Romanulu, octombrie 1886 (Anul 30)

1886-10-10

890 DIN PRESA RUSEASCA «Novosti» resumeza într’un prim articol discursurile domnului Tisza și lorduul lui Churchill și încheia cu cuvintele : și Alianța austriaco-engleză, confederațiunea statelor balcanice, «jocul» ‘ cu regenții bulgari, reutăciosele disc cursuri parlamentare, înarmările turcesce—tote acestea nu sunt decâte un șir de amenințări la adresa Rusiei. Spre a pune capăt acestora, nu e există decât un singur mijloc : d’a o compta numai pe propriele sale puteri și d’a lucra repede și energic, mai nainte d’a se fi unit pe deplin prietenii noștril de la apus.r “..... și DITNT SPANIA * . «Le Matin» primesce din Madrid următorea telegramă : Miniștrii erau hotărîți pe esecute , pedepsa față cu condamnații. Sagasta a făcut reginei să visită, spre a’i comunica resultatul deliberărilor. Regina fusise că acestă hotărîre îi pricinuesce multă supărare, ea a început să plângă și a stăruit se nu se mai facă nici oă vărsare de sânge. Sagasta se bine-voiască a întruni din nou consiliul miniștrilor. Cu ocasiunea deliberăreî ce a urmat, Sagasta a stăruit din nou să se esecute pe,.Ideasa. Regina a isbutit case se facă fii guvernului ca se pledeze tțiarezul a cerut grațiare pentru ondamnați la moirte. E Blanco a fost însârcinai ce condamnaților grațialui Villacampa era îmhaine negre. Când laco- Blanco grațiarea, densul sigurațî pe regina de cerind devotament și de ceas era lealitate pentru resturile.» Locotenentul Gonzales și sergenții au isbucnit în«Să trăiască regina!» Fiica lampa era aprope să ne dun bucurie când a audit de ■tatălui ei. ■oposițiune în contra regimului datorie pentru orice cetățean luminat și neinteresat, acesta este necontestat. De cât trebuie să se ia sema că , nu sub acest protest sau în focul luptei se lunecăm pe un povîrniș periculos. Acest povîrniș periculos se pare că nu l’au solut evita un numer de membrii ai oposițiunei și chiar am putea afirma, câteva qliare. Eea de ce este vorba. Guvernul actual urmeza uă politică germană. Dacá acesta linie ar urma-o cu prudență și având necontenit în vedere interesele țărei, ea nu ar fi reprobabilă, căci orice țară mai ales mică are dreptul și datoria ca în cestiunile și complicațiunile internaționale se-și găsesca un punt de razem solid în vreuă combinațiune politică precare. Guvernul actual énsé a trecut măsura urmând că politică germană. El a făcut și este gata de a face concesiuni de acelea care întrec cu mult folosele— decá felose sunt—ce țara trage sau ar putea la un moment dat trage politiceșie din asemenea linie politică. Din acesta causa purtarea guvernului a fost aspru criticată de întrega presă independentă și de opiniunea publică. Cu părere de roți vedem că oă parte— din fericire mică—din oposițiune merge chiar mai departe decât guvernul pe a ssemenea cale. S’a stabilit î apă de mai bine de un an un curent Ruso fii. Acest curent este de uă natura^fórte curiosä. Propagatorii lui ci nu se mulțumesc a spune că în împregiurările actuale cn apropiere de Rusia ar fi favorabilă In acest cas i-am înțelege. Ar fi pentru noi nisce omeni care cred că în situațiunea actuală Europeană Rusia fiind un factor de căpetenie după ei, că apropiere de ea este necesară din punt de vedere a interesului nostru. Ei nu se pun din nenorocire pe acest teren. Ei își aleg un altul pe care suntem datori a-1 combate și a-1 combate cu energie. Ei ne spun că idealul nostru, nu necesitățile politice — se se remarcă deosibirea enormă că idealul nostru trebue să fie Rusia și că numai atunci vom ajunge la culmea perfecțiunei când vom avea comunitate de vederi, de credințe, de idei și de interese cu Rusia. Ne întrebăm ce însemnă acestea? Ce politică este acesta ? De când un stat liber ‘póte avea de ideal confundarea