Satul Socialist, septembrie 1969 (Anul 1, nr. 104-128)
1969-09-11 / nr. 112
Mr. 112 - toi 11 septembrie La întreprinderea judeţeană de aprovizionare din Bacău MĂRFURI GREU VANDABILE SAU UN STOC? Intrînd pe poarta întreprinderii judeţene Bacău de aprovizionare tehnico-materială a cooperativelor agricole, nu ştii unde să-ţi îndrepţi mai întîi privirile. Spre remorcile şi celelalte agregate aferente tractoarelor cu gabarit redus, spre batozele de porumb sau selectoarele de cereale, spre tocătoarele de furaje, morile cu ciocănele sau spre basculele de diferite tipuri și tonaje, spre colacii de sîrmă zincată sau spre fierul beton, spre... Dar lista cu asemenea produse este mult prea lungă, pentru a putea fi înfăţişată pe de-a întregul. Binevoitor, tovarăşul Aurel Pietrăreanu, directorul acestei întreprinderi, ne-a însoţit şi în depozitele de mărfuri. Cu motoarele şi piesele auto existente în stoc, se pot asambla cîteva autocamioane „Carpaţi" sau „Bucegi", iar cu storcătoarele mecanice de struguri, o staţie de vinificaţie. De alte mărfuri să nu mai vorbim că se găsesc din abundenţă : saci, prelate, sfoară, sulfură de carbon etc., etc. Care este valoarea totală a mărfurilor stocate la această întreprindere ? Fără să mai scormonească prin scripte, însoţitorul nostru ne-a informat : 12 458 000 lei la 30 iunie şi 13 201 000 lei la 26 august a.c. Deci, în loc să scadă, stocul de mărfuri care îşi aşteaptă desfacerea a crescut mult. Spunem „îşi aşteaptă desfacerea" pentru că materialele şi utilajele existente în depozite au o circulaţie destul de lentă. De exemplu, stocul de răsadniţe din lemn, rămas încă din primăvara anului trecut, constituie o problemă dificilă, deoarece cu toate măsurile de conservare este supus degradării. Nici alte mărfuri nu au o soartă mai bună : şpalierii din beton (1 180 mc în valoare de 1 770 000 lei) rămaşi neridicaţi de cooperativele agricole solicitante, sîrma zincată (400 tone în valoare de 2 400 000 lei) cele 200 de vermorele şi alte aparate pentru stropit viile şi multe alte bunuri materiale pierd din calităţile iniţiale, din cauza depozitării, a manevrărilor repetate... Dacă „e bine să ai, ca să se găsească", cînd e vorba de gospodăria ta personală, nu acelaşi principiu se poate aplica atunci cînd la mijloc stau interesele economiei naţionale. Mai există o problemă de rezolvat. Cunoscînd din vreme listele de mărfuri care le pot fi puse la dispoziţie, cooperativele îşi calculează necesarul pe care îl prevăd în planurile de aprovizionare tehnico-materială. La sfîrşitul acestui plan estimativ, trimis întreprinderilor judeţene de aprovizionare se stipulează : „Acest necesar a fost întocmit după o prealabilă analiză şi el constituie comandă fermă din partea noastră cu obligaţia de a ridica utilajele şi materialele prevăzute mai sus, în limita celor alocate întreprinderilor de aprovizionare, în cadrul trimestrelor şi la datele cînd vom fi avizaţi". Sub acest text semnează preşedintele cooperativei, inginerul agronom şi contabilul şef. Faptele demonstrează că de avizat, cooperativele sunt avizate în fiecare lună, dar de ridicat, după cum se constată, ele ridică unele mărfuri la... calendele greceşti. Fiindcă sîntem tocmai în perioada întocmirii planurilor estimative de aprovizionare, ne întrebăm : Nu s-ar putea ca între cooperativele agricole şi întreprinderile judeţene de aprovizionare să se încheie contracte ferme cu obligaţii de o parte şi de alta şi cu penalizări pentru cei care îngreuiază circulaţia mărfurilor ? In acest fel, considerăm că multe necazuri ar fi preîntîmpinate şi nu s-ar mai ajunge la situaţia cînd, produse