Romanulu, noiembrie 1887 (Anul 31)

1887-11-08

I anul al xxxi-le Voiesco și vei putea. ANUNCIURI Linia de 30 litere, petit pagina IV .........................40 bani L)etto „ „ „ „ III...............2 lei — „ Inserțiuni și reclame pagina III și IV linia . 2 „ — „ A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea­­ ziarului. IN PARIS, la Havas, Lafpte et C-nie, 8, Place de la Bourse, LA VIENA, la d-nii Haasenstein et Vogler, (Otto Maass). LA FRANCFORT, S. M. la — G. L. Daube et C-nie, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America. — Scrisorile nefrancate se refusft — E­X­E­MPLARUL 15 BANI * REDACȚIA STRADA DÓMNEI 2, ADMINISTRAȚIA STRADA NOUA, io Fundatore: C. A. ROSETTI Directore: VINTILĂ C. A. ROSETTI MARȚI, MERCURI: 8, 9 NOEMBRE 1887 L­umineză-te și vei fi.­­ ABONAMENTE In Capitală și districte: un an 48 lei; sase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țările Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea oiarului și ofieiele poștale, LA PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8, Place de la Bourse, LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15, Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustave Croce, Via San Fran­cesco de Paola (N. D.) 15, Geneva. — Articolele nepublicate se ard — BUCURESCI, 8 RAPCIUNE Fi­ vor multe proiectele de legi ce guvernul va presinta oamenilor în viitorea sesiune? E că uă întrebare ce, cu drept cu­vent, cel cari se ocupă cu mersul afacerilor publice și-o pun de cât­va timp, de când zgomotele de disolu­­țiune au mai încetat, și de când pare probabil că guvernul va petrece tot cu Adunările cele vechi și vii­­torea sesiune, întrebarea acesta ne-o punem cu toții, dar tot cu toții nu găsim la densa nici un răspuns. Nimeni din cei cari pot spune ceva nu a deschis gura pentru a declara că, deci vacanții au fost și încă des­tule, cei de la putere, nu au perdut vreme, ci mereu cu urechia și cu gândul țintă la păsurile fetei, ei au elaborat în timpul repausului parla­mentar proiecte de reforme și legi cari se corespundă acestor păsuri și să le mulțămască. Nu s’a spus nimic; tăcerea a fost și continuă a fi completă și per­fectă. N’avem prin urmare nici un pas, n’avem nici uă durere de care să suferim; înotăm în fericire, tote merg după dorințele națiunei. Miniștrii ca și deputații n’au avut ce să lucreze, de­ore­ce totul e lucrat, totul se pre­­sintă fără nici uă lipsă. Să fie are ast­fel? Să nu ne mai trebue are nimic ? Cine ar pute răspunde da la a­­ceste două întrebări? Cine ar­avă curagiul să susțină că într’adevăr nu ne mai trebue nici uă reformă, că totul merge bine ast­fel cum merge astăzi ? Nimeni, căci nimeni uitându-se împrejuru­l nu se va simți în putere a susține uă ast­fel de afirmațiune. Suntem atât de departe de epoca în care nu vom mai avă trebuință de reforme, îmbunătățiri și muncă neîntreruptă, în­cât ar trebui să ne­auzită sfruntare aceluia care s’ar în­cumeta astăzi a­proba uă aseme­nea monstruoșitate. Dacă dor nimeni în acestă țară nu crede în escelența stărei nóstre, toți prin urmare aștepta se véde cu ce vine guvernul înaintea țarei pen­tru a-i ușura greutățile, a-I tămădui rănile, a-I schimba legile rele sau nepotrivite. Intr’alte țări, unde regimul constitu­țional domnesce ca și la noi, ba încă cu mai puține libertăți și deci cu mai puțină răspundere pe capul miniștrilor, aceștia spun de mai î nainte cari sunt proiectele ce vor presinta A­­dunărilor. Acolo Ziarele guvernamentale pu­blică studii asupra acestor proiecte, prepară terenul luminând opiniunea publică și produc prin discuțiunile lor un curent favorabil proiectelor ministeriale. Când ministrul vine apoi în Ca­meră spre a’și susține proiectul și spre a’i cere votarea, curentul este deja format, legea e studiată în tote tote părțile ei cu amănuntele