Satul Socialist, septembrie 1969 (Anul 1, nr. 104-128)

1969-09-11 / nr. 112

Mr. 112 - toi 11 septembrie La întreprinderea judeţeană de aprovizionare din Bacău MĂRFURI GREU VANDABILE SAU UN STOC? Intrînd pe poarta întreprinderii judeţene Bacău de aprovizionare tehnico-materială a coo­perativelor agricole, nu ştii unde să-ţi îndrepţi mai întîi privirile. Spre remorcile şi celelalte a­­gregate aferente tractoa­relor cu gabarit re­dus, spre batozele de porumb sau selectoare­le de cereale, spre to­cătoarele de furaje, mo­rile cu ciocănele sau spre basculele de dife­rite tipuri și tonaje, spre colacii de sîrmă zincată sau spre fierul beton, spre... Dar lista cu asemenea produse este mult prea lungă, pentru a putea fi înfă­ţişată pe de-a întregul. Binevoitor, tovarăşul Aurel Pietrăreanu, di­rectorul acestei între­prinderi, ne-a însoţit şi în depozitele de măr­furi. Cu motoarele şi piesele auto existente în stoc, se pot a­­sambla cîteva autoca­mioane „Carpaţi" sau „Bucegi", iar cu storcă­toarele mecanice de struguri, o staţie de vi­­nificaţie. De alte măr­furi să nu mai vorbim că se găsesc din abun­denţă : saci, prelate, sfoară, sulfură de car­bon etc., etc. Care este valoarea to­tală a mărfurilor stoca­te la această întreprin­dere ? Fără să mai scor­monească prin scripte, însoţitorul nostru ne-a informat : 12 458 000 lei la 30 iunie şi 13 201 000 lei la 26 august a.c. Deci, în loc să scadă, stocul de mărfuri care îşi aşteaptă desfacerea a crescut mult. Spunem „îşi aşteaptă desfacerea" pentru că materialele şi utilajele existente în depozite au o circulaţie destul de lentă. De exemplu, sto­cul de răsadniţe din lemn, rămas încă din primăvara anului tre­cut, constituie o pro­blemă dificilă, deoare­ce cu toate măsurile de conservare este supus degradării. Nici alte mărfuri nu au o soartă mai bună : şpalierii din beton (1 180 mc în va­­loar­e de 1 770 000 lei) ră­maşi neridicaţi de coo­perativele agricole soli­citante, sîrm­a zincată (400 tone în valoare de 2 400 000 lei) cele 200 de vermorele şi alte aparate pentru stropit viile şi multe alte bu­nuri materiale pierd din calităţile iniţiale, din cauza depozitării, a ma­nevrărilor repetate... Dacă „e bine să ai, ca să se găsească", cînd e vorba de gospodăria ta personală, nu acelaşi principiu se poate apli­ca atunci cînd la mij­loc stau interesele eco­nomiei naţionale. Mai există o proble­mă de rezolvat. Cunos­­cînd din vreme listele de mărfuri care le pot fi puse la dispoziţie, cooperativele îşi calcu­lează necesarul pe care îl prevăd în planurile de aprovizionare teh­nico-materială. La sfîr­­şitul acestui plan esti­mativ, trimis întreprin­derilor judeţene de a­­provizionare se stipu­lează : „Acest necesar a fost întocmit după o prealabilă analiză şi el constituie comandă fer­mă din partea noastră cu obligaţia de a ridica utilajele şi materialele prevăzute mai sus, în limita celor alocate în­treprinderilor de apro­vizionare, în cadrul tri­mestrelor şi la datele cînd vom fi avizaţi". Sub acest text semnea­ză preşedintele coope­rativei, inginerul agro­nom şi contabilul şef. Faptele demonstrează că de avizat, cooperati­vele sunt avizate în fie­care lună, dar de ridi­cat, după cum se con­stată, ele ridică unele mărfuri la... calendele greceşti. Fiindcă sîntem tocmai în perioada în­tocmirii planurilor esti­mative de aproviziona­re, ne întrebăm : Nu s-ar putea ca între coo­perativele agricole şi în­treprinderile judeţene de aprovizionare să se încheie contracte ferme cu obligaţii de o parte şi de alta şi cu penali­zări pentru cei care în­greuiază circulaţia măr­furilor ? In acest fel, considerăm că multe necazuri ar fi preîntîm­­pinate şi nu s-ar mai ajunge