Romanulu, octombrie 1885 (Anul 29)

1885-10-10

906 BMW bursă, densa, în mare parte, ține ágiul pe piețele nóstre publice în stare de a nimici întregul comerciu în România. Cre­ditul agricol, fundat anume pentru a veni în ajutorul poporațiunii rurale, a­­dică țăranului, n’a servit în mare parte de­cât ca sistemă de protecțiune și ade­menire spre guvern a câtor­va mici pro­prietari și arendași pentru coșuri anume determinate. In privința acesta s’au făcut multe interpelațiuni în parlament, au urmat multe și frumose declarațiuni și promisiuni din partea guvernului d-tele, dar tot atât de multe trecer­i la ordinea Zilei. Ori­cum ar fi însă, tote aceste legi au fost bine primite de d-tea; lor nu le-ai opus ca fine de neprimire teoria oportu­nismului; din contră te-ai grăbit a le pu­ne mai iute în aplicațiune, știind ca prin­­tre ensele puterea executivă se întăresce și se perpetuă. Nu tot ast­fel putem dice câ s’au bu­curat de buna grație a d­tele atâtea și atâtea legi desvoltătore a atâtor princi­pii puse în Constituțiunea nóstră. Ele fiind menite a întărit puterea și suveranita­tea națiunei, de la care emană tóte pute­rile din stat (art. 31 const.) și a stabili ast­fel echilibrul adevărat între densele iar nu absorbțiunea uneia de câtre cea­­l­altă, s’au găsit puse la carantină de câ­tre d-tea în virtutea marelui principiu ce ai preconizat­ oportunismul ! Când marele reformator C. A. Rosetti a propus oă lege comunală complectă în sensul și în scopul de a concretisa prin­cipiul constituțional al descentralisarei, i s’a opus de câtre d-tea și ai d-tele uă cárpela timporarie adusă legilor celor vechi de supt regimul criticat și răstur­nat pe femeile acestea de câtre noi. Aceeași sortă o avură și legile, pro­puse de același om, cu care a­ I conlucrat aprope tota viața d-tele, asupra reformei magistrature, în sens de a emancipa a­­cesta a treia putere în stat de puterea executivă, asupra condițiunilor de admi­sibilitate în funcțiunile administrative în sens de a îmbunătăți personalul acestei ramure importante din stat; asupra câr­ciumilor în sens de a moraliza poporațiu­­nea rurală. Ce să mai zic de legea asupra liber­tății­­ individuale, menită a pune în ar­monie disposițiunile codului penal de supt statut cu disposițiunile art. 13 din Constituțiunea nóstra de astă­zi ? Pe a­­ce­ea am propus-o eu ca ministru supt ! p­reședenția d-tele; densa s’a votat de Ca­­p­amneră în 1880, și până astăc­i zace în f cartanele Senatului! Ba chiar ai parve­­­­t tit­ulării Îft­Tja aOOul ci oci­i cu X& OOS dl^U I se ademenești la sistema d-téle oportu­­­­nistă chiar pe raportorul acestei legi din Ca­­­­meră și care astăzi deține portofoliul jus­­­­tiției ! Ce se mai 7*0 de asemenea de legea asupra cumulului, votată cu atâta dificul­­­­tate de Cameră, și care de sigur se va duce să împartă sorta cu cea-D fi* A­nul maturului­n~~ ■ Foto aci îmi vei răspunde că ea este ! vă 1 consi răspu­nu ca Când îl­i savantul conserva­­­­tor A. A. Ros­cu­ ?­vinte, 1 ) turnai densul scia să le­­ spuie : „Sunt gelos de d-tea pediua de as- s­tă-di.u I ) De la densul am luat lecții de purtare politică, și, daca nu mă înșel, și d tea pe- t ne la un timp ore­care ! Dér, îmi vei dice póte, ilustre om de­­ stat, nu am ascultat are vocea lui C. A.