Romanulu, februarie 1888 (Anul 32)
1888-02-14
ANUL AL XXXII-LE Voiesce și vei putea. ANUNCIURI Linia de 30 litere, petit pagina IV ...... . .40 Detto „ „ .. .. III...............2 lei — Inserțiuni și reclame pagina III și IV linia . 2 A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea țiiarului. IN PARIS, la Havas, Laffite et Cune, 8, Place de la Bourse, LA VIENA, la d-nii Haasenstein et Vogler, (Otto Maass). LA FRANCFORT, S. M. la — G. L. Daube et C-nne, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America. . — Scrisorile nefrancate se refusii — Fimdatore: C. A. ROSETTI REDACȚIA STRADA DÓMNEI 2. ADMINISTRAȚIA STRADA NOUA, 10 EDIȚIUNEA DE DIMINEAȚA Directore: VINTILi C. A. ROSETTI BUGURESGI/13 FAURAR Din mai multe părți ale țărei primim scirile cele mai rele atât în ceia ce privesce lipsa de hrană a sătenilor cât și lipsa de nutreț pentru vite, cari p’alocurea au început se și morat de főme. Mulți din sătenii cari credea că nu se trecu iarna fără să aibă nevoie d’a face apel la guvern spre a veni în ajutorul lor, se găsesc astăzi în ajunul d’a nu mai avea cu ce să’și țină filele și așteptă cu nerăbdare ajutorul guvernului. Negreșit că ajutorul pe care’l aștepta sătenii lipsiți de hrană trebue și are să li se dea, caci pentru acesta guvernul este împuternicit printr’un anume lege. Dorim înse și stăruim ca acest ajutor să li se dea la timp, pentru ca astfel el să fie bine-venit și cu adevărat bine-făcător. țicem acesta cu atât mai mult cu cât se im din experiență câtă nepăsare se pune ori de câte ori este vorba de binele general, și în special de starea sătianului ; și mărturisim că ne temem ca nu și de astă-dată s’avem de înregistrat aceleași rele procedări, aceleași plângeri și aceleași nemulțămiri. Este deci de datoria celor de la cârmă ca să fie cu cea mai mare luare aminte în acesta privință, înfățișându ’și bine starea lucrurilor, punând tot interesul și desfășurând totu activitatea ce li se spote cerca în asemenea împregiurări. Sătianul nostru s’a obicinuit atât de mult cu răul și cu suferința, încât pare că nici nu’i mai vine să se plângă de ele. Ș’apoi el scie că mai întotdeauna plângerea lui nu este ascultată; de aci și cuvântul pentru care el preferă mai bine se sufere de cât se mai cere a i se face dreptate sau a i se aduce vr’uă ușurare în ale vieței. Astfel, când îl vorbesci de binele ce are să i se facă, prin cutare sau cutare măsura privitóre la îmbunătățirea stărei lui , când îi spui, huniora, că guvernul are să vie în ajutorul lui înlesnindu-I porumbul de care are trebuință pentru hrana de tóte filele, spre a putea eși din iarnă, —el mai că nu te mai crede și te privesce c’uă adevărată îngrijire, ca cum îl ar fi târnă să nu’i mai cadă în spinare noul sarcine și noul angarale. Așa a ajuns sătianul nostru afl, în urma atâtor încercări și așteptări, în urma atâtor rele și suferințe la cari a fost și este încă e spus. Fórte lesne deci se póte înțelege de ce mulți din săteni, deși găsindu-se în lipsă și amenințați să n’aibă hrana de tóte filele spre a putea eși din iarna, nu s’au gândit nici chiar să se adreseze la guvern pentru a le veni în ajutor. Dar, déci eî, fiă pentru un cuvânt, fiă pentru un altul, nu au făcut’o, pentru ce nu s’au îngrijit mai d’aprópe de starea lor acei cari le cunosc mai bine păsurile și nevoile, și cari sunt în contact direct cu dânșii ca cârmuitori al lor ? Pentru ce aceștia nu’ș’ au împlinit datoria, punându-le în vedere binefacerile lege prin care se împuternicesce guvernul d’a veni în ajutorul lor și d’a le aduce înlesnire, atrăgându-le luarea aminte asupra greutăților ș’a lipsei în cari se vor găsi, dăcă nu se vor îngriji la timp să’și procure hrana de care ar avea trebuință ? Pentru ce ? Pentru că omenii administrațiuil puțin se îngrijesce de starea sătenilor, de păsurile și nevoile lor. Avem uă