Romanulu, noiembrie 1887 (Anul 31)
1887-11-08
I anul al xxxi-le Voiesco și vei putea. ANUNCIURI Linia de 30 litere, petit pagina IV .........................40 bani L)etto „ „ „ „ III...............2 lei — „ Inserțiuni și reclame pagina III și IV linia . 2 „ — „ A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea ziarului. IN PARIS, la Havas, Lafpte et C-nie, 8, Place de la Bourse, LA VIENA, la d-nii Haasenstein et Vogler, (Otto Maass). LA FRANCFORT, S. M. la — G. L. Daube et C-nie, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America. — Scrisorile nefrancate se refusft — EXEMPLARUL 15 BANI * REDACȚIA STRADA DÓMNEI 2, ADMINISTRAȚIA STRADA NOUA, io Fundatore: C. A. ROSETTI Directore: VINTILĂ C. A. ROSETTI MARȚI, MERCURI: 8, 9 NOEMBRE 1887 Lumineză-te și vei fi. ABONAMENTE In Capitală și districte: un an 48 lei; sase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țările Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea oiarului și ofieiele poștale, LA PARIS, la Havas, Laffite et Cune, 8, Place de la Bourse, LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15, Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustave Croce, Via San Francesco de Paola (N. D.) 15, Geneva. — Articolele nepublicate se ard — BUCURESCI, 8 RAPCIUNE Fi vor multe proiectele de legi ce guvernul va presinta oamenilor în viitorea sesiune? E că uă întrebare ce, cu drept cuvent, cel cari se ocupă cu mersul afacerilor publice și-o pun de câtva timp, de când zgomotele de disoluțiune au mai încetat, și de când pare probabil că guvernul va petrece tot cu Adunările cele vechi și viitorea sesiune, întrebarea acesta ne-o punem cu toții, dar tot cu toții nu găsim la densa nici un răspuns. Nimeni din cei cari pot spune ceva nu a deschis gura pentru a declara că, deci vacanții au fost și încă destule, cei de la putere, nu au perdut vreme, ci mereu cu urechia și cu gândul țintă la păsurile fetei, ei au elaborat în timpul repausului parlamentar proiecte de reforme și legi cari se corespundă acestor păsuri și să le mulțămască. Nu s’a spus nimic; tăcerea a fost și continuă a fi completă și perfectă. N’avem prin urmare nici un pas, n’avem nici uă durere de care să suferim; înotăm în fericire, tote merg după dorințele națiunei. Miniștrii ca și deputații n’au avut ce să lucreze, deorece totul e lucrat, totul se presintă fără nici uă lipsă. Să fie are astfel? Să nu ne mai trebue are nimic ? Cine ar pute răspunde da la aceste două întrebări? Cine aravă curagiul să susțină că într’adevăr nu ne mai trebue nici uă reformă, că totul merge bine astfel cum merge astăzi ? Nimeni, căci nimeni uitându-se împrejurul nu se va simți în putere a susține uă astfel de afirmațiune. Suntem atât de departe de epoca în care nu vom mai avă trebuință de reforme, îmbunătățiri și muncă neîntreruptă, încât ar trebui să neauzită sfruntare aceluia care s’ar încumeta astăzi aproba uă asemenea monstruoșitate. Dacă dor nimeni în acestă țară nu crede în escelența stărei nóstre, toți prin urmare aștepta se véde cu ce vine guvernul înaintea țarei pentru a-i ușura greutățile, a-I tămădui rănile, a-I schimba legile rele sau nepotrivite. Intr’alte țări, unde regimul constituțional domnesce ca și la noi, ba încă cu mai puține libertăți și deci cu mai puțină răspundere pe capul miniștrilor, aceștia spun de mai î nainte cari sunt proiectele ce vor presinta Adunărilor. Acolo Ziarele guvernamentale publică studii asupra acestor proiecte, prepară terenul luminând opiniunea publică și produc prin discuțiunile lor un curent favorabil proiectelor ministeriale. Când ministrul vine apoi în Cameră spre a’și susține proiectul și spre a’i cere votarea, curentul este deja format, legea e studiată în tote tote părțile ei cu amănuntele și