­­ Rosetti ? Nu am făcut revizuirea Consti­­­­tuțiunii ? Se pare , dar dându-mi puțină ascultare, cred că te vei convinge, fără să arăți, bine­înțeles, că și din acestă mă­­ruță idee ai făcut un uneltá cu care să întăresci cefarismul er nu liberalismul, la care țintea marele propultor. Și spre acest sfîrșit, se începem în­tot­­deuna de la început; acesta este lucru cinstit. Ai tolerat asasinate, procese scandalose... Să fie are și acel atentat care privea pe stimata și iubita de altmintreli per­­sona a d-tele, și pe a căruia țesătură o cunosce bine acela pe care l’ai trimis să mă combată în colegiul meu­ electoral 1), și pe care nu voesce s’o dea la lumină de­cât în timp util, lucru care vă privesce re­ciproc ? Ori­cum ar fi, și cuvintele d-tele fiind încă în memoria tuturor , permite-mi a te întreba ’. Numai în atare condițiuni în­grozitor­e se putea face revizuirea? E­­reai bine convins de acesta, și de unde ? Lămuresce-mă și pe mine, căci am fost și că revizionist în scop, și de­sigur ași fi încetat d’a fi, daca ași fi cunoscut miZ­­lucele ! Marele Rousseau ne spune în confesiu­nile sale că a venit în lume printr’u­ crimă , mă-sa murise din facere. Tot prin crime, cu adăogire de scandaluri, a născut și Constituțiunea nóstra revizuită ! Deo­sebirea este numai că Francia a avut un Rousseau, cr România un monstru hidos ! Cum­­ venerabile domn, ai trecut peste onorea și trupurile omenilor spre a ri­dica presa într’uă instituțiune regaliană?! Ai­uzat de acele toleranțe nepomenite spre a ajunge la resultatul mult dorit, de a nu vedea minoritățile represintate în parlament, prin urmare guvern fară con­trol ? Mărturisesce ca acesta este prea mult!... Și dintr’uă ideie mare ai strit să scoți un monstru! Măestria îți este necompa­rabilă ! Etă în urma urmelor cum ai înțeles să îndeplinesc! în sensul liberalismului, înăuntrul țerei, programa onestitatei luată din manile lui Dumitru Brătianu; și fi­ind cu tot continui a te numi liberal na­țional, spre a completa individualitatea d-tele politică de astă­zi, mâine îmi voi permite a mă ocupa de politica d tele din afară, adică de naționalism. (Va urma) D. Gianni. DIN AFARA FRANCIA ț­iua de Duminecă a dat re­publi­canilor uă revanșă strălucită. Lista republicană din Paris a trecut în totă întregimea ei cu 34 candidați. D’aceea se pute crice ca, pe cât de mare a fost succesul monarh­iștilor la 4 Octombre, am fost ’r r ,>. ■ .­*i.tuația pe ale­­__ .­i­, și chiar preoțimea agită în chipul cel mai ne­pomenit, de vreme ce îndemnă pe femei să ducă lupta politică pénă și în familie. Totuși a­­legătorii Franciei nu ținură sema de nimic de astă dată, cacî nu mai era vorba de oportunism sau radicalism, ci de binele și viitorul patriei. Partea 1 1) Verfi Voința Naționalii de la 23 Marte 1884. ROMANULU­IC OCTOMBRE 1885 cea mai însemnată case este victorii republicanilor prin provincii. In de­partamentele care erau privite ca perdute pentru Republică și pe care reacțiunea conta cu siguranță, votu­rile republicane au sporit. In alte departamente, alegătorii au părăsit cu totul pe reacționari. Un funcțio­nar superior din ministerul francez de interne caracterisa balotașiele de Duminecă în următorul chip : 1 Alegătorii din provincii erau nemulțu­­miți cu politica urmată în Tonkin și din alte împregiurări, și votară la 4 Octom­­bre