Satul Socialist, martie 1970 (Anul 2, nr. 256-281)

1970-03-28 / nr. 279

Nr. 279 - Sîmbătă 28 martie Cooperatorii din Hrănești - Ilfov demonstrează că din cooperarea U.S.­­ C.A.P. CÎȘTIGĂ TOATĂ LUMEA Stabilind programul dezvoltării de perspectivă a agriculturii, con­ducerea partidului nostru a indi­cat o serie de măsuri de ordin economic și organizatoric menite să asigure valorificarea maximă a resurselor de care dispune această ramură economică în vederea spo­ririi producţiei. Pe aceste coordo­nate se înscrie şi cooperarea între întreprinderile agricole de stat şi cooperativele agricole. Depăşind stadiul anterior, cînd relaţiile în­tre aceste două sectoare ale agri­culturii se limitau, în genere, la asistenţă tehnică, la valorificarea experienţei pozitive a întreprinde­rilor de stat — aspecte care, fi­reşte, şi-au avut şi îşi au, în con­tinuare, însemnătatea lor — noile forme de cooperare prevăd ca fie­care parte, aducîndu-şi cota de contribuţie, să beneficieze, propor­ţional, şi de cîştigurile rezultate. O asemenea cooperare a fost ini­ţiată între întreprinderea agricolă de stat Mihăileşti — unitate spe­cializată în creşterea păsărilor, ale cărei rezultate economice­­sunt bine cunoscute — şi cooperativa noastră din Brăneşti, judeţul Ilfov, care dispune de condiţii favorabile pentru creşterea păsărilor , capa­cităţi de cazare neutilizate, posibi­litatea de a asigura furajele con­centrate necesare şi forţă de mun­că etc. Se cuvine să arăt de la bun început că, deşi există asemenea condiţii, în cooperativa noastră s-au manifestat în anii trecuţi o serie de deficienţe organizatorice şi tehnice care au determinat ca sectorul de păsări să nu aducă randamentul scontat. Procentul ridicat de mortalitate, producţia scăzută, consumul ridicat de con­centrate au atîrnat greu în balan­ţa economică, veniturile fiind de­parte de a acoperi cheltuielile. Acestea sunt condiţiile în care a început colaborarea între coopera­tiva noastră şi întreprinderea de stat Mihăileşti. în ce constă, de fapt, cooperarea ? întreprinderea agricolă de stat Mihăileşti a furni­zat cooperativei un lot de 8 000 de păsări pentru producţie din linia Mils cross, angajîndu-se în acelaşi timp să acorde asistenţa tehnică pe parcursul perioadei de produc­ţie şi să efectueze, contra cost, prepararea furajelor. La riodul ei, cooperativa livrează întreaga pro­ducţie de ouă întreprinderii agri­cole de stat Mihăileşti, la preţul pieţei. O dată cu asigurarea unui efec­tiv de păsări cu potenţial produc­tiv ridicat, se punea şi o altă pro­blemă : aceea a creării unor con­diţii bune de adăpostire, care să permită obţinerea unor producţii corespunzătoare. In acest scop, au fost reamenajate vechile adă­posturi şi s-a introdus mica meca­nizare : transportoare automate pentru hrană, care asigură un spa­ţiu de furajare de 10 cm pentru fiecare pasăre, adăpători semiauto­mate, ventilatoare, încălzire elec­trică cu elevenze care au permis realizarea unei temperaturi de 14—20°C, cuibare pentru ouat , păsări la fiecare cuibar­ etc. De asemenea, s-a folosit așternutul permanent, iar la popularea hale­lor s-a respectat norma de 5 păsări pe metru pătrat de adăpost. în­tregul utilaj pentru dotarea adă­posturilor a fost închiriat coope­rativei, de către C.A.S. Mihăileşti. Am subliniat toate