abundența cerută. La noi, unde libertățile constituționale sunt atât de mari și unde, prin urmare, atât de enormă este răspunderea guvernului, nici un curent nu se provoca. Stăm locului, unii în amorțire, alții în nedombilă. Așteptăm cu toții să vedem ce face guvernul. Ei deputații, sosind sau nesciind că guvernul are sau nu are proiecte de legi gata a le supune discuțiunilor lor, îndată ce Camerele au început ședințele lor, se pun pe interpelațiuni. Țăra ascultă aceste interpelațiuni cu atențiune, de vreme ce n’are altceva mai bun de ascultat. Nu i s’a spus dinainte nimic, nu i s’a explicat că guvernul are în cartenele săle cutare și cutare proiecte de legi, menite a îmbunătăți forte fiă starea țăranului, fiă pe aceia a alegătorului, fiă pe aceia a magistratului. • *•" •* Deci, pentru ce să voiască răul deputaților cari interpelăză pe rând guvernul în deosebite cestiuni ? Nimeni nu a interesat-o asupra altor cestiuni mai folositore pentru ea. Intr’un rând, vara trecută, Voința Națională ne spusese că, profitând de vacanțiele parlamentare, ea va începe publicarea unor studie obiective, cu totul obiective, asupra diferitelor reforme și îmbunătățiri pe care guvernul și partita sa aveau de gând să le aducă Adunărilor în viitorea sesiune. Luaserăm atunci act despre acesta veste îmbucurătore, și am așteptat, am așteptat să vâră și vă tomna. Nimic nu a apărut în coldnele Ziarului oficios! Polemicele au continuat cu mai multă înflăcărare; tonul acusațiunilor s’a ridicat atât de sus încât nu stim la ce sfârșit va ajunge, ci țăra aștăptă încă studiile obiective, cu totul obiective, ce guvernul avea de gând să publice asupra reformelor și îmbunătățirilor anunțate de Voința Națională. De aceia, dăcă acum, chiar de la deschiderea Adunărilor, șirul interpelațiunilor zgomotase și înferbîntate vor începe, nu oposițiunea va fi de acuzat, ci aceia cari nu aduc Parlamentului și fărei materii de discutiuni folositóre, practice și.... obiective. SERVICIUL TELEGRAFIC AL „ROMANULUI“ Paris, 6 Noembre. Turcia va ratifica convențiunea anglofrancesă sub condițiunea unei modificări care să preciseze și să confirme drepturile de suzeranitate ale Sultanului asupra Egiptului. Paris, 6 Noembre. Din sorginte oficiosă se desminte că consulul general Le Myre de Villers s-ar fi amestecat în afacerile interiore ale Madagascarului. Athena. 6 Noembre. Oă furtună, care a isbucnit pe costele nostre, a causat mari stricăciuni în portul Pireului și în oraș. Berlin, 6 Noembre. împăratul a putut să dea audiență astăzil mai multor persone. Soria 6 Noembre Prima locomotivă a sosit ieri la gara din Sofia. Cu acestă ocasiune a fost dat un banchet, la cari au luat parte principele Ferdinand și miniștrii. Constantinopole. 7 Noembre. Corespondentul Ziarului Daily News telegrafiază că față cu situația actuală, Rusia va căuta a se abține de la orice intervenire directa în Bulgaria. Ea se va mărgini a lucra pe lângă Portă pentru a obține intermediarea ei, dar față cu consiliile celor mai contradictorii. Sultanul rămâne neutru. Este convins că cestiunea bulgară se va regula singură. Paris. 7 Noembre. Astăzi s’a început procesul generalului Caffarel; n’a fost nici un incident de semnalat. Generalul se apără singur. Chicago. 