Romanulu, noiembrie 1887 (Anul 31)

1887-11-22

ANUL AL XXXI-LE Voiesco și vei putea. ANUNCIUEI Linia de 30 litere, petit pagina IV ...... . Detto .. „ ,, „ III...............2 lei Inserțiunî și reclame pagina III și IV linia . 2 „ A se adresa: IN ROMANIA, la adm­inistrațiunea ciaruriii. IN PARIS, la Havas, Laffire et C­une, 8. Place de la Bourse. LA VIENA, la d-n­î Haasenstein et Vogler, (Otto Maass). LA FRANCFORT, S. M. la — G. L. Daube et C-nne, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția si America. — Scrisorile nefrancate se refusă — Fundatore: C. A. ROSETTI Cu începere de la 15 (27) Noem­­bre, ()lua deschiderea Camenilor, edi­ția I a Romanului va apare la 2 ore, iar ediția II-a, conținend resumatul deschiderilor corpurilor legiuitore, va apare la 8 ore sera și va trebui să fie distribuite tutor abonaților înainte de 10 ore sera. Rugăm pe abonații noștri! din Ca­pitală a ne face cunoscut cât de cu­­rând, care din aceste ediții voesce să li se trimitá. BUCURESCI, 21 RAPCIUNE Se vorbesce în cercurile militare din Berlin, încet și cu temerea pro­­priă caracterului german, do­uă afa­cere de 600.000 de mărci în care un general ar fi jucat rolul cel mai trist. Se trîmbiță în Francia, în tote ga­zetele, cu acel curagiu și acea lipsă de ipocrisiă, propriă caracterului fran­­cez, afacerea Wilson & comp. Se scie că’n Rusia afaceri, în ge­nul celei petrecute acum la Berlin, sunt aprope continuu la ordinea­­ jli­­tei, dar ascunse și tăinuite în nu­mele rațiunei de Stat. Și’n fine, pentru a nu mai îmulți e­­xemplele luate de la străini, de câte­va­­ file, ce face presa română de cât a co­menta în modul cel mai deschis și cel mai grav demisiunea unuia din mem­brii cabinetului Brătianu, și ce fac cercurile bucurescene, de cât a ră­­suna de zgomotele cele mai diverse, privitóre tote la aceiași demisiune. —asupra căreia cei cari sunt în se­cretele puternicilor cre ații comunică multora destăinuirile cele mai amă­nunțite și cele mai grele. In fața unui torent de ast­fel de acusațiuni, de uă gravitate escepțio­­nală, ne întrebăm cu durere: ce tre­­bue să’și flică și cum trebue să’și judece sfințenia datoriei sale micul funcționar ? Exemplele vin de sus. Moralitatea, corecțiunea, respectul legilor și ma­nele curate se caută în sferele înalte. Spune-mi, <Jicea să dată un mi­nistru italian unui director al său, spune-mi ce capi de masă aî, ca se ’ți spun ce fel ți sunt copiștii. Când cel mare, cel sus pus, cel care stă în vârf de unde toți subal­ternii săi ’1­ văd, când acesta nu ’și îndeplinesce datoria, nu e corect, nu e moral, nu respectă legea, și în fine nu e cu manele curate, ar trebui să­­ credem îngeri pe subalternii săi, déci ne-am încumeta se afirmăm că, de­și capul nu e bun, mem­brele sunt escelente. Opereza cu toții, cel mari în cer­curi mari, cel mici în cercuri mici, sau după , cum ficea uă dată unul care sfănțuia pe nemiluite, cel mici lucreza în «limitele atribuțiunilor lor». Și déci cel mare nu este pedep­sit, cu ce dreptate veți pedepsi pe cel mic ? — N’aveți nici una. Cine l’a învățat? cine îl încura­­giază? cine îl arăta mijjlocele? Cel mare, cel nepedepsit. Deci, să nu vă mirați déca cel mic fură și fură de stinge.... «în li­mitele atribuțiunilor sale». Și fură în liniște, fără tema, în­­tr’una. Frica subită ce’l apucă ara­­re­ori o­gonesce îndată cu argumen­­tațiunea următore care este perem­­ptoriă : N’a fost pedepsit el, acela juca condeie mari, prin urmare de ce are ași fi pedepsit eu, care fac ce pot, «în limitele atribuțiunilor mele» ? Și continuă înainte, perfecționân­­du-și mijjlocele, îmulțindu-și espedi­­ențele, intimț­nd cât mai departe faimósele «limite». E­ste posibilă moralitatea în mi­cul funcționarism, când cele ce se petrec sus îi imbiază zilnic chiar și pe cel mai onești a se abate din calea drepta ? Eră nouă ! eră nouă ! Se cerea odinioră de vechii liberali că epurațiune