și a­­bundența cerută. La noi, unde libertățile constitu­ționale sunt atât de mari și unde, prin urmare, atât de enormă este răspunderea guvernului, nici un cu­rent nu se provoca. Stăm locului, unii în amorțire, alții în nedomb­ilă. Așteptăm cu toții să vedem ce face guvernul. Ei deputații, sosind sau nesciind că gu­vernul are sau nu are proiecte de legi gata a le supune discuțiunilor lor, îndată ce Camerele au început ședințele lor, se pun pe interpela­­țiuni. Țăra ascultă aceste interpela­­țiuni cu atențiune, de vreme ce n’are alt­ceva mai bun de ascultat. Nu i s’a spus dinainte nimic, nu i s’a explicat că guvernul are în car­­tenele săle cutare și cutare proiecte de legi, menite a îmbunătăți for­te fiă starea țăranului, fiă pe aceia a alegătorului, fiă pe aceia a magistra­tului. • *•" •* Deci, pentru ce să voiască răul deputaților cari interpelăză pe rând guvernul în deosebite cestiuni ? Ni­meni nu a interesat-o asupra altor cestiuni mai folositore pentru ea. Intr’un rând, vara trecută, Voința Națională ne spusese că, profitând de vacanțiele parlamentare, ea va începe publicarea unor studie obiec­tive, cu totul obiective, asupra dife­ritelor reforme și îmbunătățiri pe care guvernul și partita sa aveau de gând să le aducă Adunărilor în viitorea sesiune. Luaserăm atunci act despre acesta veste îmbucurătore, și am așteptat, am așteptat să vâră și vă tomna. Ni­mic nu a apărut în coldnele Ziarului oficios! Polemicele au continuat cu mai multă înflăcărare; tonul acusa­­țiunilor s’a ridicat atât de sus în­cât nu stim la ce sfârșit va ajunge, ci țăra aștăptă încă studiile obiec­tive, cu totul obiective, ce guvernul avea de gând să publice asupra re­formelor și îmbunătățirilor anunțate de Voința Națională. De aceia, dăcă acum, chiar de la deschiderea Adunărilor, șirul inter­­pelațiunilor zgomotase și înferbîntate vor începe, nu oposițiunea va fi de acuzat, ci aceia cari nu aduc Parla­mentului și fărei materii de discu­­tiuni folositóre, practice și.... obiec­tive. SERVICIUL TELEGRAFIC AL „ROMANULUI“ Paris, 6 Noembre. Turcia va ratifica convențiunea anglo­­francesă sub condițiunea unei modificări care să preciseze și să confirme drepturile de suzeranitate ale Sultanului asupra E­­giptului. Paris, 6 Noembre. Din sorginte oficiosă se desminte că con­sulul general Le Myre de Villers s-ar fi a­­mestecat în afacerile interiore ale Mada­gascarului. Athena. 6 Noembre. Oă furtună, care a isbucnit pe costele nostre, a causat mari stricăciuni în portul Pireului și în oraș. Berlin, 6 Noembre. împăratul a putut să dea audiență a­­stă­zil mai multor persone. Soria 6 Noembre Prima locomotivă a sosit ieri la gara din Sofia. Cu acestă ocasiune a fost dat­ un banchet, la cari au luat parte princi­pele Ferdinand și miniștrii. Constantinopole. 7 Noembre. Corespondentul Ziarului Daily News te­­legrafiază că față cu situația actuală, Ru­sia va căuta a se abține de la ori­ce in­­tervenire directa în Bulgaria. Ea se va mărgini a lucra pe lângă Portă pentru a obține intermediarea ei, dar față cu consiliile celor mai contradictorii. Sul­tanul răm­âne neutru. Este convins că cestiunea bulgară se va regula singură. Paris. 7 Noembre. Astă­zi s’a început procesul generalului Caffarel; n’a fost nici un incident de sem­nalat. Generalul se apără singur. Chicago. 