Romanulu, februarie 1890 (Anul 34)
1890-02-14
4 Mb Y H ANUL AL XXXIV-LEA Voiesce și vei putea. ANUNCIURI 40 bani Linia de 30 litere, petit pagina IV ...... Cetto „ „ „ „ III...............2 lei „ Inserțiuni și reclame pagina III și IV linia . 2 „ — „ A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea Ziarului. IN PARIS, la Havas, Lafsite et Onne, 8. Place de la Bourse LA VIENA, la d-na Hannenstein et Vogler, (Otto Manas) IN ELVEȚIA, la „ „ Din țările cele alte direcția administrațiu cea Jirului. t ’ — Scrisorile nefrancate se reiasă — semplarul ILBan REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA STRADA BREZOIANU, No. 18 Fundatore: C. A. ROSETTI Directore : VENTILA C. A. ROSETTI fudițixmeatie dimaineti. VINERI, SAMBATA, 14, 15 FEBRUARIU (2, 3 FEBR. sl.v.) 181 O M W MBHI1MIH1III MMI III JO'HklulkJ ai BiilJiffl MMMW IUigt flllttft MMBUUIDIOTI Luminezate si vei fi. ABONAMENTE In Capitală și districte, un an 48 lei; sese Iunii 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru Preoți, și învățătorii din sate abonamentul este redus la 80 lei pe an. Pentru tote țările Uaiusei poștale, trimestrul ÎS lei. A se adresa: IN ROMANIA 1» admhibanțiunea ziarului și oficiele poștale LA PARIS, la Havas, Laffire et C*nle, „ Place ’de‘la Bourse, li GERMANIA AUSTRIA ITALIA și BELGIA, la blurourile poștale. , — Articolele Republicate se ard — BUCURESCI, 13 FAURAR Din proiectele de legi pe cari guvernul le a presintat Camerei cu privire la organisarea administrațiunei la organisarea poliției, la consiliile județene și comunale, etc., resultă până la evidentă că el n’a avut altă tendință decât să concentreze tot în mâinile sale. Prefectul de județ, administratorul de plasă, polițai. 1, geandarmul, etc. au, după aceste legi, totâ puterea în Stat, în județ și comună, și nimenul nu-i va mai fi iertat să se mișce decât numai prin voința lor și sub a lor priveghere. Interesele locale și colective, atât pentru județ cât și pentru comună, sunt încredințate în cea mai mare parte agenților puterei centrale, cărora li se ficșeză atribuțiunile cele mai întinse, ca represintanți al guvernului și singurii în drept a exercitauă putere aprope deplină asupra tuturor. Acestea sunt proiectele de legi cu care guvernul generalului Manu se prezintă înaintea țarei, pentru a răspunde la prescripțiunile articolului 132 din Constituțiune, care cere descentralizarea administrativă! Mărturisim că mare a fost curagiul guvernului și ciudată ideiă ’și-a făcut de Constituțiunea torei când s’a gândit la întocmirea acestor proiecte de legi. Cum? Constituțiunea voescenă deplină descentralizare administrativă, și guvernul vine înaintea țărei,—cu tdtă escortarea de agenți administrativi, de polițai și grandarmi,—cu nișce proiecte de legi cari tind la instituirea unei adevărate epitropii asupra județelor și comunelor? Dar acesta este a nesocoti simțimentul țărei, este a călca Pactul nostru fundamental și a ne întorce cu 50 de ani înapoi ! Nu asemeni proiecte de legi nu pot să fie primite de țară, căci ele nu sunt decât să desfidere ce i se aruncă în țață, nu sunt decât uă călcare flagrantă a Constituțiunei ce ea ’și a dat la 1866 și uă tendință vădită de a răpi poporului drepturile și libertățile sale. Intrega suflare a națiunei se ridică și protesteza în contra lor, denuunțându-le ca pe actele cele mai reacționare ce pote sever și un guvern. On singură datoriă se impune a fi, față cu aceste proiecte de legi, tuturor liberalilor și democraților, se lupte din tote puterile lor pentru respectarea Constituțiunei