Romanulu, noiembrie 1887 (Anul 31)
1887-11-22
ANUL AL XXXI-LE Voiesco și vei putea. ANUNCIUEI Linia de 30 litere, petit pagina IV ...... . Detto .. „ ,, „ III...............2 lei Inserțiunî și reclame pagina III și IV linia . 2 „ A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea ciaruriii. IN PARIS, la Havas, Laffire et Cune, 8. Place de la Bourse. LA VIENA, la d-nî Haasenstein et Vogler, (Otto Maass). LA FRANCFORT, S. M. la — G. L. Daube et C-nne, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția si America. — Scrisorile nefrancate se refusă — Fundatore: C. A. ROSETTI Cu începere de la 15 (27) Noembre, ()lua deschiderea Camenilor, ediția I a Romanului va apare la 2 ore, iar ediția II-a, conținend resumatul deschiderilor corpurilor legiuitore, va apare la 8 ore sera și va trebui să fie distribuite tutor abonaților înainte de 10 ore sera. Rugăm pe abonații noștri! din Capitală a ne face cunoscut cât de curând, care din aceste ediții voesce să li se trimitá. BUCURESCI, 21 RAPCIUNE Se vorbesce în cercurile militare din Berlin, încet și cu temerea propriă caracterului german, două afacere de 600.000 de mărci în care un general ar fi jucat rolul cel mai trist. Se trîmbiță în Francia, în tote gazetele, cu acel curagiu și acea lipsă de ipocrisiă, propriă caracterului francez, afacerea Wilson & comp. Se scie că’n Rusia afaceri, în genul celei petrecute acum la Berlin, sunt aprope continuu la ordinea jlitei, dar ascunse și tăinuite în numele rațiunei de Stat. Și’n fine, pentru a nu mai îmulți exemplele luate de la străini, de câteva file, ce face presa română de cât a comenta în modul cel mai deschis și cel mai grav demisiunea unuia din membrii cabinetului Brătianu, și ce fac cercurile bucurescene, de cât a răsuna de zgomotele cele mai diverse, privitóre tote la aceiași demisiune. —asupra căreia cei cari sunt în secretele puternicilor cre ații comunică multora destăinuirile cele mai amănunțite și cele mai grele. In fața unui torent de astfel de acusațiuni, de uă gravitate escepțională, ne întrebăm cu durere: ce trebue să’și flică și cum trebue să’și judece sfințenia datoriei sale micul funcționar ? Exemplele vin de sus. Moralitatea, corecțiunea, respectul legilor și manele curate se caută în sferele înalte. Spune-mi, <Jicea să dată un ministru italian unui director al său, spune-mi ce capi de masă aî, ca se ’ți spun ce fel ți sunt copiștii. Când cel mare, cel sus pus, cel care stă în vârf de unde toți subalternii săi ’1 văd, când acesta nu ’și îndeplinesce datoria, nu e corect, nu e moral, nu respectă legea, și în fine nu e cu manele curate, ar trebui să credem îngeri pe subalternii săi, déci ne-am încumeta se afirmăm că, deși capul nu e bun, membrele sunt escelente. Opereza cu toții, cel mari în cercuri mari, cel mici în cercuri mici, sau după , cum ficea uă dată unul care sfănțuia pe nemiluite, cel mici lucreza în «limitele atribuțiunilor lor». Și déci cel mare nu este pedepsit, cu ce dreptate veți pedepsi pe cel mic ? — N’aveți nici una. Cine l’a învățat? cine îl încuragiază? cine îl arăta mijjlocele? Cel mare, cel nepedepsit. Deci, să nu vă mirați déca cel mic fură și fură de stinge.... «în limitele atribuțiunilor sale». Și fură în liniște, fără tema, într’una. Frica subită ce’l apucă arareori ogonesce îndată cu argumentațiunea următore care este peremptoriă : N’a fost pedepsit el, acela juca condeie mari, prin urmare de ce are ași fi pedepsit eu, care fac ce pot, «în limitele atribuțiunilor mele» ? Și continuă înainte, perfecționându-și mijjlocele, îmulțindu-și espediențele, intimțnd cât mai departe faimósele «limite». Este posibilă moralitatea în micul funcționarism, când cele ce se petrec sus îi imbiază zilnic chiar și pe cel mai onești a se abate din calea drepta ? Eră nouă ! eră nouă ! Se cerea odinioră de vechii liberali că