în privința ideilor, a credințelor și a intereselor cu un stat mare ? Acesta este calea pentru ca un stat, să țeră să’și capete și se’și desvolte individualitatea mea ? Căci socotim că nimenea nu va contesta adevărul că un popor trebue să tindă înainte de tote de a-și stabili individualitatea ma. Mai mult, Inimă de astazi poporele décâ chiar că idealuri ele le caută în desvoltarea lor proprie, ele le urmăresce în sinul vii și se rezima în acest scop pe forțele lor vrtale. Italia a urmărit un ideal și i-a realisat unitatea ei. Simplul cuvânt «unitatea ei» ne arată că Italia a urmărit ceva a ei, ceva din trupul și din carnea ei. Până acum nu am auzit case ca un popor liber să pună idealul nu în el, nu în realizarea unei idei naționale ci învățeră streina, în ajungerea la a avea identitate de vedere, de credinți și de interese cu ’ L un alt popor. Și încă cu un popor de 20 de ori mai numeros. 1 Nu e numai atât. Deja principiul de la 1 care pornesc cei ce împărtășesc aceste vederi este fundamental greșit, incompatibil , cu o desvoltare proprie națională. — Dar dacă ne gândim la aplicația lui, la poporul către care trebue să ne alipim aplicând principiul atunci el ni se pare de două ori mai odios. Cum ? Rusia este ore din tote poporele Europene acela pe care ti trebue să’l luăm de model? Rusia trebue să ne servesca de prototip în lucrarea T nosti-acte—*»e<Construir«~ morală ..și mate, a ärială ? Dar nu văd cei ce au asemenea idee unde îi duc o desfășurare logică a prinucipiului lor ? Va seplică ca bază intelectuala nouă ne trebue religia, bigotismul fanatic rusesc iar ca formă de guvernămment autocratismul și absolutismul cel mai odios ? Va se <ti că noi trebue sc ne desi, purtăm de curentul binefăcător a civilisației occidentale și să ne înfundăm în civilisația aprope asiatică a unui popor în mare parte cu instincte mongolice ? 0 Cum ? Noi mai cu sema Moldovenii nu n cunoștem încă pe Ruși ? Cuvintele «orrentul al orientalilor» sunt adevérate înirucât Austria sau Germania voesc ca sa sa ne cucerească economicește și póte și 50 politicește. Acele cuvinte énse însemnă «orientul al Rușilor» îndată ce pleci de a la puntul de vedere pe care îl combatem. la Dor ne oprim aici pentru a continua în numarul viitor. (Lupta). ■a rusească și diarul ■ „Lupta“ ROMANULU 10 OCTOMBRE 1886 SCIRI D'ALE PILEI .omisiunea care negociază convențiunea de comerciu cu Rusia este compusă din d-nii Ferichide, P. S. Aurelian, G. Cantacuzen și D. Protopopescu pentru România, și dnil Willamoff și Timiriaceff pentru Rusia. Ataltaeri, comisiunea a ținut răședința la ministerul afacerilor străine. Urmâtorele se vor ține la ministerul comercialui și domeniilor.* * * ^ Citim în «România Liberă» : Unele diare vorbesc despre un demers al profesorilor universitari, cari ar fi indignați de «insultele» adresate lor de către d. Laurian, ca membru al consiliului permanent. Acesta informațiune ne suprinde cu atât mai mult, cu cât nici d. Laurian nu este deprins a «insulta», nici profesorii universitari nu se pot lua dupa vorbe lipsite de orice temeiu.* * * Cu ocasiunea inaugurării catedralei Curea de Argeș, s’au comandat medalii comemorative, purtând pe un parte relieful Mănăstirei și data restaurării, iar pe cealaltă efigia Regelui și a Reginei. * * * La 20 Octombre stil nou, se va deschide la Berlin congresul internațional geodesic. România va fi represintată de d. general Barozzi. * * * Se vorbesce cu d. Statescu are de gând să presinte Parlamentului un proiect privitor la modificarea legei de organisare a curții de casație. * * * In locul vacant de secretar general al ministerului financelor se va numi — se Jice—d. Sihleanu, directorul contribuțiunilor directe din același minister. * * * * Duminecă, 28 Septembre, membrii «Luminei», societate pentru cultura Românilor din peninsula balcanica, sunt convocați în adunare generală estraordinara, la orele 2 p. m. Punctele ce se vor supune discuțiunii sunt destul de importante. * * * Patriotism evreo-maghiar : Rabinul evreilor din «Szabadka» voi se dilele acestea se predice în sinagoga nemțesce. Abia începuse case rabinul se predice și evreii nemulțumiți începură a murmura demonstrativ, ba unii din ei începură, a părăsi sinagoga, așa încât rabinul e silit să-și întrerupă predicarea. Așa sunt foile" patriotice »7 care acuză inunaf rabinul că nu e patriot, fiindcă nu predică în limba «civilisatorilor» Orientului, zidit pe cheia. D. Sidoli aplaudat de mai multe ori Ja Bucuresci e antreprenorul. Duminecă sora va avea loc la Mitropolie cununia religiosă a d-șorei Zeficari cu d. Grigore Grădișteanu. Tobele bat, trîmbițele sună manevrele sunt în toiul lor. Tota lumea se duce sé le-vadă. Se mergem și noi pe câmpul de resbel, de unde vom da ceva schi. Claymoor. Incs DIN 3. TJ NI E Timpul răcorindu-se, —mai totă lumea s’a întors în capitală. Bucurescii a început sa-și ia fisionomia obicinuita. Pe uliță, la sosea, la Capsa se mai întâlnesc cu figuri cunoscute. Nu mai lipsesc decât distracțiile. Teatrul Național deschide ușele diferă. «Fântâna Blanduziei» îi ese înainte cu plin. Pentru Operă dhorurile române au pregătit și scri deja patru opere, «Aida», «Carmen»,«Aghenoții», și «Rigoleto». Trupa italiană după u stagiune de 4 luni va pleca la Odesa. Vom avea că trupa germană și una francesâ de opereta. Se zice că pentru d. Schurman, impresariul trupei francese, se pregatesce sala băilor eforiei. D-na Ana Judic va fi steua acelei trupe care va străluci pe la finele lui Decembre. De érna vom poseda și un Circ care s’a INCENDIUL DE LA IAȘI Alaltăieri nópte pe la orele 3 un groznic incendiu isbucni în orașul nostru, care se crede că s’ar fi luat naștere de la bucătăria restaurantului Decker. Flăcările în curând a cuprins maneta Pașcanu unde este instalat circul Richter, de la care apoi se întinseră asupra oțelului de Europa, e esploatat de d. Launay, din strada Ștefan Cel Mare și asupra casei d-nei Arghiropol ^din strada Unirei. Spectacolul ce-l înfățișă era îngrozitor; mulți fură surprinși în somn de flăcări și zăpăciți nu știau de ce i se apuce mai ântâi. Din casa d nei Arghiropol s’au scos lucrurile și mobilierul : în maneja cnse arse intrega garderoba a circului cu tóte uneltele necesare și tóte șelele echipamentele aparținând cailor cum și un pânză mare ce’i servea de acoperiș circului prin provincii. Caii au fost scoși. Casa lui Pincu unde se afla restaurantul Decker este distrusă cu desăvârșire de unde s’a scos pe cât sa putut din lucruri și mobilier. Maneja era asigurata cu 20,000 lei. La hotelul Europa proprietatea d-lui Dim. Mavrocordat, flăcările se comunicară de la circ și arse amândouă rândurile de case cu ghețărie și atenansele lor. Acolea era un adevarată jale cum mobilierul acestui hotel, pentru a fi scăpat de furia flăcărilor, era aruncat în stradă. Ua mare parte din ele s’a stricat cu sistemul de scăpare impus de împregiurare; se spune casé ca multe din mobile au fost arse, ne permițând timpul și progresul cel mare al focului de a le mai scote. Partea de la stradă a hotelului în care se afla instalat magasinul de haine al d-lui Jacob Hirsch și Bazar Parisien fu înca distrusa de flăcări, fiind cnse boite la etagiul de jos focul n’a străbătut în magazine și astfel putură scăpa nevătămate, mulțumită energiei celei mari ce o desfășurară corpul pompieresc, care a fost la înălțime și cu ocasiunea acesta. Zapâceala magașionerilor învecinați de locul sinistrului încă era mare, cotigi și trăsuri încărcate cu mărfuri de ale lor se întâlneau la fiecare oras ducându le spre