina în adunarea popolară care este supremă în acea țară. Ei bine, vorbesc înaintea unor domni cari au făcut parte din adunari popolare în acesta țară, și îi întreb care este opi­­niunea lor asupra efectului ce ar produce într’uă adunare popolară, intervenirea a­­menințătore a unei națiuni străine, pen­tru nisce cestiuni domestice. Cred ca cu totá durerea ce resimțim pentru suferin­țele israeliților din România, veți con­veni cu mine ce trebue să procedem cu mare delicateță când avem a face cu uă adunare popolară. Tot ce s’ar putea privi ca uă amenin­țare din afară ar face pe Români să de­vie mai aspri cu evreii, în loc de a a­­duce uă alinare la suferințele lor. Acesta este uă cestiune care trebue tratată cu multă grijă, interesele israeli­ților trebuesc apărate având tot­deuna în vedere delicata cestiune a sentimentului național spre a nu esaspera pe cei cari la urma urmei, au puterea în mânele lor. Am cuvintele mele spre a spune acesta și deși uă discuțiune care ar putea să es­­este sentimentul național nu este pentru moment în interesul israeliților din Ro­mânia, puteți fi și curi ca guvernul M. S. va face tot ce îi va fi cu putință și decá rețin ore­care cuvinte care ’mi stau pe buze, déci nu intru în amănunte, cum ași dori, înțelegeți ca nu fac acesta din ne­păsare, dar pentru interesul nenorocitei rase pe care o represintați. Ziarele parisiene cu Francia, văzând ta­riful autonom dechlarat de România, ne ar amenința de a menține tractatul în­cheiat în 1856 cu Turcia supt a cǎrui su­zeranitate ne aflam atunci, cu alte cu­vinte, ne-ar considera ca pe on provincie turcescǎ, mai mult, ar usa chiar de re­presalii în contra României etc. Nu ne-am fi mirat de a auzi un ase­menea limbagiu din partea altor state..., ânsă din partea Franciei aveam dreptul de a ne aștepta la cu totul alte consi­derațiuni. Ca popor eminamente latin, însă așe­­zat de câtre geografie între vecini de alte ginți, îndreptam în­tot­deuna ochii și sentimentele câtre statele Latine, mai cu sema câtre Francia, pe care o numeam „scumpa nóstra soră mai mare.“ Ne-am modelat în­tot­deuna după Francia; a­­colo ne-am făcut în mare parte educațiu­­nea și studiile; de acolo am importat, a­­fară de mode, penă și obiceiurile, așa în­cât în România totul este ă la frangaise, chiar aerul ce se respiră aci este aprope frances, și că mare parte din locuitorii orașelor nóstre se vü a vorbi franțuzesce. Aceste legături de comunitate de ori­gină au escitat în­tot­deuna afecțiunea nostră pentru patria francesă, și cu o­­cazia răsboiului din 1870—71, am dat dovezi netăgăduite de iubire pentru acea națiune. Ca Stat nu de mare importanță atunci, se înțelege ca n’am putut face mult pen­tru francezi, cu tote acestea, din puținul ce am făcut, s’a putut vedea sinceritatea nóstrá, devotamentul nostru nemărginit. Femeile române, de la stăpâne până la slujnici, lucrau Zi și nopte la destrăma­rea pânzei din propriele lor rute pentru a trimite mii de chilograme de seamă pentru răniții din armata franceză; mulți din tinerii noștri­ s’au înrolat voluntari în aceiași armată, și după capitularea din Sedan, când s’a deschis sup­scripțiunea pentru liberarea teritoriului francez, nu puține milione ’au plecat din România pentru a face număr la cele cinci mili­arde ce trebuiau să intre în buzunările celor de la Berlin. Tote acestea la activul nostru. Acum să vedem ce activ are Francia față cu noi. In arZátarea cestiune Zisă a Dunărei Francia ne făcu cadou faimosul proiect Barrice prin care se da Austriei mijlo­­cele de a înhăța Dunărea română, adică da la Porțile de fer până la Galați, ame­­nințându ne ast­fel de a perde cea mai vitală arteră a comerciului nostru abia în desvoltare, elpunându-ne a avea în ori­ce moment pe Austria stăpână în casa nostra. Acum, cu ocasiunea cestiunei vamale scumpa Francie, cu aceiași republică care supt președinții mareșalului de Mac-Ma­­hon și supt ministerul Waddington, daca nu mă înșel, recunoscu în 1879 împre­ună cu cele­l­alte state independința nos­tră plătită destul de scump cu sângele ce în 1877—78 am vărsat cu atâta ge­­nerositate pe câmpiile Bulgariei; aceiași Frand­ă Zisa în­ 1885, cu aceiași republică presidată de d. Grevy și supt ministe­­riul Brisson, se incerca a ne nega acesta independință, calificându-n­e de provincia turcescă, amenințându-ne cu represalii, cu închiderea școlilor iei tinerilor noș­tri etc. etc. Las la nepărtinirea cititorilor d­v. să judece în care parte este dreptatea. De hoc satis. H. R. întâlnire elita societaței din Brăila cu lu­mea elegantă a Lacului Sărat. Neobosiții dănțuitori captivați de fru­musețea balului, produsă de­ gentileța sec­­sului frumos, au continuat până după miezul nopții. Printre dănțuit0re s’aü observat dómna Gorjan, dómna Novian, dómna Kiriakidi, dómna Peretz, dómna Simioneseu, dómna Giani, etc. etc. Cine însă a însuflețit balul au fost gen­tilele domnișore: Dobrogeanu, Bărbulescu, Kiriakidi, Lipati, Lilovici Pangăl, Po­pescu, Fundescu etc. etc. etc. * Am vorbit cititorilor noștrii de un me­­moriu asupra Grecilor și Fanarioților cari s’au amestecat în afacerile Româ­niei, și adăugeam cu autorul acestui me­­moriu citit înaintea Academiei de științe morale și politice, fusese făcut de un grec, d. Saripulo. Syllogos, Ziarul grec din Bucuresci, da semn mai cu de amănuntul de acest me­­moriu, dar certa, într’uă notă supărată pe d. Saripulo, de­ore­ce a avut curagiul să spună curajul adevăr asupra Fanario­ților și scalei celei mari din Constanti­­nopole. De ce așa ?