iarnă din cele mai grele, recolta porumbului fu rea, mulți săteni lipsiră cu desăvârșire de hrană, nutreț, pentru vite nu se făcu din causa secetei celei mari, în multe părți sătenii, cari credea că vor putea eși din iarna cu puținul ce avea și ce putuseră agonisi, au început acum sa sufere din causa lipsei de hrană și vitele p’alocurea mor căci numai au ce mânca. Cum vom eși din iarna și ce au să facă sătenii până la recolta viitóre ? Și vitele lor, cu ce le vor mai putea nntii până la topirea zapetei și încolțirea ierbei? E că întrebările pe cari le punem, încheiând, și cari trebue să deștepte în fiecare cea mai mare îngrijire. SERVICIUL TELEGRAFIC AL „ROMANULUI" San-Remo, 12 Februarie. Pricipele imperial n’a avut a fi nici un acces de friguri. El s’a sculat la 3 și a £ S £MPLARUL 1q BAN» stat pâné la 5 ore. Dacá frigurile nu’i vor apuca mâine orice primejdie de complicațiune va fi considerată ca depărtată. Agenția Havas. ALEGERILE DE ERI ECĂ resultatul alegerilor făcute era la județele în care a fost balotagiu la colegiul NI . Covurnnî I. Nenițescu geveni. 367 voturi, ales Deșliu opos. 284 câfut Leonida Sterie opos. 18 voturi căzut Roman St. Zarifopol guvern. 147 vot. ales N. Ionescu videp. 82 vot.1 cadut Brăila M. Marghiloman opos. 331 vot. ales. Gr. Giani guvern. 291 voturi cadut. Tutova Iacob Fătnopol. 232 voturi ales 1. Godrescu guvern. 218 cadut Iași scriși 1228 votanți 1010 Al. Xenopol, guvern. 509 voturi ales C. Dumitrescu guvern. 526 voturi » George Krupenski guvern. 501 vot. » I. Tăcu guvern. 512 voturi ales C. Langa opol. 500 voturi cadut N. C. Aslanopol. 477 voturi câtut. Alex. Balș opol. 473 voturi » Al. Livaditi opus. 438 voturi » I. Nădejde socialist 20 voturi » buletine anulate 9 ---------■ [UNK] [UNK]Wll HI .......... ............. MARȚI, MERCURI, II, 15 FEBRUARIU 1888. Iluminizate și vei fi. abonamente In Capitală și districte, un an 48 lei; șese luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țerile Europei, trimestrul 15 lei se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea ziarului și oficiele poștale. LA PARIS, la Havas, Laffite et Cune, 8, Place de la Bourse, LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15, Fleischmarkt IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustave Croce, Via San Francesco de Paola (N. 0) 15. Geneva. — Articolele nepudicate se ard — AUSTRIA ȘI ROMANIA Sub acest titlu Neue Freie Presse se ocupă de relațiunile comerciale politice între Austria și România, ficând că între guvernele din Austro-Ungaria și România se urmeză de câteva zile convorbiri confidențiale în privința posibilității de a reîncepe negocierile pentru încheierea unei convențiuni vamale și comerciale. Încă din timpul căderei principelui Alecsandru din Bulgaria, care cădere a avut drept urmare oă apropiere politică între România și Austria, guvernul român a exprimat în mai multe rânduri către represintantul Austriei la Bucureșci dorința de a vedea terminat resbelul vamal. Dar propunerile au fost totdeauna așa de generale încât guvernul austro-ungar a trebuit să se mulțumască cu luarea la cunoșcință și să aștepte propuneri mai precise. In timpul din urmă guvernul român a arătat d’a dreptul dorința d’a reîncepe negocierile. Acesta procedare mai hotărîtă a cabinetului român probabil că stă în legătură pe de uă parte cu strânsele relațiuni politice în care a intrat România față cu Austro-Ungaria și cărora s’a dat espresiune cu ocasiunea aflărel d-lui Sturdza la Viena ; pe d’altă parte alegerile pentru Cameră au dat uă majoritate atât de eclatantă pentru politica d-lui Brătianu încât acesta acum și în cestiunile politico-comerciale nu se va mai simți atât de împedicat cum era mai nainte din causa fostei Camere extrem protecționiste. Zarul vienes arată apoi că doul dintre miniștrii români anume d-nii Aurelian și Nacu