în valoare de multe milioane de lei stau imobilizate, fără să participe la procesul de producţie din unităţile cooperatiste. Statul nostru face eforturi mari pentru a pune la dispoziţia agriculturii cooperatiste maşini şi agregate moderne, diverse piese de schimb, cantităţi sporite de materiale de construcţie, îngrăşăminte chimice şi insectofungicide, echipament de protecţie, într-un cuvînt, o gamă largă de mărfuri. Toate acestea trebuie să ajungă în timpul cel mai scurt la cei ce le-au comandat şi care au nevoie de ele pentru a le face munca mai uşoară şi mai spornică, pentru a ridica neîncetat producţia vegetală şi animală. De aceea, Direcţiei generale de aprovizionare tehnică-materială din Uniunea Naţională a Cooperative, iar Agricole de Producţie îi revine datoria să cunoască în amănunţime stocurile de mărfuri existente în bazele de aprovizionare judeţene şi să ia măsuri urgente pentru distribuirea lor. Nici uniunile judeţene cooperatiste nu sunt scutite de a urmări şi a trage la răspundere pe cei ce concură la stocarea de utilaje şi materiale necesare producţiei agricole. Tot lor le revine datoria să cunoască cu mai multă exactitate cantităţile de materiale de care au nevoie cooperativele. Situaţii similare celei existente la Bacău se mai găsesc şi în alte întreprinderi judeţene de aprovizionare. Cu bunurile economiei naţionale nu-i de joacă. Organele răspunzătoare de aprovizionarea tehnicomaterială a cooperativelor trebuie să prevadă şi să acţioneze neîntrerupt, în aşa fel încît crearea stocurilor supranormative să fie evitată. AL. ŞTEFANESCU SATUL SOCIALIST PAGINA 3 Belşugul toamnei este prezent pretutindeni pe ogoarele unităţilor cooperatiste din ţară. Roadele trebuie grabnic culese şi valorificate, asigurind piaţa cu produse proaspete şi în cantităţi îndestulătoare. De aceea, cooperatorii din Lipia, judeţul Buzău (foto stingă) zoresc recoltatul pepenilor, iar cei din Haţeg, judeţul Hunedoara, (foto dreapta) a produselor de grădină. Cu laptele de vacă au făcut-o de... oaie! Cîndva, cooperativele agricole din judeţul Suceava deţineau un ■loc de frunte la livrarea laptelui de vacă la fondul de stat. Astăzi, cooperativele din alte judeţe le-au luat-o cu mult înainte. Dar nu aceasta îngrijorează, ci faptul că în Suceava nu s-a realizat în primul semestru decit 70 la sută din planul semestrial, iar in opt luni, numai 50 la sută din planul anual de livrări. Dacă lucrurile ar fi decurs normal, ar fi trebuit să se realizeze cu 25 de procente mai mult. Cum se explică această mare rămînere în urmă la livrarea laptelui ? Majoritatea unităţilor o pun pe seama producţiilor medii mici, consecinţă a lipsei de furaje provocate de condiţiile neprielnice ale anului 1968 şi de apariţia cu întîrziere a masei verzi. Explicaţia poate fi luată în consideraţie doar pentru prima parte a anului. Intr-adevăr, multe vaci au ieşit din iarnă costelive. Lăsînd la o parte, însă, faptul că lipsa furajelor a fost determinată nu numai de secetă, ci şi de slabul spirit gospodăresc al unor consilii de conducere — care nu s-au preocupat de strîngerea, depozitarea şi folosirea cu grijă a tuturor resurselor furajere, inclusiv a grosierelor — trebuie să spunem că şi în a doua jumătate a anului 1969 producţia de lapte se menţine la un nivel "Scăzut, fiind chiar mai mică decit cea realizată în perioada corespunzătoare a anului trecut. Şi cum lipsa de furaje pe care unele cooperative, ca cea dinn Mănăuţi, continuă să o invoce, nu mai poate fi socotită un argument serios, să vedem care sunt cauzele reale. La Mănăuţi, ca şi la Arborea, furajarea animalelor este deficitară, dar