Romanulu, octombrie 1889 (Anul 33)

1889-10-18

ANUL ALXXXIII-LE Voiesce și vei putea. ANUNCIURI Linia de SO litere, petit pagioa IV.......................4® ban! DettO ri n v n UI....................^ ^ ’ n Inserțiuni și reclame pagina III și IV Enia . 2 „ — n A se adresa: IN ROMANIA, la admimstrațiunca (Jiaratai. IN PARIS, la Havas, Laffite et C-afa, 8, Place de la Benrse. LA VIENA, la d-ail Haasenstein et Vogler, (Otto Maasa). IN ELVEȚIA, la „ Din țSrile cele alte direct la admisastr^jcHea charffisi . — Scrisorile »«francate se refin £ — ' ESEMPLARUL 1§ BAN REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA STRADA DOAMNEI No. 2. Directore : VENTILA C. A. ROSETTI Fundatore: C. A. ROSETTI VINERI, 18 OCTOMBRE (6 OCTOMB. st. v.) 1889 Luminéza-te si vei fi. f ABONAMENTE j. In Capitală și districte, un an 48 lei; sese lunl 24 lei; trei lun! 12 lei; uă lână 4 lei. Pentru Preoți, și învețătorii din sate abonamentul este redus la 30 lei pe an Pentru tôté terite Unianei postale, trimestrul 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la adnshrii fer stranea Țarului și oficiele postale. LA PARIS, la Havas, Laffite et C-nie, 8, Place do la Bourse. IN GERMANIA, AUSTRIA, ITALIA, și BELGIA, la biaronrile postale. — Articolele uepublicaie se ard •— BÜOÜRESÜI, 17 BRUMAR Mărturisim in deplină sinceritate că nu mai înțelegem pe liberalii-naționali de la centru ! Nu’nțelegem, nu vedem, nu bănuim căușele care’i împiedică am redacta oă programă bine hotărîtă, pe temeiul căreia se atragă lângă denșii sau să respingă cu desăvârșire pe aceia cari vor să scia pe ce, încotro și de ce merg cu dânșii. Acesta tăcere, acest mutism nu pate fi politic, nu este uă stratagemă, nu e uă înțelaptă și precaută măsură care să garanteze presintele sau să asigure viitorul. Și proba cea mai evidentă stă în curentul care s’a făcut la Iași printre liberalii-naționali din diferitele centre ale Moldovei, curent de netăgăduit care cresce pe fiecarelb Și care, desigur, un tânjiu va mai provoca încăstă scisiune în partita liberal-națională. Cititorii noștri nu au decât a urma scrisorile ce primim de la corespondentul nostru de acolo, pentru a ’și da sema cât de iuți și de mari progrese a făcut în Iași cestiunea publicarea programei liberal-naționale. Corespondentul nostru a sciut să surprindă cu uă pricepere pentru care ’i felicităm tóte fenomenele acestei generale cerind apartitei liberalnaționale de peste Milcov, — și tote aceste fenomene nu fac alt decât a vedi și mai bine necesitatea unei programe. Dacâ lucrul stă’n piciure atât de lămurit, pentru că comitetul central, grupul diriginte al partitei liberal-naționale nu voiesce cu nici un preț să se pronunțe în acesta cestiune ? Sau cel puțin, pentru ce nu se spun, nu se enumără ție câte una căușele acestei hotărîri pe care, ca și liberalii moldoveni, noi nu reușim a o pricepe ? Sunt puși în posițiune a declara neted cum înțeleg astăzi guvernarea țezei și propășirea slăvei nóstre economice și sociale. Și sunt puși în posițiune nu de dușmani cărora, când voiesci și décá, voiesci, le dai răspuns la întrebare — ci de ómeni cari au luptat împreună cu dânșii, prinși cu sfaturile lor până mai alaltăieri. Suntem cu toții membrii—membra dissecta — ale marei familii liberale. Credem a fi fost printre cei d’ântâiu cari, cu riscul de a fi acuzați de un pesimism descuragiator și de ron augur, am spus fără cotituri că liberalismul este în primejdia, că fări miturirea partitei liberale va merge crescând, și am cerut, noi cari stăm departe, programa, enumerarea