nu sunt favorabili convențiunea și fice că adevărații represintanți ai alipirei la politica puterilor centrale sunt d-nii Brătianu și Sturdza și că aceștia lucreza și pe terimul comercial pentru că apropiere de Austro-Ungaria... Dar oricum ar fi în timpul din urmă reluarea negocierilor a fost propusă de guvernul român într’un mod atât de categoric încât guvernul austro-ungar, care dorește din totă inima uă înțelegere politico-comercială cu statul român, a primit firesce să intre în discuțiune. Convorbirile, care au un caracter confidențial, se urmezá între guvernul din Bucuresci și represintantul austro-ungar, cornitele Goluchovski și ele vor dura încă câtva timp. Atât cel d’aici cât și cei din Bucureșci cunosc dificultățile ce se opun încheierei, mai cu semn în urma celor petrecute în ultimii două ani pe tărâmul politico-comercial. O nouă neisbutire a negocierilor probabil va produce un recela, care, având în vedere relațiunile politice dintre ambele state, ar trebui încongiurată cu orice preț. De aceia negocierile speciale pentru încheierea unei nnoi convențiuni comerciale vor începe numai atunci când se va stabili prin convorbirile confidențiale că înțelegere deplină în privința raselor încheiere. Obiectul de căpetenie în convorbirile de acum este convențiunea veterinară. Dacă România va lăsa la uă parte încheierea unei convențiuni veterinare, atunci Austro-Ungaria se va mulțumi numai cu uă convențiune pe baza națiunei celei mai favorizate. Dar dacă România va stărui pentru încheierea unei convențiuni veterinare, atunci Austro- Ungaria drept despăgubire va cere pentru industriile sale de export cel puțin o parte din acele favoruri vamale, care au fost cerute cu ocasiunea ultimelor negocieri. Aceste cestiuni fac acum obiectul actualelor convorbiri confidențiale, de la cari depinde de ca guvernele Austro-Ungariei și României vor începe sau nu negocierile formale pentru încheierea unei noui convențiuni comerciale. Aprecieri asupra discursului principelui Bismarck Le Figaro primesce din sorginte diplomatică uâ comunicare, care se încheie cu urmatorele rânduri : D. de Bismarck a declarat că nu are de gând se atace pe Francia și deore ce de trei ani încare a făcut de opt ori acesta declarațiune și disposițiunile pacinice ale Germaniei n’au fost de nimeni trase la îndoială, nici chiar la Berlin, n’avem nici un cuvânt d’al da acum mai puțin cresământ decât altădată. Der d. de Bismarck scie ce face. Dânsul scie că Rusia va fi nevoită să facă propuneri Franciei, și afirmă că are să pună două milione la granițe (ceia ce este exagerat). Aci se ivesce că întrebare, la care nu este ușor de a răspunde. Ce va răspunde Francia la propunerile Rusiei? Nimeni nu pate sei. Să nu se creadă énse, că acestea sunt primele propuneri de acest fel. Astfel de propuneri s'au făcut încă în Martie 1887. A fost însă vorba numai de uă înțelegere, iar nu de un tratat. Negocierile au ținut puțin și n’au isbutit. Ce sorta vor avea acum propunerile cari se vor face în curând? Nimenea nu scie și décá ar sei cineva, ar comite uă crimă contra patriotismului, déci ar spune. Un lucru însă se pote spune mai dinainte că aceia cari vor avea atunci onorea d’a veghia asupra destinelelor Franciei, vor avea totd’auna în vedere falnicul respuns pe care l’a dat Gambetta în asemenea împrejurări generalului Skobeleff. Generale, noi nu ne mărităm nici uă dată fără zestre. Nevoie Vremia constată mai ăntâiă caracterul pacinic al al discursului principelui Bismarck și apoi scrie : Ca să ropésca Rusiei vara, acesta numai Rusia o pate, dar nu principele Bismarck. Egemonia Germaniei nu ïnsemneza slăbirea Rusiei; acesta va urma numai din orbirea și apatia nostră. Groznica respundere pentru greșelile nóstre de mal năinte trebue să întărescă energia nostră. In oposițiune cu Germania, noi am acceptat de multe ori