Satul Socialist, martie 1970 (Anul 2, nr. 256-281)
1970-03-28 / nr. 279
Nr. 279 - Sîmbătă 28 martie Cooperatorii din Hrănești - Ilfov demonstrează că din cooperarea U.S. C.A.P. CÎȘTIGĂ TOATĂ LUMEA Stabilind programul dezvoltării de perspectivă a agriculturii, conducerea partidului nostru a indicat o serie de măsuri de ordin economic și organizatoric menite să asigure valorificarea maximă a resurselor de care dispune această ramură economică în vederea sporirii producţiei. Pe aceste coordonate se înscrie şi cooperarea între întreprinderile agricole de stat şi cooperativele agricole. Depăşind stadiul anterior, cînd relaţiile între aceste două sectoare ale agriculturii se limitau, în genere, la asistenţă tehnică, la valorificarea experienţei pozitive a întreprinderilor de stat — aspecte care, fireşte, şi-au avut şi îşi au, în continuare, însemnătatea lor — noile forme de cooperare prevăd ca fiecare parte, aducîndu-şi cota de contribuţie, să beneficieze, proporţional, şi de cîştigurile rezultate. O asemenea cooperare a fost iniţiată între întreprinderea agricolă de stat Mihăileşti — unitate specializată în creşterea păsărilor, ale cărei rezultate economicesunt bine cunoscute — şi cooperativa noastră din Brăneşti, judeţul Ilfov, care dispune de condiţii favorabile pentru creşterea păsărilor , capacităţi de cazare neutilizate, posibilitatea de a asigura furajele concentrate necesare şi forţă de muncă etc. Se cuvine să arăt de la bun început că, deşi există asemenea condiţii, în cooperativa noastră s-au manifestat în anii trecuţi o serie de deficienţe organizatorice şi tehnice care au determinat ca sectorul de păsări să nu aducă randamentul scontat. Procentul ridicat de mortalitate, producţia scăzută, consumul ridicat de concentrate au atîrnat greu în balanţa economică, veniturile fiind departe de a acoperi cheltuielile. Acestea sunt condiţiile în care a început colaborarea între cooperativa noastră şi întreprinderea de stat Mihăileşti. în ce constă, de fapt, cooperarea ? întreprinderea agricolă de stat Mihăileşti a furnizat cooperativei un lot de 8 000 de păsări pentru producţie din linia Mils cross, angajîndu-se în acelaşi timp să acorde asistenţa tehnică pe parcursul perioadei de producţie şi să efectueze, contra cost, prepararea furajelor. La riodul ei, cooperativa livrează întreaga producţie de ouă întreprinderii agricole de stat Mihăileşti, la preţul pieţei. O dată cu asigurarea unui efectiv de păsări cu potenţial productiv ridicat, se punea şi o altă problemă : aceea a creării unor condiţii bune de adăpostire, care să permită obţinerea unor producţii corespunzătoare. In acest scop, au fost reamenajate vechile adăposturi şi s-a introdus mica mecanizare : transportoare automate pentru hrană, care asigură un spaţiu de furajare de 10 cm pentru fiecare pasăre, adăpători semiautomate, ventilatoare, încălzire electrică cu elevenze care au permis realizarea unei temperaturi de 14—20°C, cuibare pentru ouat , păsări la fiecare cuibar etc. De asemenea, s-a folosit așternutul permanent, iar la popularea halelor s-a respectat norma de 5 păsări pe metru pătrat de adăpost. întregul utilaj pentru dotarea adăposturilor a fost închiriat cooperativei, de către C.A.S. Mihăileşti. Am subliniat toate acestea, deoarece este ştiut că, mai mult decit la alte specii, în creşterea păsărilor asigurarea unor condiţii corespunzătoare de adăpostire este un element hotărîtor al producţiei. Furajarea a fost rezolvată, cum aminteam, prin prelucrarea de către I.A.S. a furajelor furnizate de către cooperativă, iar hrănirea s-a făcut la discreţie. După prima lună de producţie, iată cîteva rezultate obţinute de cooperativă : procentul de ouat a fost de circa 86—87 la sută — adică la nivelul complexelor industriale ale întreprinderilor agricole de stat, consumul de concentrate fiind de circa 160—165 grame zilnic pentru fiecare pasăre. Un calcul economic efectuat pentru această perioadă a scos în evidenţă că s-au obţinut, zilnic venituri de circa 9 000 de lei. Rezultatele înregistrate în perioada care a trecut ne permit să anticipăm că de la acest lot de 8 000 de păsări vom obţine în 1970 o producţie de circa 1,2 milioane de ouă, ceea ce înseamnă că avicultura va aduce cooperativei un venit de aproximativ un milion de lei. S-a avut însă în vedere, la stabilirea cooperării, ca şi întreprinderea de stat să fie avantajată. Preţuind întreaga producţie de ouă de la cooperativă, după sortare, întreprinderea de stat le livrează la export, obţinînd astfel un beneficiu de circa 125 lei la 1 000 de ouă. Cifrele de i mai sus demonstrează cît se poate de limpede că organizarea acţiunilor de intercooperare între întreprinderile agricole de stat şi cooperative este în măsură să aducă avantaje ambelor părţi, agriculturii în general. Ing. IOAN CHIŢAN preşedintele cooperativei agricole din Brăneşti, judeţul Ilfov DIN EXPERIENŢA UNITĂŢILOR FRUNTAŞE