Romanulu, februarie 1889 (Anul 33)

1889-02-23

d í * ANUL AL XXXIII-LE Voiesce și vei putea. ANUNCIURI Linia de 30 litere, petit pagina IV . . ...................40 ban De«° r „ » „ HI.............. 2 lei — „ inderb­inl și reclame pagina III și IV linia . 2 „ — A se adresa: IN ROMANIA, la adm­­inistrațiunea ffiarului. *N P­ARIS, la Havas, Lai lit­e et C-nie, A Place de la Keurso LA VIENA, la d-niî' Haasenstein et Vogler, (Otto Mttass) ka. FRANCFORT, S. M. la — G. L. Danbe et C-nie, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și Amelia — Scrisorile nefrancate se refasă — SSÎEI­s ESEMPLARUL 15 BAN REDACȚIA STRADA DOAMNEI 2. ADMINISTRAȚIA STRADA NOUĂ, 7 Fundatori:: C. A. ROSETTl Directore: VINTILA C. A. ROSETTl îCdițiunea íle­­ii­uine sít Luminéza­te si vei fi: / fi A­B­O­N­A­M­E­N­T E jfii: Capitală și districte, un an 48 lei; sose anul 24 soi; tru' "'// luni 12 lei; uă lună 4 lei Bénim tóte fenie Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea dianului și oficiile postale LA PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8, Place de la Bourse, LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15, Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustave Croce, Via San Fran­cesco de Paola (N. 0 ) 15, Genova. — Articolele Republicate se ard — BUCURESCI, 22 FAURAR Darea în judecată «a ministerului Ion Brătianu sau a miniștrilor anu­me responsabili din cabinetele Ion Brătianu», a fost votată de Cameră cu 101 voturi contra 41. Ne am spus părerea asupra dărei în jude­cată, am spus în nenumărate rân­duri ce credem despre regimul trecut și n’am șovăit un moment d’a denunța publicului abuzurile și fără de­le­gile ce se săvârșeau­ protestând din tóte puterile nóstre, fără a cruța pe cel cari trecea ca cel mai intimi al noștri prieteni. Că s’a întrebuințat tererea spre a împedica întrunirile publice, lucrul a fost recunoscut de însăși C. A. Ro­­setti care cu energie a protestat con­tra celor petrecute la Basel, la Or­­feu etc. Contra faptelor de la 14 și 15 Mar­tie, contra arestărei deputaților, am fost cel d’anteiü cari ne am ridicat vocea și am contribuit din tote pu­terile nóstre la resturnarea celor cari «au exercitat printr’un sistem de bande de râs­făcători, plătiți din fondurile publice, acte de violență și de bru­talitate contra ziariștilor din oposi­­țiune, mergând până a’i maltrata și a le devasta localurile». Cu tote acestea am crezut că nu era bine a se face procesul întregei viețe politice a d-lui Ion Brătianu și a se a­­duce la baza j­ustiției cabinete întregi, a­­vând aerul mai mult de a face procesul unui partid de­cât al unor vinovați. Astă­zi ne aflăm înaintea unui fapt împlinit, comisiunea de infor­­mațiuni a fost alesă și peste Zece Zile ea va trebui sâ ne comunice re­­sultatul primelor sale cercetări și sâ ne spună care anume persona este vinovată și pânâ la ce punt acusa­­țiunile aduse sunt întemeiate. Așteptăm sâ ni se spună ce parte de respundere pate cădea pe acea clientelă a d-lui Ion Brătianu, de care ne vorbea d. Carp și care, după ac­tul de acuzare, a făcut afaceri per­sonale cu ocasiunea rescumpărărei unor linii de drum de fer și înfiin­­țarea Băncei Naționale. Din parte-ne vom fi cei d’anteiü care vom cere ca cei vinovați, dacă se vor găsi, sâ fie trași la râs­­pundere, pentru ca actualii și vi­itorii represintanți ai națiunei sa­cre că timpul clientelelor a trecut și miniștrii viitori se potă cârmui fără a fi siliți sâ satisfacă asemenea pofte murdare.