Sike, Tamás (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria ştiinţele naturale şi medicale 14. (2014)
Nagy H. Beáta - László Zoltán: Cpecii de interes comunitar de coleoptere şi lepidoptere în ariile naturale protejate Râul Tur
Satu Mare - Studii și Comunicări Seria Științele Naturii/o. XIV (2014) metoda (3), sesizarea specimenelor lovite de către autovehicule. Cu ajutorul celorlalte metode am identificat un număr mic de indivizi. In anul 2011 au fost notate în total 165 de indivizi. După evaluarea datelor am estimat o densitate a rădașcăi la 102 indivizi/km2 (95% CI: 96.38—108.5), în anul 2012 au fost notate în total 169 de indivizi. Pe baza evaluării datelor am estimat o densitate a rădașcăi la 22 indivizi/km2 (95% CI: 19.94-24.45). După estimările bazate pe datele din cei doi ani pe zona studiată (59.8 km2, dintre care au fost evaluate pădurile foioase Noroieni, Mocear, Jelejnic și Turulung- Vii), sunt 3727 indivizi de L. cervus (95% CI 3748.11—3974.97). Pe baza rezultatelor putem spune că specia este prezent pe teritoriul ariei protejate. Se găsește cu siguranță intr-un număr mare în pădurea Noroieni, intr-un număr mai redus în pădurile Mocear, Turulung Vii, Weiss și Porumbești. în cazul croitorului mare al stejarului (C. cerdo) metoda cea mai eficientă de evaluare a fost metoda (2), detectarea stejarilor cu trunchiul găurii. Au fost notate în total 47 găuri de ieșire. După evaluări ale datelor din anul 2011 și 2012 estimăm o densitate a croitorului stejarului la 12 indivizi/km2 (95% CI: 0.50—22.64), cu un efectiv pe zona studiată (60.64 km2, în care sunt incluse pădurile foioase Noroieni, Mocear, Jelesnic, Dimoșag, Botoșeag și Turulung/Vii și pădurile cu stejari) de 702 indivizi de C. cerdo ( 95% CI. 30.20— 1373.10). Specia țesătorul porumbarului (E. catax) a fost evaluată pe baza numărului de cuiburi. Cu ajutorul capcanelor luminoase nu am prins exemplare. Au fost notate în total 2 de indivizi, ambele fiind omizi și 26 cuiburi de mătase. întrun cuib de mătase se găsesc în medie cca. 55 indivizi (Ambrus et al. 2010). După evaluările datelor estimăm o densitate a speciei la 1.43 individ/km2 (95% CI: 0.97—3.82). După estimările noastre pe teritoriul total a ariei protejate (209 km2) mărimea efectivului au fost de 238 indivizi de j E. catax (95% CS, 162.82— 639.48). In cazul fluturelui de foc al măcrișului (L. dispar) în cei doi ani au fost notate în total 110 de indivizi de-a lungul transectelor. Transectele liniare în 2011 au avut o lungime de 6.15 km (N=14, medie=440 m, abaterea standard=290 m), iar în 2012 au avut o lungime medie de 15,72 km (N=13, medie=1209 m, abaterea standard=759 m) în anul 2011 am observat de-a lungul transectelor în total 27 de indivizi. Densitatea estimată a speciei a fost de 19 indivizi/km2 (95%CI: 17.77—20.78), în anul 2012 am observat de-a lungul transectelor în total 83 de indivizi. Densitatea estimată a speciei a fost de 28 indivizi/km2 (95%CI: 26.16— 29.63) . După evaluările datelor din cei doi ani pe zona studiată (17.7 km2, în care sunt incluse malurile și luncile (zonele dintre diguri și râul râului Tur și a pârăurilor Meghi și Taina) sunt 493 indivizi de L. dispar (95% CI, 302.57— 683.63) , în cazul fluturașului punctat (JL helle) în anul 2011 habitatele speciei au fost evaluate fără succes, deoarece din locațiile cunoscute din literatură specia a dispărut. Semnalările noi sunt din locații la cca. 4 km de cele vechi, și au fost efectuate în anul 2012. în timpul primei generații au fost observate în total 2 indivizi, ambele fiind femele. în timpul generației al doilea au fost notate în total 14 indivizi masculi. După evaluările datelor estimăm o densitate a speciei la 2 indivizi/km2 (95% CI 0—6.25). După estimările noastre pe baza datelor din cele două generații pe zona studiată (21 km2, în care sunt incluse pădurile Mocear și Mujdeni) efectivul are o mărime de 44 indivizi de L. helle (95% CI 0—130.94). Planta gazdă a speciei a 40