Romanulu, septembrie 1888 (Anul 32)

1888-09-12

ANUL AL XXXTI-LE­AWâBE Voiesce și vei putea. ANUN CIURI Linia de 30 litere, petit pagina IV ...... . .40 bani Cetto „ „ „ „ III...............2 leî — „ Inscrsiunî și reclame pagina III și IV linia . 2 „ — „ A se adresa­ IN’ ROMANIA, la administrațiunea­­ ziarului. IN PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8. Place de la Bourse LA VIENA, la d-nii Haasenstein et Vogler, (Otto Maass). LA FRANCFORT, S. M. la —­­ L. Daube et C-nie, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America — Scrisorile nefrancate se renusti — Fundatore C. A. ROSETH EXEMPLARUL 15 BA­NI REDACȚIA STRADA DOAMNEI 2, ADMINISTRAȚIA STRADA NOUA, 7 Directore: YINTILÄ C. A. ROSETTI BUCURESCI, 11 BRUMAREL Ce fac diferitele grupuri politice, ce fac alegătorii față cu viitorele a­­legeri pentru Corpurile legiuitore? Unde sunt întrunirile, unde sunt consfătuirile cari ar trebui să pre­­ceda aceste alegeri? Este adevărat că vedem să v­ă mișcare în spirite și că adevărată îngrijire din partea alegătorilor; este adevărat că toți par a fi neliniștiți și c’asceptă c’uă mare nerăbdare di­­solvarea Corpurilor legiuitore; este adevărat, în fine, că țăra voea ce să fie pe deplin edificată asupra situa­­țiuneŭ și să’și spună cât mai neîn­târziat cuvîntul sĕu, făcând ast­fel să înceteze oă stare de lucruri de transițiune și nesiguranță ; — dar a­­cestă nelinișce și îngrijire a alegăto­rilor, dar acesta legitimă dorință a țăreî n’ar trebui să se mărginască numai la nisce sbuciumări și svârcoliri ne­­putinciose, la nisce simple manifes­­tațiuni in petto. Datoria cetățanului, interesul ale­gătorului cere ca el să și lupte pen­tru apărarea drepturilor sale. Și, în acesta privință, trebue să mărturisim că el nu ’și a cam făcut datoria, nici nu ’și-a cunoscut in­teresul. Almintielea nu ne am putea ex­­plica nepăsarea pe care a avut’o mai în­tot­dea­una, față cu exercitarea dreptului său de alegător. In contra acestei nepăsări ne am ridicat și ne ridicăm și a<el> cerând alegătorilor să arate­ mai mult inte­res și să fie mai geloși de dreptu­­rle lor. Alegerile pentru Corpurile legiui­tore nu sunt departe. Pentru ce alegătorii nu se adună la întruniri și nu se consfatuesc din vreme ? Pentru ce, la rândul lor, diferitele grupuri politice, nu se hotărăsc să spună alegătorilor care are să fie a­­titudinea lor în viitorele lupte elec­torale și cu ce programă se vor în­fățișa înaintea lor? Pentru ce atâta întârziere și a­­tâta puțin interes, când viitorele a­­legeri sunt menite să definescá uă întrega situațiune și să hotărască nu numai luptele nóstre, ci și chiar de viitorul țărei? Tóte acestea sunt atâtea întrebări cari așteptă un răspuns și de la cari depinde sorta viitorelor alegeri și, prin urmare, isbânda unora sau altora în lupta ce se va încinge în totă țara. Am avut destule lupte electorale în viața nostru constituțională , am trecut prin multe încercări și am fost supuși la multe neajunsuri din causa nepăsărei nóstre. Experiența trecutului ar trebui deci să ne serve astăzi tuturor de învă­țământ în luptele ce se mai pregă­­tesce încă și’n calea pe care avem s’o parcurgem în viitor. Ține-vom soma de acesta expe­riență și năi­ vom să ne folosim de învățămintele ei ? Ne oprim la acestă întrebare și încheiam, Zicând tuturor alegătorilor și tuturor grupurilor politice : puneți­­vă la lucru, întruniți-vă, consfătuiți­­vă și spuneți ce voiți, căci Ziua se apropie. SERVICIUL TELEGRAFIC AL „ROMANULUI“ Petersburg, 8 Septembre Țarul și Țarina au sosit la Elisabetgrad. Li s-a făcut un mare ovațiune. Paris. 