­­ Aflându-ne deci, dupa cum am spus, in fața unui fapt împlinit, datoria noistră este d’a nu mai perde timpul în zadarnice discuțiuni spre a sti dacă era sau nu oportună darea în­udecată a miniștrilor ci numai de a căuta să tragem folose din cele întâmplate. Și acele folose nu le vom putea avea acum de­cât făcându-se uă se­­rios o cercetare asupra gestiunei fie­cărui ministru, spre a putea spune națiunei, aducândui dovezi că cutare personá a făcut sau a tolerat abu­­zuri, dar că cutare a fost calomniată și că merită încă totä încrederea și stima nosträ. Rusia și afacerea din Afga­nistan La Petersburg sunt privite și co­mentate cu mult interes cele ce se petrec la hotarul Afagnistanului. Dacă campania întreprinsă contra emirului Abdurraman s’ar termina chiar cu învingerea acestuia, Rusia, așa se crede în cercurile politice, nu va face resbel în Asia, căci are nevoie ca tóte puterile sale sa fie concentrate în Europa. Acesta este causa pentru care En­­gh­leza, aflând despre intenția Rusiei, a sfătuit în secret pe emirul ca să se pună pe picior de resbel față de Rusia. Dar și Rusia observând ceia ce se face contra el, la rândul său a luat tóte disposițiile necesare pen­tru a zădărnici cele ce se prepară contră­ I. Generalul Komarov, cu adjutan­tul său, colonelul Levașev a primit ordin ca să blocheze imediat cu tru­pele aflate sub comanda sea tale punctele amenințate de la frontieră. Astfel, la caz dacă emirul va da asalt, armatele Rusiei sunt atât de bine pregătite în­cât la Petersburg se crede mult că ele de îndată vor zdrobi trupele Emirului. Astfel în­cât dacă dânsul va a­­taca cel dintâia, Rusiei asta i-ar veni la socotală căci ca dânsa sâ intre în Afganistan și sâ se resboiască aici, ar fi pute fatal pentru soldați ruși. Până ce emirul va manifesta în­­tr-un mod mai mult platonic, și Ru­sia se va purta pacinic. Dar se asigură că dacă Emirul va ataca serios, atunci Rusia fără dar și pute, întâmplase ori­ce, va înainta în țară și nu va eși de­cât învingătore de acolo, pentru a termina că dată cu acastă afacere ș’a putea să fie liberă cu desăvârșire în acțiu­­nele sale din Europa. D­e ast­fel armata emirului nu se urcă de­cât la 5000 soldați, cea regulată, ci împreună cu toți resculații ca la 20,000 suflete, rau organisate și fără muniții indestulatare. Cât despre puterile armate ale Ru­siei în Afganistan, Novoie Vremia spune că acolo sunt ca la 75 mii soldați ruși cu vă sută tunuri. SAMBATA, 23 FEBRUARIU (11 FEBR. st. v.) 1889 Relațiunile Germaniei cu Engliteza Visita ce împăratul Germaniei va face reginei Engliterei. Am vorbit deja de zgomotul răspândit în presa europena cu privire la visita ce va face împăratul Germaniei reginei En­­gli­erei. Era acum ce mai citim în acestă pri­vință în L'Indépendance Belge : Zgomotul despre că visită ce îm­păratul Germaniei ar face reginei Victoria, prin luna lui Maia sau Iu­­nia, începe a se acredita. Pare că Wilhelm II este hotărât a face acestă visită, și faptul este de­sigur intere­sant. Compania violentă întreprinsă în contra lui sir Robert Morier, ro­lul compromițător pe care Germania a făcut să-l joce aliații săi englezi pe costa orientală a Africei, au pri­cinuit în Englitera nemulțumiri, pe cari acum împăratul voieste sa se îm­pace prin visita sea. De almintrelea, pare că în regiunile oficiale engleze nu se doresce mai bine de­cât de a se primi mâna care este gata a se întinde. In adevăr, Standard, organul oficios al cabinetului Salisbury, pri­­mește scirea despre visita împăratu­lui aprope cu entusiasm. El asigură că aclamațiunile cu care Wilhelm II a fost primit la St.