epurațiune radicală a stratelor inferiore din administrațiune; se curățim,ficeau ei, și pe aceia cari mai moștenesc în micele funcțiuni, obiceiurile fanariote și ciocnescl de odinioră. Ce ar trebui sé se cérá astățll ? Unde ar trebui sé se măture, sé se curățe și sé se ardă cu ferul roșu al dreptăței, fără milă și fără cruțare? Cu totu monstruositatea afacere! Wilson & comp., Francia este fericită, căci la densa legea este lege, și esemplele sunt mari, elocinte, sunt de acelea pe cari și înaltul și modestul funcționar al Statului, după ce le-a venut odată, nu le mai uită, în tota viața și în tote cosurile funcțiunelor. ----------■ [UNK] [UNK]— IUlin --------- ESEMPLARUL 1 § bAN SERVICIUL TELEGRAFIC AL „ROMANULUI“ , Paris, 20 Noembre. D. Grevy a primit visita unui mare număr de persone politice care cu toții l’au povățuit să faca apel la patriotismul d-lui Freycinet, cerându’i se formeze un nou cabinet. Paris, 20 Noembre Criza ministerială va fi în curând resolvatâ. Uniunea stângelor a decis sé lase d-lui Grevy libertatea sa de acțiune. Paris, 20 Nembre. Biurourile stângelor s’au întrunit dar nu au luat âncâ nici uă hotărîre, se va aștepta penă ce situațiunea constituțională se fie cu desăvârșire desemnată. Paris, 20 Noembre. Constituirea unui cabinet Freycinet, pare penă acum probabilă. Agenția Liberă. Franța și presa Austro-Germană Lucrurile grave ce s’au petrecut luna trecută la Paris și cari nu sunt încăponenții pe deplin resolvate, continuă a preocupa presa streină. Unele fiare apreciază într’un fel, altele altfel, cele mai multe după cum cer interesele țărilor în a căror serviciu sunt puse. Ceea ce este însă apreciat aprope de tote fiarele într’un fel este că tote recunosc gravitatea situațiunei în care a ajuns prin asta guvernul francez, și spun, că deși Franța pare trece acum printr’uă crisă seriosă, se póte însă aștepta ca situația de aci încolo să se limpedescă și ca rane mari să fie șterse după corpul unei țări ce acum pare a suferi greu. Se înțelege, că cele mai multe dintre fiare vorbind despre situația Franciei, scria și despre situația guvernului, și-și manifestă părerile și dorințele în deosebitele feluri. Așa Post, (fiul german, spune că politica domnului Grévy țintind totdeauna numai spre pace și adevăr, densul nu putea să se dea îndărăt, ca pentru a se face lumină asupra lucrurilor despre care țara și străinătatea era nedumerită, și să nu se învoiască a lua cele mai energice hotărîri pentru a sfârșită dată cu lucrurile ce țin spiritele de atâta vreme agitate, își manifestă apoi dorința, ca afacerile încurcate să se aplaneze fără a produce criză, ceia ce nu s’a întâmplat cnsé, căci după depeșele ce am primit ieri, seim că fostul președinte de miniștrii s’a dus să-și depue demisia în mâna președintelui Republicei. Spune că radicalii împreună cu presa slavă, ostilă Directore VINTILĂ C. A. ROSETTI Germaniei, au esploatat acestă cestie pentru a lucra contra unui minister pacinic, și că cei cari strigă pe tate tonurile nu sunt decât nișce ultraiști cari nu’și dau bine sema pene unde pot împinge lucrurile dacă vor continua a agita ’nainte publicul. In fața acestor scrisuri ale parului german,fiarele austriace spun că de sine se înțelege, că cele ce se petrec în Francia nu pot să îmbucure prea mult pe Germania, căci daca criză mare se va produce, și décà Grevy s’ar retrage de a conduce și mai departe destinele Franciei, și va veni altul, pus de radicali, nici unei puteri în Europa nu’i va da acest lucru atâta de gândit cât Germaniei. SITUAȚIUNEA IN IRLANDA După cele ce se petrec în Irlanda, situațiunea nu se modifică întru nimic în insula-soră. Iritațiunea produsă de asprimea temnicerilor închisorei de la Tullamore cu privire la deputatul O’Brien devine din ce în ce mai mare. Municipalitatea din Dublin, adresând în acestă privință că