Romanulu, aprilie 1889 (Anul 33)
1889-04-08
T « V > > •» R AV ANUL AL XXXI-LE Voiesce și vei putea. A NUNGI A Iii **«•» 'l'- 3(> luro pui ; *gina IV . . ...................0 ó.íe r r * r ni...............2 lei — „ /■■ Ii.sirjinin. și n tipn.cj.ichirin III și IV linia . 2 „ — n' A Re ajîre*»: IN ROMANIA, !.i adcituiafiațiimea tp.iroÎBÎ IN }*AH1S, la Hsvaft. LöRílo «l C*uió, 8, I'îaco dc Iu Buur&G LA ViENA, la d-ufl ilaam nsteiu et Voller, (Otto Háaa«*} LA l'RANGFORT, S M. ia — G. L. l>aalw ct C-oi*. peetn Geruaaia, Btf ígia, Waada, Jțiveția ai Amesfe» — Serfeoriie nefr&»c&te se refusä — BUOURESGf, 7 PRIER Din clisa actuală un lucru reiese in mod netăgăduit: nici uă partidă nu este în stare să dea un guvern care să aibă majoritate In corpurile legiuitore și care să poată presinta orecare garanții de stabilitate. Desbinările care s-au născut în diversele partide l- a desorganizat cu totul și au dat naștere la situațiunea critică în care ne aflăm. Acest adevăr fiind de toți recunoscut, îndată ce se ivesce că crisă ministerială, gândul tuturor se îndreptază către compromisiunile cele mai monstruose spre a se putea găsi un soluțiune. Astfel, astatel, constatându-se că liberalii — nu vorbim de colectiviști căci ei sunt excluși din orice combinațiune,— constatându-se că liberalii nu pot forma un minister care să potă fi susținut de majoritatea oamenilor, recunoscându-se asemenea că un cabinet Lascar Catargiu nu pote fi stabil și că fatalmente el va resturnat de coalițiunea celor l’alte grupuri, mulți s’au gândit la reînvierea fostei oposițiuni unite și la formarea unui minister compus din omenii d-lui Dim. Brătianu și ai d-lui Lascar Catargiu. Póte, dar e numai că probabilitate, póte acel minister ar isbuti să își formeze uă mică majoritate, însă în orice cas ea ar ține puțin timp și fatal minte ar trebui să se recurgă la o nouă disolvare a camenilor. Din nouile alegeri ale și adunări tot atât de împestrițate ca cele actuale și la cea mai mică neînțelegere între miniștri crsa ar isbucni, readucăndu-ne într’uă situațiune tot atât de încurcată ca cea de a fi. Menținerea ministerului actual Rosetti-Carp, fără d. Vernescu, n’ar putea asemenea să împace representațiunea națională care desigur ar refuza să voteze budgetele. Spre a eși din acastă încurcată și rușinosă situațiune, după cum am spus, noi nu vedem alt mijloc decât formarea unui minister de afaceri, care să facă apel la țară. In oricare alt cas neînțelegem se vor ivi din nou Intre miniștri și corpuri legiuitore, și fatalmente vom ajunge la o nouă crisă. In momentul d’a pune supt presă edițiunea I al fiarului nostru, nu este încă nimic hotărât în privința crisei ministeriale. Zgomotele cele mai diverse urmăzi la a circula. Erl. M. S. Regele a avut mai multe convorbiri cu d-nii Th. Roselli, Carp, Lahovari, general Manu etc. Partizanii d-lui Lascar Catargiu susțin că dânsul a răspuns evasiv la tate întrebările regelui, și adversarii săi atribue acesta neputinței în care se află d. Catargiu să formeze un cabinet. Eri séra, d-nul general Fiorescu a fost chemat la Palat și se răspândi zgomotul că ar forma un minister din care ar face parte cei mai mulți din miniștrii actuali. Mulți pretind că cabinetul va fi format ar fi și că mâne se va presinta înaintea Corpurilor legiuitore. In acest caz va publica în ediția TI compunerea noului cabinet. Scrisore din Budapesta Corespondență particulară a Românului 5 Aprile 1889. Domnule director. Capitala nosträ și-a luat urăși forma și caracterul ei de mai ’nainte, agitațiunele și scenele zgomotase au încetat de parcă nici c’au fost vre uă dată. Abea din când în când opinia publică se emoționăză puțin auglind vre-uă noutate din străinătate, cum e abunäera afacerea boulangistă