Romanulu, septembrie 1885 (Anul 29)
1885-09-12
810 ROMANTJLA 12 SEPTEMBRE 1885 Acest imperiu, totdeuna bătut, e vestit prin felul original cum înțelege recunoscința. Din ingratitudine a făcut uă instituție de stat. D. Săulescu amintesce încongiurarea Vienei și intervenția generosului popor polonez, apoi resbóiele cu Napoleon I când trântită la pământ, sdrobită nu continuă a mai exista decât din mila învingătorului, contra căruia suscită apoi coaliții. In 48, numai grație Românilor, grație vitejilor transilvăneni, putu să accepte venirea Rușilor. Și cum fu răsplătit Țarul Nicolae ? Vă amintiți de sigur atitudinea Austriei pe timpul resbelului Crimeei și vorbele lui Schwartzenberg, demn ministru al unei atare țări, care se lăuda că va speria lumea prin ingratitudinea sa. La 59 fură bătuți, la 66 bătuți. Fiți și cum că acesta firmă comercială, căci nu-i fac onorea a o chema națiune , nu ne atacă pe față, îl stim cine sunt. Nu sunt periculoși decât în timp de pace când staă vulpesce la pândă cu celebra lor diplomație fără scrupul și onore. D. Săulescu amintește că în timp de pace au împărțit Polonia, au anecsat Galiția, în timp de pace a furat Moldovei Bucovina și’n timp de pace, mai anii trecuți, a șters Bosnia și Brzegovina. Dar când cu celebrele zurnkuri cine salva puținul ce remânea din onorea armelor Austriace ? De sigur nu Ungurii cari fugeai mișelesce aruncând armele la Königrätz saintea Prusacilor și anii trecuți în Bosnia de frica unor bande nearmate și nedisciplinate. Acei cari salvau sdreanța lor de drapel erau vitejele regimete române cari rămâneau cele de pe urmă, naivele, pe câmpul de bătaie de la Solferino și sdrobeau la 66 într’uă odiosă luptă fraticidă pe italiani la Custozza. Celebrii poltroni cari ne ocupau tera, pe apucate, după obicei, la 56, cereai prefecților dorobanți să îi escorteze regimentele când treceai prin păduri. Nu iepurii aceștia, dedați la fugă, vor îndrăsni să ne atace în față. Acei cari adu ling mânile lui Bismarck care i-a pălmuit și trăesc din mila și pomana marelui cancelar scia bine c’ar isbucni Carpați la auzul buciumului, românesc reînviind suvenirea lui Mihai Vitezul asasinat mișelesce de Austria. Nu, d-lor, ei nu atac pe față, ei caută slugi plecate, găsesc code de topor, prin Români lovesc pe Români. Apoi d. Seulescu se întreba : Cine se fac complicii străinului? Acei cari ne vorbeau de unitate națională, acei cari nă aă esploatat Gestiunea transilvană pentru a ne fura nnimele. Era un„timp, d lor, nă povestesc că istorie veche, în țara românesca trăia un bărbat pe care îl chema Brătianu. Acel Român scria în exil broșura Memoire sur l’Empire d’Autriche, alerga la 59 în tabăra lui Napoleon și dejuca planurile lui Kossuth. Acel om suferise exilul, închisorea. El e mort, caci altfel ar trage la răspundere pe cel care îndrăsnesce aȚl să-i împrumute numele, să 1 ínjoséscá, sĕ-l táváléscá prin noroi și să-l prostitueze în josul celui mai infam decret ce s’a iscălit vr’o dată de un Român în țara românéscá. D. Seulescu adaogă, ca pe frații noștri martiri, cari plecară cu lacrimile în ochi sărutând pământul liber al patrii române, îi însoțesce dorul și iubirea nostră. Pe calea exilului îi urmăresc urările întregului nem românesc și daca pote fi o consolație pentru ei durerea și indignația nóstra, primesc drept jertfă jurământul câ-i vom răsbuna de ungurii din afară și de unguri din năuntru. Trăiască espulsații, trăiască Transilvania ! După d. Seulescu care sfârșesce în mijlocul unei emoțiuni indescriptibile și al ________________________ strigătelor des repetate de Trăiască espulsații ! trăiască Transilvania ! jos Austria ! jos guvernul umilinței și al rușinii, se da cuvântul d-lui