cu manile încrucișate ca să facă alții treburile nóstre și ca prietenia germană se ne apere contra oricărei eventualități. Discursul principelui Bismarck este pentru noi un puternic avertisment, de aceea este de prisos și păgubitor d’a arăta contrazicerile și d’a a ne certa pentru socoteli, pe care nu le plâtesce nimenea. Presintele ne mână la viitor, nu la trecut. Rusia și Germania pot trăi în pace pe baza situațiunei actuale astfel după cum a presintat-o principele Bismarck. Nelațiunile ruso-germane Wossische Zeitung scrie în [acesta privință urmatorele : In adevăr chipul actualelor relațiuni între cele două imperii nordice este atât de posomolit cum nu mai pate fi în timp ce pacea este menținută, și dăcă principele Bismarck printr’uă singură trăsătură de creion transformă chipul într’unul vesel, luminos, acesta dibăcie face onore atât artei sale cât și iubirei sale de pace, dar portretul nu câștigă nimic natural. De la un semn al Țarului atârnă resbelul sau pacea. Este scrtit că domnitori mai pacimci decât Alecsandru III prin influențe care față cu autoritatea autocratului sunt nimica, au fost împinși în resbele funeste. Frideric cel mare a jistă dată că în unele împregiurări resbelul nu atârnă de la M. S. Regele sau împăratul ci de la «Maiestatea seu întâmplarea». Astă-nouă întâmplare în sine neînsemnată pate deslănțui un resbel general, on singură scânteie pate produce cea mai pustiitare esplosiune. SCIRI D’ALE DI LEI Lupta crede că îndată după constituirea Camerei primul ministru va fi interpelat asupra scandalurilor de la Afilul Elena Domna. Cu acesta ocasiunea vrea să dea un vot de blam ministrului Sturdza, de care chiar d. Brătianu ar vrea a să scape acum. * * * Se afirmă Indreptățea din Buzău că cea mai mare parte din cari au luptat contra colectivitâței la aceste alegeri, sunt amenințați cu bătaia de câtre agenții primarului, astfel că bieții omeni se văd siliți sé umble cu revolvere în buzunar ori sé se culce séra uâdată cu gainele spre a evita spargerea capului lor sau altă schilodire. * * * Esposițiunea cooperatorilor din țară fâcându-se anul acesta la Brăila, s’a și luat măsuri pentru construcțiunea localului. * * * Curierul financiar află că d. M. Leon, fostul tovarăș al d-lui Th. Mandrea va deschide în Bucuresci un casă de bancă și comision cu un capital de 200.000 lei. * Epoca spune că d. I. Brătianu ar fi declarat regelui că întregul cabinet se retrage. Regele ar fi spus d-lui Brătianu că nu ii pute primi demisiunea înainte de deschiderea Camerei. * * * Se pretinde ca oposițiunea va susține candidatura d-lui C.I Brătianu la președinția Camerei. * * * Al douilea secretar al legațiunei ruse d. * * CURIER LITERAR SUMAR: Ilin Nicolescu, Scala Modernă și Principiul Național (introducțiune la organisarea învețămmntului național) tesă pentru licență în litere si’n filosofie (Bucuresci, 1887). E ca un lucrare bizară, cu multe și însemnate merite și nu cu puține defecte. E lucrarea unui licențiat in litere al facultății din Bucuresci, care lucrare își va ave locul ei propriu, caracteristic, unic, printre cele-lalte țese, serbede și neserbede, cari s’au susținut pene asta<fi Înaintea Facultății bucurescene de litere și filosofia. Ceia ce se póte afirma de la ’nceput, cu un adevĕr pe care tesa d-lui Nicolescu 1 certifica la fiacare pagina, e ca Scala Modernă ș i Principiul Național nn festgejusdem farinae cu diferitele subiecte tocite și hârșite cari s’au susținut de mii de ori, și pentru a 1001 ora se susține și se va susține și de prestuții sed viitorii licențiați ai Universității nóstre. E un merit, și póte cel mai însemnat, acela de a fi eșit din făgașul adâncit de atâția pene acuma. Pote ca d. Nicolescu nu numai ca a eșit, dar s’a și depărtat pre mult. E altă cestiune. Principalul e ca a făcut ceva al lui și numai al lui, chiar daca acest ceva