7 Noembre In celula anarhistului Lingu, care a fost condamnat Zilele astea la marte împreună cu mai mulți tovarăși ai săi, s’a descoperit 6 bombe pline cu dinamită. Berlin, 7 Noembre. Se telegrafiază din Petersburg că poliția, în urma unor nour descoperiri , a arestat două ofițeri și trei lucrători tipografi, la care s’a găsit dinamită și proclamațiuni. Begrad, 7 Noembre. Cu privire la împrumutul ce este a se contracta, 20 milione au fost oferite de comptoarul de scumpt din Paris, Nationalbank din Berlin, banca din Anvers și banca din Liege, Berlin, 7 Noembre. Uă telegramă a doctorului Mackenzie constată că starea sănătăței principelui imperial al Germaniei a devenit mult mai gravă. Agenția Liberă. DIN DELEGAȚIUNILE AUSTRO-UNGARE Sâmbăta trecută s’a discutat în comisiunea delegațiunei ungare pentru afacerile străine, direcțiunea politică pe care comitele Kalnoky a urmat-o în anul acesta. A vorbit mai ánteri de Max Falk, raportorul comisiunei, și apoi cornițele Iulius Andrassy. Cornițele Kalnoky, cu privire la cestiunea bulgară, a răspuns : Mesagiul tronului zice că cestiunea bulgară nu este resolvată, dar în același timp indică și modul soluțiunei. Dânsul este convins că acestă soluțiune va avea aprobarea generală, nu numai a nostra pentru că ea corespunde și intențiunilor cabinetelor cu care suntem în legături de prietenie , și acesta este de mare importanță, deorece neacesta cestiune nu hotărăsce numai părerea nostră, ci orice soluțiune trebuie să se dea pe masă europeană, și deorece și după părerea noistră, orice intervențiune a unei singure puteri în cestiunea bulgară trebuie cu totul exclusă. Cornitele Andrassy a zis că din causa politicei urmate până acum s’a îngreuiat întemeierea unei stări definitive în Bulgaria. Ministrul admite că desvoltarea în Bulgaria, din causa mai multor flustreriie, a fost ținută în loc, dar tocmai acela, care urmărește cu atențiune desfășurarea evenimentelor, trebue să recunoiscă că Ia mijlocul acestor greutăți, și în parte tocmai din causa acestora, patriotismul și consciința de sine s’a întărit forte mult la Bulgaria și că fără aceste pedici, caracterul bulgar pare că n’ar fi avut ocasiune d’a se manifesta într un mod atât de pregnant. Tocmai împrejurarea că amestecul unei puteri streine ar fi împreunat cu pericole incalculabile, face ca cestiunea să fie cât se pote de delicată. Dânsul crede că s’a obținut un succes însemnat prin faptul că până acum și probabil pentru totdeauna, s’a înlăturat pericolul unui amestec străin și Bulgarilor li s’a păstrat libertatea desvoltărei lor interne. In ce privesce pe principel Coburg, ministrul zice că acest principe n’a fost candidatul Austro-Ungariei. Dânsul a cerut, nu’i vorbă, sfatul celor d’aici, și ministrul a ținut de datoria sea d’a pune în vederea principelui tóte greutățile la care are să se aștepte. Și în adevăr, la început principele a încercat să se țină strict pe tărâmul tratatului de Berlin, n’a isbutit însă să obțină confirmarea forței și consimțimentul puterilor. Dânsul s’a dus așadar în acestă țără nu în calitate de candidat al Austro-Ungariei ci de candidat al Bulgariei, și acestă împrejurare pare că îl crează o posițiune mai tare decât atunci când el ar fi fost sprijinit de vr’uă putere. Răspunzând la ultima întrebare a comitelui Andrassy, comitele Kalnoky a răspuns : Art. 3 din tratatul de Berlin asigură Bulgariei libertatea alegere, cere însă în același timp consimțimântul Porței și recunoscerea puterilor. De aci reiese în mod lămurit că poporul bulgar este liber să alegă pe principele său, și noi totdeauna am recunoscut acest drept și nu ne-am crezut în drept d’a cerceta dăcă Sobrania a procedat întocmai după cum prescria constituțiunea Bulgariei. Și în ce priveșce persona principelui de Coburg, alegerea adunărei naționale bulgare corespunde disposițiunei din tractatul de Berlin, cum că principele ales să nu aparțină vr’unei dinastii din marile state europene. Malanevoe este după d. Kalnoky d’a răspunde la întrebarea ce are de gând să facă guvernul austroungar în privința Bulgariei; tărâmul pe care s’a pus guvernul este că dânsul a recunoscut guvernul bulgar ca de facto dar că astăzi nu pote recunosce pe principele ca pe un principe legal pe tronul bulgar, și