Romanulu, aprilie 1893 (Anul 37, nr. 72-94)

1893-04-18 / nr. 83

318 JS*®. Convențiunea conține măsuri internațio­­nale pentru combaterea b­­olerei, evitân­­du-se iise pe viitor dificultăți nefolosi­toare pentru comerț și disposițiuni­­ rela­tive la regimul sanitar la imbucătura Du­­­nării. St. Petersburg, 15 Aprilie.—Știrile des­pre semănător sunt forte favorabile. Budapesta, 15 Aprilie. — Semănăturile au fost forte intărziate de frigul din ul­timele­­ Zile. Charleroi, Toți minerii din basmnul Char­leroi, au declarat că se vor pune in grevă cu începere de Luni S’au trimes trupe la fața locului. Roma 15 Aprilie.—Papa primind pe pe­lerinii cari se duc la Ierusalim, a dis că pelerinagiile contribuie la risipirea preju­decăților al căror obiect sunt creștinii din Orient. Carlsruhe 15 Aprilie.—Doctorii au sfă­­tuit­ cele mai mari îngrijiri mar­i ducese care suferă de ochi. Londra 15 Aprilie. — Uă întrunire de 76 delegați ai asociațiunilor lucrătorilor navigațiunei engleze, a decis in scop, de a veni in ajutorul greviștilor din Hui, de a începe să grevă in toate porturile en­gleze. E posibil că toate docurile Angliei o se stea Luni fără lucru. Schenemund, 15 Aprilie.— împăratul a plecat ani dimineață la Kiel. Londra, 15 Aprilie. — Se anunță din Zanzibar­­ Harului Times că scrisorile fiu­lui lui Tipo-Tip confirmă moartea lui E­­nim Pașa și a omenilor săi într’o luptă. Bruxel, 15 Aprilie.— In timpul mani­festației de ieri seară de la ușa Popo­rului“ de la Bursă au fost 60 răniți 50 de arestări s’au făcut. Astă­zi este liniște. Roma, 15 Aprilie.— Arhiducele Rainer va sosi la 19 Aprilie, adjutantul general Rășini va fi atașat la persona sa. Berlin, 15 Aprilie.— Fracțiunea socia­listă a Reichstagului va sprijini propune­rea d-lui Ahlwardt, care tinde a se numi o comisiune care va face Reichstagului un raport asupra documentelor d-lui Ahlwardt. Viena, 15 Aprilie.—Starea d-lui Stam­­buloff continuă a se îmbunătăți. Ambasadorii Turciei și Angliei au luat informațiuni despre dînsul ; ambasadorul Angliei a venit în persona. Londra, 16 Aprilie.—Uă numerosă în­trunire a lucrătorilor sindicați ai docuri­­lor ,și au amânat pe mâine fără decisiu­­nea in privința grevei generale. Bruxelles, 16 Aprilie. — Primarul, d. Buls, care se plimba pe șoseaua Louise, a fost recunoscut de către manifestanți ; unul din aceștia­­ i-a tras cu un baston plumbuit și l-a rănit in mod grav. Agenții de poliție și jandarmii au ata­cat pe manifestanți ; unul din ei (socia­list) a fost rănit și alți două arestați. (12 nopte).­­Seara a­ fost liniștită. Cir­­culațiunea bandelor a încetat in oraș. Numerose intruniri au avut loc ’in sa­tele din teritoriul grevei, dar nicăieri n’a fost vr’un incident serios. Kiel, 16 Aprilie.—împăratul a debar­cat după amendi de pe bordul vaporului „Hohenzollern“ și imediat a plecat cu drumul de fier. ROMANULU, 18 APRILIE PoVestea, <­IM MUTRE VIS JUCĂTORUL DE CĂRȚI ȘI mai bate luna Mică cât aluna De sub norii groși, In ferești cu geamuri Dosite de ramuri De copaci frumoși , Și din dos de ele Pupe cercevele Intre lămpi se perde, Unde îndrept boerii Cumpéna averii Pe postavul verde Trăgând pentru pungă Dungă lungă dungă Dupe miezul nopței. Și sorb din pahare Răscroind hotare... Badea Pletea. A dus uă vieață sdruncinată și