și chiar criza ministerială de la d-vdstră. Deci cei din parlament și de pretutindeni își pot urma în liniște lucrările lor. Asupra proiectului de lege militară s’a discutat ceva mai aprins numai în ședința de la 2 Aprile, când s’a desbătut cestiunea, deci voluntarii pedepsiți să facă încă un an de serviciu trebue să fie considerați și ’n al douilea an ca voluntari, ori să fie puși și ei în cazarme printre soldații de rând. In privința acesta deputatul Nagy a propus un amendament care vine în favorul voluntarilor, amendament pe care l-au susținut atât leaderul independenților d. Helffy cât și cel al opoziției moderate d. Apponyi. Ministrul de honvezi, baronul Tejérváry și comitele Emanuel Andrásy au combătut propunerea opoziției și au făcut ca acesta să cadă și ca articolul să fie primit așa cum a fost redactat de guvern. S’a produs cu ocasiunea acesta și un incident : d. Apponyi a învinovățit guvernul că nu ia cuvăntul pentru a susține proiectele și să arate motivele pentru care cere votarea lor decât la urmă, când discuția s’a închis și când nimeni nu mai pute răspunde miniștrilor căci regulamentul camerei numai lor le dă dreptul d’a vorbi când vor. Șeful conservatorilor a veștejit cu asprime acest obiceiu, ceia ce a produs din partea guvernametalilor sgomoter oposiția aplauda. * Pentru ca cititorii Românului și ’n deosebi domnii învățători poporali să-și facă ideia despre starea învățământului de aici, îndrăsnesc a vă da unele amănunte asupra «fondului de pensiune» a învățătorilor, amănunte pe cari le iau din desbaterile ce s’au urmat în ceea secțiă din cameră care se ocupă cu afacerile școlare, și care ține ședințe de două file sub preșidenția d-lui Firzak, din partea guvernului fiind față ministrul școlelor și un secretar al sändul După arătările acestei comisii conpensiunilor se urcă a fi la 6,223,000 floreni, aprope 20 milione lei, și un venit anual de 741 mii floreni, proveniți din sumele ce plătesc cei 14,062 membrii din învățământul primar. Din acest venit, fondul rămâne neatacabil, se cheltueșce anual, pensia învățătorilor, 214 mii floreni, or restul de 526 mii se alipesc către fond, astfel că membrii corpului didactic cari au aderat la acestă reuniune, nu vor avea să plătesca tacsă decât numai până la 1895, pe când fondul se va mări atât de mult, încât din dobânzile lui se vor putea retribui toți învățătorii infirmi precum și familiile lor. Suma ce se va da unui învățător bătrân ori după mortea lui — familiei sale, nu s’a ficșat încă o dată pentru totdeuna. S’a propus însă in comisie ca pensia să nu fie mai mare de cât 1,200 floreni (3,000 lei) nici mai mică decât 400 îl. (1000 lei). 4= EXEMPLARUL 15 BANI Misiunea de será » Afacerea remanierea cabinetului stagneza. Nimic hotărît până a fi. Un proces interesant s’a desbătut a-l-altăeri la tribunalul d’aici. Acuzatul era un neamț, anume Giorgi, un samsar care făcea bune dar averi mijlocind căsătoria între unii și alții. Certându-se însă cu un clientistă a sea, d-na Tichil, pe care o măritase cu un atelier din Viena, și care nu-i plătise suma de 8 mii florini cât fiice că i-a promis, a început s’o calomnieze și să-I scrie scrisori ofensătore Tribunalul l’a condamnat la un an închisore și la 100 floreni amendă. Serisore din Botoșani Conferințele ateneului Domnule director, Botoșanii românesc renaște, încep astfel pentru că până în present nu s’a observat în orașul nostru sforțări pentru binele comun. Avea aerul unui oraș amorțit, un fel de amorțală provenită numai dintr’o descuragiare totală. Fiecare se mulțumea de a lucra pentru sine, fără ca să reiasă din sforțările colective, dragostea de a lucra pentru binele comun. Chiar corpurile culte sunt culpabile, căci nu le vedi animate și antétare pentru