în consecință a și evitat de a întreține cu dânsul relațiuni oficiale. Tot ce pote fi folositor pentru interesele și propășirea poporelor balcanice, va avea sprijinul sincer al Austro-Ungariei, care și astăzil se străduiesce să facă și pe celelalte puteri prietenele acestor popore. In ce privesce cestiunea bulgară ca element de neliniște, nu se póte tăgădui, că ea este pretutindenea un izvor de neliniște în situațiunea generală și că disparițiunea acestei cestiuni de la ordinea Z^el ar însemna oă îmbunătățire simțită a acestei situațiuni; dar punctul esențial al acestei nesiguranțe și singurul motiv care, Zise d. Kalnoky, ne silesce pe toți la încordări extraordinare, tot nu se pote zice că este cestiunea bulgară. Pentru un ministru nu este bine să se dea la proorociri și de aceea dânsul se va abține. Dar dânsul crede că Austro-Ungaria și Germania, prin politica de pace ce au urmat de mai mulți ani, au făcut uă propagandă folositare, și că aliarea Italiei, care nu există numai din ultimul an, ci acum în situațiunea actuală, s’a manifestat numai într’un mod mai pregnant, precum și identitatea scopurilor, pe care le împărtășesc guvernul italian cu noi, și care ne face să complom cu orecare siguranță că politica nostră pacinică va fi sprijinită, tote acestea trebuiesc socotite drept factorii cel mai mulțumitori al situațiunei actuale. a SCIRI D’ALE PILEI Museul industrial din Craiova se va instala în școla militară din acel oraș, având ca director pe d. general Angelescu. * * * Vocea Botoșanilor află că mai mulți consilieri comunali ai orașului Botoșani nu vin la ședințe; din acestă causă discompletându-se numărul, nici nu se mai pot ține ședințe. * * * Mai mulți comersanți din Bucuresci, care au trimis obiecte la Eesposițiunea cooperatorilor din Craiova au fost chemați la cabinetul II al judecătorului de instrucțiune. D. jude-instructor a cerut informațiuni de la fiecare eesposant de sumele ce au plătit pentru obiectele trimise, cum anume le’au trimis și dăcă posedă chitanțe. * * *Vocea Botoșanilor află că d. general Arion cu ocasiunea inspecțiunei ce a făcut corpului pompierilor din Botoșani, s’ar fi eesprimat că daca starea de astăzi se mai prelungesce, atunci el va da ordine ca toți soldații ce compun corpul pompierilor să trecă în cazarmele lor, detașând astfel ómenii, caii și uneltele de la serviciul la care e destinat. * încăperi nesuficiente, rele, insalubre pentru soldați, mașinele și tote uneltele pompieriei eespuse tuturor intemperiilor ; caii neadăpostiți. Se zice că d. general Arion ar fi făcut raportul său în acesta privință arătând vncuria administrațiunei comunale din Botoșani, a lipsei de orice îngrijire pentru acest corp, pentru care comuna e obligată a’l înlesni tote cele necesare pentru că bună încarzamare a tot ce impune corpul pompierilor. * * * Enternatul secundar de fete din Berind nu s’a deschis încă. Se zice că ministerul n’are fonduri să facă mobilierul. * * * D. V. Gheorghian, ministru domeniilor, a invitat pe toți directorii sculelor de meserii să’l presinte memorii în privința modificărilor ce sunt de introdus în aceste școli. * * * D-nis Török și Bibicescu, ajutare de primari, visitând lucrările de la Bâcu pentru alimentarea orașului cu apă, sau de CURIERII TERAR VIUI IISUMAR.• N. V. Leonescu: Starea Țeranului român (Iași 1887). Amicii falși și amicii adevărați ai teranului. Ce se facem.— Tesele la facultatea de drept din Bucurescu și istoria română. Un obiceiu bun înlocuit cu un altul rău și păgubitor. Țăranul romăn ! Starea țăranului român ! Ce temă nesfîrșita care a servit la sute de politici și va servi de aci înainte la alte mii și sute, pentru a-și face nume și a se sui acolo unde tind ! Tóte figurile retoricei celei mai bogate și tot ceea ce deșteptâciunea și imaginațiunea au șoptit oratorului sau scriitorului, au fost fote, cu rost sau fără rost, înșirate pentru a se vorbi și scri despre țeranul român, despre starea lui, despre miseriele ce’l chinuia și despre fericirile ce au se plouă cu galeta asupra-i....