interpelare comisiunea închisorilor, i s’a răspuns că deținuții politici trebuiau să fie supuși aceluiași regim ca și arestații de drept comun, cu deosibirea numai ca biblioteca închisorilor, care este deschisă acestora din urmă, nu pate să fie deschisă și deținuților de categoria deputatului O’Brien. La primirea acestui răspuns, unul din consilierii municipali a propus ca ea să fie arsă, dar consiliul a hotărît ca să fie păstrată în arhivele sale «ca uă vecinică suvenire a modului barbar cum guvernul englez tratăză pe arestații politici». In acestă hotărîre—observă L'indépendance helge—este ceva teatral, ce se potrivesce forte bine cu temperamentul irlandez. Dér mai este încă și uă dovadă despre marea fierbere pe care cabinetul Salisbury continuă de a o întreține în Irlanda, continuând de a stabili un analogie între compania socialistă de la Trafalgar Square și legitima agitațiune irlandesâ, cu totu repudierea solemnă făcută de d. Gladstone că nu există nici oă conecsitate între aceste două mișcări. D. Gosden, într’un discurs pe care l-a rostit la Manchester, a susținut că există solidaritate între manifestanții anarhiști din Londra și omenii politici cari resistă violenței lor repulsiuni în Irlanda. Acestă analogie între cele două mișcări are să elaspereze și mai mult pe Irlandesi. MARȚI, 22 NOEMBRE 1887 Loi minézate și vei fi. ABONAMENTE In Capitală și districte, un an 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tóte țerile Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea harului și oficiele poștale. LA PARIS, la Havas, Lafpte et Cune, 8, Place de la Bourse, HA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15, Fleischmarkt. IN FIALIA, la d. dott. Cav. Gustave Croce, Via San Francesco de Paola (N. 0 ) 15, Geneva. — Articolele nepublicate se ard — și să-I împingă la exagerațiuni de limbagiu și la fapte ca cele petrecute în consiliul municipal din Dublin. SOIRI D’ALE PILEI In tiua de 2 Noembre mai multe persone s’au întrunit în casa d-lui A. Enacovici din Botoșani, unde la 11 ore li s’a servit un dejun. Locul de onore ’1 ocupa d. S. Miclescu care a ridicat primul toast in sănătatea luptătorilor pentru susținerea drepturilor civile și în amintirea faptelor petrecute la 2 Noembre * * * Un numer de vr’aâ 30 de lucratori din Bucovina, fiind angajați la cârâmidaria d-lui Abramovici din Botoșani, au reclamat plata muncei lor. Nefiind satisfăcută cererea lor, cu toții en masse au invadat casa d-lui Abramovici, s’au stabilit în ea și s’au pus esecuțiune, mâncând și bând ceia ce gastau. Proprietarul a reclamat poliției, administrația spune «V. Botoșanilor», a respuns ca nu se amesteca. S’a adresat parchetului , procurorele a recomandat polițaiului petițiunea. Cu tote acestea, d. Abramovici veftându-se fârâ sprijinul autorităților, a deșertat și el casa și s’a retras cu familia, pârâsind domiciliul său. * Democratul din Ploescu spune ca la comuna Târlescu din plaiul Telejenu, consiliul comunal fiind disolvat âncâ din luna lui August, comisia interimara își prelungesce încă funcțiunile sale peste termenul de doua luni, fara a se fi convocat alegeri in timpul prescris de lege. * * * In Ploesol, spune un fiar din localitate, nu se mai gâsesce pachete de tutun de 50 bani pe la debitanți. Asemenea nu se mai găsesc chibrituri de 5 bani cutia. * * * Comunitatea israelitâ spaniolă a hotărît a veni în ajutorul spitalului Caritas. * * * D. Nicolae Ionescu care a sosit în Roman va ține, după cât se spune, uă întrunire publică în acel oraș. * * * Societatea de basalt artificial de la Cotroceni a început să fabrice sobe de faiență. * * * Guvernul va fi interpelat la Cameră în privința creditului de 30 de milione dat pentru armarea țârei. * * * Consiliul de disciplină al baroului Bucurescean a decis a aplica un articol din reglementul său prin care