cu cei cari le făgăduiră a pune un capăt acelei politice. Dar când reacțiunea lăsa să-i cadă masca și amenință Repu­blica, toți republicanii își strînseră rân­durile și-și esprimară voința lor pentru menținerea Republicei. Alegerile din Pa­ris s-au efectuat în cea mai mare ordine. Numărul alegătorilor a fost mai mare la la 4 Octombre. Cetățenimea republicană își deplini datoria fără a ține semn i­­ci de amenințări nici de soirile false împrăș­tiate de reacțiune. Uă telegramă din Paris, publicată de ziarele vienese, ne mai aduce ur­­matorele amenunțe în privința acestor alegeri: Acolo unde radicalii se presintară­ cu lista lor proprie, ei învinseră. Ast­fel în departamentul Bouches du Rhone fură a­­leși d-nii Granet, Pelletan, Clovis Hugues, în Var d. Clemenceau, în Basses Alpes d. Andrieux, în Vaucluse d-nii Laguerre și Gaillard. Și în Corsica se pare ca până acum a învins lista radicală. In departamentul Seine-et-Oise au în­­­­vins radicalii contra listei reacționare , susținută de d. Leon Say. Fostul amba­­­­sador e la Viena, com­itele Duchatel, care , respinse ori­ce comunitate cu monarh­­știi , și se presinta printre candidații republi­­­­cani, fu ales. i­­ Se crede ca în Paris au luat parte î Du­­minecă la alegeri 358,600 alegători. »Ra­portul între dânșii este cam acesta,: con­servatori 96,000, radicali 223,000, a lți republicani 33,600. Aceste cifre vor fijal , suferi negreșit­­ă modificare, de i­re ce comunele din jiurul Parisului i trimis încă tate resultatele. Dor­­­tul va rămâne aprope același. Este sigur ca vocea nóstra nu va ajunge până acolo unde ajunge vocea care este înfășurată în vălul autonomist, dar to­tuși ea strigă, ast­fel în­cât să fie audită, împăratului Austriei. Merg i­nainte pe calea ce ai apucat, sfărâmă imperiul stră­moșilor săi creat cu sângele și averea germană și lasă fiului toți un ce slav pe care nu solti­enii să-l numesc. In privința visitei principelui de Wales în Ungaria, profesorele un­gur Vambery a adresat să scrisere foii din Londra St. James Gazette, care se sfârșesce cu urmatorele apre­­cieri: Acum, când afacerile din peninsula bal­canică devin și mai încurcate, Ungaria, partea cea mai influente din monarh­ie, se sforțără din ce în ce mai mult să se lămurescă asupra viitorei constelațiuni a cabinetelor europene, și nici un bărbat de Stat n’ar fi salutat cu mai mare bu­curie ca acela care ar restabili relațiu­­nile intime ce existau altă dată între mo­narh­ia austro-ungară și Englitera. A­­lianța cu Germania este privită, atât în Viena cât și’n Budapesta, ca venită fară voia, și’n genere se dice: „Am fost strînși în brațe, dar noi nu strîngem." Uă apro­­piere solidă de Englitera, care ar rea­­minti procedarea independinte de altă dată a monarh­iei, este privită natural­­minte ca singura alianță înțelaptă și ca cel mai bun sprijin față cu ori­care în­curcături viitore în învecinatul Oriinte. Se pare ca un principe engles să nu aibă acea înrîurire politică ce se atribue adese­ar fi principilor continentali; totuși visita principelui de Wales în Ungaria a fost un mare factor în redeșteptarea vechilor simțiminte de amicie. Relațiunile Alteței Sale ungate cu bărbații de Stat conducă­tori și cu aristocrația Ungariei, a insu­flat în popor credința ca visita are oă însemnătate mai mare