Viișioreanu. (Vom publica în No. viitor acel discurs). După d-nu Viișiorianu are cuvântul d. Guran. D-sea dice ca prin espulsarea celor șase Români transilvăneni s’a comis uă crima de acelea necunoscute până acum în viața poporului român, câ datoria Românilor e d’a protesta cu indignare contra unui asemene atentat la demnitatea nostrá ca națiune și ca stat. Cu națiunea întregă trebue să se ridice spre a înfiera acestá făptuire criminală, pentru a arăta lumea și mai ales fraților noștrii transilvăneni câ ea nu e părtașă la infamia comisă de guvern, câ acesta infamie nu privesce decât pe guvern, iar nici decum pe națiune, a câreia inimă, a câreia iubire e veciic aceiași pentru frații ei subjugați. D-sea mai adaogă ca nu trebue să ni se spue ca suntem un stat mic și câ astfel ne aflăm de multe ori puși în trista posiție de-a suferi umiliri de la vecinii noștrii. România nu e singurul stat mic în lume, mai sunt că mulțime, altele, ca Belgia, Elveția, Olanda etc. Auzitu-sa însă vre-un déta ca aceste state să fi suferit din partea vecinilor lor înjosiri ca acele ce noi îndurăm 4i nne ?... Nu ! nici uă déta ! pentru ca guvernele acestor națiuni se ia să se respecte pe ele și națiunea lor, și prin purtarea lor se dă să impue respectul în afară. Pentru ca aceste națiuni au simțimântul demnitatei lor și mai bine ar peri decât să sufere că insultă, D. Gruzan, citeza în secolul al 17-lea exemplul Olandei care desfăcu digurile și lasă ca marea să inundeze țara pentru a scăpa de incursiunea lui Ludovic al XIV și exemplul actual al Spaniei care prin purtarea sa va isbuti de sigur să impue Germaniei respectul drepturilor sale. Sunt momente solemne în viața națiunilor și națiunile cari își merită viața trebue să scie a se înălța până la nivelul lor. Le arătăm și noi astăzi ca aici e un popor care nu suferă insulta, aici crima nu rămâne nepedepsită și infamia nespălată. S’arâtam pri purtarea nóstra ca precum am sciut să căpătăm independința, tot asea vom sei în orice moment să apărăm acesta independință, onórea și demnitatea țarei atacate. D. Guran adaogă încă ,eâ înțelege ca sunt uneori împregiurari de acele când un guvern din cele mai patriotice chiar e silit a’și călca pe inimă și a comite un faptă nedemnă pentru a salva un interes mai mare, mai general. Fost-a însă guvernul într’un astfel de situațiune ? Nu. Câci cine crede ca ni s’ar fi dechiarat un resbel și câ țara acesta ar fi perit decá guvernul nu espuisa pe frații noștrii. Ce e mai mult, legațiunea Austriei a dechiarat ca n’a făcut nici uă presiune. Ce dar mai pute justifica purtarea sea deca nici acesta ultimă rațiune, rațiunea de stat ? Nimic decât dorința de a se menține cu orice preț la guvern și de a-și crea în afară prieteni pe cari i-a perdut înăuntru. Conchidend, d-sea cere ca toți să protesteze cu indignare contra acestei criminale espulsiuni și cu toți să lupte pentru a se abroga acesta odiosa lege, instrument periculos în mâna oricarui guvern și nedemn de timpul și țara în care trăim. Vorbele d-lui Guran sunt acoperite de aplauze. După d-sea are cuvântul d. Niculescu. Intr’un discurs plin de inimă și sentimente patriotice, ci-seanfiereza purtarea guvernului, amintesce ca dacà ar trăi Rosetti, acest act nelegitim nu s’ar fi comis, apoi, în mijlocul entusiasmului general și al aclamațiunilor, provocă pe Români să nu uite ca idealul nostru e unirea cu Transilvania. Deputații înscriși să vorbescă n’au mai luat cuvântul și d. Pop da citire,unei rezoluțiuni care se voteza de adunare. Un comitet este apoi proclamat care să se pună în comunicație cu cel din Bucuresci și să vină în ajutorul celor espulzați. M. Resoluțiunea adoptată, de întrunirea din Craiova. In facia