și’n contra pornirea guvernului, dând alarma și căutând, prin protestări prin presă și întruniri publice, se împedice votarea unor proiecte de legi cari concentrezá tot în mâinele guvernului, răpind comunelor și județelor toată independința lor. Atât avurăm de fii pentru a fi. Cesiunea dărei în judecată a guvernului I. Brătianu a intrat ieri în Cameră în fasa sea din urmă prin punerea la vot a conclusiunilor Raportului Comisiunei de informațiuni, care cere ca nouă miniștrii să fie trimiși înaintea Curții de casațiune. Conform articolului 19 din legea responsabilității ministeriale, votarea s’a făcut în mod individual și susținătorii dărei în judecată a d-lui I. Brătianu n’au obținut decât 67 voturi, contra 86, pe când cele două treimi cerute trebuiau sé întrunesca numeral de 102 voturi. Astăzi se va urma cu votarea și în privința celorlalți opt miniștrii cari au făcut parte din guvernul I. Brătianu. Nu seim care are să fiă resultatul votului pentru fiecare din ei, dar după cum am putut judeca lucrurile și am văfslut curentul ce domnesce în Cameră, pare-ni-se că nimeni n’are sé fiă trimis înaintea Curții de casațiune, cu totu stăruința ce se pune de către susținătorii dărei in judecată pentru a se putea întruni cele două treimi cerute, cel puțin pentru vr’uă câți-va din foștii miniștrii. Votul de ori Procedenduse la vot asupra dâtei în judecată a d lui I. C. Bratianu, Camra a respins propunerea cu 86 voturi contra 67. Ar fi urmeza a se vota decâ ceilalți opt foști miniștri trebue ori ne dați judecătei. * Asupra ultimelor scene petrecute în Cameră complectam cele date er sera cu urmatórele: D. Manurogă Camera a nu considera cuvântul guvernului ca un ingerință. Camera are dreptul de control, se și ’l esercite dupa cum i dicteza consciința. Declara că in intrega acesta afacere guvernul a fost și este desbracat de orice prejudecata de partid. Spera ca partidul conservator nu va urma însă partidul liberal care la 1876 proiectase darea în judecata a conservatorilor căzuți de la putere. Nu voim, orice d-sa, se stabilim în era ca mijloc de luptă darea în judecata pentru a distruge un partid. Se cere închiderea discuției. D. Lascar Catargiu, vorbesce contra închidere!. Trebue, orice d-sea sé lămuresc unele neesactitați ce s’au spus pe socotela nóstra. Polemiseza atât cu oratorii cari au aparat pe d. Bratianu cât și cu cele 7a se de guvern. Conchide că o în interesul d-lui I. Bratianu se fia dat în judecata. Se se spelet deca nu’i vinovat, să nu remâna la carantina. Noi, când liberalii au întârziat și în urmă au renunțat să ne dea în judecata, am cerut să fim dați, glice d. Catargiu. Citesce apoi ua hârtia prin care a protestat înaintea Domnului ș’a cerut să fie dat în judecată. Inchidiendu-se apoi discuția, se procedeza la vot la ora 4 și jumătate. D. Faladi, cere a se pune la vot mai înainte luarea în considerația a conclusiunilor raportului. D. Panu, zice ca votul trebue a se pune în parte pentru fiecare fost ministru. Așa prevede și legea asupra responsabilității ministeriale. D. Trianduß, declara ca părerea biuroului este acela a d-lui Pauu. In mijlocul unei tăceri generale și atențiuni încordata presidentul spune că se va vota în parte pentru fiecare ministru. Se începe cu .d. Bratianu. Resultatul l’aua scris mai sus. S’au abținut la vot d nii D. Bratianu, d. Al. Lahovary, Cristu Negoescu și C. Grigorescu. Au lipsit d-nii: N. Isvoranu, Maiorescu, D. Rosetti, Popovici, Silion, C. C. Dobrescu, Dimitropol, Macarescu și Alecsandrescu. STRANII DESPRE NOI Cât de neștiutori