Porumbăcean, Claudiu (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 33/2. (2017)
Istoria artei - Istoria culturii
Sándor Kereskenyi capcană bine amenajată 12. Elaborarea unei noțiuni ambigue Nu numai pentru combatanții, dar și pentru exegeții lui Braudel, esența noțiunii „perspectivei istorice” se dovedește a fi (în ultima instanță) o imagine oarecum ștearsă a patriei proprii a istoricului. Peter Burke, unul dintre cronicarii cei mai avizați ai Școlii Annales, subliniază cu ironie: la Braudel, de cele mai multe ori, Franța apare ca un landscape ponosit și prăfuit, care ar trebui restaurat minuțios, dar după propriile metode ale maestrului. Desigur, și la marele istoric, există uneori o Franță grandioasă și strălucitoare, al cărui peisaj luminos este populat de culisele unor serbări galante, o Franță glorioasă, de onoare, o Franță atotputernică a discursurilor patriotarde. Această „frumoasă închipuire” este însă eclipsată, aproape imediat, de umbrele Franței cotidiene de dintotdeauna, ale Franței rurale, agricole sau a orașelor mici cu piețe asediate de săraci, deci de o Franță dezintelectualizată, ba chiar a foametei de toate zilele, o Franță „simplă și catolică”, bântuită de crimele impietății, cauzate de frica zilei de mâine. La Braudel este vorba, deci, despre o imagine a Franței, care trădează nu orgoliul istoric, ci responsabilitatea istorică. Istoricul este dominat de un copleșitor sentiment de solidaritate față de o țară cu un trecut „înspăimântător de mare”, dar care este legat, foarte firav, de un viitor plin de incertitudini. Cum s-a format această imagine al sufletului tremurător, suferind de palpitații nesfârșite, purtându-și certitudinile și constanța latentă prea onest, aproape deprimat? Cum s-a format această imagine, uneori chiar alarmantă, avertizatoare, și ce s-a întâmplat (în viziunea lui Braudel) cu țara celei mai mari națiuni europene?13 Trebuie spus de la bun început, că această imagine, aproape sinistră, nu este o elevațiune freudiană din copilăria petrecută la Luméville-en-Ormois, în vecinătatea Flandriei istorice, cu câmpiile sale mânoase și bine lucrate sau cu castelele, la bastioanele cărora (și atunci) s-a fluturat mândrul tricolor francez. Imaginea unei Franțe, în curs de disoluție morală și intelectuală, s-a format, mai degrabă, la Paris, în Alger, la Rio de Janeiro și mai ales în timpul lungului prizonierat german. La Paris, în timpul anilor de liceu și ai studenției, tânărul Braudel deja s-a confruntat cu ideologizarea excesivă a problemelor sociale și culturale din Franța interbelică: în perioada petrecută din Algeria trebuia să suporte eșecul vizibil al unei mari încercări seculare: imposibilitatea insuflării valorilor culturale franceze acelora, care aparțin comunităților musulmane, în Brazilia devine martorul unui alt mare eșec, a europenizării (sau a modernizării) celui mai mare stat sud-american.Braudel, referitor la situația socială și culturală din Brazilia, vorbește despre triumful latinizării, dar și despre colapsul catolicizării adevărate a băștinașilor amero-indieni, în concordanță cu cele expuse mai târziu de compatriotul său, marele antropolog structuralist, Claude Lévi-Strauss. Cea mai mare influență asupra formării viziunii braudeliene despre istorie și națiune, patrie și lume, despre realitate istorică, a exercitat însă prizonieratul german14. în această perioadă de cinci ani, prizonierul se simțea nevoit să reevalueze întru totul concepția sa despre istorie. Trebuia să-și dea răspuns la mai multe întrebări delicate, ridicate de situația Franței, de propria sa soartă.Uneori se afla într-o stare psihică prea zbuciumată, alteori căzând într-o depresie adâncă, găsea imposibilă continuarea unei vieți, care atârnă atât de mult de mila altora. Răspunsurile la marile întrebări ridicate de condițiile prizonieratului, se găsesc pe paginile elaborate în timpul sechestrării sale, ale căror circumstanțe îi permiteau totuși și o delimitare 12 Fernand Braudel, Mediterana..., voi. 5, pp.479-481. 13 Maurice Aymard, Éclaircissements, Ed. Seuil, Paris, 1988, pp. 76-81. 14 Peter Schöttler, Fernand Braudel, prisonnier en allemagne: face á longue durée et au temps présent, în „Sozial.Geschichte Online” 10 (2013) S. 7-25 (http://www.stiftung-sozialgeschichte.de 349