reformelor, principiile de continuă și înțelaptă propășire cu cari am fi fost, pare-ni-se, cu toții gata se intrăm în luptă comună. Astăzi, liberalii moldoveni, mult mai aprope decât noi de cei cari fac, cer același lucru. Am priceput ca noi să nu fim ascultați. Nu pricepem însă ca și liberalii de la Iași sâ întâmpine aceiași dușmănia, se primescu drept respuns al politicelor și patrioticelor lor ceremi aceiași tăcere, aceiași îndârjită și mută supărare. Se cred oe cei de la centru atât de puternici pentru a lăsa ca timpul și justele resentimente ale liberalilor din Iași să provoce încă uă scisiune. Cel puțin, din condescendință pentru opiniunea publică pentru care au spus adesea că profeseza cel mai mare respect, liberalii-naționali de la centru ar trebui să ne arate tuturor cari sunt, cari pot sa fiă căușele acestei aversiuni ce au pentru uă programă. Căci, e bine ’nțeles că cel mai simplu alegător a judecat fără multă greutate dar și fără apel argumentul ce s’a dat o dată, pentru a se explica inoportunitatea unei nouă programe. Când s’a s țlis : «uitați-vă la marile «fapte săvârșite de guvernul liberal în «țară și vedeți care e programa nostră» —s-a spus că clasică banalitate, un ceva nu are rațiunea sa de a fi nici chiar în cea mai aprinsă întrunire electorală. A lua faptele trecutului drept programă a viitorului e un ce absurd. Liberalii din Iași au priceput lucrul îndată de aceia, stăruința lor de a face un programă nouă. Cei din Bucuresci tac. Acesta nu va seplică înse că ei au dreptate. Nici uă dată uă lămurire de felul acesta nu a fost mai necesară.— nici o datăl mmm. SERVICIUL TELEGRAFIC AL „ROMANULUI“ Petersburg, 15 Octombre. Ca ordonanță ministerială bazată pe un ucaz imperial din anul trecut, dispune crearea a două regimente de artilerie, fiecare compus din 4 baterii de mortare. Constantinopol, 15 Octombre. O comisiune specială s’a instituit sub preșidenția lui Muair-Pașa, spre a regula ceremonialul primirei împăratului Germaniei. Fuad-Pașa și Ahmid-Pașa au fos desemnați pentru a face serviciul de onore pe lângă Wilhelm II. Ludwigslust, 15 Octombre. Țarul și marele duce George au plecat la 6 ore și un sfert în direcțiunea Schwerinului. Se asigura că M. S. A. S. I. vor merge la Stetin și Danzig și de acolo se vor duce direct prin drum de fier la Petersburg cu imperatesa care sosesce mâine dimineță la Danzig pe iahtul Derșava. Palermo, 15 Octombre. La vizita ce a făcut-o ezi Asociației democratice, d. Grispi a stăruit din nou asupra orecaror părți din discursul seu la banchet. El s-a declarat fericit că pate spune că pacea e asigurată. El a adaugat că Italia are trebuința de pace, că nu voiesce resboia cu nimeni; ea nu se teme de resboi și nici nu vrea să ’l provoce. Aden, 15 Octombre. Un vas etiopian a învins pe derviși între Metanah și Gondar și a trimes regelui Menetiek drapelul luat de la vrăjmași. Londra. 15. Octombre * . 7 Un consiliu intim va semna asta<ji Carta unei noui societăți anglo-africane Dritish Zambessia , coprimind țerile Beshuana, Khamas și Metabole, adică un teritoriu de uă întindere de trei ori mai considerabilă decât a Marei Bretanii. Viena, 14 Octombre. D. A. Lahovary a sosit erl sora la Viena. El va fi primit aeji chiar de către comnitele Kalnoky. Presse zice câ, cu tote că România e representată la Viena de către un diplomat forte distins, totuși trebue să ne așteptăm la mai mult din raporturile directe între cei doi miniștrii al afacerilor străine. Agenția Română Haras, Ziarele despre visita țarului Journal de St. Petersburg