suntem noi ăștia din România. Ne închipuiam că se im puțină geografie și ia urma urmei nu avem cea mai mică ideiă de acesta sciință; ne hranim cu mângâerea că cunoscem îndestul evenimentele din țară, dar n’avem habar de cele ce se petrec în jurul nostru , fapt mai tristense decât tóte, e că publicul nostru cetitor e indus în erore de întrega presă, dându-i sclii mincinase și false în loc de adevărate și exede. Cei din Berlin sunt mai solidl, nu glumă, căci — ce să le faci — scrii și cunoc mult mai bine ca noi cele ce se petrec în țară. Și dacă voiți să vă încredințați despre acesta, n’aveți decât să v’aruncați privirile în ultimul numer (e) al revistei berlineze Der Export, organ oficial al societăței centrale de geografie comercială. Pe când noi, sărmanii împreună cu cele l’alle flare din Bucuresci, dedem flinic scris asupra podului peste Dunăre, pod care va Lua linia Festesd cu cea de la Cerna-Vodă-Constanța, numitul <flar prin pana unui colaborator activ ne dă cea mai formală desmințire, și dovedește că tóte câte s’au scris sunt minciuni și pure invențiuni și că podul peste Dunăre se va face între Giurgiu și Rusciuc, tot cu acestă ocasiune, numitul fiar ne spune că lucrările acestui pod au fost adjudecate asupra firmei Fives-Gilles, care din erore a fost botezată Fives-Lille. Ce ne romene nouő de făcut acuma ? Faterpeccavi. Ei, ce se facem, se spunem tot, nimic să nu ascundem. Nu putem, nu ne lasă onestitatea, să destăinuim tot. Sărmanii de noi, ce idei greșite aveam în privința drumului celui mai scurt dintre Bucuresci- Varna. Ca să ajungem aci, cu noul pod, vom parcurge în viitor următorul itinerar: Bucuresci — Giurgiu— Rusciuc — Constanța — Rasgrad —■ Șumla—Varna și tot acestă cale o vor lua—după afirmațiunea colaboratorului fiarului Export — toți călătorii cari vin din Austro-Ungaria, Germania, Elveția, pentru a ajunge mai repede la Marea Neagră. Cu cunoștințele nostre geografice ne am încurcat roa în socoteli, ne vine deci a crede că pentru a ajunge la Viena, plecând din Bucureșci, trebue să mergem prin Podullóei, Herța, Kazan, Arhanghel, Smirna, Damasc, Insule Canare și Schleswig-Holstein. Omul tot prost rămâne și neștiutore cât trăește. Și ,ca să dovedască, că cele ce le spune nu sunt inventate, numitul (flar, adică tot Export, se basază pe documente istorice. Ca dovadă că podul se va construi între Giurgiu și Rusciuc, corespondintele Exportului citeză cartea lui Rudolf Henke— un alt filosof-geograf—din 1877, care spune că mulți ani vor mai trece până ca să se isprăvască cu lucrările acestui pod. Un alta dovadă, tot atât de puternică ca și precedenta, aduce prea onorabilul și stimabilul corespondent al foei berlineze, că M. S. Regele Carol prin mesajiul tronului din acest an, și-a exprimat dorința ca în primavéra viitóre să se începă lucrările mult așteptatului și doritului pod peste Dunăre între Giurgiu și Rusciuc. Sărmanii de noi. Ca niște elevi umiliți stăm cu ochii plecați înaintea cititorilor, mai întâiü pentru necunoscințele nóstre în ale geografiei și al II lea, pentru că i-am mințit în modul cel mai nerușinat atâta vreme. Facem uă declarație și în același timp și uă promisiune cititorilor noștri! . De acuma doainte vom căuta a reproduce informațiunile nostre din bine informatul flar Export, organ al societăței centrale de geografie comercială, care apare în Berlin, W. Lanstrasse No. 32. Altfel nu merge. R. L. «- Cestiunea naționalităților în Ungaria In numărul nostru de ieri am dat resumatul articolului ce Un Român a scris asupra cestiunei