­Petersburg, la Viena și la Roma în anul trecut, «vor fi tot atât de spontaneie și de populare» și cu ocasiunea venirei sale la Londra. Plăcerea ce va simți regina pentru a -și vedea nepotul va fi, dupa acastă foiță, tot atât de mare ca și mulțămirea poporațiunei brita­nice, care va primi óste pe fiul ne­norocitului Frederic III cu același titlu ca și regina. Standard este încredințat că acastă visită va face sa dispară micile neîn­țelegeri cari s’au produs între cele două țări și cari de altmintrelea, «nu însemnază nimic pe lângă legăturile de rudenie cari unesc pe cele două Cărți și legăturile de interes cari u­­nesc pe cele două popore». Precum se vede, cabinetul Salisbury este cu totul dispus a uita încurcăturile ce-i face Germania pe costa africană și Samoa, precum și atacurile în drep­­în contra lui sir Robert Morier, a­­tacuri înfățișate acum două luni de Câte­va Ziare independente ca «u­ insultă făcută chiar națiunei engleze, în persona ambasadorului său». După Standard, ar fi chiar uă de­ferență pentru Germania că guver­nul englez ar fi pregătit marile mă­­suri militare de cari va sesiza Par­lamentul peste câte­va zie­. Este îndestul de firesc. zice el, ca Germania, încordându-se sub grava sarcină a înarmărilor sale, sâ se i­­rite câte uă dată de avantagiul ce ne asigură, din acest punct de ve­dere, situațiunea nosträ insulară. Dar Englitera nu uită că este, ca și Ger­mania, una din popiterele păcei Eu­ropei, și nu voesce sâ nu ia sar­cina ce i se cuvine și partea sea de răspundere.... «Acestă parte are sâ’și ia asupră’și, și acesta nu pate de­cât sâ întărască și mai mult bu­nele relațiuni între cele două State». Ar fi cu greu de a arăta mai lă­murit că guvernul englez, pregătindu­­se să .și fortifice armata și marina caută a fi plăcută Germaniei și a se pune în stare de a juca rolul pe care d. de Bismarck l-a desemnat forțelor en­gleze în cas de complicațiuni inter­naționale. In tote cozurile, ziarele radicale engleze cari acuzau acum în urmă pe lordul Salisbury că este «servito­rul devotat al politicei bismarkiane», n’au sa tacă în urma unor articole, ca cel din Standard. De altmintrelea, ori­ce ar Zice Stan­dard, nu pare că opiniunea publică engleză sâ fie tot atât de gata ca și presa oficiosă a perde din vedere ul­timele cause cari au dat naștere la răcala dintre cele două târî. Ori­cât de antigladstonian este Times, care a păstrat libertatea sea d’a vorbi în cestiunile internaționale, continuă d’a blama cu energie procedeurile Ger­manul pe costa africană, imputân­­du -e revoluțiunea din Uganda și tóte neajunsurile ce misionarii englezi și interesele engleze suferă în acastă parte a lumei, pe când cu înțelege­rea anglo-germană privitore la blo­care. Se pare că Times exprimă un simțământ forte general, când pro­­testază în contra complesențelor in­ternaționale, cari compromit atât de mult prestigiul Englitezei și siguranța supușilor săi în Africa, mență contra încheierei acestei le­gături între uă prințesă germană și un principe rus, și Ze ce că ar fi un batjocură, ar fi a­desonora Germa­nia și religia evanghelică dacă pen­tru pofta d’a se face domnitare, uă fiică a Germaniei și-ar părăsi le­gea sea. Așa ceva nu s’a auzit încă și ar fi trist ca Germania sa permită a­­cesta în același timp când Rusia a­­menință cu distrugere protestantis­mul german. Germanii și Rusia Mai Zilele trecute se respândise scirea că principele moștenitor al Ru­siei s’a logodit cu principesa Alix de Hessa. Scirea acesta s’a desmințit apoi mai târziu. Afacerea însă probabil că va da prilej d’a se schimba chiar note di­plomatice. Riar­ul Kreuzzeitung scrie cu veche­ Espediția Acsinov Sch­ile ce sosesc la Londra con­firmă lucrul că espediția condusă de Acsinov s’a sălășluit pe castele ma­rea Roșie, la Sagallo, și c’acolo au arborat drapelul rus. Sagallo este teritoriu francez, dar