8 Septembre Escadra germana a sosit în golful Jouan. Atena. 8 Septembre Torpilorii italieni au sosit în fața Pi­­reului. Restul escadrei este așteptat. Co­răbiile italiene au avut uă primire forte rece în tote porturile Greciei. Atena. 8 Septembre Guvernul grec a prescris un doliu de trei­­ file, cu ocazia morții d-lui Lombar­des, ministru de interne. Sofia, 8 Septembre D. Darnici, agent diplomatic al Serbiei, a asistat ieri la balul palatului. Sofia, 8 Septembre Știrile Ziarelor cari spun ca din ordinul d-lui Stambuloff, mai mulți deputați ar fi fost arestați, sunt cu totul false. Petersburg, 9 Septembre Gazeta de Moscova duce ca nici un în­voială asupra vre­ unei cestiuni nu s’a în­cheiat la Peterhoff. D. Herbert de Bismarck făgăduise numai să sprijinescă, în ore­ care limita, reclamațiunile Rusiei în privința Bulgariei, dar de atunci, Germania a dec­larat ca nu pute să întrebuințeze nici un presiune asupra Austriei. Berlin. 8 Septembre Gazeta Germaniei de Nord desminte că publicarea testamentului lui Frederic III se va face în curând. Post zice din parte­ I, că testamentul lui Frederic nu există. Berlin, 9 Septembre. Gazeta Germaniei de Nord declara cu­ m mai totul neîntemeiată știrea relativa la apro­piata numire a unui nou ministru de co­merț care ar avea de scop să descarce pe principele de Bismarck de acesta func­țiune. Viena. 9 Septembre Corespondența Politică constata după cererea telegrafica a d-lui Pirosanat, care lucrăza ca representant al reginei Natalia, că textul publicat până acum ca fiind a­­cela al documentului remis de regina Na­talia Consistoriului din Belgrad e cu totul inexact. Acest document va fi publicat la timpul dorit. Berlin, 9 Septembre Monitorul armatei publică un ordonan­ța imperiala relativa la edițiunea noului regulament pentru exercițiile infanteriei fă­cute după indicațiunile împăratului Fre­deric. Ordonanța zice că noul regulament tre­­bue sé largesca instrucțiunea pentru tre­buințele luptei, menținând în același timp vechia ordine în disciplina. Imperatul ordona menținerea rigurosa a prescr­ipțiunilor regulamentului. Se va pe­depsi orice abus prin licențiarea. Constantinopole, 9 Septembre. Via Varna.—înaintea semnaturei defini­tive a convențiunii Suezului, Porta va pro­pune puterilor să semneze un protocol se­parat ce se va anexa la convențiune care constata și reînoiesce drepturile Porței a­­supra posesiunilor săle de pe costa occi­dentala a mării Roșie, adică care dă un adevărată interpretară articolului Zece a convențiunei Serului, așa de straniu tra­vestită de d. Crispi. Se crede în general că Italia va refuza să semneze acest pro­tocol. Constantinopole, 9 Septembre. Via Varna. — Figaro e oprit în Turcia, pentru articolul său asupra cheltuielilor Sultanului. Paris, 10 Septembre. Figaro, asigură că comandantul Renard a descoperit în sfârșit motorul care per­mite să se cârmuiasca balenele. Roma, 10 Septembre. D. Elena, sub-secretar de Stat, a rostit la Arangi un discurs care constată ca pro­vocarea la ruperea negocierilor comerciale cu Francia nu a pornit de la Italia și care demonstra că răspunderea întrăgă e a Fran­ciei. Paris, 10 Septembre. Scirile din Afganistan anunță ca rescu­­lații inaintăzi asupra Kabulului. Circulă scirea ca Emirul e forte bolnav. Viena, 10 Septebre. Principele de Galles a sosit dimineța. El a primit la 11 ore visita împăratului și la amiazi acea a arh­iduc­elui Rudolf. Principele s-a dus la unu, îmbrăcat cu uniforma regimentului său austriac la pa­latul imperial spre a mulțumi împăratului pentru numirea s­a ca șef de regiment, a­­poi a înapoiat visita Arh­iducelui Rudolf și comitelui