redeșteptarea celor ce o înconjură, și a acelora ce’s prada ignoranței. Nu au dat și nu dau nici un interes pentru ca să destoinicesca lumea de a-și putea ocupa timpul și cu uă altă ordine de idei, mai superioră decât observarea continuă a minciunilor convenționale și a formulelor fără rost. Mulțumită câtorva tineri, cari vădându-se într’o astfel de stare deplorabilă și și-ati dis că nu-i bine, nici rațional de a mai sta imobili, indiferenți și mărginiți în studiile lor solitare, orășenii botoșăneni vor avea ocasiunea să se convingă, că noi nu ar trebui să formăm o reuniune de ființe egoiste și fără legături mutuale, ci din contră ar trebui ca fiecare din noi pe lângă profesiunea specială, să consacrăm uă parte a vieții nostre și acelor sforțări colective pentru ridicarea morală și materială a neamului nostru. Corpul didactic din orașul nostru s’a decis să fie un ciclu de conferințe, pentru ca astfel vădându-se importanța ce au acestea pentru educațiune și instrucțiune, pentru mărirea cercului cunoștinței lor științifică, pentru urcarea podului de cunoștințe generale etc. să se potă întemeia un ateneu, cum e la București, Craiova, Bârlad, Focșani, Brăila etc. Până în Paști deja sunt înscriși patru conferențiari. Dumineca trecută s’a ținut primă conferință. Muncă și petrecere de d. M. Răut, profesor la liceu. Punându-mi în gând a vă ține în curent cu tote, vă relatez pentru a fil desvăluirea subiectului ce și-a ales d. Răut. Conferențiarul a început prin a mulțumi publicului asistent, de bunăvoință cu care a respuns la apelul făcut. In adevăr, trebue ca acestă ocasiune, să constatăm că elegantele botoșănene știu să consacre și pentru distracțiunile mai seriose și mai instructive, uă parte din timpul dumnealor. Trecând la subiect, conferențiarul arată ce înțelege prin muncă și petrecere. Munca e acea lucrare a ființei viețuitore, provocată de o nevoe internă, provocată de plăcere acea lucrare, se chiamă petrecere. Explică cum numai observând bine durata și întreținerea causei, care provoca atât pe una cât și pe cealalta, poți face deosebirea între ele. Multiplele observațiuni ce le poți face asupra indivizilor din societate, îți dau cea mai lămurită ideie de variațiunile muncei și a petrecerei. Diversitatea acestor două ocupațiuni o vedi când comparezi poporele civilizate și barbare, indivizii tineri și bătrâni, bărbați și femei. Făcând conspirațiunea între ceiace a eșit de la francezi din muncă în decursul atâtor secole de civilisațiune, și ce a eșit din munca nóstră a Românilor, a ilustrat cât se pate de bine cum munca, aplicațiunea puterilor de muncă, ușurința cu care acestea pot fi întrebuințate, diferă și variază cu vârsta poparelor. La tote poparele însă, munca mai mult sau mai puțin, are dreptul de prioritate față cu petrecerea. Și acesta din urmă numai atunci în adevăr va fi folositare, când ea va fi potrivită cu nevoile și veniturile individului sau ale poporului. Demonstrezi cum din nepriceperea nevoilor, celor ce voești să-I ajuți, de multe ori mai rea le strict. Exemplul balurile de bine-faceri și roua djtrebuințare a veniturilor acestora. Me unesc cu conferențaarul Ce bine ar fi dacă acești bani s’ar întrebuința la fondarea unor institute, cari să încestreze pe cei lipsiți de mijloce cu cunoștințe, ca astfel munca să le fie mai ușoră, și apoi unul cu capitalul prin asociațiune, să ajungă a supune chiar natura și a o face sclavă. In cazul acesta s’ar putea vedea ce ínsemneza muncă productivă și muncă neproductivă. Trecând la divisiunea muncei, arată cum tote forțele sociale sunt duse la maximul lor de energie, cum nu se perde nimic, și societatea obține prin aplicațiunea fiecărui lucrător sa uă muncă specială, cea mai mare sumă de producte, care