acestea, deoa­rece este ştiut că, mai mult decit la alte specii, în creşterea păsări­lor asigurarea unor condiţii co­respunzătoare de adăpostire este un element hotărîtor al produc­ţiei. Furajarea a fost rezolvată, cum aminteam, prin prelucrarea de că­tre I.A.S. a furajelor furnizate de către cooperativă, iar hrănirea s-a făcut la discreţie. După prima lună de producţie, iată cîteva rezultate obţinute de cooperativă : procentul de ouat a fost de circa 86—87 la sută — adi­că la nivelul complexelor indus­triale ale întreprinderilor agricole de stat, consumul de concentrate fiind de circa 160—165 grame zil­nic pentru fiecare pasăre. Un cal­cul economic efectuat pentru a­­ceastă perioadă a scos în eviden­ţă că s-au obţinut, zilnic venituri de circa 9 000 de lei. Rezultatele înregistrate în peri­oada care a trecut ne permit să­ anticipăm că de la acest lot de 8 000 de păsări vom obţine în 1970 o producţie de circa 1,2 mili­oane de ouă, ceea ce înseamnă că avicultura va aduce cooperativei un venit de aproximativ un milion de lei. S-a avut însă în vedere, la stabilirea cooperării, ca şi între­prinderea de stat să fie avantaja­tă. Preţuind întreaga producţie de ouă de la cooperativă, după sorta­re, întreprinderea de stat le livrea­ză la export, obţinînd astfel un beneficiu de circa 125 lei la 1 000 de ouă. Cifrele de i mai sus de­monstrează cît se poate de limpe­de că organizarea acţiunilor de in­­tercooperare între întreprinderile agricole de stat şi cooperative este în măsură să aducă avantaje ambelor părţi, agriculturii în ge­neral. Ing. IOAN CHIŢAN preşedintele cooperativei agricole din Brăneşti, judeţul Ilfov DIN EXPERIENŢA UNITĂŢILOR FRUNTAŞE NEGLIJENŢA SE PLĂTEŞTE, dar nu cu preţul răzbunării La 21 februarie, redacţia noastră a primit o scrisoare prin care to­varăşa Iordan Domnic­a-Plopeanu, tehnician agronom la cooperativa agricolă din comuna Lunca, jude­ţul Teleorman, ne sesiza că în pe­rioada iulie—septembrie 1969 fos­tul brigadier legumicol Ivan Cojo­­caru şi-a însuşit o mare cantitate de usturoi. Dînd curs acestei scrisori, ia­­tă-ne la Lunca. Nici pentru Al. Modrea, preşedintele cooperati­vei agricole, nici pentru Florea Vi­­şan, secretarul comitetului comu­nal de partid, cazul n-a constituit ■ o surp­riză. Interesaţi direct la ei,gh­­­idarea acestei sesizări, pe care o recepţionaseră şi ei, au întreprins cercetări amănunţite, au confruntat păreri şi acte justificative, au efec­tuat măsurători care au scos în evidenţă netemeinicia acuzaţiei de furt din avutul obştesc. De altfel, în raportul comisiei de revizie, su­pus dezbaterii şi aprobării adună­rii generale a membrilor coopera­tori din 11 februarie 1970 s-a ară­tat negru pe alb că la mijloc nu este vorba decât despre o negli­jenţă crasă din partea fostului bri­gadier legumicol. Trebuie să arătăm de la bun în­ceput că împărtăşim întru totul punctul de vedere al comisiei de revizie, adoptat ulterior şi de adu­narea generală a cooperatorilor, în esenţă, despre ce este vorba ? Usturoiul, îmburuienat, din ne­glijenţa brigadierului legumicol, a trebuit recoltat înainte de a ajunge la maturitate pentru a nu se compromite integral. Fără să consulte consiliul de conducere al cooperativei, pe specialiști, briga­dierul a pus oamenii să scoată us­turoiul din brazdă în zilele de 17— 29 iulie 