ca cea obicinuită. AUSTRO-UNGARIA Desbaterile din Parlamentul a­triac promite a fi interesante ( tote puntele de vedere, și nu < de mirare ca cornițele Taaffe șé ci chiar în disgrația federaliștilor și a­i­­ clericalilor, cari compun matori­i li,ea sea, de vreme ce d-sea n’a dat sa­­tisfacțiune grupului polon în răspun­­sul séu la interpelarea asupra espun­­siunii Polonilor din G­ermania. De altă parte stânga germană, sea par­tita liberală, luptă din răsputeri ce se dea pe cornițele Taaffe jos, fiind­că acesta dâ pe di ce trece mai multe drepturi naționalităților slave din Austria. Ast­fel d. Carveri, unul din deputații partitei liberale, luând a­vântul în desbaterile asupra răs­punsului la discursul Tronului, dise -ntre altele . Alegerile, care sunt un apel la popor, și trebuie să dovedesc­ ca oposițiunea n’are nici un sprijin în popor, aui dove­dit contrariul. Puteți număra voturile ce oposițiunea a dobândit și vă veți con­vinge ca numărul lor a întrecut tóte as­­ceptările. D’aceea noi vom vota pentru răspun­sul minorității, care enumeră tote basele la care trebue să ne reîntorcem, fiind­ca numai în ele vedem scăparea Austriei. SOIRI D’ALE­DILEI ! Principele Gulhelm, principele ereditar de Hohenzollern, nepotul M. S. Regelui, nu a sosit încă, la Sinaia, după turn se anunțase. Causa acestei amânări este ca princi­pele, bolnav de pojar, a fost silit să se opresca la Pesta.* U Indépendance scie, din sorginte sigură, că îndată după deschiderea Camerilor, gu­vernul va fi interpelat în Senat cu pri­vire la cestiunea succesiunei la tron și la desemnarea oficială a principelui moș­tenitor. Același ziar adauge ca greutățile de­­chlarațiunei provin din aceea ca princi­pesa de Hohenzollern, uă catolică forte religiosă, nu voiește ca fiul său să și schimbe legea și să se­­facă creștin or­­todocs. Principesa—mamă a decblarat ca fiul său va primi tronul României décà se va modifica aliniatul art. 82 din Constitu­­țiune, privitor la religiunea capului Sta­tului. * * *» D. de Gradovici, secretarul-interpret al legațiunei francese din Bucuresci, a fost numit cavaler al Legiunei de onore. * * Desconcentrarea trupelor de pe platoul de la Țiglina a început de Duminecă, 6 Octombre. * * * Comisiunile de apel ale recensementu­­lui general au început să judece contes­­tațiunile făcute de cei din nou impuși. Vedem aici printre alte citațiuni, pe aceia a d-lui colonel Gramont, domiciliat în Paris, de comisiunea de apel a distric­tului Ialomița. * * 0 * In Bacău, de­ore­ce unii din părinții de familie nu se supun obligațiunii pre­văzută de legea instrucțiunii de a-șî tri­­mite copii la soală, primăria s’a văz­ut si­lită a le aplica amenzile prescrise de a­­ceeași lege. Ecoul Bacăului nu zice nimic în contra măsurii luate de primăria locală, dar ob­servă că localurile precum și băncile sunt cu totul neindestulatate. ■* ** Tot în Ecoul Bacăului citim următorea scrie : La gimnasiul local de mai bine do­uă lună, se țin concursuri, pentru ocuparea unor catedre în învățământul primar. Din vorbele ce circulă asupra concursului fe­telor, reese că óre­cari nedreptăți s’au făcut unor concurente de către unii din delegați, cari își aveau protegentele dum­­nelor. Facem atentă pe autoritatea școlară. * * * Anunțaserăm mai lunile trecute că nu se mai făcea nici oă lucrare pentru sfîr­­șirea tunelului de la varianta Galați- Barboși. AZI, Galații ne spun că lucrurile au început cu mare activitate Z­iele trecute și că se speră că vor fi terminate la 1 ianuarie viitor, când tunelul va fi liber pentru circulațiune.