după tratatele ce s’au încheiat între guvernele din Londra și Paris, gu­vernul francez numai atunci va pu­tea lăsa în posesiunea rușilor ținutul Lagallo, când la acesta și-ar da în­voiala și Engli­eza. In cercurile diplomatice de la Lon­dra se crede că espedițiunea Acsi­nov va da cause de încurcături di­plomatice, va provoca chiar pute și un conflict. Este greu de crezut, Zic englezii, că stând rușii în Lagallo, conficte seriose să nu se întâmple între el și locuitorii d’acolo. Se crede deci, că pentru a înpe­­dica acesta, guvernul francez îl va provoca pe Acsinov ca se părăsască teritoriul francez. SCIRI D’ALE PILEI înalta curte de conturi a luat disposi­­țiunea de a strânge, spune România Li­beră de erl será, pentru înlesnirea verifi­cării anilor de serviciu, condițiile de pri­mirea salariilor de la tote autoritățile pu­blice, și măsura ne pare nemerita pentru controlul certificatelor sale. * * * Din Tulcea aflăm că d. Leonida Sterea a fost condamnat ieri pentru provocațiune la 3 luni închisore și 300 lei amendă. * * * D. general Manu, ministrul de resbel, aflăm că se ocupă actualmente cu reor­­ganisarea trupei sanitare militare. Scopul ce d. ministru de resbel urma­­resce este crearea agentului sanitar-rural, cerut de tote autoritățile nóstre medicale. * * loc Ministrul de resbel bulgar a făcut uă comandă de­uă sută de mii de cisme pen­tru armata bulgară. Acastă comanda a luat’uă d. Müller, re­­presentantul unei fabrice din Austria. * * * D-na Stolojan, chemată în grabă la Nissa pe lângă tatăl d-sele bolnav, a plecat a­­laltăeri sâră. * * * Bugetul ministerului de finance, prezin­­tat Camerei, este mai mic cu suma de 912.872 lei de­cât cel din anul 1888— 1889. * * * Un laborator pentru verificarea pe cale chimică a productelor de comestibile va fi instituit în curând în capitală, dupa mo­delul aceluia ce funcționază la Paris. * * * D nil C. Brătianu, C. T. Grigorescu și Paladi s’au abținut ieri de la vot. Miniștrii Carp, Maiorescu, Marghiloman și Manu n’au luat parte la vot, nici n’au venit pe la Cameră. ♦ * * Consiliul de miniștrii s’a adunat orl di­­mineță spune Eom. Liberă pentru a lua uă decisiune în privința legii asupra țuicii, a cărei economie este mult sdruncinata prin reducerile escesive de taxe votate a­­laltierl. E proba că se va aștepta amendarea din nou prin Senat, fără de care or legea este inaplicabilă și se va retrage, or dacă legea se va menține se va cota să se creeze re­surse noul suplimentare pentru a se astupa golul făcut în buget.* ** Eri s’a depus pe biuroul Camerei rapor­tul comitetului de delegați relativ la vân­zarea bunurilor statului în loturi la țâ­­rani. Se fixază pe Marți Ziua discuțiunei. S’au încins până acum următorii d-ni deputați pentru a lua cuvântul: G. Panu, G. Paladi, N. Ceaur-Aslan, N. Ionescu, C. Dobrescu (Argeș) și alții. * D. Pake-Protopopescu, primarul capita­lei, a mers dinpreună cu mai mulți ingi­neri de au visitat filtrurile prin care trece .apa de­­ conducte și care vor fi modi­ficate. * * * Lupta de asârâ­dă urmatorea informa­­țiune : 1­. N. Fleva s’a dus ieri la d. G. Ver­­nescu și s-a propus să se proclame șef al liberalilor, căci toți liberalii vin sub d-sea. * * * Eri d. N. Fleva spune Epoca s’a recon­ciliat cu d. Nicolae Blaramberg, intimién du’i mâna cel d’ânteiu în incinta camerei deputaților. * * * Eri sâră, în salonele d-nei și d-lui Gr. Șuțu, elita bucureștanâ ’și-a dat întâlnire la balul costumat, la care au conviat-o lar­­gu­roșii patriciani. MM. LI. Regele și Regina au onorat cu prezența Lor acastă superbă petrecere. MM. LL. au sosit la orele 10 jum. * * Ministerul instrucțiunei publice a