1969. Văzîndu-1 verde și plin de pămînt, l-a pus la uscat într-o cameră a brigă­zii legumicole. Aici apare o a doua greșeală a brigadierului care, normînd munca legumicultorilor din ochi, pe o cantitate de usturoi mai ^ mare decît cea existentă în realitate, nu s-a gindit că tre­buia să-l înregistreze în jurnalul de recoltare și să-l predea la ma­gazie a doua zi. De-abia pe la începutul lunii septembrie, briga­dierul și-a adus aminte de usturoi, punînd cîteva femei să-l facă funii, să-l cîntărească și să-l pre­dea cu acte în regulă. La o revizie de fond efectuata în decembrie s-a constatat că pentru normarea mun­cii a fost înregistrată şi plătită o anumită cantitate, iar la magazie a ajuns alta, cu cîteva sute de ki­lograme mai mică. Aşa cum era şi normal, în urma cercetărilor a ie­şit la iveală neglijenţa brigadieru­lui şi s-a întocmit un proces-verbal prin care i se imputa suma ce re­­prezenta diferenţa de usturoi. Cunoscîndu-l pe Ivan Cojocaru ca pe un tînăr care în ultimii ani a îndreptăţit încrederea obştei, ş­­ PE URMELE UNOR SCRISORI SOSITE LA REDACŢIE operatorii au analizat faptele care i s-au pus în sarcină şi au ajuns la concluzia să-l scutească de pla­ta sumei ce i se imputa. Dar iată că apare scrisoarea ! Ce a determinat-o pe fosta şi actuala lui colegă de şcoală şi de muncă să-l acuze de furt pe fostul briga­dier legumicol ? Cei cu care am stat de vorbă la Lunca, şi nu numai acolo, au ajuns la o singură concluzie : răzbuna­rea­ în adunarea generală s-a dis­cutat şi problema salarizării în continuare a tehnicienei agronom Domnica Iordan. Atunci, Ivan Cojocaru s-a ridicat şi a arătat că deoarece în cooperativă mai sunt şi alţi tehnicieni, ori să fie salarizaţi toţi, ori să li se normeze munca şi să fie retribuiţi ca şi ceilalţi coo­peratori. întrucît adunarea a apro­bat varianta a doua, Iordan Dom­nica a fost orbită de patima răzbu­nării şi a scris... Departe de noi, gîndul de a o acuza că a avut această „îndrăz­neală", că s-a adresat unui organ de presă, lucru pe care dorim să îl facă cît mai mulţi ţărani şi spe­cialişti din cooperativele agricole. A uitat, însă, un lucru elementar : acela de a respecta adevărul gol-goluţ, de a informa ziarul aşa cum stăteau lucrurile. Dacă n-ar fi vorba de răzbunare, atunci cum se explică faptul că scrisoarea în cauză a fost trimisă redacţiei după 11 februarie (dată la care a avut loc adunarea gene­rală a membrilor cooperatori şi cînd s-a stabilit şi forma de re­tribuire a tehnicienilor agronomi) şi nu înainte , cum se explică a doua scrisoare — din 14 martie — prin care aceeaşi persoană ne a­­nunţa că Ioan Cojocaru a dosit 93 kg de bulion ? Dintr-o nouă cercetare la faţa lo­cului, a reieşit, după cum a putut constata însăşi autoarea sesizărilor, că „bulionul“ găsit cu atîta vitră într-un ungher de pivniţă este un produs între suc şi pastă, prove­nit din fierberea unei cantităţi de ardei din care se scosese în prea­labil sămînţa. Greşeala lui Cojo­caru constă nu în faptul că a pus femeile să valorifice acea pulpă de ardei, ci că nu a înregistrat produ­sul (din nou acest termen !) şi nu l-a distribuit — bineînţeles contra cost, prin contabilitate — celor ce l-au preparat. Legile statului nostru, legi după care se conduc în activitatea lor şi cooperativele agricole, prevăd intransigenţă