* * # * Se afirmă că o­ nouă societate coope­rativă de credit,tocmai după modelul celor din Francia, se va crea acum în Bucu­resci. Creațiunea unor astfel de societăți, me­nite a ajuta comercial și născândă indus­tria română, merită tot­ă atențiunea și incuragiarea bunilor Români. * *• * Primim din partea d-lui H. S. Senso, profesor la Lausanne oă scrisore în care ne spune că celebrul geograf, d. Elisée Redus, l’a însărcinat a revedea, pentru a scote o­ nouă edițiune, primul [volum al monumentalei sale geografii ; că’n a­­cest volum se află și România, că ar dori să aibă mai multe amănunte asupra țări­lor nóstre, că publicațiunile franceze și germane privitore la România sunt insu­­ficiente. D. Senso ne rogă deci a­r spune de că în acesti din urmă ani au apărut în Ro­mânia publicațiuni geografice asupra ță­­rei nóstre, și speră, că precum ministe­rul Belgiei l’a ajutat pentru a completa geografia Belgiei, tot astfel va întâlni și’n România aceeași bună-voință. Noi primim cu plăcere pentru a tri­mite d-lui Senso la Lausanne (Chaumiere- Montbenon) ori­ce publicațiuni geografice privitore la țările române, precum, și mai cu semn, notele, observațiunile și comple­tările în scris ce ar bine voi să ne facă a­­ceia cari, posedând greografia lui Redus, vol. I, găsesc lacune în partea consacrată Romăniei. CURIERUL TEATRELOR *** Era séra, în fața unui public forte numeros, prima represintare a dramei Ruy-Blas cu d-nele M. Vasilescu, Anicuța Manolescu, d-nii Manolescu, Notar­a, Iu­lian, Velescu și Mateescu. ***** Diséra, a șasea represintațiune a operetei GiroiU-Girosla. Joul va fi relâd­e pentru repetiția generală a Feciórei d' Or­leans care va fi jucată în prima represin­tațiune Sâmbătă sara. *** Joi, la Dacia, trupa Fanny-Vlădi­­cescu va juca Primadona improvisată, Ro­mânul de inimă, spectacolul se va sfîrși cu comedia Lăudărostd. Ț­ Galații ne spun ca d-sorele Mayer­­hoffer și Pădure au câștigat tóte simpa­­tiele Gălățenilor. Ne asceptam la acesta, sp Disera, deschiderea teatrului fran­­cescia sala Bessel cu trupa francesa. Se va juca Le Coeur et le Main. INTÉMPLARILE DILEI CAPITALA.—ȚER A.—STRÍINÉT ATS UĂ crimă. — In comuna Oinacul, pla­sa Marginea ,­ jud. Vlașca, locuitorul Stan Dinică a găsit în porumbiștile sale. n Ziua de 30 Septembre 1885, un om grav rănit la cap, plin de vermi și în a­­gonie, fără să potă pronunța alte cuvinte de­cât Ghiță (numele lui) și Radu (nu­mele celui ce l’a lovit). Transportat la spitalul județului, rănitul a sucombat i­­mediat. Individul pare a fi în etate de 18—20 ani, bine conformat , statura po­trivită, de constituțiune debilă , anemie, capul mare, pătrat, părul castaniu și scurt­­,tâiat, ochii crăpui, pupilele egale, nasul potrivit și obtus, gura potrivită, dintele câinesc superior din stânga puțin carnat, fără barbă. La cap presinta, în regiunea frontale dreptá , 4 centimetri d’asupra sprâncenei, uă rană de 2 centimetri lun­gime și 1 centimetru lărgime; în regiunea temporale dreptá uă altă rană de 6 mi­limetri de diametru. Rănile erau pline