n’ar rezulta nici de cum, fiind munca aplicată succesiv la trebuințe deosebite. Pentru ca cooperațiunea la muncă, să fie în folosul întregului social, trebue ca tote clasele să muncească, să ia parte în acea cooperațiune. Lipsa de raport în cooperațiunea reciprocă a fost totdeauna pricina revoluțiunilor. Ilustrăză cât se pote de bine și succint, munca și petrecerea la noi la români. Cu ce se îndeletnicea lumea la noi înainte de 1830 cum gustul și rafinările francese în petrecere și lux au fost importate în țară la noi, fără ca veniturile, starea nostru intelectuală și morală, apucăturile nóstre să corespundă acelor importationi. Trece și arată munca și petrecerea cu care ne îndeletnicim astăzi. Arată diferența între remunerațiunea ce se dă la noi muncei intelectuale și muncă cu brațele, cum acestă din Urmă a rămas a fi esecutată ca acum 4 sau 5 sute de ani. Acesta numai din causa relei direcțiuni ce s’a dat învățământului în școlele grosului poporului. Blamăză resultatele programului școlelor nóstre primare, cari dau naștere funcționarismului. Să muncim cu toții, umăr la umăr, pentru propășirea neamului nostru și mai cu semn, pentru acela, pe care îl numim talpa casei, astfel încheie conferențiarul. Desvăluirea subiectului, dicțiunea limpede, a făcut ca conferențiarul să fie destul de apreciat și adeseori aplaudat. Quidam LUNI, 8 APRILIE (27 MARTE st. v.) 1889 Luminéta te și vei fi. ABONAMENTE in Capitală și districte, un an 48 loi; sase luni 24 lei; troi luni 12 lei; un lună 4 lei. 'entru toteurile Europei, trimestrul la lei. A se adresa: /N ROMANIA, la administrațiunea Statului și oficiile poștale. LA PARIS, la Havas, Laffite et lnie, 8, Place de la Bourse, LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 16, Fleischmarkt IN ITALIA, lad. dott. Caw. Gustave Croce, Via San Francesco de Paola (N. 0) 15, Geneva. — Articolele nepublicate se ard — Afacerea gen. Boulanger Ce <t ice presa francesa Tóte Ziarele franceze comenteza viu plecarea generalului Boulanger din țară. Intransigeant publică numai manifestul său fără a aminti măcar cu un cuvânt despre plecarea generalului. D. Laguerre publică în Presse un articol în care aprobă plecarea generalului, ér la adresa guvernului scrie cu uă violență extremă, numindu-l uă asociație de bandiți. Gaulois spune că generalul a plecat după ce mai nainte s’a sfătuit cu d-nil Laguerre, Naquet și alți aderenți influenți ai săi. D. Boulanger la început n’a voit să fugă, dar după ce Naquet a sfăruit că trebue să fie totdeuna liber pentru a conduce afacerile partidei, a consimțit să plece pentru a scăpa de arestare. După ce s’a hotărît ca să plece, generalul s’a dus la cornițele Dillon și d’aci cu d-na Dillon s’a dus la gara de Nord. Majoritatea boulangiștilor au aprobat și ei plecarea, ci cel cari nu s’fac despre consfătuirele de mai nainte, auzind că a plecat, au rămas consternați. Despre planul plecărea n’au soitit decât numai cei mai intimi prieteni ai generalului. D. Boulanger era să prânzască în Ziua plecării lui cu publicistul lohnez. Innaintea otelului se strânseseră forte mulți sperând că vor vedea pe generalul. Zadarnic au așteptat însă căci generalul era deja în drum spre Belgia. Micul manifest numai după două ore după sosirea la Bruesella l-a telegrafiat fiarelor boulangiste, cari continuau cu tote acestea spune că el nu a plecat din țară. D. Boulanger a plecat mai ales în urma întrevederei sale cu fostul procuror general Bouchet, care i-a comunicat că guvernul poseda acte compromițătore pentru el, acte din care reiese că ligiștii vroiau să facă complot prin ajutorul armatei și că erau în relațiuni și cu unele puteri streine. Cât va sta în Belgia ? Se crede că generalul nu va sta mult în Belgia, mai ales că