faţă de orice negli­jenţă, mai ales cînd este vorba de gestionarea unor bunuri materiale, de risipire sau înstrăinare a avu­tului obştesc. De aceea, considerăm că Ivan Cojocaru va trebui să su­porte pagubele pricinuite coopera­tivei din neglijenţă şi pentru a nu le mai putea repeta să fie înlocuit în munca de ajutor de fermă legu­micolă. In ceea ce o priveşte pe autoa­rea scrisorii o sfătuim să nu se mai lase pradă unor sentimente de ordin personal, răzbunării, să cîn­­târească bine faptele şi mai ales cuvintele aşternute pe hîrtie ,pen­tru a nu se transforma — fără voia ei — dintr-un om cinstit, aşa cum este cunoscută în sat, într-un om suspicios, gata să reclame pe toţi cei ce nu-i fac voia. Considerăm că atît consiliul de conducere al cooperativei agricole, cît şi organele agricole judeţene, desprinzînd din acest caz conclu­zii corespunzătoare, îi vor ajuta pe cei pe care-i îndrumă să-şi facă da­toria în modul cel mai corect, să gestioneze bunurile încredinţate în cele mai bune condiţii. Altfel, orice neglijenţă trebuie plătită. în acest sens, aşteptăm un răs­puns cît mai detaliat. Al. ŞTEFANESCU Cititorii intreabă, redacţia raspunfle POSTA RUBRICII V. LIŢA, comuna Dăbuleni, ju­deţul Dolj : Am primit scrisoarea trimisă redacţiei, după ţinerea a­­dunării generale din cooperativa dv. De aceea, am şi întîrziat cu răspunsul, acordînd prioritate u­­nor probleme pe care le-am con­siderat mai urgente. Cît priveşte problema care vă interesează vă comunicăm că activităţile anexe şi prestările de servicii sunt nomina­lizate în planul de producţie pe următoarele capitole şi subcapito­le. Mai întîi capitolele : Preluarea produselor agricole, producerea materialelor şi a diverselor obiec­te, prestările de servicii. Iată şi subcapitolele : Prelucrarea produ­selor vegetale şi animale, produ­cerea materialelor de construcţii, a inventarului gospodăresc, împleti­turilor şi a altor produse. Ulti­mul capitol însumează prestările industriale şi neindustriale de ser­vicii. Important este nu atît felul cum sunt repartizate pe capitole şi sub­capitole activităţile anexe şi pres­tările de servicii, ci orientarea co­rectă a acestora. Prin orientare corectă înţelegem folosirea resur­selor locale, a forţei de muncă a cooperatorilor, respectarea preve­derilor legale etc. I. VLADI, comuna Salcia, jude­ţul Mehedinţi : Ni se pare pre­matur interesul dv. pentru norma de muncă ce se acordă la sorta­rea arpagicului. Ne facem totuşi datoria şi vă răspundem. Dacă lu­crarea se execută cu vînturătoa­­rea, se acordă o normă de muncă de categoria a doua pentru sorta­rea a 600 kg de arpagic. Norma de muncă pe care v-am comuni­cat-o este orientativă. Cooperativa o poate reduce sau mări, ultima alternativă fiind, credem noi, pre­ferabilă. Mărirea sau reducerea normei, în funcţie de condiţiile concrete ale unităţii, se face, de regulă o dată pe an, în condiţii dificile de lucru se pot aplica, tem­porar, norme modificate în com­paraţie cu cele stabilite la începu­tul anului. Cu această precizare am răspuns, sperăm, la tot ceea ce vă interesează. Tîmplarul Mihai Fazekas la lucru. El se numără printre cei mai harnici şi mai pricepuţi meseriaşi care lu­crează în cadrul complexului de a­teliere de la cooperativa agricolă Rălchiu, judeţul Braşov. SATUL SOCIALIST \ ' i „într-o