asigurare in altă parte a orașului. Facându-se ghua, grota se mai împrăștie puțin dar și focul, cum își terminase opera distrugatore și lasă să se întrevadă prin colanele de fum ruinite urmelor sale. Pagubele deși nu se cunosc încă esact totuși se cred a se urca la suma de vr’uâ 250,000 lei. Cu acesta ocasiune rugăm pe onorabilii consilieri comunali a nu mai permite clădiri de barace în oraș ca maneja d-lui Pașcan de exemplu, nici chiar pentru uă fi necum pentru ani întregi. De aseminea pentru a evita nenorociri de soiul aceștia să nu mai învoiască cârpituri la ruin! de felul caselor restaurantului Decker cum și a acestora din fața Traian, care sta ca un momâe în mijlocul lașului. Norocire ca acestea nu s’au aprins căci altmintrelea asistam la un tablou din cele mai înfricoșate. m., au sosit în orașul nostru 6 regimente de călărași, (No. 3, 4, 5, 6,10, 12) 2 baterii de artilerie și un pluton de geandarmi călări cu statul major, venind de la Buzău, unde se aflau în manevre. Au stat în orașul nostru pe la cartir, până la orele 9 a doua eri, când au plecat spre Mărășescu,Trebuind ,se se opresca séra la Cucu, Gugești, Popescu etc. De la Marașesci se vor întorce în marș forțat Grăși,la Buzeu, când vor face un di de acolo pene la Rîmnic, și uă alta de la Rîmnic pene la Buzéu. In Rîmnic se vor opri în noptea de 26 și 27. Comandantul întregei divizii e d. general Crețenu, iar al diferitelor brigari și regimente sunt d-nii coloneii sau locotenenți coloneii Dimitrescu, Vlâdoianu, Formac, Negel, Manu, Alecsandrescu, Răsu, Arion, etc. Ținuta trupei ni s’a părut marțială; soldații bine dispuși, iar caii unii buni alții slabi și moi. D’ALE ARMATE In privința manevrelor cavaleriei, citim în «Cetățanul» din Rîmnicul-Sarat: In glina de 22 curent, pe la orele 4 p. D’ALE JUSTIȚIEI La tribunalul de Roman, am avut ocasiunea de a vedea un ce ne mai pomenit In analele judiciare. E că faptul povestit de riarul din localitate : Gheorghe Râu din comuna Băcești, județul Roman, se vede condamnat de către judecătorul ocolului Damienești la 15 zile de închisore. Sentința fiind supusa oposițiunei și apelului, condamnatul a făcut apel în termenul prescris de lege, și deși procedura penala declară suspendata esecuțiunea penă la judecata apelului, totuși judecătoria de Damienești a pus în esecuțiune sentința sea și apelantele se înfățișa la judecata apelului său între două baionete, fâcându-și deja pedepsa de opt zile. Trebuie se recunoscem că atât de procuror Aranovici, care a ridicat imediat incidentul, cât și tribunalul a recunoscut ilegalitatea, punând pe apelante în libertate. Cu tote aceste, Gheorghe Rău a făcut un pedepsa de opt ejile în mod arbitrar deorece nu este în contrasea ua sentința care să aibă puterea lucrului judecat. Nu stim cum s’a facut. acesta, din erore sau necunoscuță de legi; dar nu mai puțin adevarat este cât de jelit asemene procedări. UA ESCURSIUNE GIMNASTICA 1nfimtine Ca Trecuta, elevii de scala normala sub conducerea d-lui Dim.Ionescu, profesor de gimnastică, au făcut uă escursiune gimnastica spre gura Prutului, pe șosaua Brateșului. «Vocea Covurluiului» spune că s’a întrebuințat în acest drum pasul de marș, pasul iute, pasul de stradă, pasul gimnastic. Nu mai credem util a arăta importanța unor asemeni escursiuni șciințifice, cari de altmintrele sunt și nișce distracțiuni pentru școlari. Ar fi numai de dorit ca ele să se repete mai des. CURIERUL SCIINTIFIC Aerul de mare, bine-facerie sale pentru bolnavi și convalescenți. Călătoria pe mare—<lice Lancet— tinde din ce în ce mai mult a lua locul printre agenții terapeutici. Puține vase plecă acum din porturile engleze fara a lua în ele un numărarecare de calatori, cari s’au îmbarcat numai pentru a respira pentru câteva săptâmâni aerul marii; pe