ordinului de espansiune al guvernului, prin care frații noștrii români din Transilvania, N. Ciurcu, Al. Ciurca, G. Săcășanu, Ocășanu, D. Bănciulescu și Corneanu, sunt goniți după pământul României ospitaliere. Cetățenii adunați în întrunirea publică, astăzi 8 Septembre 1885, protesteza cu indignațiune contra acelui act menistruos al guvernului; Cer ca odiesa lege de espulsiune să fie abrogată; Salută pe frații lor espulsați și promit a lupta pentru întorcerea lor pe pământul strămoșesc; Proclamă un comitet din personele N. T. Popa, I. Geblescu, I. T. Chețianu, I. A. Mitescu, Gr. Cernătescu și I. Preșea, și 1 la sarcineza a aduna ajutare pentru espulsați. PROTESTUL IEȘENILOR Noi, cetățenii Ieșeni, indignați de fapta nedemnă a espulsării a 6 Români originari din Transilvania, stabiliți în țară de ani, ne-am întrunit astă sera la 7 Septembre în sala de la otel Traian și după desbateri urmate, amotărît a face și a publica către concetățenii noștri din întrega țară următorea protestațiune ! Protestăm în contra actului espulsării fiind că prin el guvernul a violat în mod nerușinat Constituțiunea țărei. Pactul nostru fundamental numesce străini , numai pe cei de limbă și iraționalitate deosebită d’a nostră, pe când pe frații hos I * trii de același sânge și limbă din ori ce țară ea îi numesce Români. Constituția mai face încă între străini și Români dă deosebire fundamentală prin faptul că la art. 7 ea dispune a se da străinilor care întrunesc un număr de condiții, drepturi politice, pe când prin art. 9 ea recunosce Românilor din orice stat asemenea drepturi ca fiind inderente în sângele și intrigina lor și numai pentru ca acești sptă putá esercita în țară acele drepturi politice, numai pentru acesta, ea cere îndeplinirea unei ușore formalități. Protestăm pentru că s’a aplicat celor 6 Români în mod arbitrar și abuziv legea de espansiune din 1881. Acesta lege nu vizeza decât pe străini de sânge și de limbă, ea a fost în spiritul celor ce a votat’o un mijloc de a apăra românismul și naționalitatea, éi nu a lovi în Români. Atât teistul cât și spiritul acestei legi, unde de la început și până la sfârșit nu se vorbesce decât de străini, este uă protestare vie în contrainterpretare forțate și de rea credință pe care guvernul i-a dat’o. Protestam în contra politicei de umilire și de isgonire a guvernului față cu una din puterile vecine în detrimentul bunelor relații cu cele-lalte, politică care de ani întregi își arată tristele ei resultate cu ocazia celor mai mici incidente și care de astă-dată pune culme prin actul odios și degrădător comis de guvern, numai ca să complacă străinilor. Protestamt în contra acestui guvern care prin expulzarea a șase Români a lovit în sentimentele cele mai generose și mai nobile ale tuturor Românilor, făcându-se el singur jandarmul și călâul în serviciul dușmanilor naționalitatei nóstre și contribuind prin actul saă la ținerea supt jug și în suferință a câte-va milione din frații noștri. Protestam în fine în contra guvernului fiind ca prin atitudinea lui servilă, prin lipsa de patriotism, ne degrădază în ochii lumei arătându-ne celorlalte popore ca un popor de mișei, gata a servi de instrument pentru a ne distruge noi onșine ca popor, ca naționalitate. Acest protest nu-1 adresăm nici câtre șeful Statului, nici câtre guvern, nici câtre Cameră nefiind nimic de așteptat de la nici unul din aceste canaluri sie puterei, unul stând în impasibilitate, celelalte două fiind ințiate în fond, origina lor fiind impură. Protestâm dor câtre țară, câte omenii onești, liberi și iubitori de binele public, independent de credințe și de partit. Protestam câtre țară, pentru ca aceste cuvinte să servescă în viitor, în