Kalnoky. El va pleca mâine sora cu împăratul la Belovar, unde va asista la marile manevre. Viena, 10 Septembre. Împăratul Wilhelm va sosi la Viena la 4 Octombre și va descinde la castelul Schoenbrun. Paris, 10 Septembre. D. D. Carnot și Floquet au plecat în Normandia. Li s-a făcut ovațiuni. Sofia, 10 Septembre. Principele plecu la Bazardjik. El va mer­ge în urma să asiste la marele manevre de la Ihtiman. Londra, 10 Septembre. Daily­ News semnalând recenta plecare a unor emigrați bulgari din Odesa la Bu­­cureșci, crede că ei se supun probabil u­­nui cuvănt de ordine al șefilor revoluție-3 Paris, 10 Septembre. "Asasinul Schm­acher"a fost esecutat di­­minăța. El a arătat mare curagiu. Madrid, 10 Septembre. Mai multe furtuni au pustiit mai multe puncte din Spania. Se semnală cu mari ne­norociri. Sofia, 10 Septembre. Guvernul a autorizat convocarea sfân­tului Sinod care nu a fost întrunit de două ani. Ședințele vor începe la 13 Septembre. Agenția Havas. INCIDENTUL MASSUAH Acest incident, în ce priveste pe Francia și Italia, pare a fi aplanat. Nu tot același lucru se pote zice în privința Greciei și a Italiei, fiarele din Atena ridică plângeri din causa sj tratamentului la care sunt supuși ce­­­­ticenii Greci în Massuari, dintre care unii ar fi fost sechestrați și espul­­sați de către autoritățile italiane. Ba Le Messager d’Athénes amenință chiar cu represalii stăruind pe lângă gu­vern d’a lua măsuri d’a împuțina nu­mărul Italienilor, cari se găsesc cu miile în Grecia. Prezența escadrei i­­taliane la Pireu în apele greceșci este privită în Grecia ca uă amenințare. La acestea Neue Freie Fresse ob­servă : Noi credem că cel din Atena ar face bine să nu se joce cu focul și să nu mai încuragieze pe grecii din Massallah de a se opune la plata im­­pozitelor, iar guvernul italian ar tre­bui să retragă flota s­a. Când s’a făcut la Toulon mobili­­zarea escadrei de reservă a Franciei, guvernul italian a trimes corăbiile sale spre Orient pentru ca, după cum asigură Opinione «prin îndepărtarea flotei de la țermul italian se dove­­desc­ intențiunile sale cu totul pași­­nice în privința politicei externe». Acum s’a început la Toulon de­ MERCURI, 12 SEPTEMBRE 1888 Lumineză-te și vei fi.­­ ABONAMENTE Capitală și districte, un an 48 lei; sase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. ntru tote țerile Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea­­ zi­arul­ui și oficiele poștale LA PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8, Place de la Bourse. LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 16, Fleischmarkt. IN ITALIA, la d dott. Cav. Gustave Croce, Via San Fran­cesco de Paola (N 0.) 15, Geneva. — Articolele nepublicate se ard — sormarea escadrei de reservă a Fran­ciei și prin urmare există nici un motiv acum nu­mai de a mai ține flota italiană în Levanta. Gestiunea papală Catolicii germani au ținut anul acesta uă mare întrunire la Freiburg și cu acestă o­­casiune s’au ocupat mai vârtos cu Gestiu­nea romană. Intre altele s’a luat în acestă privință urmatorea resoluții ne : 1. Adunarea generală exprimă din nou convingerea că restabilirea su­­veranității teritoriale a sfântului scaun este oă necesitate indispensabilă pen­tru independența lui și pentru deplina libertate și independență în guvernă­mântul bisericei, și că ori­ce putere mirană instituită de Dumnezeu lu­­crază în adevăratul său interes și pentru restabilirea ordinei sociale sdruncinate dacă sprijinesce din tote puterile pretențiunile ridicate de sfân­tul părinte. 