nu din pricină că nu ar exista nutreţuri, ci din cu totul alte cauze. La Mănăuţi, bunăoară, s-a întronat indisciplina I La cooperativa agricolă din comuna Biled, judeţul Timiş, o parte din cei 220 000 de Kw/h ai consumului anual se folosesc la instalaţiile de muls mecanic în sectorul zootehnic, iar la Arborea îngrijitorii sunt slab pregătiţi profesional. Aici, şi alimentarea cu apă a vacilor se prezintă sub orice critică. Apa se cară cu găleata de la o fîntînă aflată la o distanţă de circa o sută de metri. Căratul cu găleata a unui atît de mare volum de apă e o muncă pe cit de anevoioasă, pe atît de ineficientă. Nu rareori vacile rănim neadăpate, iar cooperatorii evită să lucreze în sectorul zootehnic. Fluctuaţia e într-atît de mare, incit n-am exagera dacă am spune că îngrijirea vacilor se face prin rotaţie. De ce nu-şi respectă obligaţiile contractuale cooperativele agricole sucevene O slabă îngrijire a vacilor de lapte se constată şi la cooperativa Dumbrăveni, unde se menţine în efectiv un număr mare de animale neproductive. Aici, îngrijirea necorespunzătoare a animalelor este determinată, în principal, de faptul că norma de deservire pe îngrijitor-mulgător este prea mare. De aici, tot felul de neajunsuri, care s-au repercutat asupra producţiei : mulsul s-a executat adesea de copiii îngrijitorilor sau de alţi înlocuitori — care au fost pontaţi, norma mare neducînd la economie de zile-muncă — păşunatul animalelor pe timpul verii s-a limitat la un număr redus de ore, deşi furaje suplimentare nu s-au administrat etc. Dar beneficiarii sunt nemulţumiţi nu numai de cantitatea de lapte pe care o primesc. Calitatea produsului lasă şi ea, în dese rînduri, de dorit. Fabrica de industrializare a laptelui din Cîmpulung Moldovenesc a fost nevoită să refuze, nu numai 20 de zile, cantităţi importante de lapte de vacă predate de 16 unităţi cooperatiste. Cooperative ca cele din Măriţeia, Valea Seacă, Drăguşeni şi Frătăuţii Vechi oferă, adesea, întreprinderii lapte acidulat, iar cele din Udeşti, Bosanci, Chilişeni, Ipoteşti şi Velovăţ livrează lapte a cărui densitate e mult mai mică decit cea admisă de stat. Dese sunt şi cazurile cînd temperatura laptelui depăşeşte 20 grade, iar grăsimea este, de regulă, la limita minimă sau sub aceasta. Alături de carenţele de furajare şi de îngrijire a vacilor, la slaba calitate a laptelui a contribuit şi mulsul, operaţiile care-l preced şi care îi urmează. Nu se respectă igiena pregătirii animalelor pentru muls, a mulsului propriu-zis, iar laptele este păstrat pînă la livrare în condiţii care îi deteriorează calitatea. Conducerile cooperativelor respective au neglijat nepermis, în ultima perioadă, controlul sectorului zootehnic, rezolvarea promptă a unora dintre cerinţele îndreptăţite ale acestuia. O mostră ne-o oferă cooperativa Valovăţ, unde au fost refuzaţi 420 de litri de lapte de vacă pentru că aveau o densitate cu mult sub limita admisă. Preşedintele a motivat că nu poate controla densitatea laptelui fiindcă nu are termolactodensimetru. Motiv neîntemeiat. Baza din Rădăuţi s-a oferit să-i livreze un asemenea utilaj, cu adevărat necesar, dar conducerea cooperativei a refuzat să-l comande. Un total dezinteres ne-a fost dat să constatăm la cooperativa din Negostina, unde s-au stricat 425 de litri de lapte. Este drept că mașina întreprinderii beneficiare nu s-a prezentat în ziua respectivă să ridice laptele, fapt, evident, criticabil, dar pierderea putea fi evitată. Pe calea... pămînteană a laptelui ne-am izbit şi de alte obstacole, în afara celor semnalate. Este de datoria celor în cauză, îndeosebi a cooperativelor