naționalităților din Ungaria. Vom da a fi resumatul și traducerea pe ici pe colo a articolului ce d. Max Falk, directorul (ziarului Fester Lloyd l’a scris ca răspuns, tot în fara din Arad «Arad és Vidéke». Articolul este lung de aprope șapte colovne. Trebue se observăm îndată, de la început, spiritul advocățesc în care e scris. D. Max Falk susține că caută nedreptá și deci alerga la sofisme, la chițibușuri pentru a câștiga causa. D-sea își esprimă mai nainte de tóte bucuria că pote sta de vorbă cu un român. Nâgățase că ar esista în Ungaria cestiunea naționalităților în forma cum o trâmbiță fiarele ce nu se pot împăca cu «ideia de stat maghiar». Face un fel de profesiune de credință că e om cu vederi liberale, că nu póte fi bănuit de șovinism și că în privința acesta are declarațiunele unei foi române. (Am dori să seim care lóic a dat brevet d-lui Falk. Nu cumva Revista catolică ? R). Néga apoi că ungurii n’ar fi ómeni cavaleri, că ar călca legea de la 1868, că cultur egyletul ar avea alte scopuri decât răspândirea culturei între maghiari, că asilurile de copil ar fi a se înființa pentru a desnaționaliza pe nemaghiari și în tot restul articolulului se încerca a dovedi acesta. Cu ce argumente éase, cu ce logică ? Cu ce întorsături de frasă și cuvinte cu două înțelesuri?... Gândindu-te că astfel scrie unul dintre cei mai eminenți publiciști maghiari, un om care este consultat în tot ce guvernul face, trebue să disperezi de cei ce au cänlut sub eghemonia ungurilor. La imputarea ce o face Românul, în articolul său că bărbații de stat al Ungariei nu au avut curagiul să definieze ceva să facă «ideia de stat maghiar» d. Falk respunde : «Dăcă acest lucru în adevăr nu s’a făcut, atunci desigur s’a omis tot din causa pentru care legiștii antichității nu au formulat pedepsa pentru paricitl : nimeni nu se gândea că asemenea crimă ar putea să fie comisă. Ideia de stat maghiar n’a fost definită, pentru că se presupunea că nu se va găsi nimeni care să nu o înțelegă și fără definiție». D. Max Falk dă acesta definițiv. După ce spune că Ungaria este un stat independent, după ce face deosebire între țările confederative și relațiunele politice dintre Austria și Ungaria, ajunge la concluzia că Ungaria este un stat maghiar, de poliglotism nici pomenire, și fiindcâ în Ungaria mai locuiesc și nemaghiari cari nu pot să se folosescă în afacerile Statului în limba lor maternă Și fiindcă dintre tote aceste popore nafiateca ungurăscă este mai mare, mai hustă, statul nu pate fi timbrat decât cu pecetea ungurască, statul nu pate fi decât maghiar. Prin urmare : «Din acesta rezultă ca un lucru firesc că trebue privit ca dușman al statului maghiar toți aceia azi tăgăduesc caracterul maghiar al mic... Și scrți ce înțelege d. Max Falk prin «caracterul maghiar al țării ?» Ca în Ungaria să nu fie altă limbă în justiția și administrația decât cea maghiară, că ungurii sunt exact corecți când fac așa cum fac alii (nesocotesc legea de la 1868 despre naționalități) când deschid școli maghiare pentru a aduna în ele pe nemaghiari, cu un cuvânt cu totul ce face guvernul este forte bine făcut, este pentru a da țării «caracterul maghiar». Vom urma: piarele despre arestarea principelui de Orleans av>xi a. . . '.u.. .