vorbind asupra visitei țarului la Berlin și primirea ce i s’a făcut, <puce că și era de așteptat ca țarul să fie bine primit de publicul și diplomații din Berlin. Relațiunile dintre cele două curți imperiale, o țice numitul organ rus, au trecut uă sută de ani de când sunt forte amicale și nici o dată nu au fost schimbate în voü prin nimic. Și apoi într’un țară monarhică cum este Germania se ține socotită de aceste sentimente nutrite în curs de un veac și prin urmare nu se desconsideră nici nu se face împotriva lor a Așa ceva ce se put schimba relațiunele. Se pate deci fice că relațiunile dintre cele două țări sunt cât se pote de bune. Numitul organ termină articolul său spuind cât de mult principele de Bismarck a fost obiectul de preocupațiune a țarului în tot timpul petrecerei sale la Berlin. Nevoie Wremia comentând toastul împăratului Germaniei,zice că discursul se pate considera ca un semn al îmbunătățirea .relațiunilor dintre cele două state și de natură a linisci spiritele în tote părțile. fieia ce este mai ciudat în tote, e că foile streine prin corespondenții lor publică articole în care se spune că țarul a fost primit cât se pate de rece la Berlin. Chiar foile germane spun că abia i-au eșit întru întâmpinare câteva sute de omeni, lucru ce nu tăgăduiesc nici foile oficiose germane, și se spune că s’au luat grozave măsuri de precauțiune de frica nihiliștilor. Că faia germană face observări malițiose cum și pene pe acoperișurile caselor erau agenți secreți cari sâ ^gireze să nu i se întâmple țarului nimic. Decât așa călătorie mai bine lipsă! Grajdanin zice că întâlnirea țarului cu împăratul Germaniei are să facă bine Austriei, care ar trebui să înțelegă că relațiunile amicale dintre Rusia și Germania nu pot să-i strice nimic. D’altfel numitul qliar spune că vre-un resultat practic nu este a se aștepta de la acesta visită, dar la tot cașul ea pregătesce terenul pentru uă înțelegere ce se va face mai târziu. In glina deschiderei, la 13 curent, s’a celebrat un Te Deum, la care au luat parte toți deputații și autoritățile militare și civile. In pomelnicul ce se citesce cu acesta ocasiune, în primul rând a fost citit numele regelui Alecsandru I, și apoi al mitropolitului Mihail. După serviciul divin s’a procedat la alegerea președintelui. Partida radicală propune a se alege președinte de vârstă generalul Lucianin de 85 de ani, pensionat, dar cei din partida liberală obiectând că el este mai tânâr ca d. Petrovici, este aclamat apoi cest din urmă. D. Petrovici mulțumește pentru alegere și se procede la alegerea comisiunei de verificare. D. Ribara a ales, nu primesce, deorece unii din radicali au vorbit contra lui și astfel el nu voesce a se e spune să fie mereu atacat. Ceilalți șăse aleși proclamă president al lor pe d. Raco Paisici, după care înmânându-i-se de fiecare deputat titlurile, ședința se închide. La ședința de deschidere au fost presenți 103 deputați și toți miniștrii. Se crede că president definitiv al Scupcinei va fi ales d. Pasici, cr vice-presidenți d-nil Rista Popovici și Paja, radicali și el. Prima ceslă care se va discuta va fi probabil afacerea regelui cu părinții săi. Desbaterile vor fi dintre cele mai interesante și animate. Intre deputați se comenta mult spirea că s’au făcut însemnate înaintări și punere în pensie a unor ofițeri înalți, or în activitate se vor chema nouă majori cari erau trecuți la pensie. Asupra întrevederei reginei Nathalia cu fiul său se scrie că acesta a fost dintre cele mai mișcătore. îndată ce s’a despărțit de fiul ei, Nathalia de bucuria că l’a venut a dat 1000 denari pentru statua lui Danivicl. DIN SERBIA Deschiderea Scupcinei.