timpuri mai demne și mai fericite, spre a se insera memoria acelora cari au călcat în piciure totul în țara acésta, care s’au făcut până și spionii și esecutătorii Românilor la serviciul Ungurilor. SOSRI D’ALEDILEI Spirea despre apropiata convocare a Camerilor române persistă. Le 4108 câ îndată după sosirea M.M. L.L. în Bucuresci, Parlamentul va fi chrămat a da ajutorul luminelor sale ministerului, îngrijat de mersul evenimentelor balcanice. Vice-președintele Camerei a dat ordine ca, până la 15 Septembre, localul să fie gata. Serice, serie V Independance roumaine de ieri sera, cu guvernul în consiliul de miniștrii de ieri, de la 11, a hotărât să chieme pe toți oficialii români cari sunt în concedii în străinătate. * Același ziar ,anunță ca îndată după sosirea M. S. Regelui, d. I. C. Brătianu va lua portofoliul ministerului de resbel, iar d. generale Falcoianu va fi numit șef al statului-major general. * Diplomatice : D. Campinenu a primit ieri visita noului ministru al Turciei, Esc. S. Ahmetbey. D. Beldiman, noul agent diplomatic al României la Sofia, pleca mâne la poatul sâă. S’a primit demisiunea d-lui Teodor I. Văcărescu din postul de trimis estraordinar și ministru plenipotențiar la Roma. ■ D Mihail Mincov, licențiat, fost magistrat, în postul vacant de judecător-asesor la tribunalul consular român din Constantinopol.* Duminecă, 15 Septembre, membrii baroului bucuresecn sunt convocați în adunare generală la curtea de apel, secția antet, pentru a alege pe decanul și consiliul de disciplină al anului judiciar 1885 86. Se zice ca om, d. G. D. Vernescu va va fi ales decan. * * * Liceul care s’a inaugurat zilele trecute la Botoșani de ministrul instrucțiunei va purta, după cum se afirmă, numele de liceul Laurian, în memoria unuia din fruntașii învățământului român, regretatul academic și profesor la facultatea de litere din Bucuresci, A. Treb. Laurian. I * * * România liberă anunță ca la concursul de burse al internatului stulul Sava, cel care a eșit ântâiul clasificat e un copil sărac din Vlașca, care și-a făcut cele patru clase primare în Giurgiu, cu institutorul Ionescu Cheianu. * Ministerul instrucțiunii, permițând anul acesta elevilor preparați în institutele private de învățământ secundar a da esamene ca și elevii regulați ai gimnastelor și liceelor Statului, déca ânsă n’au rămas corigenți decât la două obiecte, că mulțime de cereri s’au adresat direcțiunilor liceale și gimnasiale în acest scop. Cursurile complete ale liceelor și gimnastelor vor începe tot la 15 Septembre, ca și pe trecut. * * Mâne se sfîrșesce concursurile pentru bursele de la scala centrală din Bucuresci. Resultatul va fi cunoscut, probabil, la finele lunei lui Septembre. După câte ni se spune, elevele concurente cari au fost mai slabe la înscris și la oral au fost cele cari și-au făcut până acum instrucțiunea în scala centrală, în calitate de demi-solvente și supra-numerare, și cari se presintaă pentru a fi admise în clasele II, III și IV centrală. * ■ft* Anunțăm aparițiunea unei reviste bilunare Căminul în Bucuresci. Vedem într’ânsa articole române și francese.* F. Mehedințului spune ca perceptorul comunei Malovăț, I. P. Petrescu, împreună cu agenții sâi, a ă [dilapidat din banii încasați de la contribuabili sumele urmatore: N. Popescu „ 28 „ 45 Escrocheria să făcea în modul următor: Iu recipisele ce se liberau contribuabililor să trecea suma întrega ce plătea, iar în matee să înscria numai a treia sed a patra parte din sumele plătite. * * ■* Noua revistă spune ca înlași s’a înființat o fabrică de cutii de lemn pentru farmacii. * * * S’a încuviințat, sub reserva sancțiunei ulteriore a M. S. Regelui, disolvarea comitetului permanent al