2. Adunarea generală regretă în special măsurile cele mai m­oi ale guvernului italian contra sfântului scaun, și înainte de tote disposițiu­­nile proiectului pentru un nou cod penal italian, care atacă drepturile scaunului apostolic, și se alătură cu totul la scrisarea episcopilor întru­niți la Fulda către sfântul părinte datată la 29 August a. c., esprimând în același timp cea mai caldurosa mulțumire înaltului episcopat pentru acesta puternică inițiativă întru spri­jinirea sfântului scaun. 3. A 35 Adunare generală a cato­licilor din Germania exprimă cea mai intimă mulțumire pentru deosebita căldurasa primire ce a făcut Emin­­sen papa Leo XIII pelerinilor ger­mani cu ocasiunea ducerei lor la Roma. Asociațiunea internațională Congresul din Veneția Se scrie din Veneția Ziarului La l­iforma din Roma: Congresul anunțat pentru jumătatea lu­­nei lui Septembre, va avea un însemnă­tate mai mare de­cât aceia care se pre­vedea. Muncipiul prepara în onorea membrilor congresului iluminațiuni pe piața San­ Mar­­co, serenate pe Canal Grande, preumblări la Fadova, la Stra. S’au acordat congresiștilor facilități spe­ciale pe căile ferate și pe vagonele socie­tăților de navigațiune. Acest congres pentru proprietatea lite­rară este datorit inițiativei Asociațiunei in­ternaționale din Paris. Președintele acestei asociațiuni, înainte de a pleca la Veneția, a rugat pe M. S. Regele Umberto de a primi numele de Soț-Protector al Congresului, după­­ cum au primit Regele Belgiei, Regele Portugaliei, Regina României, Principele de Galles, Domnul Garnet. Congresul se deschide la 15 Septembre în sala dei Pregadi, în palatul dogilor. ---------------------------­ SCIRI D’ALE PILEI Frăția din Focșani denunță pe fostul prefect N. Soveanu ca în timpul adminis­­trațiunei sale, pentru ca se scape pe un tener de armata permanentă, l-a presintat pe acesta ca unic fiu, de­și mai sunt frați și surori. * * * In Botoșani a apărut un ziar liberal­­conservator cu numele : Sentinela. * * * Cursurile școlelor primare din Botoșani, abia deschise la 15 August, au fost sus­pendate pénă la 15 Septembre. Causa care a provocat acesta măsura, este epidemia de anghină și scarlatina ce bântue de câtâ­­va vreme orașul. Aceste bule bântue de aprope două săp­tămâni numitul oraș și în special biele prea populate și nehigienice, subur­­balici­­mea și altele. Mortalitatea causata de a­­ceste maladii variază între 4—6 decese pe zi­• * * D. Teodor Văcărescu, noul nostru mi­nistru plenipotențiar la Viena, va pleca în curând sâ -și presinte scrisorile sale de a­­creditare împăratului. * * * D. C. Radu a fost reales membru în con­siliul comunal din Bacău. * * * Vulturul din Caracal ne spune că In Ziua de 24 August a avut loc un duel cu pistolul, între d. căpitan I. Ghisdavescu din regimentul 19 de dorobanți, și d. N. Angelian directorul Ziarului Vulturul pen­tru un articol prin care d. Ghisdăvescu s’a credut insultat. S’a schimbat câte doue lovituri cu glon­țul de fie­care fără nici ua urmare regre­tabilă. * * * In Caracal Zilele acestea, a fost com­plectă lipsă de monede de argint, așa că orășenii erau siliți pentru a putea schimba câte un hârtie de 20 lei se plátescá câte un leu și doui. * * * Citim in Democratul din Ploiesci : Am spus despre faptele unui primar sbir, de la comuna Dârmănesci, anume Tanase Popescu. Administrația, în loc se ’l revoce , pro­­tejază și îl încurajeza să ’și răsbune în tot felul asupra locuitorilor cari au reclamat contra lui printr’un număr de 14 petițiuni. El a mai bătut și pe următorii locuitori: Pe Tudor George Măslină, a doua ora. Pe Călin Niță Bucică l’a bătut chiar în Primărie. Pe Tudor Dumitru Telerez asemenea, pe timpul nopței. FORȚA ROMANULUI 12 