* D. Teodor Ckemingher s’a confirmat a­ jutor primarului comunei urbane Bacáu. # După Intorcerea d-lui generare Cernat din străinătate—pe la 15 sau 20 August d. colonel Algiu, șeful statului-major al corpului al 2-lea de armată, va pleca în consediti­vă lună de Zile. * O generare Fâlcoianu , ministrul de resbel, va inspecta în curând și lucrările de fortificație de prin pregiurul Bucures­­ciului.* Curierul Balasan anunță ca în luna lui Septembre se va înființa în Iași uă scala de telegrafie. * Galații­ află cu deosebită plăcere — pe care de altmintrele o împărtășim și noi — cu un fabricant de postavuri indigene din Pitesci, d. Mihail Lazar, a adus în Galați felurite stofe din propria s­a fabrică. * Tutova din Beriad anunță câ­t recolta grâului, secarei, și orzului e mulțămit0re în județul său. Cantitatea și mai cu semn calitatea recoltei sunt superiore ce­lor de anul trecut. Porumbul, adauge Ziarul bériádén, după plaia mult bine­făcătóare de săptămâna trecută, promite un rod strălucit în cele mai multe plăși ale județului. Prețul grânelor e bun și cu propen­siuni spre sporire. Democratul din Ploesci constată câ uă nouă stațiune balneară s’a deschis la sa­linele de la Slânic unde oă mulțime de bolnavi (maladiele de pele) s’au dus să-și caute sănătate. Aceiași mulțime de visitatori o con­stată Democratul și la frumosele bal de la Câmpina. * T . * * Ca anumite epoce, Ziarele din districte se plâng în contra primărielor cari per­mit încă­rîmătorilor să se plimbe prin capitalele districtelor nóstre. De rândul acesta Tutova ne spune ca copiii cei mai mici nu se mai pot plimba singuri pe ulițele Bârladului câci îndată ce au ceva în mână, porcii li-l iau cu mâna cu tot. In Paris acum 500 de ani se plimbau porcii pe uliță. Filip August fu răstur­nat după cal de unul din acești grosolani stâpânitori ai ulițelor sale. De atunci, în urma edictului regal, porci nu s’au mai văzut pe ulițele Parisului. Până și Berladenii pe vr’unul din rî­­mătorii lor în contact cu d-l prefect, și ordine severe vor fi luate de sigur. * * D. și d-na Manolescu, cunoscuții noș­trii artiști, cari au fost la Londra și Pa­ris, unde au văzut mai multe celebritâți teatrale, s’au întors a séra în capitală. * * Concertul d-lui Anton Kneisel, care tre­­buia să se dea Sâmbătă 8 August, în gră­dina Oteteleșanu, s’a amânat pentru 17 August. *­­51 *­înr * Persecuțiunile israeliților în Ro­mânia In urma cuvintelor rostite de unii din membrii delegațiunei alianței anglo-is­­raelite, care s’a presintat la ministrul a­­facerilor străine din Englitera, spre a cere intervenirea sea în favorea israeliților din România, d. marchis de Salisbury a răspuns : Domnilor. N’aveam trebuință să ni se aminteacă cu guvernul repausatului lord Beacons­­field luă­ră mare parte la articolul des­pre care ați vorbit, spre a resimți un mare interes pentru faptele pe cari mi le puneți înaintea ochilor. Pe tărîmul de pură umanitate și pen­tru respectul ce datorim legei internațio­ TARIFUL AUTONOM 11 Diritto publică o­ scrisare a cores­­pondintelui său din Bucuresci, din care estragem urmatorele: „Este, cu tote acestea, un subiect care alimentezá, mai mult sau mai puțin presa nóstra în mod îndestul de serios ; voiți să vorbesc de tariful vamal autonom care pare a fi indispus puțin pe Francia în * . contra nostră. Mi-aduc aminte a fi citit de curând în SCIRI D’ALE­DILEI Telegraful ne dâ uă spe smințire privi­­tóre la spirea cu nisce văduve așteptă la ministerul instrucțiunii plata pensiu­nilor lor. Confratele nostru spune ca a­­cesta soire este lipsită de ori­ ce adever. Credem ca ar fi putut fi mai puțin as­pru cu noi, mai cu semn ca singur re­­cunosce ca femei sărace împresură ușele ministerului spre a solicita ajutore. Dacâ greșala nostră este de a fi tipărit pensiune în loc de ajutor, ea nu este mare fiind­ ca și aceste ajutore séu mile se dau în temeiul unor bonuri, și multor femei nu li s’au plătit încă ce li se datoresce pe trecut. * * * * Ni se scrie din Lacu Sărat ca un mare bal s’a dat în spațiosa sală a restauran­tului Unirea. De mai mulți ani nu s’a văz­it bal mai animat ca cel din sera din 25 Iulie, la care se părea ca și-au dat SCIRI DIN AFARA însărcinatul cu afacerile Chinese din Paris, generalele Teng-Ki-Tong, întrebat fiind asupra cestiunei alianței ce se zice ca s’ar fi încheiat între Englitera și Chi­

Next