județului Vaslui. * * m f — S’am disolvat consiliele comunelor Dagâța din județul Roman, Seaca din județul Olt și Hârșova din județul Constanța, sub reserva sancțiunei ulteriore a M. S. Regelui. meă cu femetea care isbucnise în anii 1636—37 împingea pe Germani până a ■ incolo cu omoraă omeni și’I mâncaă. (Kbenenbilfer Universal-history von 200 Jahre gen unt Annales Ferdinandes). La acesta obiecteza numitul 4iar ca și Francesii mâncară șoricî pe timpul asedierii Parisului. Cred ca acesta probă va fi suficientă. De a me ocupa mai mult cu absurditățile acestui 4iar nu mi-e după plac. Acești domni ar fi în stare de a judeca chiar pe Göthe care în anul 1827 (vezi Gespräche Goethes mit Eckerman), zise : „Noi Germanii suntem un popor de ieri. Cu tote câte un secol încece ne-am cultivat cum se cade, totuși vor mai trece câteva secole până când va pătrunde în popor atâta spirit și oă cultură mai superioră încât se vor închina ca Grecii frumusețe!... câ se va putea fice, mult timp este de când acest popor era barbar. “ Primiți, etc. 1. Bettelheim. * * * * 1; P. Petrescu lei 3236 bani 28 V. Bondoc „ 4019 „ 63 D. Mitrescu „ 288 „ 53 D. Hristea „ 302 „ 05 Primim urmatorea scrisore : Domnule directore, Diarul Bukaresten Freie Presse făgăduiesce cititorilor sai câ va publica în curând un articol al redactorelor sâă, dr. Hans Kraus. Acest articol va purta titlul : „Munca culturală a Germanilor în România“. Redacțiunea ziarului spune câ acest articol va fi un răspuns la atacurile rușinase ce un ignorant necompetinie a adresat poporului german. Acel „ignorant necompetinte“ este celebrul învățat Johannen Seherr, care de 24 de ani este profesor de istorie la scala superiora din Elveția, autorul „Istoriei culturale și morale“ din care scriere am scos detailurile istorice ale articolului meu, precum am arătat-o deja într’unul din numerile Românului. Acest op basat pe studiul sorginților și cure este unul din cele mai citite în Germania și a avut de la aparițiunea sea până acum mai multe edițiuni. Relutările savanților de la Bukarester- Freie Presse așadar nu mă privesc câtuși de puțin, dar totuși voiă să aduc uă singură probă ca și cititorii d-vóstra să-și putá face uă ideiă despre logica prostă acelui scriitor. Menționam în articolul CORESPONDENTA CONTIMPORANA Viena, 20 Septembre. Domnule redactor. Revenit de la Pistyan suă Pöstyén (Ungaria) de unde am readus acasă pe sora mea paralitică, care nu pate călători singură, am reînceput viața mea solitară în centrul orașului celui mare, renumit pentru mulțimea petrecerilor variate ce se oferă 4ilMc publicului; tote teatrele sunt deschise și se întrec a atrage spectatori prin noutăți, panorame, menagerii, alergări de tomnâ, stabilimente de petrecere, cafés chantants ș. a. t. Dar nu pot să-ți vorbesc de ele, fiindca tote aceste petreceri am perdut orice atracțiune pentru mine. Chiar și timpul își bate joc de mine: cât timp mă aflam la țară am avut a mă lupta necontenit în contra frigului, am fost constrîns a îmbrăcișa regimul doctoralul Jaeger, îmbrăcându mă în lână, și, de când mă aflu Grași la Viena a reînceput căldurile, parcă canicula s’a mutat în tomna și cu Septembre voiesce a repara păcatele lui August, care se deosebise printr’un exces de récere. Proprietarii viilor și toți amatorii vinului se bucură de căldura actuală și se așteptă ca culesul viilor să aibă cel mai bun resultat; nu încape îndoială ca recolta vinului de estimp va fi, atât în privința calitatei cât și în aceea a cantitatei, forte satsfăcătore și îmbueurătăre; de vre-yă șase ani n’a mai fost una atât de prinósá. Afară de struguri, tóte pomele s’au produs în abundență și de cea mai bună calitate: pere, mere, prune, persici se vând pe nimic, și p’alocurea, în localități mai depărtate de caile de comunicațiune, se întrebuințază de nutreț pentru îngrășarea porcilor. La 12 Septembre s’a inaugurat în suburbia Wieden monumentul lui George Kolschitzky. — Dar cine era acel Kolschitzky, mă vor întreba cititorii, ca să merite onorea unui monument? — Kolsehitzky a fost cel d’ăntâiă cafegiă al Vienei, și la 12 Septembre 1685 s’a deschis cea d’ănteiă cafenea în centrul orașului aprope de catedrala sântului Stefan, la Zwettlhof.