radicală a stratelor inferiore din administrațiune; se cu­rățim,­­ficeau ei, și pe aceia cari mai moștenesc în micele funcțiuni, obi­ceiurile fanariote și ciocnescl de o­­dinioră. Ce ar trebui sé se cérá astățll ? Unde ar trebui sé se măture, sé se curățe și sé se ardă cu ferul roșu al dreptăței, fără milă și fără cru­țare? Cu totu monstruositatea afacere! Wilson & comp., Francia este feri­cită, căci la densa legea este lege, și esemplele sunt mari, elocinte, sunt de acelea pe cari și înaltul și mo­destul funcționar al Statului, după ce le-a ve­nut odată, nu le mai uită, în tota viața și în tote cosurile func­țiune­­lor. ----------■ [UNK] [UNK]— IU­lin ---------­ ES­E­M­P­L­A­R­U­L 1 § b­A­N SERVICIUL TELEGRAFIC AL „ROMANULUI“ , Paris, 20 Noembre. D. Grevy a primit visita unui mare nu­­măr de persone politice care cu toții l’au povățuit să faca apel la patriotismul d-lui Freycinet, cerându’i se formeze un n­ou cabinet. Paris, 20 Noembre Criza ministerială va fi în curând re­­solvatâ. Uniunea stângelor a decis sé lase d-lui Grevy libertatea s­a de acțiune. Paris, 20 Nembre.­­ Biurourile stângelor s’au întrunit dar nu au luat âncâ nici uă hotărî­re, se va aș­tepta penă ce situațiunea constituțională se fie cu desăvârșire desemnată. Paris, 20 Noembre. Constituirea unui cabinet Freycinet, pa­re penă acum probabilă. Agenția Liberă. Franța și presa Austro-Ger­­mană Lucrurile grave ce s’au petrecut luna trecută la Paris și cari nu sunt încă­pone­nții pe deplin resolvate, continuă a preocupa presa streină. Unele­­ fiare apreciază într’un fel, al­tele alt­fel, cele mai multe după cum cer interesele țărilor în a căror ser­viciu sunt puse. Ceea ce este însă apreciat aprope de tote­­ fiarele într’un fel este că tote recunosc gravitatea situațiunei în care a ajuns prin asta guvernul francez, și spun, că de­și Franța pare trece acum printr’uă crisă se­­riosă, se póte însă aștepta ca si­tuația de aci încolo să se limped­escă și ca rane mari să fie șterse după corpul unei țări ce acum pare a su­feri greu. Se înțelege, că cele mai multe din­tre­­ fiare vorbind despre situația Fran­ciei, scria și despre situația guver­nului, și-și manifestă părerile și do­rințele în deosebitele feluri. Așa Post, (fiul german, spune că politica domnului Grévy țintind tot­­dea­una numai spre pace și adevăr, densul nu putea să se dea îndărăt, ca pentru a se face lumină asupra lucrurilor despre care țara și străi­nătatea era nedumerită, și să nu se învoiască a lua cele mai energice hotărîri pentru a sfârși­tă dată cu lucrurile ce țin spiritele de atâta vreme agitate, își manifestă apoi do­rința, ca afacerile încurcate să se a­­planeze fără a produce criză, ceia ce nu s’a întâmplat cnsé, căci după depeșele ce am primit ieri, seim că fostul președinte de miniștrii s’a dus să-și depue demisia în mâna preșe­dintelui Republicei. Spune că radi­calii împreună cu presa slavă, ostilă Directore­ VINTILĂ C. A. ROSETTI Germaniei, au esploatat acestă cestie pentru a lucra contra unui minister pacinic, și că cei cari strigă pe tate to­nurile nu sunt de­cât nișce ultraiști cari nu’și dau bine sema pene unde pot împinge lucrurile dacă vor con­tinua a agita ’nainte publicul. In fața acestor scrisuri ale­­ paru­lui german,­­fiarele austriace spun că de sine se înțelege, că cele ce se petrec în Francia nu pot să îm­bucure prea mult pe Germania, căci daca criză mare se va produce, și décà Grevy s’ar retrage de a con­duce și mai dep­arte destinele Fran­ciei, și va veni altul, pus de radi­cali, nici unei puteri în Europa nu’i va da acest lucru atâta de gândit cât Germaniei. SITUAȚIUNEA IN IRLANDA După cele ce se petrec în Irlanda, situațiunea nu se modifică întru ni­mic în insula-soră. Iritațiunea pro­dusă de asprimea temnicerilor în­­chisorei de la Tullamore cu privire la deputatul O’Brien devine din ce în ce mai mare. Municipalitatea din Dublin, adre­sând în acestă