la situaţia cînd, produse în valoare de multe milioane de lei stau imobilizate, fără să participe la procesul de producţie din unită­ţile cooperatiste. Statul nostru face e­­forturi mari pentru a pune la dispoziţia agri­culturii cooperatiste ma­şini şi agregate moder­ne, diverse piese de schimb, cantităţi spori­te de materiale de con­strucţie, îngrăşăminte chimice şi insectofungi­­cide, echipament de pro­tecţie, într-un cuvînt, o gamă largă de mărfuri. Toate acestea trebuie să ajungă în timpul cel mai scurt la cei ce le-au comandat şi care au nevoie de ele pentru a le face munca mai u­­şoară şi mai spornică, pentru a ridica neînce­tat producţia vegetală şi animală. De aceea, Di­recţiei generale de apro­vizionare tehnică-mate­rială din Uniunea Na­ţională a Cooperative, iar Agricole de Produc­ţie îi revine datoria să cunoască în amănunţi­­me stocurile de mărfuri existente în bazele de aprovizionare judeţene şi să ia măsuri urgente pentru distribuirea lor. Nici uniunile judeţene cooperatiste nu sunt scutite de a urmări şi a trage la răspundere pe cei ce concură la stocarea de utilaje şi materiale necesare pro­ducţiei agricole. Tot lor le revine datoria să cunoască cu mai multă exactitate cantităţile de materiale de care au nevoie cooperativele. Situaţii similare ce­lei existente la Bacău se mai găsesc şi în alte în­treprinderi judeţene de aprovizionare. Cu bunu­rile economiei naţiona­le nu-i de joacă. Orga­nele răspunzătoare de aprovizionarea tehnico­­materială a cooperati­velor trebuie să preva­dă şi să acţioneze neîn­trerupt, în aşa fel încît crearea stocurilor supranormative să fie evitată. AL. ŞTEFANESCU SATUL SOCIALIST PAGINA 3 Belşugul toamnei este prezent pretutindeni pe o­­goarele unităţilor coopera­tiste din ţară. Roadele tre­buie grabnic culese şi va­lorificate, asigurind piaţa cu produse proaspete şi în cantităţi îndestulătoare. De aceea, cooperatorii din Li­­pia, judeţul Buzău (foto stingă) zoresc recoltatul pe­penilor, iar cei din Haţeg, judeţul Hunedoara, (foto dreapta) a produselor de grădină. Cu laptele de vacă au făcut-o de... oaie! Cîndva,­­ cooperativele agricole din judeţul Suceava deţineau un ■loc de frunte la livrarea laptelui de vacă la fondul de stat. Astăzi, cooperativele din alte judeţe le-au luat-o cu mult înainte. Dar nu a­­ceasta îngrijorează, ci faptul că în Suceava nu s-a realizat în primul semestru decit 70 la sută din pla­nul semestrial, iar in opt luni, nu­mai 50 la sută din planul anual de livrări. Dacă lucrurile ar fi decurs normal, ar fi trebuit să se reali­zeze cu 25 de procente mai mult. Cum se explică această mare ră­­mînere în urmă la livrarea lapte­lui ? Majoritatea unităţilor o pun pe seama producţiilor medii mici, consecinţă a lipsei de furaje provo­cate de condiţiile neprielnice ale anului 1968 şi de apariţia cu în­­tîrziere a masei verzi. Explicaţia poate fi luată în consideraţie doar pentru prima parte a anului. In­tr-adevăr, multe vaci au ieşit din iarnă costelive. Lăsînd la o parte, însă, faptul că lipsa furajelor a fost determinată nu numai de se­cetă, ci şi de slabul spirit gospo­dăresc al unor consilii de condu­cere — care nu s-au preocupat de strîngerea, depozitarea şi folosirea cu grijă a tuturor resurselor fura­jere, inclusiv a grosierelor — tre­buie să spunem că şi în a doua ju­mătate a anului 1969 producţia de lapte se menţine la un nivel "Scă­zut, fiind chiar mai mică decit cea realizată în perioada corespun­zătoare a anului trecut. Şi cum lipsa de furaje pe care unele cooperative, ca cea dinn Mă­­năuţi, continuă să o invoce, nu mai poate fi socotită un argument serios, să vedem care sunt cauze­le reale. La Mănăuţi, ca şi la