clipperile americane cu pânze, cari susținând lupta în contra vaporelor, se vede forte de câte cincispre-zece până la două-czeci de covalescențî. Omenii de stat englezi și omenii de litere au început să prevesca după adevărata sea valore igienica și terapeutică un bun sezon de yachting ; este de prisos se mai vorbim de mulțimea anunciurilor cari propun în fiecare an bolnavilor au calatoriu pe mările cele mai liniștite, cu tóte mulțumirile și plăcerile posibile. Este incontestabil că acesta nuou moda este basata pe argumentele cele mai solide, și ca resultatele dobândite o justifică pe deplin. Aerul de mare este tot ce póte fi mai tonic și mai însănatoșitor, și nicăeri nu se pote folosi cineva mai bine decât pe un vas care face calatorii mai lungi. Ceea ce-l face atunci să nu aibă nici un rival, este curățenia sea absoluta și imunitatea sea complectă de tote căușele de contagiune atât de active pe uscat. Nu mai pote fi îndoială că se găsesce aer curat în mijlocul pustielor sau pe vârfurile munților, dar este puțin probabil ca el să fie tot atât de curat, ca în mijlocul oceanului. Cauza este că tote isoarele de infecțiune atmosferică, putrefacțiunea, combustiunea și altele, încetază de a avea pe mare uă acțiune apreciabila. Intre câmpia lichida și cer, vânturile sufla liber, alungând toți germenii de corupțiune. Și nu se pute da cu adevarat ua însemnătate atât de mare unei asemenea imunități, dacă nu se va primi, după cum trebue, conclusiunile stiinței moderne. Secolul acesta găsesce în germenii bolnăvicioși causa sau esplicațiunea unei liste îngroitore de bóle; el vede în necurățenia atmosferei condițiunea cea mai favorabilă pentru desvoltarea lor. Este deci incontestabil că, într’un aer cu totul curat, tele afecțiunile care deriva dintr’un germine séu dintr’un ferment ar deveni imposibile, și se pate ghee despre igiena contimporana că programarea este d’a curați aerul respirabil de tóte condițiunile favorabile activității germenilor, mai mult chiar decât a distrage cu desăvârșire acești germeni (acesta se pote considera ca ceva chimeric). Aerul din mijlocul mării se apropia deci pe cât este cu putința de aerul ideal. Nenorocirea ensé este că dacă pe copertele vaselor se pote găsi un aer escelente, nu tot astfel ensé este în salone și’n cabine. Sub protest ca este bine de a ne procura aer perfect respirându’l afară, nu ne preocupam îndestul de ventilațiunea interiora. Spațiul cubic pentru fiecare calator este mai intotdeauna neîndestulător, mai cu semn pentru bolnavi și convalescenți; în unele vase, mirosurile cele grele cari se degagiaza din cuiburile de infecțiune sunt desgustatore și supărătore în gradul cel mai mare. In privința acesta, vaporele sunt cu mult mai pe jos decât vasele cu pânze, în cari acest fel de neajunsuri este aprope necunoscut. Este clar că călătorul, care se află în deplina sanatate și care calatoresce pentru a ajunge cât se pate mai curând la destinațiunea sa, pate să se împace cu aceste miserii; el suferâ cu răbdare roua ventilațiune a salonului și atmosfera înâbușitore a unei cabine în care dorm patru persone într’un spaciu abia îndestulător uneia singura. Dar bolnavul, sau cel care voesce se ia de la aerul marii un supliment de puteri, nu va putea sé facă uâ bună afacere cu aceste rele condițiuni. Ei se espun a perde tocmai avantagele pe cari sperau că le vor avea printr’un călătoria în mijlocul oceanului. Nu este deci un lucru greu ca vasele de convalescența să fie cât se póte mai bine întocmite. Aerul de mare n’are altă calitate decât curățenia mea. Neutralisați acésta calitate a casei Bunica. Până acum, n’am întrebat care s e numele cel adevarat. Ea scie tot e un fel de carte viă, ci copii spun că nimeni nu scie pe pământ mai multe basme ca ea. Etă, draga