privință că interpe­lare comisiunea închisorilor, i s’a răs­puns că deținuții politici trebuiau să fie supuși aceluiași regim ca și arestații de drept comun, cu deosi­­birea numai ca biblioteca închisori­lor, care este deschisă acestora din urmă, nu pate să fie deschisă și de­ținuților de categoria deputatului O’Brien. La primirea acestui răspuns, unul din consilierii municipali a pro­pus ca­ ea să fie arsă, dar consiliul a hotărît ca să fie păstrată în ar­h­ivele sale «ca uă vecinică suve­nire a modului barbar cum guvernul englez tratăză pe arestații politici». In acestă hotărîre—observă L'in­­dépendance helge—este ce­va teatral, ce se potrivesce forte bine cu tem­peramentul irlandez. Dér mai este încă și uă dovadă despre marea fierbere pe care cabinetul Salisbury continuă de a o întreține în Irlanda, continuând de a stabili un analogie între compania socialistă de la Tra­­falgar­ Square și legitima agitațiune irlandesâ, cu totu repudierea solemnă făcută de d. Gladstone că nu există nici oă conecsitate între aceste două mișcări. D. Gosd­en, într’un discurs pe care l-a rostit la Manchester, a susținut că există solidaritate între manifes­tanții anarh­iști din Londra și ome­nii politici cari resistă violenței lor repulsiuni în Irlanda. Acestă analo­gie între cele două mișcări are să elaspereze și mai mult pe Irlandesi. MARȚI, 22 NOEMBRE 1887 Loi minéza­te și vei fi. ABONAMENTE In Capitală și districte, un an 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tóte țerile Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea­­ harului și oficiele poștale. LA PARIS, la Havas, Lafpte et C­une, 8, Place de la Bourse, HA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15, Fleischmarkt. IN FI­ALIA, la d. dott. Cav. Gustave Croce, Via San Fran­cesco de Paola (N. 0 ) 15, Geneva. — Articolele nepublicate se ard — și să-I împingă la exagerațiuni de limbagiu și la fapte ca cele petre­cute în consiliul municipal din Du­blin. SOIRI D’ALE PILEI In t­iua de 2 Noembre mai multe per­­sone s’au întrunit în casa d-lui A. Enacovici din Botoșani, unde la 11 ore li s’a servit un dejun. Locul de onore ’1 ocupa d. S. Miclescu care a ridicat primul toast in să­nătatea luptătorilor pentru susținerea drep­turilor civile și în amintirea faptelor pe­trecute la 2 Noembre * * * Un numer de vr’aâ 30 de lucratori din Bucovina, fiind angajați la cârâmidaria d-lui Abramovici din Botoșani, au reclamat plata muncei lor. Nefiind satisfăcută cererea lor, cu toții en masse au invadat casa d-lui Abramovici, s’au stabilit în ea și s’au pus esecuțiune, mâncând și bând ceia ce ga­­stau. Proprietarul a reclamat poliției, adminis­­trația spune «V. Botoșanilor», a respuns ca nu se amesteca. S’a adresat parchetu­lui , procurorele a recomandat polițaiului petițiunea. Cu tote acestea, d. Abramovici veftându-se fârâ sprijinul autorităților, a deșertat și el casa și s’a retras cu familia, pârâsind domiciliul său. * Democratul din Ploescu spune ca la co­muna Târlescu din plaiul Telejenu, consi­liul comunal fiind disolvat âncâ din luna lui August, comisia interimara își prelun­­gesce încă funcțiunile sale peste termenul de doua luni, fara a se fi convocat ale­geri in timpul prescris de lege. * * * In Ploesol, spune un fiar din localitate, nu se mai gâsesce pachete de tutun de 50 bani pe la debitanți. Asemenea nu se mai găsesc chibrituri de 5 bani cutia. * * * Comunitatea israelitâ spaniolă a hotărît a veni în ajutorul spitalului Caritas. * * * D. Nicolae Ionescu care a sosit în Ro­man va ține, după cât se spune, uă în­trunire publică în acel oraș. * * * Societatea de basalt artificial de la Co­­troceni a început să fabrice sobe de fa­­iență. * * * Guvernul va fi interpelat la Cameră în privința creditului de 30 de milione dat pentru armarea țârei. * * * Consiliul de disciplină al baroului Bu­­curescean a decis a aplica un­­ articol din reglementul său