cu tote astea ații încă ’ți place să ’l privesci! S’a însurat când înclina spre bătrânețe după ce gustase tot răul și tot bunul vie­­ței, după ce consumase cea din urmă pi­cătură de sentiment omenesc. ’I rămăsese de la părinți puțină avere pe care și-a mărit’o prin jocul de cărți. Jocul de cărți ?.. Dar asta este pasi­unea lui—ce <Jic eu?... meseria lui! Aț­i chiar, însurat, cu uă­dreie de copii, este peste pote ca să lipsescă într’uă seră de la clubul jucătorilor de cărți din mi­cul orășel de provincie unde locuesce. Décu astă-nopte până la d­ouă, mâne fără ’l vei vedea din nou la locul său, cam de obi­cei în capul mesei verzi, fără cea mai mică urmă de oboseală, rece cu fruntea lui lată și... senină și care pare afla unui om inteligent—pare numai, căci ochii săi care au uă privire stupidă, vagă, te fac să ’i cetesci în inimă și să gâcești ce’i pate capul—; pufăe din țigareta sea de chihlibar și îndrugă câte’n lună ți ’n sőre. „Trebuie să fie de oțel omul ăsta“ eli­cea un jucător care freqventa și, el, iasă mai rar, clubul jucătorilor. Părul alb, care -i íncadreza fruntea, fața lui roșătă, congestionată puțin, nasul aquilin, mutra senoșă, umbletul său pre­cum și pasa ce­va când stă jos, te fac să creții că ai aface cu un om serios, un om cum se cade în adevăratul înțeles al cu­vântului. Hm !... Șed­i în fața lui atunci când jocă „chemin de fer“—jocul favorit al celor din orășelul lui,—ori maca â deux tableaux... Ochii lui vagi, sticlesc de fericire când câștigă, încrunt când perde , nasul sau a­­quilin se încovoie și mai mult, sprîncene­­le’i cărunțite se sbârlesc, mânile și vocea ’i tremură .. Interesant afară din cale, umblă tot după câștiguri neoneste, e în stare să’și apro­prieze chiar banii strânși la cagnotte. Și ceea ce este și mai condamnabil, nu se dă înapoi dinaintea ori­cărei măsluiri, fie ea ori­cât de scârbosă, și vai de naivul care ’i cade în ghiare. Atunci să ’i vedi mușchii feței cum se dilată și se contractă , ochii aci se fac mici ca de gâscă, aci mari ca ai un­i vaci speriate... Un surîs rînjet ’i fluture pe buze, ’i crisperă fața, și atunci­. o ! a­­tunci nu poți nici se ’i mai privesci mă­car !...................................................... ’L cunosceți bine, voi toți, cari vă pe­­treceți nopțile dinaintea mesei verde, în aerul infectat de fumul tutunului. De câte ori dimineața, când zorile au început se se reverse, nu v’ați despărțit de dînsul, strângându’i mâna cu pritenie și șoptindu’i: „la revedere­­“ v’ați îndru­­muți spre casă umblând pe eonă poteci, cu ochii încercănăți și duși în fundul ca­pului, cu mintea turburată, cu coscliița îndobitocită, cu inima strânsă de durere, cugetând că mâine va trebui să luați pre­datorie pânea pentru soția și copii voștrii, ori cu inima săltând de bucurie cugetând că ați amjpoi“af--buzunărit! pe româ­nească verde—pe vecinul cu câte­va sute de lei. ’L cunoscețî, ’1 evitați și cu tóte astea ’1 căutați, ’1 vorbiți de roți și ve temeți de el. k'puneți’mi, cugetat-ați vre-vă dată că el vă... fură..., că voi vă furați unul pe ---------- Mimim -------------­ întrunirea de la Dacia Eri pe la orele 2 p m. a avut loc în sala Dacia întrunirea de protestare în con­tra legei maximului. Sala teatrului ne­fiind destul de mare, publicul numeros staționa