— décá scriitorul sĕu oratorul vor fi aleși deputați pentru a pute pune’n lege cele ce acum scria séu cuvîntără. Fârâ îndoiala că, décá printr’un minune precare, s’ar înțărca oratorii sau scriitorii de a mai vorbi despre tiran, cel mai plin isvor de argumente și de discursuri ar seca în mintea lor. Și totuși, de ar fi să căutăm cu orecare băgare de somn în aceste sute și mii de discursuri, și de broșuri, și de volume cari s’au scris de la redeșteptare și pene acum asupra stărei țăranului român, de ar fi să căutăm, die, cari sunt cele scrise cu convingere, din inimă, cu adevărat dor de îndreptare, nu scin deardeca din sutele și din miile acestea vom alege câteva decini). Restul vor răsuna cu argumentele lor tot atât de rece și tot atât de monoton ca raportele cari se citesc la Cameră, în neatențiunea tuturor, când ele sunt privitóre la deslipirea sau alipirea a doué comune, ori la punerea a doua centime adiționale pe vadra de inscin ce licuid, flăci Intr’adevĕr, de atâta timp de când «țăranul român, Domnilor!“... «Starea lui, Domnilor!“ se aude pe tote gamele și de la tote tribunele, deci cei cari au vorbit și scris despre el, ar fi scris și vorbit cu dor de inimă, ar fi fost peste putință ca starea teranului să nu se fi schimbat spre bine în multe și în forte multe. Vorbim și scrim despre tiran pentru ca e uă temă facilă, potrivită la bogate desvoltări, propună a ne pune pe noi la luminósa ivelá, gata a ne salta sus acolo unde ne uităm cu jind ca se păunăză alții. Căldura, sinceritatea, mila, unite cu deplina cunoscere a cestiunei, a țăranului, a aptitudinilor lui, a vieței actuale se vede mai rar, ba încă forte rar,—rarisim, în raport cu noianul de broșuri, studie, discursuri de celea reci, nepăsătore, făcute pentru a fi făcute, éi nu pentru a contribui cu adevărată temeiniciă la îmbunătățirea cestiuei și stăreț țăranului român. De aceia, când le vedem unite la un loc aste frumóse însușiri ale oratorului sau ale scriitorului, pentru noi este cea mai plăcută datoriă a le semnala publicului și a da autorilor laudele ce merită.— Ori de câte ori, ne-au sosit scrieri de varte feluri,—dar tóte privitore la țăran,— ale dlui dr. Ionescu-Buzeu, medic al spitalului de la Curtea de Argeșli și profesor la seminarul de acolo, tot de atâtea ori ne-am grăbit a spune meritosului scriitor tot binele ce credeam și credem despre activitatea și cunoștințele sale. Pentru ce ? pentru că d. dr. Ionescu-Buzeu nu face ca marea, imensa majoritate a celor-lalțî cari, cum ziserăm mai sus, scriu despre țărani cum ar scri și despre Peruviani, ci scrie cu milă, cu dor,—și deci cu elocință. Nu e destul, mai cu sămă când e vorba despre acestă însemnată cestiune, nu e destul să aduci la cunoscința cititorului miserabila stare a țăranului de care atârnă viitorul țărel, ci și-l faci să se înduioșeze, se simtă adânc, să se cutremure și să iea parte la suferințele acestei «talpe a casei.» Altmintreli, prin enumerarea rece și săcă a acestor chinuri, nu văd ce deosebire de simțimente ar fi când cititorul studiazâ starea țăranului român și pe aceia a țăranului irlandez. Tot cu milă, cu sinceritate, cu căldură a scris despre starea țăranului și d. N. V. Leonescu (Starea Țăranului Romăn, Iași, 1887) într’un forte interesanta broșură, plină de elocință și adevărat folositóre cause țăranilor români. De ce ? Pentru că, pe lângă cunoscințe are și căldura comunicativă, are și puterea de a face pe cititor să se pătrundă cu deosebire