măicuță, un scrisore lungălungă sa’ți alungă două coșuri. De prece am sa’ți scriu tot, cum îți spun tot, țin’te cu ochii și cu răbdarea pentru a citi scrisorile mele. Iți sărut mânele de mii de ori și sunt, dorită măiculiță, A ta ascultătore copilă, Asira. Dragă mamă, II Burda, 10 Main 1877. Permite’mi, înainte de tate, a’ți mulțămi că mi-ai trimis pe iubita ta. Daca acesta mulțumire nu ți-a sosit mai iute, vina este a firei mele celei încete pe care tu o cunosc atât de bine. Ș’apoi, nu puteam să’ti scriu înainte de a-mi fi facut uă ideia asupra Astrei. Astfel fiind, «Mititica» (cu tot ca și alta data di die) mi-a luat ’nainte, er tu scis de mult âncă tóte amănuntele sosirei ei aci. Pe lângă acesta, mai adaug pentru a mea desvinovățire că verișora lui Sander, Melania, s’a logodit cu vecinul nostru Mo’osch și că am fost de am stat câteva zile la părinții Melaniei, la Barsa. Pentru că Morosch s’a logodit acum pe neașteptate, pot sâ’ți mărturisesc câ adesea mi-am dat cu gândul ca el ar pute deveni cumnatul nostru. Scii bine, draga mama, ca femeilor bătrâne le plac să fia pețitore, și sunt de șapte ani măritata ! Nu vei învinovăți gândul meu, deorece, pre scumpa mama, daca amândoua am trăi aci, și tu te-ai hotărî să te muți, fericirea nóstra ar fi atunci desâverșita. Dar nu sunt supărata de nereușita planului meu; nu era întemeiat pe nimic ; și apoi, Melania, dupa cum bine scil, nu mi-a fost nici ua data simpatică. Tocmai drept acesta, me miră forte prietenia care s’a legat, atât de iute între Astra și Melania. Astra totuși îmi pare pre sburdalnică; nu se gândesce mai departe. Ertâ-mă, mamă draga, daca încep cu critica, dar tu scii tare bine că la noi, ce stia Germanii, critica este proba cea mai vădita a adevăratei iubiri. Când Astra ne sosi, eu amețisem d’atâta vijelia de vorba. Astra spunea, rîdea, vorbia; mĕ uitam totdeuna p’ascunse la seriosul meu de Sander sé vedem ce adeia își face de sfredelul nostru de Astra ; mă temeam să nu o judece pre aspru. După câteva jense, învâțari a o cunosce mai bine. — Soli tu, îmi zi-se Sander într’un rând când stăm singuri, soli tu ca Astra e un geniu mititel ? Pare că mi se ridica uâ piatra grea după inimă. Mă chinuisem într’uă nópte intrega cu gândirea că ce trist ar fi decă Sander ar judeca pe Astra ca pe un «flușurâțică», și décá s’ar supăra întru ceva de șederea ei la noi, unde eu am aștptat’o cu bucuria de atâta timp tihou Ji. De altmintreli, nu m’ași fi chinuit cu asemenea gânduri, decă Marițica m’ar fi lăsat sĕ dorm, schimba éase dinții și’și are obiceiurile ei de cari n’o pot desvâța. Băiețeii sunt forte bine; noptea nu se scula la plânsul suriorei lor, deși dorm la mine, de când guvernanta tușeșce grea. Pentru Astra, copilul meu cel mai mare (câci, nu e așa, mama, câși ea este întrucătva copilul meu ?) pentru Astra am pregătit, adică ea ’și-a pregătit casa albastră de la colțul din calul întâib, care era a tea. Din balconul ei, privirea se întinde péné departe, péné la riü. De când tu ai stat acolo, la nasterea lui Costi, a rămas prin tóte părțile casei albastre un spirit de iubire și de fericire. Tu énse n’aveai atunci uă frumosă priveliște din balcon : neguri, ploaie, zapadă și ghiețuri; eu totuși cred câ, de când luna negurilor mi te-a adus aci, d’atunci acea lună mi-e atât de iubita. Eu îți vorbesc mereu de bucurii trecute in loc de a’ți spune, după cum doresc, ceia ce cred eu despre Astra. Mie îmi pare, draga mamă, că Astra semăna mai mult cu fata; are viociunea lui, are neîntrecuta mlădiere a corpului și minței lui. Pare ca am fi făcut mai bine decă n’am fi educat-o în Elveția francesâ, în Nord, undeva, i-ar fi priit mai bine, pentru ca seriositatea necesariă bogatei sale Ifaturi sâ câștige din ce în ce mai mult. Totuși, n’ai grijă ; cu