prin coridare, prin grădină și pe stradă. De remarcat era mulțimea cea mare a comercianților, industriașilor și căruța­șilor. D. P. S. Aurelian vorbi de circulara D-lui L. Catargiu către prefecți, în care li se spune că criticile îndreptate contra legei maximului sunt false. Dovedesce că D. Catargiu habar n’are ce a scris în cir­culară, căci nu se potriveșce cu textul le­gei și cu expunerea de motive. Citeză mai multe exemple între care și acela că cir­culara spune că legea ce se prezintă ,e veche, pe când expunerea de motive a legei­­ zice că e nouă. D. Gr. Alexandrescu (tăbăcar) vor­­beșce de agitația ce s’a început în contra legei maximului și insistă asupra faptului că comercianții au convocat pe reprezen­tații națion­ali Capitalei, și din 21 nu s’au prezentat de­cât 4, și aceștia au venit numai ca se le facă grație. Singurul care s’a purtat corect este D. Demetrescu-Mirea care s’a declarat contra legei (aplause). D. Gr. Cantacuzino directorul farului „Voința Națională“ ține un lung și sub­stanțial discursul arătând primejdia ce gu­vernul actual aduce prin legea maximului. Critică art­a din lege și arată că indus­tria nostrá urmează a fi dată pe mâna streinilor. Apoi analizează pe larg taxele ce se pun pe obiecte care înainte nu se taxau (api). Se taxează însă obiectele de prima necesitate pentru alimentația celor săraci. D. Cantacuzino termină îndemnând pe cetățeni la agitație până se va retrage legea. D. A. Fleva spune că legea maximului este numai arvuna pe care o iau ciocoii de la cetățeni. Mâine vor veni cu nouă impozite percepute de Stat. Legea maxi­mului are trei părți: fiscală, economică și politică. Partea fiscală este când înze­cește taxele. Partea economică este că ruinează industria națională. Partea poli­tică este că agenții guvernului vor sta la căpătâiul cetățeanului pentru a-i executa la încasarea taxelor. D. Fleva face apel la cetățeni ca să numească o comisiune care se redacteze un memoriu; apoi Dumineca viitoare să se întrunască din nou­ căci numai ast­fel vor scăpa de acesta lege care este un a­­devărată robie. D. G. D. Palade începe prin a critica sistemele de impozite directe arătând cât de reü sunt alcătuite, apoi critică impo­zitele indirecte care constitue o mare in­justiție, căci apasă asupra celor săraci. Atinge câte­va articole din lege arătând cum sunt de apăsați micii comercianți, industriași, căruțași, etc Spune că guver­nul actual este capul unui corp pe care au început să apară pete cadaverice. * Se alege o comisiune de cinci comer­cianți cari să se prezinte la d. Catar­iu spre a ’i pune în vedere primejdia ce for­­mază legea maximului și se ceară a fi re­trasă. Astă­zi la ora 12 comercianții se vor întruni la Sf. Gh­eorghe și de acolo vor pleca la Cameră. Cronica Științifică Foc de artificie cu cuje de portocală Celulele platelor sunt laboratóre miraculose unde amidonul, zahărul, materiile grase, sunt formate sub di­ferite forme. Corpurile grase se găsesc mai a­­les, fie pe caja fructului, sau, de multe ori în sămânță. Coiza, inul, nuca, migdală, furni­­seza uleiese întrebuințate la alimen­­­ațiune, la lumină sau la industrie. Punerea în evidență a uleiului mig­ mm­­­ dalei se póte face întrun mod ori­ginal la sfirșitul unei mese . Se tac un sfert de pară în așa mod