guvernul datcl a declarat că la caz dacá dânsul ar urma și aici cu agitațiunele, va lua măsuri în consecințe, va face cum s’a făcut cu cornițele Chambord la 1872 care a fost espulzat din Anvers. Cu tote aceste generalul a declarat unul ziarist pe care la primit îndată ce a sosit la Bruxella că póte va sta acolo până în Octombre. I). Rochefort la Mons D. Henri Rochefort sosise încă de Duminică la Mons, unde la hotel se înscrisese cu nume pseudonim. El a stat totul diua în casă și numai sora a eșit pentru a -și lua de la poștă scrisorile și gazetele ce i au sosit. Neînțelegeri între boulangiști Plecarea generalului din țară a produs nu numai neînțelegeri, dar chiar uă ruptură însemnată între aderenții d-lui Boulanger. D. Thiebaut, unul dintre întemeietorii ligei publică că declarația scrisă în termenii cei mai energici, în care desaprobă plecarea generalului, declarând totădată că se retrage din ligă. Același lucru îl face și deputatul Michelin. Opinia d-lui Rochefort Rochefort zice că bine a făcut generalul că a plecat și nu a stat să fie dus înaintea judecății Senatului. Acesta desigur îl arunca în pușcărie ér aici guvernul ar fi pus să-l asasineze. Uă ședință furtundsă în camera francesă La 4 curent camera francesa a avut una dintre cele mai furtunose ședințe. D. Meline a citit cererea procurorului general ca d. Boulanger să pută fi urmărit. Partida din drepta și boulangiștii au înscenat un scandal din cele mai mari. Ei n’au vroit să asculte citirea și au întrerupt sgomotos. Strigați : Ministrul de justiție de ce nu are curagiul să citescă el cererea ? Mai mulți au fost chemați la ordine. D. Laure declară că toți boulangiștii sunt gata a lua asupră-le totul cu ce este acuzat generalul și cere ca toții să fie dați în judecată. D. Cassagnac a sfis că actul citit de d. Meline este un minciună sfruntată și nu infamia absurdă. D. Schatter observă că generalul prin fuga sa a recunoscut că e vinovat. Deci să fie pedepsit. D. Andrieux cere deslușiri guvernului că de ce d. Baucher a refuzat să iscălască cererea de urmărire a gen. Boulanger. D. Tirard, ministru president (Ilie. Aici e vorba de pedepsirea unui om care a complotat contra Republicei. Datoria guvernului este de a lua măcurt pentru evitarea unui resbel civil, Suntem convinși că poporul ne va aproba. Procesul ligei patrioților A treia și In a treia si a desbaterei procesului ligei patriotice s’au apărat d-nil Turquet, Thevenet și Laguerre. Apărătorul d-lui Turquet amintește judecătorilor că acuzatul a luat parte la resbelul din 1870 și că acolo s’a bătut ca un adevărat erou. La asediarea Parisului a primit trei răni Un om ca acesta nu pare să fi uneltit contra țării sale. Intru apărarea lui Thevenet se amintește că el a fost secretarul societății secrete La permanence care a luptat din resputeri contra monarhiștilor și pentru salvarea Republicei. Apărătorul Terenas conchide că nu pot fi condamnați acuzații, ei totdeauna s’au arătat patrioți buni și republicani înfocați. N’au fost membrii al unei societăți secrete căci liga era cunoscută tuturor, precum și scopurile ei. Ligiștii pot să fie condamnați în Germania, dar în Francia, pentru a cărei mărire au lucrat, nu. D. Laguerre ,fice că este un acusatiune infamă că liga ar fi lucrat contra Republicei. Președintele II chiamă la ordine și’l opresce d’a mai rosti asemeni cuvinte oferisotore. Noi, am fii d. Laguerre, am luptat numai pentru a goni servitorii necredincioși ai țărei, un guvern atât de compromis. Vorbesce despre afacerea Lagallo în care spune că Liga s’a purtat bine-Vorbind despre procesul ce are să i se facă gen. Boulanger,zice că acesta are să se termine într-un mod și mai prost, căci fice că nimic nu se va putea dovedi în sarcina d-lui Boulanger,