SEPTEMBRE 2 STRIGOII NUVELA DE EMMY ROSSI Femeile răspunseră : o Lao, tu scii prea bine cu decá vrul să mergi pe drumul cela trebuie să fii ispășit de tóte păcatele, căci acolo e domnia strigoilor. Cu un rîs sgomotos răspunse Lao la a­­cest îndemn. . Of, bunule și mare Dumnedeule, strigă de vă dată Lao eimpoerul, care era plin de vin, de la Dumineca mare, mai bine de 30 de ori m'am împărtășit. Și la urma urmei am mare plăcere ca să dată cel puțin înaintea morței mele, să mă încre­dințez cu ochii mei daca intr’adevăr sunt pe acolo drăcușori de cari totă lumea tot spune multe și mărunte. Aprópe de trei săptămâni de când mă tot preumblu în fie­care sără pe acestă țarină, ve jur ca n’am vădut nici uâ dată măcar, dar nici ua dată cel puțin pe un drăcușor, care să’și numere banii săi la razele lunei, după cum v’am auzit mal­adincuri șoptindu-vă una alteia. V’ași ruga numai să’mi faceți un bine să’mi arătați drumul ce merge către a­­ceste duhuri necurate și mă jur pe viața mea că ași dori să le cânt numele Zilelor săptămânei. Flăcăii toți tăceau, fetele énsi Ziseră tóte speriate : — Să nu te pui nici uă dată la încer­care cu dracu! Lao, lasă acest gust, nu te arăta atât de voinic când e vorba de dracu. Dumnezeu a făcut nișce lucruri și dihănii pe cari noi nici nu le ferm și de cari trebuie să avem frică! Haide Lao cu noi, lasă pe coriganți în pace să-și urmeze danțul lor înainte, pe stâncele unde dânșii locuesc. — Cum, joca ? întrebă mirat Lao, dar cine le cântă ca să danțeze? — Ei jocă la zuzuitul vântului de nopte, care sufla peste câmpiile întinse și la cron­cănitul pasărilor de nópte, cari sbera și se acațâ de toți arborii, îndată ce spiri­tele ies la iveală. La o dede din umeri cu dispreț. — Frumósa musică, halal, n’ai ce-i Zice, Zise el rîzând. Ași dori și eu vă dată semi prind gustul, să mi-l pun pe strigoi se mi jace la sunetul musicei mele creștinești. El, me duc pe câmpiile unde se zica că sunt și am să le cânt melodiile cele mai frumóse și pe cari le știu mai bine. Pe când vorbea, el și-a scos cimpoiul, s-a îndreptat la gură și s’a încercat să scotă din el sunetele și cântecele cele mai frumose. Apoi se îndreptă în­spre cărarea, care strălucea la lumina lunei ca uă dun­gă albă pe câmpul umbrit și întunecat. Femeile tóte își făcură de trei ori sem­nul crucei. Tóté tremurară de frică, și nici bărbații nu fură mai curagioși, nici unul nu-i urma, ci toți in fuga cea mai mare, scoborâră dîmbul cu frica în spate. Numai Lao, singur, singurel, mergea tot înainte fara cea mai mică șovăire, plin de curaj, intonând mereu din cimpoiu. Cu cât pășea mai departe, cu atâta prinse la cu­ragiu mai mult, suflarea sea deveni mai puternică și sunetul instrumentului sea de­veni mai pătrunzător. Mergând tot așa, a trecut peste jumătate din câmpie, până ce a ajuns la mormintele Druizilor, locul unde se zice ca eoriganții se adăpostesc. De uă data i se păru că aude niște șapte dulci și tainice, cari se făcură din ce în ce mai sgomotase și puternice. La început ele semănară cu pliscuitul unui izvor, mai pe urma ele șopotiră ca mer­sul unui rîu, și pe urmă de tot ele de­­venirâ atât de puternice ca urletul unei mări. In același timp se auzi din aceste sgomote, niște cuvinte cari pârău că es din mijlocul unor rîsete, din mijlocul unor țistuiri amenințătore, oftăzi adânci, cârîituri de cucuvaie; se mai auzea și un sgomot care semăna cu acela ce-l produc frunzele uscate cari cad tomina la pământ. Neliniștit și tremurând, Lao voinicul își plimbla ochii în tóte părțile, la drepta, la stânga, în sus, în jos peste țarina cea în­tinsă. O sudare rece îi acoperi