şi a uniunii judeţene, să ia taurul de coarne — cum spune suceveanul cînd are în vedere necesitatea unor măsuri energice — şi să se achite de obligaţiile contractuale, de obligaţia încă şi mai importantă şi de natură nu doar comercială, de a pune la dispoziţia populaţiei, în cantităţi suficiente, acest preţios aliment care este laptele. Pe această cale, cooperativele vor putea să-şi sporească substanţial veniturile băneşti. TRAIAN DUMITRESCU SESIZĂRI, RĂSPUNSURI Întrebări ULTIMA CALE De mai multă vreme, la noi in cooperativă se încalcă cu bună ştiinţă instrucţiunile cu privire la evidenţa materialelor achiziţionate de unitate. Sarcina întocmirii bonurilor de intrare a oricărui produs îi revine, cum este şi firesc, magazinerului. La noi nu se procedează aşa. Iată doar două exemple. Prin luna mai, cooperativa a procurat prin baza de aprovizionare Buzău, materiale în valoare de 5 670 lei. Din dispoziţia contabilului şef, Gheorghe Dumitrescu, bonurile de intrare au fost întocmite, unul de către un fierar, altul de către o ajutoare de contabil, al treilea de un şofer. Pentru 8 000 kg de tărîţe şi 21 000 kg de şroturi, depozitate în magazia ale cărei chei le deţine magazinerul, bonul a fost întocmit şi semnat de către brigadierul zootehnic. Acest mod defectuos de lucru duce la risipirea materialelor şi chiar la înstrăinarea lor. In repetate rînduri i-am făcut atenţi pe cei din conducerea cooperativei şi pe contabilul şef că asemenea, practici sînt dăunătoare unităţii, dar nimeni nu ia vreo măsură. RADU GHEORGHE merceolog la cooperativa agricola Vipereşti, judeţul Buzău Urmări din pagina 1 PROFILAREA PRODUCŢIEI AGRICOLE 23 la sută de zootehnie. Aceste proporţii nu exprimă potenţialul real al judeţului nostru, marile posibilităţi de dezvoltare a zootehniei şi a legumicultura. Un impediment în realizarea unor indicatori superiori în aceste ramuri este dispersarea lor într-un număr mare de unităţi. La ora actuală, de exemplu, producţia marfă legumicolă se realizează în 188 unităţi, cea de lapte în 184. Studiul întocmit pentru orientarea viitoare a producţiei cooperativelor stabileşte concentrarea producţiei într-un număr mai mic de cooperative, dar în care să existe cele mai bune condiţii. Întreaga producţie de carne de porc va fi concentrată în zonele cerealiere ale Bărăganului — Urziceni, Lehliu — în cîmpia Burnasului şi în zona Olteniţei, antrenînd la aceasta un număr de 68 cooperative, care vor îngrăşa 22 700 porci şi vor realiza, anual, 27 000 tone carne. Producţia marfă de lapte se va realiza în special în cooperativele din zonele preorăşeneşti şi din jurul capitalei. Un număr de 27 complexe de vaci cu lapte, care vor fi create şi ale căror efective vor fi între 400—1 000 vaci la fiecare, vor livra anual, începînd din 1975, peste 800 000 hl de lapte. îngrăşarea tineretului bovin se va face în 16 cooperative, care vor livra anual 19 000 animale la greutatea de peste 300 kg, iar 20 cooperative vor îngrăşa 30 000 berbecuţi. O asemenea orientare preconizăm şi în creşterea păsărilor unde, prin asocierea a 27 cooperative, va lua fiinţă la Afumaţi un complex cu 24 000 păsări matcă, care va livra anual 1 360 000 pui de pui. Vor fi, de asemenea, organizate 15 complexe cu un efectiv de 360 000 păsări pentru ouă şi 6 complexe pentru creşterea puilor de carne, care vor livra pe an circa 1 800 tone carne. M-am referit în special la creșterea animalelor, deoarece consider că ponderea acestui sector este cea care exprimă de fapt nivelul de dezvoltare al agriculturii în general. Ceea ce trebuie remarcat însă e faptul că specializarea unităţilor nu poate fi