7 Noembre In celula anarh­istului Lingu, care a fost condamnat Zilele astea la marte împreună cu mai mulți tovarăși ai săi, s’a descope­rit 6 bombe pline cu dinamită. Berlin, 7 Noembre. Se telegrafiază din Petersburg că poli­ția, în urma unor nour descoperiri , a a­­restat două ofițeri și trei lucrători tipografi, la care s’a găsit dinamită și proclamațiuni. Begrad, 7 No­embre. Cu privire la împrumutul ce este a se contracta, 20 milione au fost oferite de comptoarul de scumpt din Paris, National­bank din Berlin, banca din Anvers și banca din Liege, Berlin, 7 Noembre. Uă telegramă a doctorului Mackenzie constată că starea sănătăței principelui imperial al Germaniei a devenit mult mai gravă. Agenția Liberă. DIN DELEGAȚIUNILE AUSTRO-UNGARE Sâmbăta trecută s’a discutat în comisiunea delegațiunei ungare pen­tru afacerile străine, direcțiunea po­litică pe care com­itele Kalnoky a urmat-o în anul acesta. A vorbit mai ánteri de Max­ Falk, raportorul comisiunei, și apoi corni­țele Iulius Andrassy. Cornițele Kalnoky, cu privire la cestiunea bulgară, a răspuns : Mesagiul tronului zice că cestiu­­nea bulgară nu este resolvată, dar în același timp indică și modul so­­luțiunei. Dânsul este convins că acestă so­­luțiune va avea aprobarea generală, nu numai a nostra pentru că ea co­respunde și intențiunilor cabinetelor cu care suntem în legături de prie­tenie , și acesta este de mare im­­­­portanță, de­ore­ce neacesta cestiune nu hotărăsce numai părerea nostră, ci ori­ce soluțiune trebuie să se dea pe masă europeană, și de­ore­ce și după părerea noistră, ori­ce interven­­țiune a unei singure puteri în ces­tiunea bulgară trebuie cu totul ex­­clusă. Cornitele Andrassy a zis că din causa politicei urmate până acum s’a îngreuiat întemeierea unei stări definitive în Bulgaria. Ministrul admite că desvoltarea în Bulgaria, din causa mai multor­­ flustreriie, a fost ținută în loc, dar tocmai acela, care urmărește cu a­­tențiune desfășurarea evenimentelor, trebue să recunoiscă că Ia mijlocul acestor greutăți, și în parte tocmai din causa­ acestora, patriotismul și consciința de sine s’a întărit forte mult la Bulgari­a și că fără aceste pedici, caracterul bulgar pare că n’ar fi avut ocasiune d’a se manifesta într un mod atât de pregnant. Toc­mai împrejurarea că amestecul unei puteri streine ar fi împreunat cu pe­ricole incalculabile, face ca cestiu­nea să fie cât se pote de delicată. Dânsul crede că s’a obținut un succes însemnat prin faptul că până acum și probabil pentru tot­dea­una, s’a înlăturat pericolul unui amestec străin și Bulgarilor li s’a păstrat li­bertatea desvoltărei lor interne. In ce privesce pe principel Coburg, ministrul zice că acest principe n’a fost candidatul Austro-Ungariei. Dân­sul a cerut, nu’i vorbă, sfatul celor d’aici, și ministrul a ținut de dato­ria sea d’a pune în vederea princi­pelui tóte greutățile la care are să se aștepte. Și în adevăr, la început principele a încercat să se țină strict pe tărâmul tratatului de Berlin, n’a isbutit însă să obțină confirmarea forței și consimțimentul puterilor. Dânsul s’a dus așa­dar în acestă țără nu în calitate de candidat al Austro-Ungariei ci de candidat al Bulgariei, și acestă împrejurare pare că îl crează o­ posițiune mai tare de­cât atunci când el ar fi fost spri­jinit de vr’uă putere. Răspunzând la ultima întrebare a comitelui Andrassy, com­itele Kalno­ky a răspuns : Art. 3 din tratatul de Berlin asigură Bulgariei libertatea alegere­, cere însă în același timp consimțimântul Porței și recunosce­­rea puterilor. De aci reiese în mod lămurit că poporul bulgar este liber să alegă pe principele său, și noi tot­deauna am recunoscut acest drept și nu ne-am crezut în drept d’a cerceta dăcă Sobrania a procedat întocmai după cum prescria constituțiunea Bulgariei. Și în ce priveșce persona principelui de Coburg, alegerea adu­­nărei naționale bulgare corespunde disposițiunei din tractatul de Berlin, cum că principele ales să nu apar­țină vr’unei dinastii din marile state europene. Mal­anevoe este după d. Kal­noky d’a răspunde la întrebarea ce are de gând să facă guvernul austro­­ungar în privința Bulgariei; tărâmul pe care s’a pus guvernul este că dânsul a recunoscut guvernul bul­gar ca de facto dar că astăzi nu pote recunosce pe principele ca pe un principe legal pe tronul