—Scris din Scupcină. — Regina și fiul ei. — Hoțiile scad. In mijlocul așteptării și interesului celui mai viu manifestat de întrega țară, s’a deschis și noua Scupcină, cea d’anteia alesá conform nouei constituțiuni. * 1 * In gena ce s’a făcut filele trecute asupra hoților cari băgaseră spaimă in locuitori, vestitul bandit Bogdan Moiscovici a fost împușcat. Intrega lui bandă a fost stârpită. ---------—----------------------------- Vă convorbire cu d. Stambuloff Principele Dolgorucki stând la Sofia a avut uă întrevedere cu d. Stambuloff, primul ministru al Bulgariei. Fiind vorba despre relațiunele ce ar trebui să esiste între Rusia ș Bulgaria, d. Stambuloff a zis că mai mult au contribuit la recirea relațiunele celor două state agenții ruși cari inundaseră Bulgaria și despre cari toți bulgarii s’au convins că numai roți vroesc să facă țărel. Décá Rusia ar trimite pe toți agenții secreți ai sol din Balcani în Siberia, atunci desigur poporele de aici nu s’ar mai întorce spre puterile din occident, ci spre Rusia. Despre interzicerea parastasului ce vroia să oficieze pretendentul la tron în memoria țarului Alecsandru II, d. Stamboloff a zis că crede că Zancoviștii l-au împins pe principe să vroiască a face parastas. Dar ar trebui o dată să sură rușii că bulgarii nu mai pot fi de aici încolo amețiți cu orice lucruri, și să țină minte acesta cu deosebire cei cari cred că vor putea odată să urce scaunul domnesc al Bulgariei. PROGRAMELE cari au fost semnate de șefii partidei liberale de la 1848 până astăzi PROGRAMA COALIȚIEI DIN 1875 In timpii din urmă ai guvernului d-lui Lascar Catargiu, liberalii de diverse nuanțe se uniră cu domnii Manolache Costache Epureanu spre a resturna guvernul conservator. Deputații și senatorii, aparținând acelor grupări, redactară un program, care fu în urmă cunoscut supt denumirea de programa de la Mazar Pașa. Acea programă a fost de atunci și până în presiune considerată ca crezul politic al partidei naționalliberale. Deci până ce partida liberală va redacta oă nouă programă, suntem în drept sa-I cerem respectarea ei, deși, după părerea nostră, ea n’ar trebui să fie privită decât ca resultatul unei coalițiuni, în vederea răsturnării unui guvern, iar nu ca programa unei partide care are pretențiunea de a fi și democratică. Oricum ar fi, o punem supt ochii publicului spre a o avea în vedere cel cari lucreza la noua programă : PROGRAMA Țara Intrega cunosce ca regimul constituțional-parlamentar, unul din cele patru puteri adoptate de adunările mame din 1857, ca basa viitorei organisațiuni a României, a devenit în ultimii ani uă simpla ficțiune. In fapt, guvernamentul bunului plac a înlocuit instituțiunile nóstre representative. Asta-zi națiunea nu mai exercita vre-un control asupra afacerilor publice, asta-dl nu mai avem decât cu numele echilibrul dintre puterile Statului, precum el este prevestut de constituțiunea jurata de Domn. In fapt, nu majoritățile legislative formala ministerele, ci miniștrii ’și fac maso- CRONICA TEATRALA Stagiunea 1889-90 a Teatrului Național s’a deschis a diua septemână cu piesa Nemul lui Rantzau, comedia in patru acte de d-nii Erckmann-Chatrian, tradusă de d. Gr. Manolescu. Les Bantzau, a fost pentru prima ora represintata la Paris, pe scena Comediei- Francese, în Marte 1882 și, în prima seria a represintațiunilor sale, a avut un succes ne mai pomenit, mulțumita éase numai și numai jocului actorilor cari fura