realizată într-un singur an, aşa cum s-au emis păreri de la nivelul unor unităţi. Ea este o chestiune de perspectivă pentru care trebuie să existe o temeinică analiză a tuturor factorilor necesari pentru a asigura viabilitatea măsurilor adoptate şi mai ales rentabilitatea. Realizarea acestor obiective necesită mari investiţii. Evident, ca şi pina acum, statul va ajuta cooperativele agricole cu importante sume de bani sub formă de credite. Este nevoie însă ca membrii cooperatori să-şi mobilizeze şi ei resursele financiare astfel incit obiectivele propuse să poată fi realizate la timp. In această privinţă organizarea intercooperării între unităţi este un factor de mare însemnătate. Pe lingă investiţiile de mari proporţii avem în vedere şi utilizarea eficientă a bazei tehnico-materiale care a fost creată în anii din urmă. Construcţiile existente vor fi transformate şi modernizate ; ne vom preocupa de utilizarea mai judicioasă a amenajărilor pentru irigaţii şi a bazei legumicole etc. Din acest punct de vedere doresc să ridic însă o problemă care mi se pare extrem de importantă. Legumicultura găseşte cele mai bune condiţii tocmai în zonele cu deficit de forţă de muncă. Situaţia îşi găseşte rezolvarea prin extinderea mecanizării lucrărilor în acest sector. Pentru aceasta este necesar să primim mai mult sprijin din partea Ministerului Construcţiilor de Maşini, cetre în colaborare cu C.S.A. şi U.N.C.A.P. să rezolve asimilarea sistemei de maşini pentru legumicultura şi dotarea unităţilor. Întreprinderile de mecanizare să concentreze aceste maşini în cooperativele cu mari suprafeţe legumicole şi să asigure pentru folosirea lor cadre de mecanizatori cu un înalt nivel de calificare. In încheiere aş dori să relev faptul că la nivelul uniunii judeţene Ilfov, noua orientare a producţiei cooperativelor este înţeleasă ca o modalitate de a valorifica superior întregul potenţial material şi uman de care dispun unităţile şi, ca urmare tratată cu toată atenţia cuvenită, o mai temeinică organizare a muncii grăşăminte, chimice şi naturale. Preşedintele cooperativei, Petre Botezatu, ne spunea că face în fiecare seară planificarea muncii pentru a doua zi. Cu toate acestea, se constată că repartizarea oamenilor la lucru nu se realizează pe baze judicioase. La culesul fasolii, spre exemplu, în ziua de 4 septembrie, fuseseră trimiși 200 de oameni, iar la însilozări, numai 16 oameni. Nu se pune accent nici pe participarea tuturor oamenilor la muncă. Pe uliţele satului, pe cîmp, cu vacile la păscut, întîlneşti zilnic tineri şi vîrstnici buni de muncă, care nu se prezintă la lucru în brigăzi. în principal, tot în 3 direcţii — însilozare, recoltare, pregătirea patului germinativ pentru grîu — îşi concentrează eforturile și cei 1 400 de cooperatori de la Slobozia Conachi. Cu ce rezultate însă ? Am văzut că la însilozat se lucrează doar cu 3 agregate. Cooperativa are în planul de însilozare peste 4 000 de tone de porumb timpuriu în lapte ceară. Pînă acum s-a realizat abia jumătate. Zilele trec. Vor veni alte munci urgente pe agendă. în felul acesta nu există oare pericolul ca însilozările să nu fie realizate la timp, ca porumbul aflat acum în faza optimă de însilozare să se maturizeze prea mult şi astfel să scadă în calitate ? Şi aici sunt rămîneri în urmă în ce priveşte selectarea şi tratarea seminţelor. Zilele acestea va începe recoltarea florii soarelui. Pentru porumb şi floarea soarelui fiecare brigadă dispune de cite 200 de oameni, un papaion şi 14 utilaje. De ce la toate brigăzile cite 200 de oameni, cînd se ştie că tarlalele nu au aceeaşi mărime şi nu au acelaşi