prin care se dă asistența judiciară tuturor personelor lipsite de miji­oace. Ori­cine pote dovedi că nu-și pote plati un apărător, se va adresa la deca­nul baroului care va delega pe un avo­cat spre al apara. La Liberté spune că oă comisiune com­pusă din d-nii Paladi, Ștefănescu-Priboi, * * și C. Ștefănescu s’a constituit spre a exa­­mina cererile ce se vor face și spre a re­comanda decanului pe cei cari vor avea dreptul să beneficieze de acesta măsura. * * * Un fabrica de Kefir se va face în Iași. * * * Arh­itectul ministerului cultelor a fost la Botoșani pentru întocmirea pianului și a devisului necesar spre a se acoperi ca­tedrala din acel oraș. * * * Un epidemie de scarlatina s’a declarat în Focșani. * * * Consiliul comunei Movilița din plasa Za­­brauț, sub tote formele legale, a espul­­sat din comuna 17 familii israelite, care numara 166 de suflete, pe motiv ca majo­­ritatea locuitorilor sunt revoltați contra lor de ingratitudinea ce au aretat către acei în sinul cărora traesc. Causa este: Rice Cavalu ca ori­câți cumpératori de vinuri le veneau în comună, aceștia le eșiau îna­inte și’i sfătuiau a nu le da un preț mai mare de 20—25 bani pe decalitrul de vin, ceea ce au făcut ca mulți din locuitori să’l venirâ pe acest preț de nimic. SOIRI DIN AFARA Corespondance de l'Est primesce urmâ­­torele din Constantinopol: Afacerile din Bulgaria n’au mai dat naș­­tere la nici un incident n­ou. Se crede a se putea spera, după scirile sosite din Berlin, ca, în urma întrevederei celor două împărați, principele de Bismarck se va sforța de a găsi un combinațiune de natura a do­ua satisfacere teoretica Rusiei. Se fice ca nu este vorba de cât de a conci­lia pe cât va fi cu putința esicințele Ța­rului Alecsandru cu punctul de vedere austro-ungar în cestiunea Bulgariei. Ast­fel, se va curați teremul de tote materiile inflamabile și se va putea delibera cu mai multa siguranță. Ceia ce se doresce mai cu sema aici, este un liniștire care se permită forței d’a nu lua nici uă deci­­siune imediată. * Un incident diplomatic s’a produs, acum în urma, între ambasada Englitezei și lega­­țiunea Statelor­ Unite. Un matelot al cor­vetei americane Quinnebang, fiind condam­nat la cinci ani închisore pentru un delict comis între Smirna și Constantinopol ; s-a aruncat în marea de Marmara, și după ce a înotat patru ore, a fost scăpat­ de un vas cu pânpă grec, care l’a debarcat la Rodosto. Sosind la Constantinopol, s’a refugiat la consulatul general al Englitezei reclamându-și naționalitatea engleză. To­tuși legațiunea Statelor­ Unite l’a reclamat având în vedere faptul ca delictul s’a co­mis pe vas, dar autoritatea engleză re­fuză de a’l libera, susținând ca acest de­lict nu este dintre acelea pentru cari es­­tradarea póte să fie legal cerută. Se crede cnse ca afacerea se va arangla fârâ mari greutăți.* 53* CURIER LITERAR IX SUMAR­­­­UL I. Odobescu : Scrieri Literare și is­torice. Volumul II (Editura librăriei Socec). Resuma­tul materiilor cuprinse în acel al doilea volum Al doilea volum din Scrieri Literare și istorice ale d-lui A. I. Odobescu a apărut mai filele trecute; el este de 544 de pa­­gine și este și mai variat de­cât cel d’ân­­tâiu. Pentru cititorul de astazi, acest al doilea volum este, daca cititorul e bătrân, este ca un fel de rememorare a istoriei nóstre sociale, literare și artistice, de acum 15 — 20 de ani, ér déca e tenor, cartea de fa­ â îi va fi de învățătură, — cu atât mai dragă și mai folositare cu cât acestă învățătură de la un destoinic de frunte în ale sciinței îi vine. Ne vom mărgini astazi, pentru a da un ideiâ despre bogata varietate a volumului II din Scrieri Literare și Istorice, se ci­tam numai studiile ce se află intr’ânsul și să le resumam în puține cuvinte. Sunt 19 la numar cu tote. Din acestea, lăsam Ia­ră parte pe acela pe care’l citim la pag. 499 si care este intitulat: »Biserica episcopala de la Curtea de