espe­­diat circulari către revisori, direcțiunile școlelor, și decanii facultăților pentru c­u­­legerea datelor necesare înființarei unor ± * FORȚA ROMANULUI 23 FEBRUARIU 39 OMUL CU DIAMANTU DE P. COQUELLE Loyas forma centrul bandei, fiind sufle­tul, motorul și capul. El combina planuri, conducea espedițiu­­nile, da fie­cărui rolul său, și inspira to­varășilor sa­ uă încredere fără margini. Greffins ii servea ca ajutor său, pentru a zice mai bine, de călăuză, de spion. Acest tenor, îmbătrânit în rén, instruit, politicos în manierele sale, îmbrăcat în tot­­deauna dupa cea din urmă modă, posa în gentleman. Era introdus prin societățile a­­lese unde se deosibea prin eleganță și e­­ducațiune. Noü Proteu, soia sâ ia tóte formele și sâ-și sucască spiritul dupa cerințele tutu­­ror situațiunilor. Peste tot era luat drept un tânǎr de familie, trăind din venitul său și, prin cercurile ce frecventa cu asidui­tate, nimeni nu se gândea cu­­ ajutorul lui Logas, brațul drept al acestui mare hoț. Mulțumitâ acestei posițiuni, el informa pe stăpânul său, asupra a ori ce se petrecea în rîndurile «high-life» din New-York, deci îndrăsnețul réu­făcător rar pierdea uă oca­­siune d’a face u­ bună lovitură la eșirea unui bal de gală, da sili casa de fier al u­nei prăvălii sau d’a despuia prin jucător fericit care se întorcea de la cercul său cu buzunarele pline de aur și de banc­note. Solas nu omora fără motiv pe victimele sale și de­și era de acord cu locotenen­tul său asupra acestui principiu, adică­­ că morții nu vorbesc, totuși se gândeau că un cadavru e un indiciu compromițător și mărește crima fără a spori câștigul ja­fului. Din acesta casé nu trebue ca cine­va sâ credá că ei se dau înapoi din fața asasi­natului; când era trebuincios pentru sigu­ranța s­a, Logas nu simțea nici un scru­pul a înfige pumnalul între castele unei victime recalcitrante. Acesta se întâmpla rar; cu tote acestea nu trecea nici un an fără ca Loyas și o­­menii bandei sale să nu adauge câte­va omoruri la bilanțul deja greu al pasivului lor criminal. Cât pentru cei­l­alți patru hoți, pe cari îi am vedut întruniți în pimnița casei lui Rodrig, ei ascultau orbesce și seconda pe șeful lor în loviturile unde trebuia uă pu­tere musculară mare pentru a favoriza is­­bânda întreprinderea, sau când trebuia sa atragă atențiunea poliției spre un atac si­mulat. Să ne întorcem la Greffin, gentlemanul bandei. Când sosi la porta casei lui Loyas, planul său era conceput în spiritul său, liniele generale erau trase, remânea nu­mai de a găsi mijlacele secundare și a ese­­cuta planul în întreg. Creierul hoțului, fertil în espediente nu se rotăci mult în căutări zadarnice; găsi drept și bine, și se puse îndată la lucru. In fond, Greffins era nemulțumit de pu­țina iportanță ce Loyas afecta d’al da față cu cei­l­alți tovarăși. Fie­care vedea din ei în el pe ajutorul puternic și indis­pensabil al șefului. De ea servicii mari Spaniolului, și cu tote acestea el refuza de a acorda concursului său uă parte mai mare din hoiiele lor de­cât aceia pres­crisa prin regulamentele tovărășiei. Din a­­cesta cauză Greffins suferea in secret; cu tote acestea ideia d’ași râsbuna nu’i tre­cuse nici vă data prin cap , și’ntr’adever­ită resbunare séü uă trădare ar fi fot tot atât de fatală lui însuși ca și șefului séu­­ amendoui erau tot atât de compromiși și a­­poi Greffius nu se simțea în stare a lucra fară Loyas. Își înneca așa­dar necazul în el și aștepta cu răbdare ca Spaniolul să devină mai drept seu mai recunoscător. Refusul categoric și chiar injurios al ban­ditului relativ la esplorațiunea trecerei se­crete, deșteptă in inima lui Greffins