d’uă cantitate enor­mă de vermi. Acest băiat era îmbrăcat cu uă căciulă de óic négru dreptá , mărime ordinară, veche, rosá pe marginea fundului, dă că­­mașe de tort, grasă, scurtă, cu gulerul drept, lat de un deget, brodat ca gule­­­­rile musicanților din armată cu arniciu roșu, albastru, galben, alb și cu fir de betela alb, marginele gurei cămășei bro­dată cu floricele de arniciu albastru, gal­ben, negru, roșu și fir de betele, mâne­­cele largi și jos la pumn încrețite și cu­­ banză lată de două degete. Ismene de pânză de tort grasu, ca și cămașa, strivte­­ și la brăcinar petrecută ca brănișor­uă f curea de pete negru, lată mai de un de­get, cămașa și ismenele vechi, rupte, câr­pite și murdare, un pereche de opinci mocănesci rupte și cu petece, obelele din petece de dimie albă murdare și rupte. Ori­cine va putea să dea deslușiri pen­tru descoperirea­ identității acestui cada­vru este rugat a se adresa parchetului de Vlașca. Un cadavru găsit. — In noptea de 25 Septembre trecut, s’a găsit mort în apa Nemțișor din comuna urbană Neamțu, ju­dețul Neamț, individul Iordache Buciu­manu Infanticidă.—Un fată anume Haidi Ion, în etate de 17—18 ani, din orașul Con­stanța, fiind însărcinată, în noptea spre 1 Octombre curent, bend nișce buruieni, a născut un băiat ca de 8 luni, pe care l’a omorît punendu-i în urechi două cuie și în gură uă undrea de fer. După cercetările făcute s’a găsit copi­lul pus într’un geantă de mână și îngro­pat în pivnița casei. Mal surpat. — In Ziua de 4 Octombre curent, locuitorul Nicolae Nicoară din că­tunul Coroteni, județul Râmnicu-Sărat, pe când aduna piatră de supt un mal, a căzut­­ă parte din mal peste densul și îndata a încetat din viață. — Păuna, soția lui Iovan Rudărița, împreună cu un alt locuitor din comuna Timișani, județul Gorj, scoțând petriș dintr’un mal, s’a surpat malul peste dân­șii și de și au fost scoși îndată de nișce locuitori ce lucrau în apropiere, femeia, după uă zăcere de trei ori a încetat din viață. Monitorul. PARTEA ECONOMICA Operațiunile cerealelor efectuate la 8 Oc­­tom­bre în portul Brăila Felul Hectolit. Greut. Preț. Obser. Secară 2100 54 6,95 mag. „ 1800 52 W* 6,45 caic „ 2000 53 6,75 Graft 2900 68 V, 10,85 Orz 1000 76% 4,95 . 1900 44% 4,70 Fasole 4200 «/o kil. 14 „ 8900 °/o oca 17 „ V. P. Sassu FOIȚA ROMANULUI 10 OCTOM. 13 MILIȚII SI OFM DE Ul. Dostoie­vsky PARTEA ANTEIA XII (urmare) — Du-te îndată, scumpul nostru prie­ten, du-te neapărat, îndată ce densul va veni vei lua un pahar de ceai... Ah ! nu mai aduce ceainicul!... Matriona! adu­și samovarul !... Ne-am înțeles, vei lua un pahar de ceai și apoi vei găsi un protest­­ pentru a pleca. Și nu uita se vai mâne diminuță să mă ved­i pentru a mi spune tot. Dumnedeule mare ! déca­i s’ar în­­tâmpla vr’uă nuoă nenorocire! Simt că soțul meu scie tot ce se pe­trece. Astăc­i este fară disposițiune, era să se supere și să mă certe. După ce a prân­zit, a intrat în camera lui, supt cuvânt d’a se mai odini, dar prin brusca ușii l’am văd­ut stând în genuchi naintea i­­cónei și rugându-se. După ce luarâm cea­iul, în loc să se culce, își luă pălăria și pleca. Nu îndrăsnii să-l întreb unde se duce, ar fi fost să-l mai supăr și să-l fac să strige; strigă adesea în contra Matri­­onei, și chiar în contra mea, când înce­pe să strige, simt cu mi