—Un monument pentru acesta? mă vor întreba ărășî cititorii cu mirare. Află dor cu polonesul George Kolschitzky, înainte d’a deschide un cafenea, a făcut orașului cele mai însemnate servicii, ce a combătut cu bravură în rândurile apărătorilor și a contribuit forte mult la liberarea orașului de încongiurarea Turcilor în anul 1683, riscând viața lui, trecând în două rânduri, îmbrăcat într’un costum turcesc, tabăra încongiuratore, ducând scrisori ale comandantului Vienei cornitele Strahremberg la Ducele de Lorena, comănduitorul superior al armatei FORȚA ROMANULUI 12 SEPTEM. 37 FAT-FRUMOS de Guq de Maupassant. PARTEA DOUA VIII (Urmare). — Aibi cel puțin curagiul infamiei, d-tele. Magistratul mai întrebă:—Cine sunteți ? Amantul zăpăcit nu răspundea: — Sunt comisar de poliție și te somez să-mi spui numele d-le. George strigă: Răspunde lașule sau voi fi silit să te numesc că. Atunci omul culcat îngână . Domnule comisar, nu trebue să dați voe acestui individ să mă insulte. Cu d-ta am afacere sau cu d-lui? D-v. trebue să vă răspund soft d-lui ? Semăna că nu mai are scuipat în gură. Comisarul răspunse : Mie trebue să-mi răspundeți. Vă întreb cine sunteți ? Amatul tăcu. Făcuse codaiul ghem lipindu-i de gât și ochii i se umflase. Comisarul urmă: Nu vreți să răspundeți. Atunci voi fi silit să vă arestez. * In orice cal, sculați-vă. Vă voi face interogatoriul când veți fi îmbrăcat. Trupul se mișcă în pat și glasul înmână.' — Nu mă pot îmbrăca în fața dv. — Sunt... sunt... în peleagulá! Du Roy începu să ranjescá și ridicând uă cămașe cărată jos o aruncă pe pat strigând : — Aide... scóla !... de vreme ce te-ai despuiat în fața sociei mele, poți să te îmbraci în fața mea. Apoi întorse spatele și se duse lângă sobă. Magdalena își redobândise sângele rece și văzând câ totul este perdut, era gata să îndrásnescá orice. In ochii săi lucea desfiderea și răsucind uă bucată de hârtie aprinse ca pentru uă 4* de primire cele zece lumânări din candelabre. Apoi să resemă de sobă și întinzend spre foc unul din piciorele sale gele, luă uă țigaretă și începu să fumeze. Comisarul se întorse lângă dânsa, așteptând ca complicele iei să fie îmbrăcat. Magdalena îl întrebă obrăsnicește : Faci adesea meseria acesta, domnule? Comisarul răspunse, cu seriositate: Cât se póte mai rar, domnu ! — Felicitările mele, câei nu e lucru curat ! Se prefăcea ca nu se uită la bărbatul ei, ca nu-l vede. Bărbatul din pat se îmbrăca, își pusese pantalonii, se încălțase și se apropie îmbrăcând vesta. Comisarul se întorse spre densul. — Acum, d-le, voiți să-mi spuneți cine sunteți ? El nu răspunse. — Sunt silit să vă arestez. — Atunci omul strigă: Nu mă atinge câci sunt inviolabil. Du Roy se repezi la dânsul parcă ar fi voit să-l asvârle la pământ, și-l rânji în față. E flagrant delict... flagrant delict. Pot să pui să te aresteze... déci voesci, te arestez. Acest om se numește Laroche-Mathieu, ministru de externe. Comisarul de poliție se dete îndărăt, încremenit, și îngână: Die, voesci să-mi spui cine ești ? — Pentru ântâia dată, acest miserabil, nu a mințit! Sunt în adevar ministrul Laroche-Mathieu. Apoi întinzend brațul spre peptul lui George, unde apărea un mic pont roșu, adăogă: Și mișelul pe care-l veți purta la pept crucea de onore ce i-am dat-o că ! Du Roy se făcuse vânăt ! Cu repeziciune smuci de la butonieră panglicuța roșie și aruncând-o în foc strigă: E că ce valore are că decorațiunea care vine de la un porc ca tine ! Era o față în față, cu dinții încleștați, cu pumnii strânșii, unul slab, cel lalt gras. Comisarul se puse între dânșii și despărțindu-î: Domnilor, dați probă de lipsă de demnitate; stăpâniți-vă ! Tăcură și își întorsera spatele. Magdalena nemișcată, fuma mereu surâsând. Magistratul zise: Domnule ministru, v’am surprisa singur cu d-na Du Roy, d-ta culcat, d-neí aprópe golă. Imbracămintele d-v. erau risipite în mijlocul camerei, acesta constitue un flagrant delict de adultenă. Nu puteți nega faptul. Ce aveți de răspuns ! Laroche-Mathieu îngână . N’am nimic de Țis; făți datoria. — Comisarul se adresă câtre Magdalena . — Mărturisiți, domnul ca domnul este amantul dv. ? — Nu o tăgăduesc, este amantul meu. —Ajunge. Apoi magistratul luă câteva notițe asupra stărei și planului apartamentului. Când sfîrși de scris, ministrul îl întrebă : — Mai aveți trebuință cu mine, domnule ? Ce trebue să fac ? Mă pot duce ? Du Roy se întorse spre dânsul, surîdând obrăsnicește: Pentru ce să te duci ? Noi am sfîrșit. Puteți să vă culcați orășî. Noi vă lăsam singuri. Aide domnule Comisar, nu mai avem ce căuta aci. Magistratul îl urmă am surprins, dar în pragul ușei George se opri spre a-i face loc să trecá: Poftiți, mă rog ! — Treceți ântâi d-vóstru, 4ise comisarul ! y — Mă ertați acum e rîndul d-v. Eă sunt aci ca și la mine acasă ! Peste vă oră, George Duroy intră în redacțiunea Vieței francese. D. Walter era acolo și-i zise : Aici ai venit ! Ai un aer ciudat! De unde vii ? Pentru ce nu ai venit să prânzesc cu noi ? Tânărul răspunse, cumpănindu-și vorbele și apăsând : — Am răsturnat pe ministrul de externe ! Celalt credu cu glumesce : — L’ai răsturnat... în ce fel ? — Am să schimb ministerul. Venise vremea să daă afară acea putreziciune omenesca. — Ai înebunit, nu celi ce vorbesci. — De loc. Am surprins pe d. Laroche-Mathieu în flagrant delict de adulteriă cu soția mea. Comisarul de poliție a constatat faptul. Ministrul e dus pe copcăi Walter amețit, își ridică ochelarii pe frunte și întrebă : Nu cumva muri de mine ? — De loc. Am să-și trec faptul la informațiuni. — De c e așa, ce voesc, să faci ? — Să răstorn pe acest boț, pe acest miserabil, pe acest tâlhar public. George își puse pălăria pe un scaun, și adaogă : Vai de acel care-mi închid drumul! Eă nu era nici vă dată ! — Dér,., soția d-téle? — Chiar mâne diminuță voi face cererea de divorț. O trimit înapoi răposatului Forestier. Vrei să te desparți. — Ba bine ca nu ! Eram ridicol! Dar trebuia să fac pe prostul ca să o prind! Acum sunt stăpân pe situație! D. Walter se zăpăcise, și privind pe Du Roy își zicea : Asta e om de care trebue să te feresc!! George urmă . E că mă liber... Am uăarecare avere. La Octombre mă voi presinta la alegeri în județul meu unde sunt forte mult cunoscut. Cu soția care o aveam, nu puteam să-mi pui candidatura. Mă prinsese ca pe un neghiob, mă amețise. Dar de câtva timp, o supraveghiam ! Sărmanul Forestier purta carne... fură să bánuescá nimic, și trăind în liniște. E că mă scăpat de lipitorea ce-mi lăsase. Am manele deslegate. Acum voiă merge departe ! Și încălecase pe un scaun. Repetă ér: — Voiă merge departe ! Bătrânul Walter îl privea mereu și își zicea . Adevăr, va ajunge departe pungașul ! George se sculă . Mă duc să redactez informațiunea. Are să fie teribilă pentru ministru. E un om perdut. Nu mai pute scăpa. Viața princesă, nu mai are nici un interes ca să-l menajeze. (Urmarea în numeral viitor). gr V !