zi lumea va­m vorbi despre noi, despre­­ rezultatele muncii noas- 4 tre nu numai aici, în Bă­­­­râgan. intr-o zi vom fi o­­ cooperativă mare, foar­­­­te bogata. Munca va fi­­ mai lesnicioasă, mai * spornică deoarece omul ^ va fi ajutat de maşini, de ■ multe maşini. Cu timpul,­­ desigur, locul nostru îi­­ va lua altă generaţie mai­­ bine pregătită, cu măi * multă şcoală. Tot ce va­­ înălţa aceasta, precum şi­­ generaţiile ce-i vor urma,­­ va avea la bază, însă, , coloanele ridicate de noi, * da ţăranii care şi-au u­­r­nit cei dintîi pămîntu­l*i// 1 rile . ' Gîndurile reproduse­­ aici au doisprezece ani o vechime (ele au fost com­­­­­semnate într-un reportaj publicat în 1958 şi repro­duc o replică dintr-un dialog purtat cu tovarâ­­şa Tudora Pîrlog, pe ce­­ find secretară a organi­­­­zaţiei de partid din coo­perativa agricolă din B­ianca — Brăila şi depu­tată în parlamentul ţării). Multe, din aceste gînduri s-au şi împlinit. Un sin­gur fapt : vestea despre rezultatele cooperativei din Ianca, despre forţa economică a acestei uni­tăţi s-a râspîndit nu nu­mai prin partea locului,­­ ci în întreaga ţară.­­ Astăzi, tuşa Tudora, cum îi spun oamenii, tre­­băluieşte, în halat alb, în „fabrica" de pui a coo­perativei. Această feme­ie, cu privire şi vorba cal­dă, de mult trecută de vîrsta pensionării, care, asemenea celorlalţi coo­peratori, n-a dat înapoi în faţa greutăţilor înce­putului, luptind cu hota-­­ rîre pentru realizarea te- 4 lului propus, nu poate ’ răbda să rămînă în afa-­­ ra clocotului muncii, să­­ nu-și aducă încă contri-­­ buția modestă la reali- ' zarea sarcinilor coope-­­ rativei.­­ La aproape 65 de ani­­ tuşa Tudora vestește pri- , măvara într-un fel anu-­­ me , cu 26 500 de pui — ^ ghemotoace aurii, de a­r­zi — care populează de - acum halete de păsări­­ ale cooperativei. In seria­­ a doua acestora li se­­ vor adăuga 54 000, apoi­­ alţii si alţii. Cîtor pui tu-o fi vegheat venirea pe lume mătuşa Tudora Pîrlog în cei 9 ani de cînd lucrează la incuba­toare ? Au veni­­t, în anii din urmă, oameni tineri la conducerea cooperativei, pregătiţi în şcoli înalte. Comunista Tudora Pîrlog a rămas, însă, ca şi îna­inte, unul din oamenii de­­ Bază ai unităţii — de 16­4 ani, fără întrerupere, ea ’ este aleasă în consiliul­­ de conducere — care­­ n-au pregetat şi nu­ pre-­­ getă să dea dimensiuni­­ toi, vieții unei comune d­­in Bărăgan. ■ ION SERBU k m mm и о том Documentele de evidenţă pri­mară oferă largi posibilităţi de a­­naliză, lucru cunoscut de toţi cei care se ocupă de economia coope­rativelor agricole şi, în primul rînd, de către contabilii şefi. Sim­pla citire a acestor acte este sufi­cientă pentru a constata eventua­lele nereguli în înregistrarea pro­duselor obţinute, cheltuirea fondu­rilor sau încasarea contravalorii mărfurilor. Pentru aceasta este însă necesar ca documentele de evidenţă primară să fie întocmite la timp şi corect. Aceasta înseamnă înregistrarea fenomenului econo­mic în momentul producerii şi cu toate caracteristicile lui cantitative şi calitative. Altfel, respectivele acte devin nişte hîrtii „moarte", iar analiza activităţii economice se reduce, cel mai adesea, la o simplă constatare ori nici măcar la atît. Se înţelege că în această situaţie nu mai pot fi luate măsuri eficace pentru îndreptarea stărilor de