Argeș și legen­da Meșterului Manole. Discurs inedit, scris la 1878, și pe care, dupe cum ni se spune în note, autorul era să’l rostăscu într’una din ședințele Academiei la care era sé a­­siste și M. S. Regele. Maiestatea mea ne­venind, discursul nu a mai fost rostit. In­­tr’ensul, cum ’lu citim astazi, d. Odobescu esprima uă părere noua asupra legendei. Ne reservam dreptul a veni asupra’i, dupa ce vom fi strîns notele ce avem cu pri­vire la acesta legenda și la semenile ei din literatura populara a celor­l­alte popore, și’l vom consacra, când timpul ne va per­mite, un Curier întreg. Român 18 alte cestiuni tractate în a­­cest bogat și interesant volum II. Uă ob­­servațiune generală ?se póte face asupra tuturor. D. Odobescu și-a dat și ’și da atât de bine sema de cerințele adevăratei șciințe în ori­care și în cele mai minime, din manifestațiunile ei; d. Odobescu iubesce atât de adânc subiectul său și vede atât de bine cestiunea ce lâmuresce în cât punct nu rămâne dintr’ânsa asupra căruia autorul sĕ nu reverse cu bogăția tóte lu­minile cerute. Din astă iubire a scriitoru­lui pentru subiectul său nasce interesul pe care în urma îl­ gasesce cititorul în studiul, în cestiunea tractata de scriitor. — Sub titlul de Cestiuni de interes na­țional (1863—1868), volumul II se des­chide cu cestiunea „mănăstirilor închinate din România“ al carui interes, a fi istoric, făcu acum un pătrar de secol să se în­­ferbînte întrega suflare a țârilor române și se începe una din cele mai frumose și­­ mai rodnice lupte ale inteligenței și pa­­­­triotismului român în contra pornirilor și­­ mai rapitore ale egumenilor greci de la Sfîn­­­­tul Munte și ale patriarh­iei din Constanti­­nopole. Este interesantă de citit demon­­strațiunea basată pe documente istorice a scriitorului român, precum interesanta este și părerea ce el exprima atunci cu privire la soluțiunea cestiunei. — Nu numai astăzi scula și organisarea ei a ocupat atențiunea celor de la crama și a iubitorilor învățământului nostru. După ce legea din 1864 fusese votată, cei cari pe atunci puneau temeliele instrucțiunea câ­­ntau, cercetau și discutau care ar fi calea cea mai bună de urmat. D. Odobescu a presentat in 1865 consiliului general de instrucțiune publică un raport privitor la acesta însemnata cestiune. Un estract din a­­cest raport l’avem în volumul de fața sub titlul de Gimnastele și Scalele reale. Pă­reri într’ânsul esprimate pot fi și astăzi con­sultate și meditate cu deosebit folos. = Pentru cel care va studia renașce­­rea țerilor române din tóte punctele de vedere, participarea principatelor unite la marea esposițiune universala din Paris (1867) va fi oa probă interesanta despre acesta renascere. Cum și ce fel am parti­cipat la acesta esposițiune, cum a trebuit să înțelegem acest fapt, d. J Odobescu ni-o spune în al treilea studiu: România la es­­posițiunea universală din 1867, la Paris. Ținând tot de acesta cestiune, urmeza­ză aste intitulata Casa, vestim­entele și petrece­rile țăranului român, estrad­e în limba francesă din catalogul special al secțiunie 1 române din esposițiune. Daci aceste stu­dii au servit atunci străinilor, ele pot a servi și astâzi cititorilor români cu amă­nuntele și schințele ce ne dă despre țara­­ranul român. Casa, petrecerile, veștimân­­tale «talpei casei» sunt descrise acolo de un om care a cunoscut și a judecat pe țâran dupa adevâr și realitate. = Sub titlul general de Arh­eologia pre­istorică (1869-1873), d. Odobescu a adu­nat la un loc patru cestiuni. «Noțiuni pre­istorice din România» conțin un estract din dârile de semn ale Congresului de antro­pologia și Arh­eologia preistorice, ținut la Copenhaga în 1869, și la care d. Odobescu a asistat represintând România. Intr’acest­ studiu, autorul dâ noțiuni generale asupra totalului de antichități preistorice găsite în țârile române; același lucru, dar cu amâ­­nunte mult mai bogate și speciale, se trac­­teza și în Rămășițele antice din județul Dorohoi. Părerile exprimate de d. Odobescu asupra măgurilor, movililor și cetăților de pământ ale căror urme sunt de vârtut și astâzi, au râmas în cele mai multe din păr­țile lor în piciure.