în­cât sa imiteze capătul unei lumi­nări. Se tac Intr’un migdală un mic cilindru și care serveșce lumînărel de fitil. Cu ajutorul unui chibrit se dă foc migdalei, care arde câte­va minute cu o flacăre albă forte luminose, scoțând puțin fum. Când cine­va ju­decă că experiența a durat destul de mult, pentru cea mai mare dis­­tracțiune a musafirilor se pote pune sfîrșit înghițind luminarea. Se pote reuși tot așa de bine cu o bucată de mică. In afară de aceste substanțe supranumite ulei gras se găsesc în număr mare plante cu prin­cipii odorante cari se numesc esențe. Esențele sunt obiectul unui impor­tant comerț, cari fac bogăția depar­tamentelor de Sud ale Franței. Sunt plante din regiunile tropicale, cari în momentul când bobocul se deschide, produc o cantitate consi­derabilă de esență. Luați o bucată de cuje de portocală—sau de lămâe — țineți-o la câte­va centimetri de­părtare de flacăre, și veți avea o frumosa flacăre de artificie în minia­tură. EDIȚIA II ULTIME INFORMAȚIUNI Candidatul partidului conservator pentru scaunul colegiului I de Senat din Olt, în urma încetărei din viață a maiorului Munteanu, e­d. Dimitrie Polichron, fost liberal iar actual­mente președinte al consiliului per­manent de Olt. Alegerea va avea loc la 22 Aprilie curent. —x— D. Aureliu Turca, absolvent al fa­­cultăței de drept din București, a publicat, sub titlul , Schițe juridice, o­ lucrare interesantă în care stu­diază cestiunea «Hemaiitos—atului» și a «dublei naționalități.» —x— Anul la 10 ore dimineața miniștrii s’au întrunit ln consiliu la ministe­rul de interne sub presidenția d-lui L. Catargiu, președinte al consiliului. —x— Lupta spune, că ieri Duminică 4 Aprilie toți birjarii din Iași s’au pus în grevă din pricina numeroaselor vexațiuni ce suferă din partea agen­ților administrației ieșene. —x— La teatrul Dacia, trupa de operetă sub conducerea artistică a d-lui Gh. Stephănescu, va da, Marți 13 Apri­lie curent, o representație extra­or- FOIȚA DIARULUI «ROMÂNULU» 52 Mizerie Regală DE SOILIESF'.b'G H Avu un moment de bucurie ne­bună. Regina nu’l ura prin urmare! Regina ’I ordona sa rămână! Fără îndouiala, totul se va arangea. Fal­sitatea acestor acusațiuni absurde va fi necunoscută, și după acestă fur­tună de geloșii acumulate, cerul se va lumina ; viața între doui, acestă viață atât de inocent intimă, va re­începe, și harmonii mai noui, mai suave, de-uă țesătură magică ,l-ar înfășură. Vai! Țilele urmară mai triste, mai agitate. Pe pianul părăsit, în loc de partituri erau îngrămădite diare, a­­gresive, ariciose, perfide, și fie­ce curier aducea­u o nouă durere. La­­vrik, cuprins de necesitatea de a ple­ca, enervat de mișcarea legânătare a gondolelor, umbla prin miile stră­­dulețe populare, făcea turul gradine­lor publice, se găsea, fără să scie cum, la extremitatea opusă a ora­șului, la Ghetto Nuovo, și reîntors la hotel, ocolia fețele curiose, obo­sit de a fi urcat și scoborit de atâtea ori treptele nenumăratelor poduri arcuite, ce arunca pe pat, și, cu creierul plin de durere, cu inima tin­­tă și amărică prin ferestrele des­chise privin clopotnița de la San- Giorgio-Maggiore, număra coloanele de marmură sub acoperișul ascuțit, și timpul făcându-se ploios, aerul era umed, orizontul întunecat, și me­lancholia apelor infinite