Ar­­borea, furajarea animalelor este deficitară, dar nu din pricină că nu ar exista nutreţuri,­ ci din cu totul alte cauze. La Mănăuţi, bu­năoară, s-a întronat indisciplina I La cooperativa agricolă din comuna Biled, judeţul Timiş, o parte din cei 220 000 de Kw/h ai consumului anual se folosesc­­ la instalaţiile de muls mecanic în sectorul zootehnic, iar la Arbo­­rea îngrijitorii sunt slab pregătiţi profesional. Aici, şi alimentarea cu apă a vacilor se prezintă sub orice critică. Apa se cară cu gă­leata de la o fîntînă aflată la o distanţă de circa o sută de metri. Căratul cu găleata a unui atît de mare volum de apă e o muncă pe cit de anevoioasă, pe atît de ineficientă. Nu rareori vacile ră­nim neadăpate, iar cooperatorii evită să lucreze în sectorul zoo­tehnic. Fluctuaţia e într-atît de mare, incit n-am exagera dacă am spune că îngrijirea vacilor se face prin rotaţie. De ce nu-şi respectă obliga­ţiile contractuale coopera­tivele agricole sucevene O slabă îngrijire a vacilor de lapte se constată şi la cooperativa Dumbrăveni, unde se menţine în efectiv un număr mare de anima­le neproductive. Aici, îngrijirea necorespunzătoare a animalelor este determinată, în principal, de faptul că norma de deservire pe îngrijitor-mulgător este prea mare. De aici, tot felul de neajunsuri, care s-au repercutat asupra pro­ducţiei : mulsul s-a executat ade­sea de copiii îngrijitorilor sau de alţi înlocuitori — care au fost pontaţi, norma mare neducînd la economie de zile-muncă — păşu­­natul animalelor pe timpul verii s-a limitat la un număr redus de ore, deşi furaje suplimentare nu s-au administrat etc. Dar beneficiarii sunt nemulţu­miţi nu numai de cantitatea de lapte pe care o primesc. Ca­litatea produsului lasă şi ea, în dese rînduri, de dorit. Fa­brica de industrializare a lap­telui din Cîmpulung Moldove­nesc a fost nevoită să refuze, nu numai 20 de zile, cantităţi impor­tante de lapte de vacă predate de 16 unităţi cooperatiste. Cooperati­ve ca cele din Măriţeia, Valea Sea­că, Drăguşeni şi Frătăuţii Vechi oferă, adesea, întreprinderii lapte acidulat, iar cele din Udeşti, Bo­sanci, Chilişeni, Ipoteşti şi Velo­­văţ livrează lapte a cărui densita­te e mult mai mică decit cea ad­misă de stat. Dese sunt şi cazurile cînd temperatura laptelui depăşeş­te 20 grade, iar grăsimea este, de regulă, la limita minimă sau sub aceasta. Alături de carenţele de furajare şi de îngrijire a vacilor, la slaba calitate a laptelui a con­tribuit şi mulsul, operaţiile care-l preced şi care îi urmează. Nu se respectă igiena pregătirii animale­lor pentru muls, a mulsului pro­­priu-zis, iar laptele este păstrat pînă la livrare în condiţii care îi deteriorează calitatea. Conducerile cooperativelor respective au negli­jat nepermis, în ultima perioadă, controlul sectorului zootehnic, re­zolvarea promptă a unora dintre cerinţele îndreptăţite ale acestuia. O mostră ne-o oferă cooperativa Valovăţ, unde au fost refuzaţi 420 de litri de lapte de vacă pen­tru că aveau o densitate cu mult sub limita admisă. Preşedintele a motivat că nu poate controla den­sitatea laptelui fiindcă nu are ter­­molactodensimetru. Motiv neînte­meiat. Baza din Rădăuţi s-a oferit să-i livreze un asemenea utilaj, cu adevărat necesar, dar conduce­rea cooperativei a refuzat să-l co­mande. Un total dezinteres ne-a fost dat să constatăm la coopera­tiva din Negostina, unde s-au stri­cat 425 de litri de­­ lapte. Este drept că mașina întreprinderii beneficiare nu s-a prezentat în ziua respectivă să ridice laptele, fapt, evident, criticabil, dar pier­derea putea fi evitată. Pe calea... pămînteană a laptelui ne-am izbit şi de alte obstacole, în afara celor semnalate. Este de datoria