de adevărul ziselor autorului. Pe d. N. V. Leonescu, noi suntem fericiți a-l număra printre adevărații prieteni ai țăranului român, căci scrie cu inimă. Pectus est quod disertos facit,—așa diceau bătrânii și nu greșiau în multe. Legea învoielilor agricole, legea poliției rurale, relațiunile țăranului cu administrațiunea, legea în genere față cu țăranul, sunt atâtea cestiuni pe care, deși pe scurt, autorul se tractăzâ cu inimă, cu căldură, cu un fel de elocință mâhnită care, mâhnind pe cititor, își atinge scopul. Astfel s’a purces pretutindeni pentru a se provoca neînduplecate și iresistibile curente în câtevă cestiune precare. Pentru ca să salți în sus opiniunea publică trebue să simți tu însuți salturile. In Francia, de la portretul clasic al miseriei țăranului francez din secolul XVII și pănă la proclamațiunea drepturilor omului în marea Revoluțiune, se numără cu sutele scriitorii și filosofii caril au lucrat asupra opiniunei publice, frământând cestiunea țăranului și alimentând într’una curentul care sfârși prin isbucnire și atingerea scopului. Pentru a face pe nobil și pe burghes să credá ceia ce spunea cântecul jalnic și înduioșător al țăranului frances, care muria de feme sau se nutria cu scorța de copac. Nous sommes hommes comme ils sont, et tout antant souffrir ponvons. et tout aussi grand coeur avons, cât au trebuit să lupte, sĕ muncescá și sé scriu acel omeni cu dor de inimă cari, ca cel două scriitori români mai sus citați, trăind aprope de țăran, îl vedeau sfârșindu-se, degenerând, desperând de toți și tote. Ceia ce am dori noi astăzi de la nișce amici ai țăranului români cum sunt d-nii dr. Ionescu-Buzeu și N. V. Leonescu—prietini adevărați cari nu le spun nici moși pe groși, nici din stele, nici nu le servesc mămăliga viitorului cu mâncări de libertăți nemărginite dar tot viitor elnice,—ar fi studii speciale asupra fiecărei părți din acestă mare și complicată cestiune a țăranului român, tabeluri elociate despre cele ce sufere, scene din viața lui de tóte filele, descripțiuni și portrete în culorile adevărului. Scrise cu dor, descrise cu căldură, durerile țăranului român vor găsi în fine in fată lumea fericită din țără, și chiar în sferele cârmuitore ecoul cel folositor și plin de bune urmări. Serviciul ce ar aduce asemenea scrieri ar fi mare, ar fi pute cel mai mare ce s’ar pută, în starea actuală, aduce poporului român. Spuneți ce este astăzi țeranul român, pentru ca se sciă în urmă ce trebue să’l facem a fi. Tezele pentru obținerea gradului universitar de licențiat în drept se urmără una după alta, la scurte intervale, înaintea Facultății nostre. Subiecte peste subiecte se tracteza de candidați. Lucrul ne bucură , avem însără observațiune de făcut. De acum vra 5-6 ani, de când studenții români la facultatea de drept din Paris luaseră bunul obiceiu de a da în tesele lor de doctorat un loc destul de mare și dreptului român în cestiunile ce tractau, studenții din Bucuresci răspunseră acestei fericite inovațiuni printr’un alta care, pentru știința română, era și mai folositare, și anume prin aceia că, luând uă cestiune de drept actual, din codicele de astăzi, nu uitau a studia cestiunea și din punctul de vedere al istoriei dreptului român vechiü. In partea acesta a lucrărei lor, viitorii magistrați și avocați puteau se-și arate și mai bine priceperea la muncă și puterea originalității lor, deorece numai acesta parte nu o puteau găsi făcută gata în nenumărații și mult amănunțiții comentatori ai codului Napoleon. Pentru partea acesta trebuiau cercetări personale, și spre desăvârșirea acestor cercetări se cereau însușiri cari nu erau necesare la tractarea celorlalte părți. Acest bun și onorător obiceiu fu urmat vro 2—3 ani de candidații la licență. In-