fruntea sa cea brăzdată adânc, simțea că piciorele i se muie, nu mai putea înainta. Limba în gură i se uscase, tîmplele îl zvâcneau, mâinele îi tremurau nervos, urechile îl vâriau. Trestiile din balta ce se afla pe cămpiă, păreau ca sunt însuflețite ele luară dife­rite forme infernale. Unele erau prefăcute în chipuri cu mai multe capete, altele a­­veau trupul negru de tot ca smala și cu niște ochi roșii ca para focului. O parte aveau code lungi în loc de pictare, să sa­mă niște code mari ,răsucite în diferite feluri. Printre ele o sumedenie de șerpi, șopârle și balauri mari se târau, împleticîndu-se unii de alții. In altă parte a bârței o gră­madă mare de șoreci și gusgari rodeau niște copăcei, a căror frunze dedeau un miros pătrunzător și grețos. Vacile se înmulțiră, zgomotul creștea, parcă ar fi fost un ocean turbat, care ferbe și mugește. Era un spectacol îngrozitor. Luna ce până atunci fusese ascunsă în nori, apăru de o dată și lumină acest ta­blou. Lap, alb ca zăpa­da, fără cea mai mică picătură de sânge în obraz, la vede­rea acestor grozăvenii de pe un țipăt sfâșie­tor. La m­ază-nopte, la miază-zi, de­­ spre­ râsare și până la sare-apune, înaintea lui, în dosul lui, pretutindenea, hăt departe, nu puteai cuprinde cu ochiul, câmpul era plin de coriganți, stafii, strigoi, vîrcolaci, și nici Rusaliile pocite nu lipseau. Pâlcuri, pâlcuri soseau, nu știai de unde și nu le vedeai nici capătul lor. Mai mult mort de­cât viu, Lao voia să se dea îndărăt și s’o apuce la sanata sa, dar.... era deja târziu; în zadar.... acesta sumedenie de duhuri îl înconjură, nu mai avea în­cotro, și tóte spiritele începură cu­iel de fel de glasuri, țipete, vaete, croncă­nituri, răgete și urlete se audira : — A da! acesta-i vestitul cimpioier din Corneville, acesta-i dor care în fie­care nópte ne cerceteza, acesta-i care dorea în în astă-sară să ne cânte creștinesce, iar noi se jucăm după el ! Lao rece ca ghiața încercă se’și facă semnul crucei, și’și mișcă buzele ca se spue un «Tatal nostru», dar nu mai avu timp. Cu putere nevâzută și tainică îi cu­prinse brațul și’i astupă gura. Spiritele se înghesuiră din ce în ce mai mult, îl înconjurară și țipară cu un ton batjocoritor. —­ Al nostru ești de acuma Lao, al nostru, nu ne vei mai scăpa. Tu nu ești ispășit, nu, tu de beat ce erai spuneai că est! curat și împărtășit. Se crede că uita­se și de sărutările și hârjonele ce le-ai fă­cut cu femeia arendașului, pe când acesta lipsea de acasă. După un moment de tăcere: — El cântâ­ne, cântâ­ne, cimpoierule, cântă strigoilor ! Lao se sbâtea ca un pesce, împins de o­ putere magică, își apropie cimpoiul de gură, începu să cânte și se tace. Unul dintre duhuri, îl desfăcu brâul, un altul îi smnuci baiderul și de câte ori voia sé înveteze sâ se mai odihnescá, spiritele nu-l dădeau răgaz și tot îi da mereu zor, țipând cât le lua gura : — El cântâ-ne, cântă-ne, cimpoerule, cântă strigoilor ! Și Lao cânta mereu, și eoriganții învâr­tiră uă horă pene ce Zorile se iviră peste țarina cea întinsă. Din ce în ce cimpoiul cânta mai încet, piciorele de abia îl mai finea pe Lao. Cântatul unui cocoș se auzi în depăr­tare și ca cum ar sclipi din ochi, tote di­­hănile, toți strigoii, toți șerpii dispărură. Istovit frumosul Lao se aruncă la pă­mânt. Cimpoiul cazit de lângă buzele sale, brațele îi atârnară în jos pe piciorele sfă­râmate de ostenela, capul îl se aplecă pe pieptul sâu fără suflare. Din depărtare se mai auzea țipetele co­­riganților: — Dormi, dormi în pace Lao, ai cântat de acu coriganților, i-ai venut jucând. Nu vei mai conduce în vecinicie hora flăcăi­lor din sat!

Next