bulgar, și în consecință a și evitat de a în­treține cu dânsul relațiuni oficiale. Tot ce pote fi folositor pentru in­teresele și propășirea poporelor bal­canice, va avea sprijinul sincer al Austro-Ungariei, care și astă­zil se străduiesce să facă și pe cele­l­alte puteri prietenele acestor popore. In ce privesce cestiunea bulgară ca e­­lement de neliniște, nu se póte tă­gădui, că ea este pretutindenea un izvor de neliniște în situațiunea ge­nerală și că disparițiunea acestei cestiuni de la ordinea Z^el ar în­semna oă îmbunătățire simțită a a­­cestei situațiuni; dar punctul esen­țial al acestei nesiguranțe și singu­rul motiv care, Zise d. Kalnoky, ne silesce pe toți la încordări extraor­­dinare, tot nu se pote zice că este cestiunea bulgară. Pentru un minis­tru nu este bine să se dea la proo­rociri și de aceea dânsul se va ab­ține. Dar dânsul crede că Austro-Un­­garia și Germania, prin politica de pace ce au urmat de mai mulți ani, au făcut uă propagandă folositare, și că aliarea Italiei, care nu există numai din ultimul an, ci acum în situațiunea actuală, s’a manifestat numai într’un mod mai pregnant, precum și identitatea scopurilor, pe care le împărtășesc guvernul italian cu noi, și care ne face să comp­­lom cu ore­care siguranță că poli­tica nostră pacinică va fi sprijinită, tote acestea trebuiesc socotite drept factorii cel mai mulțumitori al situ­­ațiunei actuale. a SCIRI D’ALE PILEI Museul industrial din Craiova se va in­stala în școla militară din acel oraș, a­vând ca director pe d. general Angelescu. * * * Vocea Botoșanilor află că mai mulți consilieri comunali ai orașului­­ Botoșani nu vin la ședințe; din acestă causă discom­­pletându-se numărul, nici nu se mai pot ține ședințe. * * * Mai mulți comersanți din Bucuresci, care au trimis obiecte la Eesposițiunea cooperatorilor din Craiova au fost chemați la cabinetul II al judecătorului de instruc­țiune. D. jude-instructor a cerut informațiuni de la fie­care eesposant de sumele ce au plătit pentru obiectele trimise, cum anume le’au trimis și dăcă posedă chitanțe. * * *­Vocea Botoșanilor află că d. general Arion cu ocasiunea inspecțiunei ce a fă­cut corpului pompierilor din Botoșani, s’ar fi eesprimat că daca starea de astă­z­i se mai prelungesce, atunci el va da ordine ca toți soldații ce compun corpul pom­pierilor să trecă în cazarmele lor, deta­șând ast­fel ómenii, caii și uneltele de la serviciul la care e destinat. * încăperi nesuficiente, rele, insalubre pen­tru soldați, mașinele și tote uneltele pom­­pieriei eespuse tuturor intemperiilor ; caii neadăpostiți. Se zice că d. general Arion ar fi făcut raportul său în acesta privință arătând vncuria administrațiunei comunale din Botoșani, a lipsei de ori­ce îngrijire pentru acest corp, pentru care comuna e obligată a’l înlesni tote cele necesare pen­tru că bună încarzamare a tot ce impune corpul pompierilor. * * * Enternatul secundar de fete din Berind nu s’a deschis încă. Se zice că ministerul n’are fonduri să facă mobilierul. * * * D. V. Gheorghian, ministru domeniilor, a invitat pe toți directorii sculelor de me­serii să’l presinte memorii în privința mo­dificărilor ce sunt de introdus în aceste școli. * * * D-nis Török și Bibicescu, ajutare de primari, visitând lucrările de la Bâcu pen­tru alimentarea orașului cu apă, s­au de­ CURIERII TERAR VIUI IISUMAR.• N. V. Leonescu: Starea Țeranului român (Iași 1887). Amicii falși și amicii adevărați ai teranului. Ce se facem.— Tesele la facultatea de drept din Bucurescu și istoria română. Un obiceiu bun înlocuit cu un altul rău și păgubitor. Țăranul romăn ! Starea țăranului român ! Ce temă nesfîrșita care a servit la sute de politici și va servi de aci înainte la alte mii și sute, pentru a-și face nume și a se sui acolo unde tind ! Tóte figurile retori­cei celei mai bogate și tot ceea ce deș­­teptâciunea și imaginațiunea au șoptit ora­torului sau scriitorului, au fost fote, cu rost sau fără rost, înșirate pentru a se vorbi și scri despre țeranul român, despre sta­rea lui, despre miseriele ce’l chinuia și despre fericirile ce au se plouă cu galeta asupra-i....