celor în cauză, îndeosebi a cooperativelor şi a uniunii judeţe­ne, să ia taurul de coarne — cum spune suceveanul cînd are în ve­dere necesitatea unor măsuri e­­nergice — şi să se achite de obli­gaţiile contractuale, de obligaţia încă şi mai importantă şi de na­tură nu doar comercială, de a pune la dispoziţia populaţiei, în canti­tăţi suficiente, acest preţios ali­ment care este laptele. Pe această cale, cooperativele vor putea să-şi sporească substanţial veniturile băneşti. TRAIAN DUMITRESCU SESIZĂRI, RĂSPUNSURI Întrebări ULTIMA CALE De mai multă vreme, la noi in cooperativă se încalcă cu bună şti­inţă instrucţiunile cu privire la evi­denţa materialelor achiziţionate de unitate. Sarcina întocmirii bonuri­lor de intrare a oricărui produs îi revine, cum este şi firesc, magazi­nerului. La noi nu se procedează aşa. Iată doar două exemple. Prin luna mai, cooperativa a procurat prin baza de aprovizionare Buzău, materiale în valoare de 5 670 lei. Din dispoziţia contabilului şef, Gheorghe Dumitrescu, bonurile de intrare au fost întocmite, unul de către un fierar, altul de către o ajutoare de contabil, al treilea de un şofer. Pentru 8 000 kg de tărîţe şi 21 000 kg de şroturi, depozitate în magazia ale cărei chei le deţine magazinerul, bonul a fost întocmit şi semnat de către brigadierul zootehnic. Acest mod defectuos de lucru duce la risipirea materialelor şi chiar la înstrăinarea lor. In repe­tate rînduri i-am făcut atenţi pe cei din conducerea cooperativei şi pe contabilul şef că asemenea, prac­tici sînt dăunătoare unităţii, dar nimeni nu ia vreo măsură. RADU GHEORGHE merceolog la cooperativa agricola Vipereşti, judeţul Buzău Urmări din pagina 1 PROFILAREA PRODUCŢIEI AGRICOLE 23 la sută de zootehnie. Aceste proporţii nu exprimă potenţia­lul real al judeţului nostru, marile posibilităţi de dezvoltare a zootehniei şi a legumicul­tura. Un impediment în reali­zarea unor indicatori superiori în aceste ramuri este dispersarea lor într-un număr mare de unităţi. La ora actuală, de exemplu, producţia marfă legumicolă se realizează în 188 unităţi, cea de lapte în 184. Studiul întocmit pentru orienta­rea viitoare a producţiei coopera­tivelor stabileşte concentrarea pro­ducţiei într-un număr mai mic de cooperative, dar în care să existe cele mai bune condiţii. Întreaga producţie de carne de porc va fi concentrată în zonele cerealiere ale Bărăganului — Urziceni, Leh­­liu — în cîmpia Burnasului şi în zona Olteniţei, antrenînd la aceas­ta un număr de 68 cooperative, care vor îngrăşa 22 700 porci şi vor realiza, anual, 27 000 tone carne. Producţia marfă de lapte se va rea­liza în special în cooperativele din zonele preorăşeneşti şi din jurul capitalei. Un număr de 27 com­plexe de vaci cu lapte, care vor fi create şi ale căror efective vor fi între 400—1 000 vaci la fiecare, vor livra anual, începînd din 1975, peste 800 000 hl de lapte. îngrăşarea ti­neretului bovin se va face în 16 cooperative, care vor livra anual 19 000 animale la greutatea de pes­te 300 kg, iar 20 cooperative vor îngrăşa 30 000 berbecuţi. O asemenea orientare preconi­zăm şi în creşterea păsărilor unde, prin asocierea a 27 cooperative, va lua fiinţă la Afumaţi un complex cu 24 000 păsări matcă, care va li­vra anual 1 360 000 pui de p­ui. Vor fi, de asemenea, organizate 15 complexe cu un efectiv de 360 000 păsări pentru ouă şi 6 complexe pentru creşterea puilor de carne, care vor livra pe an circa 1 800 tone carne. M-am referit în special la creș­terea animalelor, deoarece consi­der că ponderea acestui sector este cea care exprimă de fapt nivelul de dezvoltare al agriculturii în ge­neral. Ceea ce trebuie remarcat însă e faptul că specializarea