se dă asistența judiciară tuturor personelor lipsite de mijioace. Oricine pote dovedi că nu-și pote plati un apărător, se va adresa la decanul baroului care va delega pe un avocat spre al apara. La Liberté spune că oă comisiune compusă din d-nii Paladi, Ștefănescu-Priboi, * * și C. Ștefănescu s’a constituit spre a examina cererile ce se vor face și spre a recomanda decanului pe cei cari vor avea dreptul să beneficieze de acesta măsura. * * * Un fabrica de Kefir se va face în Iași. * * * Arhitectul ministerului cultelor a fost la Botoșani pentru întocmirea pianului și a devisului necesar spre a se acoperi catedrala din acel oraș. * * * Un epidemie de scarlatina s’a declarat în Focșani. * * * Consiliul comunei Movilița din plasa Zabrauț, sub tote formele legale, a espulsat din comuna 17 familii israelite, care numara 166 de suflete, pe motiv ca majoritatea locuitorilor sunt revoltați contra lor de ingratitudinea ce au aretat către acei în sinul cărora traesc. Causa este: Rice Cavalu ca oricâți cumpératori de vinuri le veneau în comună, aceștia le eșiau înainte și’i sfătuiau a nu le da un preț mai mare de 20—25 bani pe decalitrul de vin, ceea ce au făcut ca mulți din locuitori să’l venirâ pe acest preț de nimic. SOIRI DIN AFARA Corespondance de l'Est primesce urmâtorele din Constantinopol: Afacerile din Bulgaria n’au mai dat naștere la nici un incident nou. Se crede a se putea spera, după scirile sosite din Berlin, ca, în urma întrevederei celor două împărați, principele de Bismarck se va sforța de a găsi un combinațiune de natura a doua satisfacere teoretica Rusiei. Se fice ca nu este vorba de cât de a concilia pe cât va fi cu putința esicințele Țarului Alecsandru cu punctul de vedere austro-ungar în cestiunea Bulgariei. Astfel, se va curați teremul de tote materiile inflamabile și se va putea delibera cu mai multa siguranță. Ceia ce se doresce mai cu sema aici, este un liniștire care se permită forței d’a nu lua nici uă decisiune imediată. * Un incident diplomatic s’a produs, acum în urma, între ambasada Englitezei și legațiunea Statelor Unite. Un matelot al corvetei americane Quinnebang, fiind condamnat la cinci ani închisore pentru un delict comis între Smirna și Constantinopol ; s-a aruncat în marea de Marmara, și după ce a înotat patru ore, a fost scăpat de un vas cu pânpă grec, care l’a debarcat la Rodosto. Sosind la Constantinopol, s’a refugiat la consulatul general al Englitezei reclamându-și naționalitatea engleză. Totuși legațiunea Statelor Unite l’a reclamat având în vedere faptul ca delictul s’a comis pe vas, dar autoritatea engleză refuză de a’l libera, susținând ca acest delict nu este dintre acelea pentru cari estradarea póte să fie legal cerută. Se crede cnse ca afacerea se va arangla fârâ mari greutăți.* 53* CURIER LITERAR IX SUMARUL I. Odobescu : Scrieri Literare și istorice. Volumul II (Editura librăriei Socec). Resumatul materiilor cuprinse în acel al doilea volum Al doilea volum din Scrieri Literare și istorice ale d-lui A. I. Odobescu a apărut mai filele trecute; el este de 544 de pagine și este și mai variat decât cel d’ântâiu. Pentru cititorul de astazi, acest al doilea volum este, daca cititorul e bătrân, este ca un fel de rememorare a istoriei nóstre sociale, literare și artistice, de acum 15 — 20 de ani, ér déca e tenor, cartea de fa â îi va fi de învățătură, — cu atât mai dragă și mai folositare cu cât acestă învățătură de la un destoinic de frunte în ale sciinței îi vine. Ne vom mărgini astazi, pentru a da un ideiâ despre bogata varietate a volumului II din Scrieri Literare și Istorice, se citam numai studiile ce se află intr’ânsul și să le resumam în puține cuvinte. Sunt 19 la numar cu tote. Din acestea, lăsam Iară parte pe acela pe care’l citim la pag. 499 si care este intitulat: »Biserica episcopala de la Curtea