senti­mentele ostile pe cari vocea prudenței le înăbușise. Fu forte simțitor față cu ceia ce el considera afrontul șefului său, și din momentul acela credu că vede dispărând ori­ce sorți d’a câștiga vr’vă data un rang superior în banda lui Rodrig. Vedindu-se legat pentru tot­d’a­una de ua situațiune pe care o credea prea mică în raport cu capacitatea sea, lua d’uă data eroica ho­­tărîre d’a rupe legăturile sale, d’a se des­face de tovărășie, întâmple-se ori­ce cu el. Cu tóte acestea nu va pleca fără a’și răs­­buna pe Logas, și ocaziunea furtului dia­mantului îi părea propice pentru a juca un renchiu stăpânului său. — Voi fura ei 100.000 de dolari, își zise el mergând pe ulițele metropolei a­­dormite; voiü lua înaintea stăpânului ș’a lui Davis. Apoi voi­ părăsi America cu primul vapor ce va pleca în Italia, și a­­colo vom­ duce uă viață liniștită și cin­stită, necunoscut și fericit din produsul a­­cestei bune fapte; căci nu pate fi un faptă mai bună de­cât a fura pe un hoț? Încântat de logica s­a de ua moralitate mai mult de­cât îndoelnică, Greffini își ru­megă proiectul și ajunse la urmatórea con­­clusiune: — Mai ântâia îmi trebue planul trece­rei secrete, de la Cimitir, care se află prin hârtiile lui Rodrig; când îl voiu avea voiu elamina și sub­pământa dupa ce voiu stu­dia planul, voia sei ast­fel ca trebuie sé cred despre proiectul șefului. Am trei zile înaintea mea, timpul nu’mi va lipsi, admi­țând chiar cu’ml ar trebui douâ-deci și patru de ore a căuta fericitul plan al sub­­pământei. Dér écá ua primă greutate : cum sâ intru în odaia lui Logas , n’am cheia casei, căci n’a avut îndestulă încredere pentru a mi o da și frumosa amantă a lui Rodrig nu ma va lăsa pate se intra sin­gur, de­și ne cunoscem de mult. Acesta piedica neprevâdută opri un mo­ment cursul repede al gîndirilor lui Greffins și era cât pe aci ai resturna perspectiva sea de avuție și cinste. — Dar Sogas e lipsă, se gândi ei, și nu se va întorce de­cât peste două zile, cel puțin. Așa­dar, în patru­zeci și opt de ore, am timpul d’a seduce pe amanta sea, d’a fura faimosul plan. in modul acesta res­­burarea ’mi va fi completă. Plin de aceste idei, elegantul Greffins a­­junse în fața casei lui Logas și sună cu timiditate mai ântéia apoi mai tare în urmă și urmă ast­fel pînâ ce se deschise un fe­­restraie de la ușe și uă voce cu timbrul argintiu întrebă: — Cine e ? — Eu, Greffins. — Ah !­e d. Gerffins, repetă vocea din nâuntru, și ce voește ? — Cornițele Rodrig a plecat la Was­hington. — O soiți ! — înainte d’a pleca, d>se Greffins, m’a însărcinat d’a veni în grabă aci, pentru a căuta în odaia lui un scrisore ce a uitat-o și care e destinată unuia din amicii sâi. Trebuie sé­­ ajung la Baltimora cu cel d’ânteia tren. — Ce tot îmi spui d-fea, Rodrig nu uită nici uă dată nimic, nici chiar d’a ocorî pe amanta sea; e tot-d’a­ una prudent și se în­­cunjură de cele mai mari precauțiuni. — Dar ua dată nu pate sa fie obicei, mis Luisa. — Déca­­ntr’adevĕr a uitat să scrisóre, ma duc s’o caut și ți-o voi da p’aci, răs­punse tenera femeie. — N’o vei găsi, căci e închisă într’ua cutie a cărei cheie e la mine, fiindu’mi data de cornițele. — Arată ’mi cheia. — Eco-o, zise hoțul arătând printre ză­brelele de oțel a­le fierastrui, un cheiță. — Pentru ca sa ’ți-o dau, urmă el, tre­bui­ ca să ’mi deschid­ ușea. — Da, dar vei pleca îndată ce ’ți voi da scrisórea. — Ți-o făgaduesc, mis Luisa. Acesta mai stete pe gînduri. Ii părea a­­tît de puțin probabil că Rodrig se uite ceva și mai ales se dea cheia unei cutii secrete în mâna unui tovarăși al său! Greffins minte póte. Atunci care pate sa fie sco­pul său? (Va urma).

Next