se înțepenesc piciorele, îmi pare câ mi se smulge ini­ma. Poți să-mi arăți ce ți-a scris Na­­tașa ? Ii arătai biletul ce primisem Biată fe­­meia avea uă cugetare pe care o mân­gâia în secret în fundul inimei : cu A­­liocha, pe care îl numea scelerat, fără i­­nimă, un băiat prost, va sfîrși cu tote acestea a lua de soție pe Natașa, și cu tatăl lui, principele Petru Alecsandro­­vici, va da consimțimentul lui. De mai multe ori se trădă în fața mea, dar pen­tru nimic în lume n’ar fi riscat d’a ară­ta acesta speranță în fața soțului iei. Cred ca el ar fi blestemat pe Natașa și ar fi scos-o pentru tot­deauna din inima lui în ziua în care ar fi crescut ca aces­ta căsătorie ar fi fost cu putință Aces­ta era părerea nostra a tuturor, își aș­tepta fiica, sufletul lui afta după dânsa, dar o aștepta singură, căindu-se de ceea ce a făcut, și smulgându-i din inimă până chiar și suvenirea amantului iei. Acesta era condițiunea absolută a ier­­tărei. — Acest desmetic de băiat n’are nici caracter nici inimă, am spus-o în­tot­deuna, urma Ana Andreievna , l’au cres­cut réü, n’au făcut din el de­cât un des­creierat. Are s'o părăsască. Ce are să devie, biata copilă? Și ce a găsit atât de estraordinar în cea­ altă ? este de mi­rat ! — Se zice ce este încântătore, și Na­tașa, asemenea... — Taci!.. încântătore ! pentru voi ăș­tia f­ărăe hârtie, ori­ce fustă vă este în­cântătore. Déci Natașa zice ast­fel, a­­poi o Zice numai din nobleță de su­flet. Ea nu pare să facă altmintrelea, totul i se pare cum se cuvine. De câte ori deja n’a trădat’o! Sceleratul, fără i­­nimă ! Mă îngrozesc când îî văd pe toți atât de mândrii! Déca cel puțin al meu ar putea să în­vingă resimțimântul lui, déca ar ierta pe porumbița mea, déca ar aduce-o­napoi ! Cum ași îmbrățișa-o și cât ași săruta-o ! cum ași privi-o! A slăbit ? — Da, a cam slăbit pușin. — Sărmana turturică! Oh ! cât sunt de nenorocită !... Nu fac de­cât să plâng Ziua și noptea... îți voi­ spune mai tăr­­ziu... De câte ori n’am fost aprópe se’í cer s’o ierte ! dar m’am oprit gândindu­­mă ca are să se supere și s’o blesteme. Acesta ar fi ceva îngrozitor ! Dumnezeu pedepsesce pe copilul pe care l’a bleste­mat tatăl sau ! Tremur într’una, cea care este viața mea !... Și tu, care ai crescut în casa nóstra, care n’ai avut de la noi de­cât mângâieri, cum poți să cugeți cu cea­l­altă este încântatare ? Sciü de ce este vorba; uă cunoscință a Matrionei nóstre, care șide la principele, mi-a spus tot. Tatăl lui Aliocha are uă legătură c’uă comitesă căreia i-a făgăduit ca are s’o ia de soție , dar a se iut în­tot­deuna a se da la uă parte și a nu’șî ține făgă­­duiala. Acesta comitesă a avut că viéțä dintre cele mai rușinose, pe când era cu soțul iei. Devenind văduvă, a plecat în străinătate, și înainte ! fâră nici uă sfială, fără nici uă rușine ! cu Italiani, cu Fran­ces! ! se zice chiar ca a găsit câți­va ba­roni, și acolo a pus mâna și pe tatăl lui Aliodia, pe principele Alecsandrovici. Co­­mitesa are un tată pe care soțul­iei a a­­vut o din ănteia căsătorie, și pe când ea își mânca averea, fata crescea, și cele două milione depuse de tatăl iei, fabri­cant de rachiuri, cresceau asemenea. Se zice ca ea are acum trei milione, principele, care nu este prost, își Zice : Să căsătoresc pe Aliocha ! Unul din ru­dele lor, un