— décá scriitorul sĕu oratorul vor fi aleși deputați pentru a pute pune’n lege cele ce acum scria séu cuvîntără. Fârâ îndoiala că, décá printr’un minune pre­care, s’ar înțărca oratorii sau scriitorii de a mai vorbi despre tiran, cel mai plin isvor de argumente și de discursuri ar se­ca în mintea lor. Și totuși, de ar fi să căutăm cu ore­­care băgare de somn în aceste sute și mii de discursuri, și de broșuri, și de volume cari s’au scris de la redeșteptare și pene acum asupra stărei țăranului român, de ar fi să căutăm, die, cari sunt cele scrise cu convingere, din inimă, cu adevărat dor de îndreptare, nu scin dea­r­deca din sutele și din miile acestea vom alege câte­va de­cini). Restul vor răsuna cu argumentele lor tot atât de rece și tot atât de monoton ca raportele cari se citesc la Cameră, în neatențiunea tuturor, când ele sunt privi­­tóre la deslipirea sau alipirea a doué co­mune, ori la punerea a doua centime adi­ționale pe vadra de inscin ce licuid, fl­ăci Intr’adevĕr, de atâta timp de când «țăranul român, Domnilor!“... «Starea lui, Domnilor!“ se aude pe tote gamele și de la tote tribunele, deci cei cari au vorbit și scris despre el, ar fi scris și­ vorbit cu dor de inimă, ar fi fost peste putință ca starea teranului să nu se fi schimbat spre bine în multe și în forte multe. Vorbim și scrim despre tiran pentru ca e uă temă facilă, potrivită la bogate des­­voltări, propună a ne pune pe noi la lu­­minósa ivelá, gata a ne salta sus acolo unde ne uităm cu jind ca se păunăză alții. Căldura, sinceritatea, mila, unite cu de­plina cunoscere a cestiunei, a țăranului, a aptitudinilor lui, a vieței actuale se vede mai rar, ba încă forte rar,—rarisim, în ra­port cu noianul de broșuri, studie, discur­suri de celea reci, nepăsătore, făcute pen­tru a fi făcute, éi nu pentru­ a contribui cu adevărată temeiniciă la îmbunătățirea cestiu­ei și stăreț țăranului român. De aceia, când le vedem unite la un loc aste frumóse însușiri ale oratorului sau ale scriitorului, pentru noi este cea mai plăcută datoriă a le semnala publicu­lui și a da autorilor laudele ce merită.— Ori de câte ori, ne-au sosit scrieri de varte feluri,—dar tóte privitore la țăran,— ale d­lui dr. Ionescu-Buzeu, medic al spi­talului de la Curtea de Argeșli și profesor la seminarul de acolo, tot de atâtea ori ne-am grăbit a spune meritosului scriitor tot binele ce credeam și credem despre ac­tivitatea și cunoștințele sale. Pentru ce ? pentru că d. dr. Ionescu-Buzeu nu face ca marea, imensa majoritate a celor-­l­alțî cari, cum ziserăm mai sus, scriu despre țărani cum ar scri și despre Peruviani, ci scrie cu milă, cu dor,—și deci cu elo­­cință. Nu e destul, mai cu sămă când e vor­ba despre acestă însemnată cestiune, nu e destul să aduci la cunoscința cititorului miserabila stare a țăranului de care atâr­nă viitorul țărel, ci și-l faci să se înduioșeze, se simtă adânc, să se cutremure și să iea parte la suferințele acestei «talpe a casei.» Altmintreli, prin enumerarea rece și săcă a acestor chinuri, nu văd ce deosebire de simțim­ente ar fi când cititorul studiazâ sta­rea țăranului român și pe aceia a țăra­nului irlandez. Tot cu milă, cu sinceritate, cu căldură a scris despre starea țăranului și d. N. V. Leonescu (Starea Țăranului Romăn, Iași, 1887) într’un forte interesanta broșură, pli­nă de elocință și adevărat folositóre cau­se­ țăranilor români. De ce ? Pentru că, pe lângă cunoscințe are și căldura comu­nicativă, are și puterea de a face pe citi­tor să se pătrundă cu deosebire de