perfecți și unei mise en scène admirabila— una din acele mise en scène In care escela cu un gust artistic și minunat fostul administrator al Comediei Francese, d. Perrin, predecesorul d-lui Claretiei Piesa, en tant que pitee, nu pute resista nici celei mai mici discuțiuni; tote persobagiele, astfel cum sunt arătate de autorii lor pot sta ’n piciore la cea mai ușorâ abalisă. Pe un alt teatru decât acela al Comediei Prancese, Ies Rantzau, departe de a câștiga reputațiunea universala de care se bucura astazi, ar fi fost tractata drept un vulgara melodrama și, dupe câteva represintațiuni, trecuta la dosarul uitărei. Etai subiectul: doi frați, Jean și Jacques, ambii fii ai bătrânului Antonin Rantzau, au fost lăsați moștenitori la mortea părintelui lor prin testament, cu deosebire ca tatal a nedreptățit pe Jacques lăsând lui Jean pe lângă partea ce i se cuvinea și cotitatea disponibila după lege. Acesta a pricinuit între ambii frații uâ urâ teribila care, ajutată și de caracterul lor aspru și crunt, cu cât merge cu atât cresce. Tata comuna Chaumes din Alsacia cunosce acesta dușmănia, câcl de 30 de ani, Jean și Jacques se certa, se prigonesc, se judeca și se batjocoresc. Jean are un fata, pe Louisa Rantzau, éi Jacques un băiat, pe Georges Rantzau. Copii s’au urît ântăia, dar acum se iubesc și, deși nu șiau spus-o, în curând iubirea va isbucni. Prin urmare, un fel de Romeo și Julietta, Montecchi și Capuleții burgesi sau téranesci ai Alsaciei. Păcatul este cnsö ca autorii nu ne dau nici un duo de amor între Georges și Louisa, nici un esplosiune de ura intre Jean și Jacques, ci pentru a ne face cunoscut și amorul, și ura, și tot ce urmeza și va urma, ioa pe dascălul satului, care e și secretar la primăria bez cântăreț de strana la biserică, pe mult cinstitul și obositul d. Florence, și pe el îl pun a ne spune tot. Frații, acum omeni bătrâni, fug unul de altul pentru ca să evite scena cea mare, scena esplosiunei de ură. Jean și Georges, ca și d-nii Erckmann-Chatrian, Insarcineza pe Florence să ne spună tot. Florence ici, Florence colea, Florence pretutindenea ! Actul ântâia nu ne spune nimic din intriga piesei. Nu aflăm din explicațiunile dascălului Florence, ale nevestei sale și ale fraților Rantzau și copiilor lor măcar un amănunt care se ne permită a ghici ca Louisa iubesce pe Georges și viceversa. Ea încă un lucru : când Louisa admira cartea primită de Florence la Ziua numelui lui din partea lui Georges, și când Florence spune fetei ca opera e de la Georges, mânia cu care Louisa închide cartea și se departeza de masa ne face se credem ca s’ar lua de per cu veruica Georges, că și ea urasce cu acelas foc ca și tatal séu Jean. Actul autuiü e un amestec naiv in care ua bătrâna seraca, Florence, nevasta-sa, îndruma multe și mărunte. Operile d-lui de Jussieu, vaca data in dar de Louisa, cel două franci dați bătrânei să’și punâ gemurile sunt subiectele de conversațiune cari umplu acest act. Tocmai la finea actului al doilea intriga se arăta, după ce vedem că Jean ar voi se’și dea fata după gardul general, director al pădurilor statului de acolo, și acesta numai pentru ca se pata se trântesca mereu la procese verbale, fratelui său Jacques, de contravențiune și altele. Louisa, se vede de la’nceputul actului II, nu vrea pe Lebel, gardul-general; de aci, Florence, iarăși Florence, inevitabilul Florence e trimis la fata s’o întrebe. Louisa răspundem și ca se va duce la mănăstire. Furia lui Jean,a cărui viclența noi n’am aflat, ca merge pene la așa grad, nu mai cunosce margini. Voesce