volum de recoltă ? Seara, la sediul cooperativei agricole din Pechea, Ion Negoiţă, preşedintele unităţii, Alecu Ştefan, secretarul comitetului de partid, inginerii şi brigadierii stăteau de vorbă despre munca de peste zi. Fiecare brigadier raporta depăşiri în graficul de lucru. Patul germinativ a fost pregătit pentru suprafaţa de 850 hectare de grîu, 65 hectare orz de toamnă şi 50 hectare secară. Aceste terenuri sunt şi fertilizate. Sămînţa, la fel, este gata pregătită, selecţionată şi tratată chimic. Tractoarele şi semănătorile merg ca ceasul . La Pechea a început recoltatul florii soarelui. Şi pentru această lucrare au fost prevăzute tot 5 zile, ca şi la semănatul cerealelor. Cercetînd mai departe graficul muncilor agricole de la Pechea, aflăm că recoltatul celor 500 hectare de vie se va face în 13 zile. Calculul este gospodăreşte întocmit. Fiecărui culegător îi revine sarcina să recolteze cite 5 600 kg struguri, respectiv 400 kg zilnic. — Secretul succeselor noastre — ne spunea inginerul Gheorghe Cumpătă — după cum vedeţi, stă în organizarea muncii după grafic, — la baza acestuia stau calculele bine gîndite, grija pentru a nu se risipi nici timp, unei forţă de muncă — grija pentru ca prevederile din planurile operative să fie înfăptuite zi de zi. Doar trei unităţi vecine şi cită deosebire între ele. Dispunînd de forţe aproape egale, ele înregistrează rezultate diferite tocmai datorită modului de organizare a muncii. Observaţia este valabilă şi pentru multe alte cooperative agricole din judeţ, în care ritmurile nesatisfăcătoare de lucru sunt puse pe seama condiţiilor obiective. Organele agricole judeţene, conducerile cooperativelor ştiu prea bine, din practica anilor anteriori, că asemenea deficienţe de ordin organizatoric pot provoca pierderi de recoltă. Cu toate acestea, cum se vede, nu se iau măsuri operative, energice pentru eliminarea lor, pentru folosirea judicioasă a tuturor forţelor umane şi mecanice la executarea lucrărilor agricole de sezon. Pregătirea patului germinativ pentru noua recoltă de grîu se află pe agenda urgenţelor agricole în toate judeţele ţării CU CE DREPT VA ATINGEŢI DE AVUTUL OBŞTESC ? La redacţie a sosit în luna iulie o scrisoare prin care eram încunoştinţaţi că peste două hectare (grădini, livezi şi vii), proprietate a cooperativei de producţie din Sebeşel, judeţul Alba, au fost vîndute unor cetăţeni cu aproape 200 000 de lei. Pentru a elucida problema semnalată în scrisoare ne-am adresat Uniunii judeţene Alba a cooperativelor agricole. „Cele sesizate — ne comunică uniunea — sunt întemeiate ; cazul a fost înaintat procuraturii locale". CINE ÎMPARTE... „Pentru depăşirea, în anul 1960, a sarcinilor de livrare a tutunului la export, unitatea noastră a fost premiată cu 3160 de lei. Suma şi-au împărţit-o, între ei, preşedintele, inginerul şi contabilul şef. Ion Ciorbă, preşedintele cooperativei, a luat 1 260 de lei, Adrian Suciu, inginerul agronom, 1 000 de lei şi Alexandru Cionca, contabilul şef — 900 de lei. Oare noi — se întreabă brigadierii I. Cherteş şi I. Blejan de la cooperativa agricolă Geaca, judeţul Cluj — nu aveam drept la acel premiu ? Doar noi am răspuns de cultură". Redacţia s-a adresat Uniunii judeţene Cluj, care ne-a comunicat că pe lista de premiere aprobată de Biroul uniunii erau trecuţi şi brigadierii. In consecinţă a dat dispoziţii consiliului de conducere al cooperativei ca, în prima sa şedinţă, să discute şi problema premierii brigadierilor. Cum rămîne insă cu nerespectarea primelor indicaţii ? Răspunsul primit de noi de la uniune nu suflă o vorbă despre acest act de indisciplină şi nedreptate.