comite, om forte sus pus, este asemenea de acord; trei milione ! nu este un lucru de nimic! Forte bine, Zice el, adresați-vă comitesei. Dar acesta se face ca nu aude nimic și se opune acestei căsătorii. Pare ca este că femeiă fâră principii, și d’uă obrăznicie! Aici, nu este primită pretutindenea; nu este ca în străinătate. Nici nu voia să sciți de tote astea. Zice ea principelui, ai să mă iai de soție și Alcodia nu se va căsători cu fiica fostului meu soț. (Cât pentru fata, pare ca ea iubesce fórte mult pe mama iei cea vitregă, și că-i este supusă la tate : se zice ca este un înger de bună­tate și de blândețe.­ Comitesă, îi răs­punde principele, gândesce-te bine, îți ai mâncat averea și esti plină de datorii. Daca feta tea se căsătoresce cu Aliodha, vor fi on pereche forte potrivită : ea este cu totul nevinovată, și al meu este un mare zăpăcit: îi vom lua supt direcțiu­nea nóstru, îi vom ține supt tutela nós­trá, și vei dispune în­tot­deuna de bani. Și la ce îți ar servi căsătoria nóstrá ? Ah !­e un mare șiret, un franc­mason. Acum șase luni, comitesă nici nu voia să scie de el; acum, se zice ca au făcut împreună uă călătorie la Varșovia și ca sunt cu totul d’acord. E că ceea­ ce scra dintr’uă bună sorginte. Acesta povestire era cu totul conformă cu tot ce’mi spusese Allod­a, jurând pe toți Dumnezeii lui ca nu se va căsători nici uă dată pentru bani. Cu tote acestea, calitățile Caterinei Feodorovna îl sedu­sese. El scia prea bine câ principele a­­vea intențiunea de a se căsători. Aliodia își iubea pe tatăl său și credea în el ca într’un oracol. — Scia câ nu este comitesă, frumusa tea domna ! urma Ana Andreievna, eras­­perată de câteva cuvinte de laudă ce Zi­sesem pentru viitorea logodnică. Natașa ar fi mult mai potrivită pentru el; ea e nobilă, d’uă nobleță veciiă, pe când cea­­l­altă este fiica unui fabricant de rachi­uri ! Ieri sora — am uitat să-ți spun — bătrânul meu a deschis cufărul în care își are hârtiile, și și-a petrecut totă sera regulându-șî tóte actele și documentele familiei. Sta, uite colo, fórte serios ; eu lucram ceva și nu îndrăsneam să’l pri­vesc ; observa ca nu Zi °­imic, și écá­l cu d’uă dată se supără și mă chiamă să’mi explice genealogia nóstra; ei bine­ no­bleță familiei Ikmeniew dateza de supt domnia lui Ivan Groznicul, și familia Sir­­milow era deja cunoscută din timpul lui Alecsis Mihailovici: avem tóte documen­tele, și Karamsin face mențiune de ele în istoria lui. Vezi dragul meu, ca supt acest raport nu suntem atât de lepădat, după cum crede principele­ Mal­anteia nu înțelesei ce voia dându-mi acele ex­­plicațiuni; este de sigur forte atins de disprețul lor pentru Natașa. N’au alt­ceva mai mult de­cât noi, de­cât..., nu­mai avuția. El bine, dacă se acest tâlhar de principe după avere ! Este un om fără inimă, un suflet nesățios, toți o seia asta aZî; se zice ca a intrat în secret în Or­dinul Iesuiților, la Varșovia. Este are adevărat ? —­ Ce absurditate ! răspunsei, îmi pare forte ciudat ca Skmeniew să-și caute do­cumentele ; nici uă dată, mai nainte nu și-a făcut uă glorie cu genealogia lui. — Toți sunt nisce scelerați, omeni fară inimă, urma ea. Și biata mea porumbi ce face ? se íntristeza, plânge ! Ab­­­es timpul să te duci s’o vezi­ Matriona, Ma­­triona! ce servitóre leneșe! Spune-m;

Next