de Argeș și legenda Meșterului Manole. Discurs inedit, scris la 1878, și pe care, dupe cum ni se spune în note, autorul era să’l rostăscu într’una din ședințele Academiei la care era sé asiste și M. S. Regele. Maiestatea mea nevenind, discursul nu a mai fost rostit. Intr’ensul, cum ’lu citim astazi, d. Odobescu esprima uă părere noua asupra legendei. Ne reservam dreptul a veni asupra’i, dupa ce vom fi strîns notele ce avem cu privire la acesta legenda și la semenile ei din literatura populara a celorlalte popore, și’l vom consacra, când timpul ne va permite, un Curier întreg. Român 18 alte cestiuni tractate în acest bogat și interesant volum II. Uă observațiune generală ?se póte face asupra tuturor. D. Odobescu și-a dat și ’și da atât de bine sema de cerințele adevăratei șciințe în oricare și în cele mai minime, din manifestațiunile ei; d. Odobescu iubesce atât de adânc subiectul său și vede atât de bine cestiunea ce lâmuresce în cât punct nu rămâne dintr’ânsa asupra căruia autorul sĕ nu reverse cu bogăția tóte luminile cerute. Din astă iubire a scriitorului pentru subiectul său nasce interesul pe care în urma îl gasesce cititorul în studiul, în cestiunea tractata de scriitor. — Sub titlul de Cestiuni de interes național (1863—1868), volumul II se deschide cu cestiunea „mănăstirilor închinate din România“ al carui interes, a fi istoric, făcu acum un pătrar de secol să se înferbînte întrega suflare a țârilor române și se începe una din cele mai frumose și mai rodnice lupte ale inteligenței și patriotismului român în contra pornirilor și mai rapitore ale egumenilor greci de la Sfîntul Munte și ale patriarhiei din Constantinopole. Este interesantă de citit demonstrațiunea basată pe documente istorice a scriitorului român, precum interesanta este și părerea ce el exprima atunci cu privire la soluțiunea cestiunei. — Nu numai astăzi scula și organisarea ei a ocupat atențiunea celor de la crama și a iubitorilor învățământului nostru. După ce legea din 1864 fusese votată, cei cari pe atunci puneau temeliele instrucțiunea cântau, cercetau și discutau care ar fi calea cea mai bună de urmat. D. Odobescu a presentat in 1865 consiliului general de instrucțiune publică un raport privitor la acesta însemnata cestiune. Un estract din acest raport l’avem în volumul de fața sub titlul de Gimnastele și Scalele reale. Păreri într’ânsul esprimate pot fi și astăzi consultate și meditate cu deosebit folos. = Pentru cel care va studia renașcerea țerilor române din tóte punctele de vedere, participarea principatelor unite la marea esposițiune universala din Paris (1867) va fi oa probă interesanta despre acesta renascere. Cum și ce fel am participat la acesta esposițiune, cum a trebuit să înțelegem acest fapt, d. J Odobescu ni-o spune în al treilea studiu: România la esposițiunea universală din 1867, la Paris. Ținând tot de acesta cestiune, urmezază aste intitulata Casa, vestimentele și petrecerile țăranului român, estrade în limba francesă din catalogul special al secțiunie 1 române din esposițiune. Daci aceste studii au servit atunci străinilor, ele pot a servi și astâzi cititorilor români cu amănuntele și schințele ce ne dă despre țararanul român. Casa, petrecerile, veștimântale «talpei casei» sunt descrise acolo de un om care a cunoscut și a judecat pe țâran dupa adevâr și realitate. = Sub titlul general de Arheologia preistorică (1869-1873), d. Odobescu a adunat la un loc patru cestiuni. «Noțiuni preistorice din România» conțin un estract din dârile de semn ale Congresului de antropologia și Arheologia preistorice, ținut la Copenhaga în 1869, și la care d. Odobescu a asistat represintând România. Intr’acest studiu, autorul dâ noțiuni generale asupra totalului de antichități preistorice găsite în țârile române; același lucru, dar cu amânunte mult mai bogate și