tinereța și cu firea ei, Astra va împlini tot ce’î lipsesce. Sper că nu i se va urî la noi, deși suntem nesce omeni tăcuți, serioși și mârginindu-ne numai în cercul afacerilor și vieței nóstre. Cu cei doui bieței éase, Astra are oă adevârată petrecere; cu ei se ocupa forte mult, atâta adicâ cât noi îi permitem. Adevărat vorbind, Astrei totul îi place, chiar când facem music. Ea se pricepe bine în arte. Sander glumind o îndemnă sâ-și exercite vocea cu d-sora Weiss, iar despre talentul ei la desemn, el e cu totul entusiast. Pleca adesea amândouă, Sander și Astra, pentru ca ea sa facă de vale la una studio de «paysage». Nu poți sé fi închipui cât de bun e Sander în asemenea ocasiuni, deorece vede ca eu sunt ostenita și că «copilul cel mare» nu póte ședea închisa în casa, Sander scie totdeuna a lua înaintea dorințelor mele în modul cel mai delicat. Pentru mine e uă adevarată fericire a mĕ uita cum aste doua firi atât de deosebite reușesc a se ’nțelege. Nimic mai frumos decât a vede ca simpatiseza una pentru alta ființele la care ții. Sander pare lângă aAstra că e de două ori mai mare. Ea trebue să fi moștenit formele mici și delicate de la bunica despre tata, căci noi suntem toți în familia înalți și puternici. Pentru a stârji, adio, draga mamă, și nu te supăra pe leneșa și supusa ta fu Dorită și iubită mămiță, fiică Margot, Burda, ;)S Maiü 1877. O ! ce viață, ce vieță! Neü! că așa ceva nu se mai găsesce pe pâment ! Acum stau tóta glina pe la livedea cailor și ’mi plac forte cârlanii cari sar în drepta si ’n stânga ca nisce nebuni. Dar plimbările călare?! Adeverate caletorii d’a lungul câmpielor, în nemăsurata depărtare .• Mi-ar place să ne ducem departe și tot mai departe, déca Margot ar pute să ne însoțesca. Dar ea nu voesce se lipsesca multa vreme de lângă copii. Vine cu noi numai in scurte plimbări; este atât de frumosă pe cal cu linistea și demnitatea ei. Presupun că ea nu crede potrivit cu firea femeiască atâtea plimbări. Dar nu e pre adevărat, mămița, câ póte cineva să fia puțin cam sburdalnicâ și ’n ea sâ aibă că inima de femeia? Și Margot când era mai tânără, era mai sgomotosă ca acum, dérim tot atât cât mine. Mi-am câștigat aciuă nouă prietina cu numele Melania. Dér de i s’a logodit; altmintreți ar fi tare bine. Acum, prin tote părțile, logodnicul trebue sa fia cu ea. Când sunt împreuna ei nu se unesc la vorba ca Margot cu Sander, ci mai totdeuna se ciculesc, au des petites prises de beccari pentru cei ce sunt de fața nu’s totdeuna plâcute. Intr’un fi> acum de curînd, pescuiam împreuna; ca de obiceiu, Melania și Morosch se luaseră la colț, dar cu atâta vioiciune încât Melania nu băga de semn ca un pesce a mușcat din momila ei. Pescele trase undița din mâna Melaniei și fugi în rín; eu eram ca zapâcita, și nu tăcui nimic pentru a prinde undița. Morosch sâdi în apa după undița, dar nu o mai prinse și nu se alese decât cu un baia luata fărâ voia. Melania începu sâ plângă și să se vaite, ér eu începui se rîd cu bobole. Pré era scena comică! Totuși, ei se supararâ pe mine, dar ce se stricam eu ? Margot fu de părere ca eu se las pe logodnici singuri și in pace, și ca așa ar fi mai bine. D’atunci îi ocolesc, dar Morosch vine de me cauta, caci li se urâsce când stau singuri între patru ochi și’n tete ă tete. — Micele sirene, <ice «Bunica» nu trebue sa merga cu logodiții la pesce, câci totdeuna unul din ei se ’neca, ba câte ua dată chiar amândoui. «Bunica» se numeste pe numele-i adevérat Domnișora Luisa de Selten. Eu una o admir și sunt entusiasta de densa. Tot ce spune, le spune atât de fin și de grațios, și nici ua data nu se mânia nici nu se supâra. Nu s’ar pute crede câtă lume traesce în acesta aparenta singurătate, și ce frumose visite își fac unii altora! (Urmare în No. viitor). * * 4