lu­cruri nesatisfăcătoare. Operativitatea este, aşadar, o condiţie fundamentală a evidenţei contabile primare. Or, tocmai a­­ceastă condiţie nu se respectă în multe cooperative agricole din ju­deţul Tulcea : Dunavăţ, Ilaria, Nalbant, Ji­jila, Babadag, Cataloi etc. Documentele se întocmesc, de obicei, cu întîrziere de către ges­tionarii bunurilor materiale şi de şefii formaţiunilor de lucru, iar la serviciul contabil al unităţilor, ele ajung la cel puţin 15 zile după ce fenomenul economic s-a produs. .O primă cauză a întîrzierii o constituie faptul că cei puşi să în­tocmească aceste documente nu-şi fac datoria.­­Ei îşi notează undeva cantităţile consumate şi cînd „re­vine bine“ întocmesc şi documen­tele. O altă cauză constă în tole­ranţa conducerii unităţilor şi în mod deosebit a contabililor şefi . „Noi, ne spunea Nicolae Ghezaru, contabilul şef al cooperativei din Nalbant, ne mulţumim să ni se a­ducă actele chiar şi cu cîteva zile întîrziere". Cam acelaşi lucru ni l-au repetat şi alţi contabili din unităţile judeţului Tulcea. E clar chiar şi pentru un nespecialist, că pe baza unor asemenea documen­te, ajunse cu întîrziere la serviciile de contabilitate, nu se mai pot lua măsuri de înlăturare a neregulilor care apar. Dar, de fapt, care sunt neregulile ce apar frecvent in do­cumentele de evidenţă primară ? întocmirea incorectă a actelor deţine primul loc. La cooperativa din Casimcea, de exemplu, proce­­sele-verbale de fătări la oi sunt completate după cum are poftă şeful brigăzii, în unele proces­e­­verbale trece greutatea produsului şi oaia care l-a fătat, în altele nu mai completează rubricile respec­tive. Bonurile de ieşire a materia­lelor din magazii nu aveau în nici una din unităţile analizate comple­tată rubrica de valori şi stocuri. Aşa stînd lucrurile, nu se poate şti decît la un eventual inventar ce anume mai există în depozite, în ce cantitate, înregistrarea eronată a unor procese economice este alt aspect al greşelilor de întocmire a docu­mentelor. Neajunsul cu cele mai serioase implicaţii pentru econo­mia unităţilor îl constituie, însă, întocmirea documentelor fără a măsura cantităţile înscrise în ele. Asemenea stări de fapt am remar­cat la multe unităţi, inclusiv la cele în care se calculează preţ de cost — Cataloi şi Niculiţel, în a­­ceste unităţi nu a fost înregistrat nici măcar un fenomen care se petrece curent : fătările duble la oi. Peste tot s-a înregistrat un miel de la o oaie, deşi, aşa cum recunoşteau conducătorii unităţi­lor, au fost multe fătări duble. Neînregistrarea acestor fătări con­stituie, de regulă, un izvor de creare a rezervelor pentru acope­rirea eventualelor pierderi din ne­glijenţă, ca şi o sursă de fraude şi delapidări. Asemănător stau lucrurile cu întocmirea documentelor de pre­dare a produselor către industria laptelui. Ni se pare neveridic ca iarna, cînd vacilor li se adminis­trează mai multe concentrate de­cît în alte perioade ale anului, laptele vîndut de cooperativa din Babadag să nu conţină mai mult de 3,5 la sută grăsime, timp de 10—15 zile. Şi în acest caz nu s-au efectuat măsurătorile pentru sta­bilirea zilnică a procentelor de grăsime. Faptele se petrec cam aşa : o dată la două săptămîni sau chiar la o lună, recepţionerul in­dustriei laptelui face o analiză, iar cu procentul de grăsime