prelungea me­lancholia cerului nouros. — Colea, aprope de tot de mine din causa mea, regina suferă, și nu pot să ’i cer iertare, se gândia el. A o vedea, nu mai puțin de un moment ! Oh! a’i săruta mâna ! Și de-uă­ dată simți­tă dorință arbă­­tare d’a apuca acastă mână diafană și încântarare, d’a o duce la buze, nu ca îndrăgostit, ci ca sclav, d’a se arunca în genuchi d’înaintea acestei regini profanate, d’a face pentru ea ceva fără înțeles. —• Der da, dér da, o iubesc. Și că tandrețe fără margini ’I pornia In mod dureros din inimi spre buze, și Intr’un sărutat inesprimabil ar fi vrut să o imprășcie toată cu lacră­­mile sale... Dor d’înaintea streinilor, d’înaintea chiar a doctorului, care avea milă de dânsul, sta nepăsător, picând nu­mai doctorului : „Déca regele nu in­tervine, ínsemneza acésta că crede în acele istorii ridicule de spionagiu politic ? Cu toate acestea este drept, este inteligent, și la sosirea’i aci ’i voia proba în destul nevinovăția mea“. Da, Lavrik îl aștepta pe rege, dar pentru a’i spune că pleca, de­ore­ce simțea că din toate punctele de ve­dere devenise necesară plecarea-i, dar pentru a citi în ceaia lui că nu credea acusațiunile aduse contra re­ginei. Intr’aceea, regina nu mai eșia. A­­vea dese accese de friguri intense, cari o lasau foarte slăbită, în nepu­tință d’a se mișca. Și era uă bine­facere pentru dânsa acest fel de pa­­ralisie a membrelor care o făcea­u prisonieră în camera ’1, de­ore­ce cum ar fi putut vedea acum pe La­vrik ? Ceva înfricoșător se ridica in­tre dânșii , dragostea’I cea castă ’I fusese desvelită cu brutalitate, dată în vileag, răpită din inima ei, mur­dărită și batjocorită !... — De ce ’mi au făcut acesta ? Și ce roii le-am produs, că se nă­pustesc cu toții asupra mea ? Ast­fel plângea ea in nopțile’I fără somn. Ah Lavrik! De ce mi’l­a lăsat să plece, când a rugat’o să’i dea dru­mul ? Acum avea să’i mai vină du­rerea acestei despărțiri. Și totuși sim­țea u o consolație trecătoare, sosin­­du’l aproape, auijindu- pașii și, din când în când, vocea. La scrisorile pline de blândețe ale regelui, răspundea cu energie contra miserabilităței acelora care­ o atacau. «Și tu, protectorul, soțul meu, -i lași pe omenii aceștia să vorbiască ? Și rab­i­ ca el să mă învinovățască în Yasna ? Ce batjocură ! Nu, Lavrik nu va pleca înainte de sosirea tea aci ? trebuie să ’i primescl ; trebue să se puta apăra ! Am cerut ca el să râmână și va rămânea !» Cu uă zi înainte de sosirea rege­lui sosiră în Veneția prințul de Walds­­tett cu soția mea și traseră—fără ca regina să suie— la un hotel înveci­nat. Aduseseră doui medici alie­­niști. Princesa-mamă, care nu înceta­se se vaste de rătăcirile fiică-sei, ho­­tărâse că acesta este bolnavă de nervi și că numai medicii ar putea-o rea­duce la minți. Nu se Indouia, ca gineri­ sCu va fi gata să împărtășască acestä părere.... ....Gondola cu trei vâsle a regelui apărea pe canalul cel mare pe la ora trei după amiedi, plutea în par­tea stângă spre podul de la rio dei Greci și se opresce d’Inaintea hote­lului. Se adunase mulți curioși. La uă ferastă d’asupra porței de intrare apăru scârbasa față a Anei Bovitz, trăda­tă mulțumire drăciască. Fără a saluta pe cine­va, intră în hotel regele care era înbr­ăcat civil în haine negre. (Va urma). HH

Next