>' aicot iliarele republicane n’au tóte aceleși vederi asupra situației ce i s’a creat guvernului prin arestarea principelui de Orleans. Dar décá guvernamentalii nu sunt hotărâți asupra celor ce trebue a se face, apoi oposanții sunt și marnăniiți. Din acesta causă interpelarea ce era să se facă Sâmbătă, a fost amânată. Mai ales Bonapartiștii sunt elementul discordant în opoziția care voieste să facă zgomot în jurul principelui. Ei nu vor să ajute cu nimic la facerea reclamei principelui de Orleans. * D. Cassagnac este forte mândru de cele ce a făcut principele Și înaintea unui fiarist s’a exprimat astfel: «Găsesc că principele a arătat un mare curagiu prin întorcerea sea în țără. Acest pas al lui este o compensare pentru reîntorcerea în țără a ducelui FORȚA ROMÂNULUI 14 FEBRUARIE DIN CARNETUL UNUI NIHILIST LA IMPRIMERIE CLANDESTINA Saperny Peréulk e in strada mică de tot din St. Petersburg, curățica, retrasă și liniștita. E . plăcut, e.liniște aci și veci tóte prăvăliile din Nevsky și Lineiaia. E destula lumină in strada cu tóte ca casele sunt in refagii. In acesta ulița, în tomna anului 1879, familia, Lissenko, își alesese ua locuința în cazul al 4-lea din casa cu No. 17. O. Lissenko, era un tenor forte distins, purta ochelari fini și era îmbrăcat ca cel mai bogat rentier. Nevasta sa, vioae și frumușică, care mergea la brațul soțului ei, și cânta mult pe dvornic, cu căutătură ei înmpatica. Din parte I, Lissenko era forte mulțumit de casa ce și-a ales o.Odăile erau frumusețe și scara curată și luciOse. Și mai mult, nu era portar în casa asta. Ești mai puțin supraveghiat, când n’ai pe acești spioni de portari, observă Lissenko, nevestei sale, când remaserâ singuri amândoi. Acesta era părerea lui Alecsandru Mihailoff, vestitul șef al mai multor conspirațiuni. Cu câteva zile mai înainte, dânsul visitase cu deamânuntul apartamentul luat cu chirie. — Uite, păreți! sunt tar!. Z*se el tovarășilor set, nici un sgomot nu se va auiji. Două rânduri de trepte ne ușureza plecarea și intrarea nostra. Ferestrile sunt aședate într’un mod esceptional, poți vedea de aci în cealaltă strada. Semnul de siguranță va fi dar bine observat. Intr’un cuvânt, baeți, nu ne va putea surprinde apartamentul nici de cum. Și așa și era. Ușa prin care intrai în casa era forte tare, anticamera era prevézuta două mica ferestrae, așezată sus și care dedea pe scară. Pe aici, în cas de pericol, cei din numtru puteau forte bine trage cu revolverele, fară a fi câtuși de puțin atinși. Acesta ideie a resistenței prin forță și cu mâna înarmata nu era tocmai plăcută pentru organisatorul tipografiei Kviatcovsky, căci pretinsa d-na Lissenko, nu era alta decât nevasta lui. Amândnoi puși «afară din lege», Kviatovsky și d sora Sofia Ivanoff, nu se puteau cununa civil; cu tote acestea erau deja 4 luni de când ea fu însărcinată. In acele momente, nimenea nu mai făcea cestie de sentiment, nimenea nu mai cugeta la interesele sale personale. Tóte și tóte numai pentru Causa. Și familia cea distinsă se instala. Ea se compunea din un pretins soi, Nicolae Buc și din pretinsa lui nevastă. N’aveau nici un copil. Dar familia Lissenko avea un servitore, care în realitate nu era decât un tovarașă, una anume Maria Griaznoff. Aici nu mai erau înscriși ca locatari. Cuate acestea două bărbați mai locuiau acolo, într’un mod clandestin. Conspiratorii aveu dreptate să nu ție pe mulți în acesta locuință, ca sé nu devie suspecți. Și mai mult, fiecare pasport nou trebuia verificat, tote fiind false, se putea da lesne de pericol. Cu sistemul adoptat, cel din locuință se putea crede în siguranță, căci pasportul lui Lissenko, era un duplicat, adică copia unui adevărat pasport, pe numele unui Lissenko, care nici nu visase vr’uo data de a fi nihilist. Poliția putea deci sa-l verifice. Aceste duplicate sunt forte mult căutate de conspiratorii