cu ori ce preț să facă pe Luisa să ia pe d. Lebel. Deși îi spune ca el scie iubirea ce Louisa simte pentru George Rantzat, fata răspunde cu hotârîre de trei ori trei nu, cari scot din fire pe Jean. Uu scena teribila urmeza, Jean își bate fata, o trîntesce la pâment, ar omorî-o deca el însuși, splimentat de sălbăticia purtaresele, nu ar fugi. Intactul al III: Louisa e bolnavă. Doctorii nu pot să-l faca nimic, caci la tote întrebările lor Louisa respunde: voiesc se mor. Jean, tatal, e sdrobit. Florence, care au lipsesce, explica doctorului causa hotarîrei fatale a Louisei, or aceștia pleca spunând lui Jean ca viața fiicei lui îi sta injam:. Atunci, Jean se decide se raérga — el care nu călcase de 30 de ani în casa fratelui său,i se cera pentru Louisa mâna lui Georges. Spectatorul se aștepta ca aci se via scena de esplicațiune mareta între cei doui frați. Ași autorii scapa de acesta greutate printr’un tangenta de altmintre si nimerită și de un mare efect scenic. Jean bate la pofta casei fratelui seu Jacques. Acesta deschide singur și când îl vede se dâ índérét. — Ce cauți aci, miserabile! — Louisa e bolnavă, Louisa iubesce pe Georges , îfi cer mâna lui. — Pléca d’aci! — Jacques! Louisa va muri! — Ce'mt pasă! — Jacques! ai voi tu ca fiul téü sé móra ? — Intră !.... In actul IV, asistăm la citirea lungălungată a unui contract de căsătoria, prin care Jacques își vinde pe fiu-său Georges pentru paralele și moșia ce Jean va da Indérot fratelui său Jacques. Oă lungă tiradă a lui Georges, în timpul căreia Louisa șede nemișcați, face pe tata-sau se mai lase. Frații se împaca, copil sunt fericiți, or Florence e în slăvi, caci nu va mai fi silit se fia în scena continuu pentru a’i împaca. Acesta e piesa Hemul lui Rantzau în care, și chiar după acesta scurta povestire, se pote vede cât de estompate, cât de nesigura și de illogice sunt caracterile, și cât de copilaresce este condusa intriga. Totuși, ca și la Comedia Francesă, pentru ca Les Rantzau a fost și la noi bine jucata, piesa a plăcut. Domna Romanescu a făcut din Louisa ceia ce omenesce se pute face. Are un singură scenă, scena celor trei nu pe care i-a spus cu uă sinceritate atât de forte, cu un hotârîre atât de virila, încât a justificat incalificabila violența a tatalui său Jean Notara. In actul al patrulea, Louisa e sacrificata cu deseverșire. Șade pe fotoliu și ascultă pe Georges care combate articolele contractului. Nottara a creat pe Jean Rantzan într’un mod care i-a atras aplausele nesfârșite ale publicului. Nimic mai ingrat decât rolul lui Georges pentru Manolescu. Artistul l’a salvat cu căldura jocului său, și’n actul al patrulea și a dat silințe eroice pentru ca sé intermînte prosa mele și fără nici un relief a d-lor Erckmann-Chafrian. Petrescu duce pe umerii lui întrega piesă. Creațiunea lui Florence îi face deosebita onore. Rolul acesta era pe deplin în puterile sale, l’a priceput pe deplin; nici na nota discordanta nu se percepe în jocul lui. Constat la Petrescu un progres în checțiune de cel mai bun augur. D-na Danescu schimbă natura d-nei Florence și-o face un fel de Negarea. Leonescu, în rolul lui Lebel, e un artist conșciincios cu care publicul se va obicinui. D-nele Alexandrescu și Fulgenu și încă vro câțiva tineri completă personajul. Traducțiunea făcută de Manolescu e bună, românesca curată, pătată pe ici pe calea cu câteva galicisme... de semânța. Piesa, după cum Zisei, a placut publicului, deorece a fost sciuta bine și jucata cu un ensemble care ne promite frumose represintațiuni și mai ’nainte.