­­ Conferința care ur­meza după cestiunea acesta e privitóre tot la archeologia preistorica, în partea sea artistică. Partea generala a arh­eologiei preistorice se închide cu acea faimósa bro­­șura tipărită în 1873 sub șăgalnicul titlu de „Fumuri arh­eologice, scornite din lulele preistorice, de un om care nu fumeză, și care fuse ca un vas cu apă înghintata, turnata asupra entusiasmului archeologic al reposatului mare scriitor român Cesar Bolliac. In puține din broșurele de pole­mică stiințifică, apărute pene afli pe tere­nul literaturei române, sciința, gluma, iro­­­­nia fină și cuviința s’au înfrățit într’atâta potrivita măsură. Fumurile arh­eologice pot trece ca model de polemică științifica. = Din tipăririle Academiei Române (1869-1881). Sub acest titlu general dam mai ântâiu peste un scrisare adresata în August 1869 răposatului A. Papiu Ilarian, în urm­­a discursului de receptiune facut de acesta despre Viața, operile și ideile lui George Șincai la Academia Română. Scrisorea este intitulata: Mișcarea literară din Țara Românescă în secolul XVIII și este un răspuns întemeiat pe fapte și do­cumente la afirmațiunea mai mult de­cât riscată a reposatului Ilarian ca, adică, pe când în Transilvania sciința era cultivată forte în cercurile române, în țerile de din­­cóli de Carpați era uâ ignoranță mai ne­­gru de­cât negrul întunerec. D. Odobescu areta cel d’ântâiu exagerarea acestei afir­­mațiuni. Documentele și studiile, unele a­­flate altele publicate în urmă, au certificat cu prisos fisele eminentului academician român. Nu, n’a fost în țările române de dineóul de Carpați atâta ignoranța cât plăcea învățatului transilvanen, Papiu Ila­rian, se susțină în discursul său asupra lui Șincai. = Se scie câta luptă fuse în Academia între cei cari voiau aceia imposibilitate care se numia latinisarea ciceroniană a limbei române și între cei cari voiau se goneseu numai cuvintele străine și pocite din limba și să lase pe cele cari de multa vreme că pâtaserâ dreptul de mare încetâ­­țenire, dând poporului, suveranul judecă­tor în astă materia, libertatea de a vorbi astfel în­cât se se înțelega. In rubrica in­titulata Dicționarul Umbei române, d. Odo­bescu aduna părerile ce a emis în cursul desbaterilor privitore la acesta cestiune și făcute în Academia, în sesiunea anului 1871. Ua pagină interesantă din istoria limbei nóstre. Tot acest subiect este trac­tat și la paginele 341—351.­­ Două pagine sunt consacrate unei glume numită Prânzul academic din Septembre 1871. Numele bucatelor scrise pe latin­ă, slujesc tote ca probe convingă­­tore despre imposibilitatea ce propuneau latiniști cu a se adopta în limba nostră românascâ numai cice rom­anisme și’n colo alt nimic. = Vin în urma studie asupra lucrărilor Academiei române, propunerile ce d. O­­dobescu a fâcut Academiei în sesiunea a­­nului 1872, și raportele ce a adresat ace­leiași învățate adunări cu privire la deo­sebitele misiuni cu care distinsul acade­mician fusese însărcinat la diferite epoce. Atragem atențiunea omenilor noștri de li­tere și mai cu sema a profesorilor asupra studiului intitulat «Condițiunile unei bune traduceri românesci din autorii eleni și la­tini» raport presintat Academiei asupra traducerii din Dione Gasin, presintat la a­nul 1876. — Decâ lucrarea pe care d. Odobescu a facut-o pentru județul Romanați și an­tichitățile lui, ar fi întins-o și asupra celor­­l­alte districte, carta anticuartâ a țârii ar fi a fi completă. = Inline. «Vasile Alecsandri și Marele premiu Năsturel» , raport academic din 1881 sfârșește acest al doilea volum des­pre a cărui frumosâ și bogată varietate cititorul s’a convins. Gion.

Next