ade­vărul ziselor autorului. Pe d. N. V. Leonescu, noi suntem feri­ciți a-l număra printre adevărații prieteni ai țăranului român, căci scrie cu inimă. Pectus est quod disertos facit,—așa diceau bătrânii și nu greșiau în multe. Legea învoielilor agricole, legea poliției rurale, relațiunile țăranului cu administra­țiunea, legea în genere față cu țăranul, sunt atâtea cestiuni pe care, de­și pe scurt, autorul se tractăzâ cu inimă, cu căldură, cu un fel de elocință mâhnită care, mâh­nind pe cititor, își atinge scopul. Ast­fel s’a purces pretutindeni pentru a se provoca neînduplecate și iresistibile cu­rente în câte­vă cestiune pre­care. Pentru ca să salți în sus opiniunea publică trebue să simți tu însuți salturile. In Francia, de la portretul clasic al miseriei țăranului francez din secolul XVII și pănă la procla­­mațiunea drepturilor omului în marea Re­­voluțiune, se numără cu sutele scriitorii și filosofii caril au lucrat asupra opiniunei pu­blice, frământând cestiunea țăranului și a­­limentând într’una curentul care sfârși prin isbucnire și atingerea scopului. Pentru a face pe nobil și pe burghes să credá ceia ce spunea cântecul jalnic și în­duioșător al țăranului frances, care muria de feme sau se nutria cu scorța de copac. Nous sommes hommes comme ils sont, et tout antant souffrir ponvons. et tout aussi grand coeur avons, cât au trebuit să lupte, sĕ muncescá și sé scriu acel omeni cu dor de inimă cari, ca cel două scriitori români mai sus citați, trăind aprope de țăran, îl vedeau sfârșin­­du-se, degenerând, desperând de toți și tote. Ceia ce am dori noi astăzi de la nișce amici ai țăranului români cum sunt d-nii dr. Ionescu-Buzeu și N. V. Leonescu—prie­tini adevărați cari nu le spun nici moși pe groși, nici din stele, nici nu le servesc mă­măliga viitorului cu mâncări de libertăți nemărginite dar tot viitor elnice,—ar fi stu­dii speciale asupra fie­cărei părți din a­­cestă mare și complicată cestiune a țăra­nului român, tabeluri elociate despre cele ce sufere, scene din viața lui de tóte­­ fi­lele, descripțiuni și portrete în culorile a­­devărului. Scrise cu dor, descrise cu căl­dură, durerile țăranului român vor găsi în fine in fată lumea fericită din țără, și chiar în sferele cârmuitore ecoul cel folositor și plin de bune urmări. Serviciul ce ar aduce asemenea scrieri ar fi mare, ar fi pute cel mai mare ce s’ar pută, în starea actuală, aduce po­porului român. Spuneți ce este astăzi țe­ranul român, pentru ca se sciă în urmă ce trebue să’l facem a fi. Tezele pentru obținerea gradului univer­sitar de licențiat în drept se urmără una după alta, la scurte intervale, înaintea Fa­cultății nostre. Subiecte peste subiecte se tracteza de candidați. Lucrul ne bucură , a­­vem însă­ră observațiune de făcut. De a­­­cum vra 5-6 ani, de când studenții ro­mâni la facultatea de drept din Paris lua­seră bunul obiceiu de a da în tesele lor de doctorat un loc destul de mare și drep­tului român în cestiunile ce tractau, stu­denții din Bucuresci răspunseră acestei fe­ricite inovațiuni printr’un alta care, pentru știința română, era și mai folositare, și a­­nume prin aceia că, luând uă cestiune de drept actual, din codicele de astăzi, nu uitau a studia cestiunea și din punctul de vedere al istoriei dreptului român vechiü. In partea acesta a lucrărei lor, viitorii ma­gistrați și avocați puteau se-și arate și mai bine priceperea la muncă și puterea originalității lor, de­ore­ce numai acesta parte nu o puteau găsi făcută gata în ne­numărații și mult amănunțiții comentatori ai codului Napoleon. Pentru partea acesta trebuiau cercetări personale, și spre desă­vârșirea acestor cercetări se cereau însu­șiri cari nu erau necesare la tractarea ce­­lor­l­alte părți. Acest bun și onorător obiceiu fu urmat vro 2—3 ani de candidații la licență. In-

Next