unităţilor nu poate fi realizată într-un singur an, aşa cum s-au emis păreri de la nivelul unor unităţi. Ea este o ches­tiune de perspectivă pentru care trebuie să existe o temeinică ana­liză a tuturor factorilor necesari pentru a asigura viabilitatea mă­surilor adoptate şi mai ales renta­bilitatea. Realizarea acestor obiective ne­cesită mari investiţii. Evident, ca şi pina acum, statul va ajuta coo­perativele agricole cu importante sume de bani sub formă de cre­dite. Este nevoie însă ca membrii cooperatori să-şi mobilizeze şi ei resursele financiare astfel incit o­­biectivele propuse să poată fi rea­lizate la timp. In această privinţă organizarea intercooperării între unităţi este un factor de mare în­semnătate. Pe lingă investiţiile de mari pro­porţii avem în vedere şi utilizarea eficientă a bazei tehnico-materiale care a fost creată în anii din urmă. Construcţiile existente vor fi trans­formate şi modernizate ; ne vom preocupa de utilizarea mai judi­cioasă a amenajărilor pentru iri­gaţii şi a bazei legumicole etc. Din acest punct de vedere doresc să ridic însă o problemă care mi se pare extrem de importantă. Legu­micultura găseşte cele mai bune condiţii tocmai în zonele cu deficit de forţă de muncă. Situaţia îşi gă­seşte rezolvarea prin extinderea mecanizării lucrărilor în acest sec­tor. Pentru aceasta este necesar să primim mai mult sprijin din partea Ministerului Construcţiilor de Maşini, cetre în colaborare cu C.S.A. şi U.N.C.A.P. să rezolve asi­milarea sistemei de maşini pentru legumicultura şi dotarea unităţilor. Întreprinderile de mecanizare să concentreze aceste maşini în coo­perativele cu mari suprafeţe legu­micole şi să asigure pentru folo­sirea lor cadre de mecanizatori cu un înalt nivel de calificare. In încheiere aş dori să relev fap­tul că la nivelul uniunii judeţene Ilfov, noua orientare a producţiei cooperativelor este înţeleasă ca o modalitate de a valorifica superior întregul potenţial material şi uman de care dispun unităţile şi, ca ur­mare tratată cu toată atenţia cu­venită, o mai temeinică organizare a muncii grăşăminte, chimice şi naturale. Preşedintele cooperativei, Petre Botezatu, ne spunea că face în fie­care seară planificarea muncii pentru a doua zi. Cu toate aces­tea, se constată că repartizarea oa­menilor la lucru nu se realizează pe baze judicioase. La culesul fa­solii, spre exemplu, în ziua de 4 septembrie, fuseseră trimiși 200 de oameni, iar la însilozări, numai 16 oameni. Nu se pune accent nici pe participarea tuturor oamenilor la muncă. Pe uliţele satului, pe cîmp, cu vacile la păscut, întîlneşti zilnic tineri şi vîrstnici buni de muncă, care nu se prezintă la lu­cru în brigăzi. în principal, tot în 3 direcţii — însilozare, recoltare, pregătirea patului germinativ pentru grîu — îşi concentrează eforturile și cei 1 400 de cooperatori de la Slobo­zia Conachi. Cu ce rezultate însă ? Am văzut că la însilozat se lu­crează doar cu 3 agregate. Coope­rativa are în planul de însilozare peste 4 000 de tone de porumb timpuriu în lapte ceară. Pînă acum s-a realizat abia jumătate. Zilele trec. Vor veni alte munci urgente pe agendă. în felul acesta nu există oare pericolul ca însilozări­­le să nu fie realizate la timp, ca porumbul aflat acum în faza opti­mă de însilozare să se maturizeze prea mult şi astfel să scadă în ca­litate ? Şi aici sunt rămîneri în urmă în ce priveşte selectarea şi tratarea seminţelor. Zilele acestea va începe recoltarea florii soarelui. Pentru porumb şi floarea soarelui fiecare brigadă dispune de cite 200 de oameni, un papaion şi 14 utilaje. De ce la toate brigăzile cite 200 de oameni, cînd se ştie că tarlalele nu au aceeaşi mărime şi nu au acelaşi