găsit a­­tunci se operează pînă la următoa­rea analiză. .Unităţile dispun de instalaţii pentru analize, dar nu şi de reactivii necesari. Nu s-a în­grijit nimeni, nici chiar direcţia agricolă, de aprovizionarea lor. Tot la această unitate am văzut un lucru care oglindeşte, de fapt, lip­sa de atenţie a contabilului şef faţă de evidenţa primară. Laptele a fost livrat o perioadă de timp (în­ceputul lunii februarie) cu un pro­cent de grăsime de 3,6—3,8 la sută, iar smîntînii obţinute din laptele muls în acelaşi timp i-a fost sta­bilit un procent de grăsime de nu­mai 32 la sută. Cum se explică fe­nomenul ?, l-am întrebat pe conta­bilul şef al unităţii, Tudor Zavor­­nuc. „Da... este interesant, dar pînă acum nu am observat..." Re­ţineţi că discuţia s-a purtat la o lună după întocmirea actelor. Ce ar trebui făcut pentru a re­pune în drepturi aceste documente care constituie baza analizelor economice ? In primul rînd obli­garea celor care le întocmesc să-şi facă datoria. Să le completeze la timp și corect — pe basa de cîntă­­riri, măsurători etc. Pe de altă par­te, conducerile cooperativelor şi îndeosebi contabilii şefi să verifice aceste documente cu mai multă a­­tenţie şi să ia măsuri imediate pentru înlăturarea neajunsurilor ivite. S.­ CERCELARU Producţia a demarat. De ce evidenţa primară a rămas pe linia moartă? VIITORII MOTOPOMPIŞTI (Urmare din pag. I) fiul de conducere faţă de problema motopompiştilor : deşi cursurile de calificare începuseră de cîteva zile, aici abia se recrutau oamenii. Aceeaşi situaţie, ba chiar mai rea, am întîlnit-o la cooperativa din Zăval. Din cei 10 cooperatori care ar fi trebuit să meargă în primăvara aceasta la cursurile de calificare, consiliul de conducere nu a reuşit să recruteze şi să tri­mită nici un om. Inginerul şef, Florea Cergan, afirmă că oamenii nu prea vor să meargă la şcoală, întrebarea este, însă, de ce nu vor ? Iată ce spun cooperatorii . „Din experienţa anilor trecuţi ne-am convins că motopompiştilor nu li se asigură de lucru în tot timpul anului, fapt ce face ca ve­niturile acestora să fie mult prea mici faţă de cele realizate de res­tul cooperatorilor. Ca urmare, oa­menii nu prea se înghesuie să plece la cursurile de calificare". Rezultatul ? Cooperativa agricolă din Zăval face parte dintr-un sis­­­tem de irigaţii în care intră şi uni­tăţile vecine : Gighera, Gîngiova, Comoşzeni şi Măceşul de Sus, în timp ce acestea au obţinut anul trecut producţii medii de peste 5 500 kg porumb boabe la hectar, cooperativa din Zăbal a realizat numai 2 870 kg la hectar. Deci, a­­proape pe jumătate. Lipsa moto­pompiştilor, neaplicarea la timp a udărilor şi-au spus cu­vîntul, dij­­muind veniturile cooperatorilor. Exemplele oferite de cooperati­vele din Sadova şi Zăval nu sunt singulare. Şi în alte unităţi s-a re­simţit anul trecut lipsa unor ast­fel de cadre. Ceea ce surprinde este că nici în prezent această im­portantă problemă nu preocupă în măsură corespunzătoare consiliile de conducere ale multor unităţi. Astfel, necesităţile anului 1970 im­pun calificarea unui număr de 530 oameni. Dintre aceştia, 350 urmau să fie şcolarizaţi în luna februarie. La cursuri însă s-au prezentat nu­mai 157. Ar fi fost de aşteptat ca la seria a doua a cursurilor de pregătire sa fie acoperit şi defici­tul din prima serie. Or, lucrurile