speciale, se tracteza și în Rămășițele antice din județul Dorohoi. Părerile exprimate de d. Odobescu asupra măgurilor, movililor și cetăților de pământ ale căror urme sunt de vârtut și astâzi, au râmas în cele mai multe din părțile lor în piciure. Conferința care urmeza după cestiunea acesta e privitóre tot la archeologia preistorica, în partea sea artistică. Partea generala a arheologiei preistorice se închide cu acea faimósa broșura tipărită în 1873 sub șăgalnicul titlu de „Fumuri arheologice, scornite din lulele preistorice, de un om care nu fumeză, și care fuse ca un vas cu apă înghintata, turnata asupra entusiasmului archeologic al reposatului mare scriitor român Cesar Bolliac. In puține din broșurele de polemică stiințifică, apărute pene afli pe terenul literaturei române, sciința, gluma, ironia fină și cuviința s’au înfrățit într’atâta potrivita măsură. Fumurile arheologice pot trece ca model de polemică științifica. = Din tipăririle Academiei Române (1869-1881). Sub acest titlu general dam mai ântâiu peste un scrisare adresata în August 1869 răposatului A. Papiu Ilarian, în urma discursului de receptiune facut de acesta despre Viața, operile și ideile lui George Șincai la Academia Română. Scrisorea este intitulata: Mișcarea literară din Țara Românescă în secolul XVIII și este un răspuns întemeiat pe fapte și documente la afirmațiunea mai mult decât riscată a reposatului Ilarian ca, adică, pe când în Transilvania sciința era cultivată forte în cercurile române, în țerile de dincóli de Carpați era uâ ignoranță mai negru decât negrul întunerec. D. Odobescu areta cel d’ântâiu exagerarea acestei afirmațiuni. Documentele și studiile, unele aflate altele publicate în urmă, au certificat cu prisos fisele eminentului academician român. Nu, n’a fost în țările române de dineóul de Carpați atâta ignoranța cât plăcea învățatului transilvanen, Papiu Ilarian, se susțină în discursul său asupra lui Șincai. = Se scie câta luptă fuse în Academia între cei cari voiau aceia imposibilitate care se numia latinisarea ciceroniană a limbei române și între cei cari voiau se goneseu numai cuvintele străine și pocite din limba și să lase pe cele cari de multa vreme că pâtaserâ dreptul de mare încetâțenire, dând poporului, suveranul judecător în astă materia, libertatea de a vorbi astfel încât se se înțelega. In rubrica intitulata Dicționarul Umbei române, d. Odobescu aduna părerile ce a emis în cursul desbaterilor privitore la acesta cestiune și făcute în Academia, în sesiunea anului 1871. Ua pagină interesantă din istoria limbei nóstre. Tot acest subiect este tractat și la paginele 341—351. Două pagine sunt consacrate unei glume numită Prânzul academic din Septembre 1871. Numele bucatelor scrise pe latină, slujesc tote ca probe convingătore despre imposibilitatea ce propuneau latiniști cu a se adopta în limba nostră românascâ numai cice romanisme și’n colo alt nimic. = Vin în urma studie asupra lucrărilor Academiei române, propunerile ce d. Odobescu a fâcut Academiei în sesiunea anului 1872, și raportele ce a adresat aceleiași învățate adunări cu privire la deosebitele misiuni cu care distinsul academician fusese însărcinat la diferite epoce. Atragem atențiunea omenilor noștri de litere și mai cu sema a profesorilor asupra studiului intitulat «Condițiunile unei bune traduceri românesci din autorii eleni și latini» raport presintat Academiei asupra traducerii din Dione Gasin, presintat la anul 1876. — Decâ lucrarea pe care d. Odobescu a facut-o pentru județul Romanați și antichitățile lui, ar fi întins-o și asupra celorlalte districte, carta anticuartâ a țârii ar fi a fi completă. = Inline. «Vasile Alecsandri și Marele premiu Năsturel» , raport academic din 1881 sfârșește acest al doilea volum despre a cărui frumosâ și bogată varietate cititorul s’a convins. Gion.