volum de re­coltă ? Seara, la sediul cooperativei a­­gricole din Pechea, Ion Negoiţă, preşedintele unităţii, Alecu Ştefan, secretarul comitetului de partid, inginerii şi brigadierii stăteau de vorbă despre munca de peste zi. Fiecare brigadier raporta depăşiri în graficul de lucru. Patul germi­nativ a fost pregătit pentru su­prafaţa de 850 hectare de grîu, 65 hectare orz de toamnă şi 50 hectare secară. Aceste terenuri sunt şi fertilizate. Sămînţa, la fel, este gata pregătită, selecţionată şi tratată chimic. Tractoarele şi se­­mănătorile merg ca ceasul . La Pechea a început recoltatul florii soarelui. Şi pentru această lucrare au fost prevăzute tot 5 zile, ca şi la semănatul cerealelor. Cercetînd mai departe graficul muncilor agricole de la Pechea, aflăm că recoltatul celor 500 hecta­re de vie se va face în 13 zile. Calculul este gospodăreşte întoc­mit. Fiecărui culegător îi revine sarcina să recolteze cite 5 600 kg struguri, respectiv 400 kg zilnic. — Secretul succeselor noastre — ne spunea inginerul Gheorghe Cumpătă — după cum vedeţi, stă în organizarea muncii după grafic, — la baza acestuia stau calculele bine gîndite, grija pen­tru a nu se risipi nici timp, unei forţă de muncă — grija pentru ca prevederile din planurile operati­ve să fie înfăptuite zi de zi. Doar trei unităţi vecine şi cită deosebire între ele. Dispunînd de forţe aproape egale, ele înregis­trează rezultate diferite tocmai datorită modului de organizare a muncii. Observaţia este valabilă şi pentru multe alte cooperative a­­gricole din judeţ, în care ritmuri­le nesatisfăcătoare de lucru sunt puse pe seama condiţiilor obiec­tive. Organele agricole judeţene, con­ducerile cooperativelor ştiu prea bine, din practica anilor anteriori, că asemenea deficienţe de ordin organizatoric pot provoca pierderi de recoltă. Cu toate acestea, cum se vede, nu se iau măsuri opera­tive, energice pentru eliminarea lor, pentru folosirea judicioasă a tuturor forţelor umane şi mecani­ce la executarea lucrărilor agrico­le de sezon. Pregătirea patului germinativ pentru noua recoltă de grîu se află pe agenda urgenţelor agricole în toate judeţele ţării CU CE DREPT VA ATINGEŢI DE AVUTUL OBŞTESC ? La redacţie a sosit în luna iulie o scrisoare prin care eram încunoş­­tinţaţi că peste două hectare (gră­dini, livezi şi vii), proprietate a co­operativei de producţie din Sebe­­şel, judeţul Alba, au fost vîndute unor cetăţeni cu aproape 200 000 de lei. Pentru a elucida problema semnalată în scrisoare ne-am adre­sat Uniunii judeţene Alba a coope­rativelor agricole. „Cele sesizate — ne comunică uniunea — sunt înte­meiate ; cazul a fost înaintat pro­curaturii locale". CINE ÎMPARTE... „Pentru depăşirea, în anul 1960, a sarcinilor de livrare a tutunului la export, unitatea noastră a fost premiată cu 3160 de lei. Suma şi-au împărţit-o, între ei, preşedin­tele, inginerul şi contabilul şef. Ion Ciorbă, preşedintele cooperativei, a luat 1 260 de lei, Adrian Suciu, in­ginerul agronom, 1 000 de lei şi Ale­xandru Cionca, contabilul şef — 900 de lei. Oare noi — se întreabă bri­gadierii I. Cherteş şi I. Blejan de la cooperativa agricolă Geaca, ju­deţul Cluj — nu aveam drept la acel premiu ? Doar noi am răspuns de cultură". Redacţia s-a adresat Uniunii ju­deţene Cluj, care ne-a comunicat că pe lista de premiere aprobată de Biroul uniunii erau trecuţi şi brigadierii. In consecinţă a dat dis­poziţii consiliului de conducere al cooperativei ca, în prima­ sa şedin­ţă, să discute şi problema premierii brigadierilor. Cum rămîne insă cu nerespecta­­rea primelor indicaţii ? Răspunsul primit de noi de la uniune nu suflă o vorbă despre acest act de indis­ciplină şi nedreptate.

Next