stau cu totul altfel. Din 180 de oa­meni planificaţi în seria a doua, au fost recrutaţi abia 123. Aşa­dar, necesarul de motopompişti pe întregul judeţ nu se asigură, încă de pe acum, cu 250 de oameni. Printre consiliile de conducere care au dovedit totală nepăsare faţă de pregătirea cadrelor respec­tive se numără şi cele din : „1 Mai“ Băileşti, Dobreşti, Bratovoeşti, Sea­ca de Cimp, Poiana Mare, Basa­rabi, Dunăreni. Aceste unităţi, deşi au nevoie de cîte 10—20 motopom­pişti, nu au trimis la cursuri nici măcar cîte un om, în alte unităţi — „Viaţa Nouă" din comuna Poiana Mare sau Gîngiova — s-au recrutat oameni, însă în număr mult mai mic faţa de necesităţi. La plenara din 17—19 martie a.c. a C.C. al P.C.R. s-a subliniat cu deosebită pregnanţă interdepen­denţa dintre eforturile ce se fac pentru valorificarea superioară a pămîntului, a resurselor naţionale de apă şi pregătirea cadrelor. „Ţările care au realizat o agricul­tură avansată — arăta secretarul general al partidului — au înfăp­tuit şi o transformare a omului din agricultură. Problema cunoş­tinţelor în agricultură este o pro­blemă esenţială pentru progresul acestei ramuri economice". Cu a­­tît mai mult se pune această pro­blemă în cazul exploatării tere­nurilor irigate, terenuri pentru a­­menajarea cărora statul, coopera­tivele agricole, întreaga naţiune, au investit sume de bani conside­rabile. Având în vedere atît a­­ceastă cerinţă, cît şi situaţia ne­­satisfăcătoare întîlnită în judeţul Dolj, este de datoria tuturor facto­rilor de răspundere — de la con­siliile de conducere pînă la or- ' ganele agricole judeţene coordo­natoare — să ia măsuri operative în vederea asigurării, încă de pe acum, a necesarului de cadre ca­lificate pentru deservirea sisteme­lor de irigații. LINIŞTE DE PINĂ (Urmare din pag. II Bacău. Ce putem să răspundem la o asemenea sugestie ? Ne-am a­­mintit de înţelepciunea populară cristalizată în proverbul „Cu o floare nu se face primăvară !“. A­­tît tovarăşii de la OFFGAIF, cît şi consiliile de conducere ale u­­nor cooperative agricole refuză să vadă că a venit primăvara, că nu peste multă vreme plantele vor a­­vea nevoie de apă. Este cazul să atragem atenţia tu­turor factorilor responsabili că a­­menajarea la timp a celor 1500 hectare planificate a fi irigate în acest an impune măsuri operative care să asigure folosirea judicioa­să a acestei perioade, cînd forţa de muncă din cooperativele agri­cole este mai puţin solicitată la executarea altor lucrări. Proiecte­le tuturor sistemelor trebuie ime­diat definitivate şi aplicate în te­ren. PAGINA 3 / 8­­ ^Agrosem % Prin depozitele şi magazinele Întreprinderilor de aprovizionare cu seminţe şi material saditor, vi puteţi procura : • Seminţe de legume pentru răsaduri şi culturi de cimp din toate soiurile raionate produse în staţiunile experimentale şi in în­treprinderile agricole de stat : • Seminţe de gazon şi de dife­rite flori pentru grădini parcuri, spaţii verzi terenuri de sport etc. ; • De asemenea, in primăvară se vor pune in vînzare pomi fruc­tiferi şi vite de vie altoite pentru plantări în grădinile familiale. Adresaţi-vă din timp întreprin­derilor şi magazinelor de desfa­cere din ţară care vă livrează seminţe şi material sâditor din soiuri cu autenticitate şi valoare culturală garantate.

Next