ruși, căci nu întotdeauna se înfațișaza astfel de prilejuri. Cei două barbați ascunși se numeau Lubchin și Zuckermann. Apartamentul tipografiei avea cinci camere cu bucătărie cu tot. Intrând în anticamera, visitatorul putea vedea atârnat pe peretele din fața ușei, un portret mare al împăratului. Un divan, un masă împrejurul câreia stetea vr’au șase scaune, și un mare covor era așternut pe jos, nici bogat nici sărac, mobilierul unei familii ruse, care trâește modestă. Un alta odae era reservatâ pentru d-șora Ivanoff, dar se părea a fi camera de culcare a soților. Erau aci așezate doua paturi, unul pentru densa și celalalt pentru servitare. Ceilalți locuiau in celelalte odăi și se culcau pe jos pe niște saltele de pae sau pe hârtia de tpar, așeejata în forma de saltele. In una din aceste camre, cea care era mai bine ascunsa și mai tainică, era instalată tipografia. Presa tipografica era forte simpla. Pe un tabla mare de fer, se așezau paginile jețuite. Un mare cilindru, umplut înăuntru cu fel de fel de litere,—ca să fie mai greu—și învelit cu postav, trecea înainte și înapoi pe aceste pagine, inegrind zațul cu cernela. Doul erau ocupați cu acesta lucrare. Unul mereu ungea literile cu cernela, ținând în mâna și cilindrul cu postav, celălalt întindea hârtia, asupra zațiului. Trebuiai să fii fos meșter în a așeza hârtia pe litere. Cu acest metod primitiv, puteai tipări 200-300 foi pet fl Acest sistem de tragiu fu adoptat ca cel mai bun și propriu în astfel de ocasiuni. Cei două tovarăși lucrau cu mare bagare de lemn, ca să nu producă nici un zgomot, încă ceva; tote uneltele și părțile din care se compunea acesta tipografie puteau fi forte lesne desfăcute și reașezate la loc. Numai tabla cea de fer era obiectul cel mai incomod ; în celelalte tipografii clandestine, ea e înlocuita cu un sticla forte * tare. In odaia din fund era așezat atelierul de composițiune. Numai câteva mese erau în acesta odae. Pe ele erau așezate mai multe castie cu diferite feluri de caractere. Numai noptea se lucra la lumina unor lămpi de clibru mare. Ca să nu pătrundă lumina pe afară, cei din’ăuntru avură grija de a pune niște perdele grase, ceruite, astfel că părea întuneric în odaia. Instalațiunea se făcu sub privegherea lui Alexandru Mihailoff cu un succes complect. Nici că imprudența sângeșală nu se făcu. Literile, partea cea mai grea a materialului—peste 200 kilograme—a fost transportată cu mobilierul undata, punându-se câte puține în fiecare cufăr. Tabla cea d fer, cea mai grea și mai lată din tote obiectele, fu transportate în timpul unei zile pleurase, sub mantalele de cauciuc. Nimenea, afară de cel din tipografia, nu cunoștea cu deamănuntul casa. Lucrul începu. Trebuia să se publice primul numar din Narodnaia Folia (Voința Poporului), noul organ al partidului informațiune!. Acest ziar făcu mare sgomot..Avea mulți partizani călduroși, dar În schimb avea și dușmani înverșunați, chiar printre membrii partidului revoluționar. Acest Ziar nu era uă faie teroristă, cum era Mica főid de ZkmbaX Voliia, care o preceda. Nu era un apel la resbunare, cum erau altele multe dinainte, ficarul nu se adresa numai partidului socialist. El apela la intrega societate rusă ca sé resterne acest guvern. Mai cerea ca sé se convoce oâ adunare constituantă. Cu exagerațiune, dar cu mare entusiasm și căldură, era scris. Și tocmai pentru acesta avu un resunet mare. Pentru partid, Zarul era un adevărat succes. Acest succes încuraja mult pe membrii din redacție și pe cel Ilalți partizani al noului partid. (Va urma).