e forte puțin universitar. Și mai e că nici n’a copiat, nici n’a înțeles pe dos pe autorii ce consulta, nici nu s’a tutuit și pocit în conducerea unor idei ce profesa — bune soarele e altceva — ceia ce ținem a constatat că’l înțelegem când scrie românește, lucru care, după cum va aduceți aminte, nu ni se întâmplă totdeuna cu d-nii licențiați ai Facultății de litere și filosofie din capitala Bucuresci. Și să notăm de la început: în contra d-lui Ion Niculescu eu unul eram prevenit în urma citirea unei broșuri a d-sele în care era vorba tot despre pedagogia naționala și care nu ne satisfacuse de loc. Prevențiunea mea crescu și mai mult deschizând tesa și vânând crupe, titlu și falsul titlu, nisce rânduri forte bombastice prin carinoul licențiat și închina tesarea poporului român care i-a inspirat și stârnit (logic ar fi fost stârnit î și inspirat, pentru ca a stârni va sedică a da primu impuls, er a inspira va se <fi ca a doua serie, întreruptă sau neîntreruptă, de impulsuri bine determinate); deci, care i-a «stârnit și inspirat» cugetările cuprinse în lucrare. Acesta dedicațiune începe cu un bombastic: «Fluviul își trimite apele sale mari, fiindcă de acolo le are, eu închin cugetările mele poporului etc. etc.» un fel de Fortunum Priami cantabo et nobile bellum, cum e ’n Orațiu și care fără greș indispune pe cititor. Deci, două prevențiuni aveam în contra d-lui Ion Niculescu : broșura în care pedagogica (termenul e al d-nii sete) și acesta dedicațiune. Ei bine, spre marea mea mirare, spre adevărata mea mirare, cele 113 pagine ale d-nii sale au biruit cu desevîrșirej^repet , cu deseverșire, aceste două prevențiuni. Lucrarea sea citesce cu înlesnire și se citesce cu folos. Vezi în fiecare pagină că autorul e e plin de subiectu seu. D. Niculescu trebue sé fi citit peste măsura de mult, póte chiar (rarisima imputatiune !!) pré mult asupra pedagogiei. E tenor și nu și-a digerat âncâ subiectul, așa ca într’un fir, chiamat a întinde pânda pedagogiei asupra principiului național domnia sea tot va lâsa locuri neacoperite și cute îndestule. Asta énse nu’, impedică a’și posede subiectul pe deplinși a ne da destule probe despre acesta. Până la pagina 60, d. Niculescu ne espune cum sta pedagogia, cum a stat, cum trebuia sa stea dupa principiile scólei naturaliste (Froebel, ajuta, nu scâlcia sufletul copilului în desvoltarea lui naturala, completeza, nu tăia). Discuțiunea, espunerea, părerile sale nu sunt date lămurit, pricepi și te interesezi de subiect. Autorul vorbesce cu căldură, și pentru a te face, nu numai se credi, dar chiar să te mișei, citind ceia ce el îți spune, d. Nicolescu intrebuinteza vorbe pre multe, unele necesarie, altele de prisos. Pécatu esce prin bilșug. Păcatul e ușor. Noul licențiat este entusiast și nervos, și la gândirea ca unii vor trece, așa, nepăsători, peste cele scrise de dânsul, el se înferbînta, se irită și în acesta lăudabila mânia, egregius furor, se silesce prin multe vorbe a combate de mai ’nainte nepăsarea viitorilor cititori. De altmintrel,"acesta căldura pe care o observi în lucrarea d-lui Ion Nicolescu îi face și bine și roü. Maresce interesul ce cititorul va simți pentru espunerea d-nii sale, și’i pricinuesce și câte-va pocinoguri —ușore cnse și șăgalnice. Întâiu, îl face să uite câte ua dată legiuitul respect ce ce noi, tinerii, datorim somităților. D. Nicolescu, fanatic pentru adevărurile naturalismului și evoluționismului în pedagogia, convins la estrem de bunătatea acestor adevĕruri, nu póte sâ-și închipuiascâ că altă lume, alți cugetători ,sé fia de păreri contrarie, pe cari sĕ lâ apere cu același foc cu care dina sea apâra pe acestea. De acolo, supărate calificative ca «pécatese și culpabile», hărăzite acestor sisteme «cari nu respecta intențiunile naturei și sting spontaneitatea și desvoltarea originala a individului (pag. 41)». Al doilea,—și acest pocinog e șǎgalnic—acesta iubire nețărmurită pentru subiectul său maresce personalitatea juvenila a autorului, și vedem aparând pré descul ce noi îl cerem într’una dor în justă măsura celor cari judeca fără toiag și fara «mustruluire dascalicesca». Dupa numele lui Pestalozzi, Herbart, Weissmann, I. H. Fichte, Draper, apare și cuvântul ei. Pare bizar, dar nu te supăra. Licitul ad astra! Oricum ar fi onse péné la pag. 60, esposițiunea și argumentațiunea merg lămurit, cu prisos de vorbe dar bine. De la 60 încolo, până la 113 unde e vorba de pedagogia la noi, continuitatea are soluțiuni, d. Nicolescu devine vag. In schimb, daca este sa numaram pasagiele desvoltate, vom gasi nu puține bine-cugetate, bine spuse, ba chiar cu felocința, cum e buniora la pag. 66, unde ne vorbesce de psihologia populara, de estetica poporului asupra carora entusiastul tenor atrage atențiunea pedagogilor și a filosofilor. Chaouin, ultranaționalist la pag. 62 unde e vorba de vro câteva talente române adi in strainétate de patria, noul licențiat nu închide pedagogia româna cu un mur al Chinei, ci voesce ca ce ni se potrivesce se luam din străinătate (pag. 76) și’n special de la Suedia, pentru pedagogia câreia d. Nicolescu nutresce, și cu drept cuvânt, un deosebita simpatia. Cuvintele adresate corpului didactic, ca factor principal în educațiunea și luminarea poporului, pleca dintr’un escelenta intențiune, cr cele ce ne spune despre «atmosfera sociala» (Taine : temperatura intelectuala) în sens pedagogic» conțin adevăruri ce le vedem in ființa și în mișcare pe tota diua. Ceia ce nu văd bine și ceia ce me făcea se scriu mai sus că d. Nicolescu devine vag și obscursul Heraclit , cel mai splendid filosof-poet, nu’i putem da, noi modernii, calificativul de obscur, cum face d. Nicolescu la pag. 6) — sunt principiile de cari ar voi d. Nicolescu să fie condus pedagogul român în alcătuirea unei pedagogici care se convină firei nóstre. Se va dice pare că acesta lucrare ar servi ca «introducțiune» la un plan de pedagogia și câ, prin urmare, nu aci ar fi fost locul acelor principie. Nu cred , și le aștept în viitorea lucrarea ce ne va da tenorul autor. Până acum, stim că ele sunt natural luse și evoluționiste în sens pedagogic și câ, adoptate, bietul clasicism va cade pentru a nu se mai scula D. Nicolescu e fârâ milă pentru mult oropsita clasicitate greco-romana. Pentru a termina, îmi rămâne a mai nota un terminologia filosofica în cele mai multe rânduri reușita, ași dice cu un termem al d-nii sale ca are «claviatura» bună. Unele vorbe cnse nu sunt fericite ; de ce «reformatoric» și nu «reformator»; verbele: «intenționez», «comodiseză» «pedagogisez», fac rea audului; proposițiuni cară se conformeze învățâmântul cu legile stabilite și cu prefacerile cosmice pentru a se forma inteligentele superiore ale națiunei în mod intenționat» nu ne mulțumesce prin însuși pretențiunile sale ; ci «ideile cari se comunică cu ușurință prin vapore, trenuri, prin telegraf etc.» le credem inadvertențe. D. Nicolescu ne-a dat probe multe cari ne fac a crede în mai bine la d-na sa. Am dus mai sus ca lucrarea nu e tocmai universitara, pentru că în unele pagine autorul si polemiseaza întocmai ca un simplu gazetar și vorbesce de lucruri actuale cari sunt ânca în discuțiune și cari au aparatorii și detractorii lor. Nu e vă crima, e u o simplă constatare ce facem. Supara-se-va de densa noul licențiat ? Pentru ea și pentru intriga acesta recensiune, lua-va și d. Nicolescu condeiul în mâna și trântine va în Voința Națională un colosal «Răspuns d-lui Gion», ca d. I. Pitiș care mai alaltâ eri, pentru a -și apăra Areopagul său, cita D'ale Carnavalului, comedia lui Caragiali (vorba : strașnic tachinezi), cl mie îmi spunea cu deosebită amenitate ca am fost bet când i-am citit cartea ?? Aștept. Gion.