NEGLIJENŢA SE PLĂTEŞTE, dar nu cu preţul răzbunării La 21 februarie, redacţia noastră a primit o scrisoare prin care tovarăşa Iordan Domnica-Plopeanu, tehnician agronom la cooperativa agricolă din comuna Lunca, judeţul Teleorman, ne sesiza că în perioada iulie—septembrie 1969 fostul brigadier legumicol Ivan Cojocaru şi-a însuşit o mare cantitate de usturoi. Dînd curs acestei scrisori, iată-ne la Lunca. Nici pentru Al. Modrea, preşedintele cooperativei agricole, nici pentru Florea Vişan, secretarul comitetului comunal de partid, cazul n-a constituit ■ o surpriză. Interesaţi direct la ei,ghidarea acestei sesizări, pe care o recepţionaseră şi ei, au întreprins cercetări amănunţite, au confruntat păreri şi acte justificative, au efectuat măsurători care au scos în evidenţă netemeinicia acuzaţiei de furt din avutul obştesc. De altfel, în raportul comisiei de revizie, supus dezbaterii şi aprobării adunării generale a membrilor cooperatori din 11 februarie 1970 s-a arătat negru pe alb că la mijloc nu este vorba decât despre o neglijenţă crasă din partea fostului brigadier legumicol. Trebuie să arătăm de la bun început că împărtăşim întru totul punctul de vedere al comisiei de revizie, adoptat ulterior şi de adunarea generală a cooperatorilor, în esenţă, despre ce este vorba ? Usturoiul, îmburuienat, din neglijenţa brigadierului legumicol, a trebuit recoltat înainte de a ajunge la maturitate pentru a nu se compromite integral. Fără să consulte consiliul de conducere al cooperativei, pe specialiști, brigadierul a pus oamenii să scoată usturoiul din brazdă în zilele de 17— 29 iulie 1969. Văzîndu-1 verde și plin de pămînt, l-a pus la uscat într-o cameră a brigăzii legumicole. Aici apare o a doua greșeală a brigadierului care, normînd munca legumicultorilor din ochi, pe o cantitate de usturoi mai ^ mare decît cea existentă în realitate, nu s-a gindit că trebuia să-l înregistreze în jurnalul de recoltare și să-l predea la magazie a doua zi. De-abia pe la începutul lunii septembrie, brigadierul și-a adus aminte de usturoi, punînd cîteva femei să-l facă funii, să-l cîntărească și să-l predea cu acte în regulă. La o revizie de fond efectuata în decembrie s-a constatat că pentru normarea muncii a fost înregistrată şi plătită o anumită cantitate, iar la magazie a ajuns alta, cu cîteva sute de kilograme mai mică. Aşa cum era şi normal, în urma cercetărilor a ieşit la iveală neglijenţa brigadierului şi s-a întocmit un proces-verbal prin care i se imputa suma ce reprezenta diferenţa de usturoi. Cunoscîndu-l pe Ivan Cojocaru ca pe un tînăr care în ultimii ani a îndreptăţit încrederea obştei, ş PE URMELE UNOR SCRISORI SOSITE LA REDACŢIE operatorii au analizat faptele care i s-au pus în sarcină şi au ajuns la concluzia să-l scutească de plata sumei ce i se imputa. Dar iată că apare scrisoarea ! Ce a determinat-o pe fosta şi actuala lui colegă de şcoală şi de muncă să-l acuze de furt pe fostul brigadier legumicol ? Cei cu care am stat de vorbă la Lunca, şi nu numai acolo, au ajuns la o singură concluzie : răzbunarea în adunarea generală s-a discutat şi problema salarizării în continuare a tehnicienei agronom Domnica Iordan. Atunci, Ivan Cojocaru s-a ridicat şi a arătat că deoarece în cooperativă mai sunt şi alţi tehnicieni, ori să fie salarizaţi toţi, ori să li se normeze munca şi să fie retribuiţi ca şi ceilalţi cooperatori. întrucît adunarea a aprobat varianta a doua, Iordan Domnica a fost orbită de patima răzbunării şi a scris... Departe de noi, gîndul de a o acuza că a avut această „îndrăzneală", că s-a adresat unui organ de presă, lucru pe care dorim să îl facă cît mai mulţi ţărani şi specialişti din cooperativele agricole. A uitat, însă, un lucru elementar : acela de a respecta adevărul gol-goluţ, de a informa ziarul aşa cum stăteau lucrurile. Dacă n-ar fi vorba de răzbunare, atunci cum se explică faptul că scrisoarea în cauză a fost trimisă redacţiei după 11 februarie (dată la care a avut loc adunarea generală a membrilor cooperatori şi cînd s-a stabilit şi forma de retribuire a tehnicienilor agronomi) şi nu înainte , cum se explică a doua scrisoare — din 14 martie — prin care aceeaşi persoană ne anunţa că Ioan Cojocaru a dosit 93 kg de bulion ? Dintr-o nouă cercetare la faţa locului, a reieşit, după cum a putut constata însăşi autoarea sesizărilor, că „bulionul“ găsit cu atîta vitră într-un ungher de pivniţă este un produs între suc şi pastă, provenit din fierberea unei cantităţi de ardei din care se scosese în prealabil sămînţa. Greşeala lui Cojocaru constă nu în faptul că a pus femeile să valorifice acea pulpă de ardei, ci că nu a înregistrat produsul (din nou acest termen !) şi nu l-a distribuit — bineînţeles contra cost, prin contabilitate — celor ce l-au preparat. Legile statului nostru, legi după care se conduc în activitatea lor şi cooperativele agricole, prevăd intransigenţă faţă de orice neglijenţă, mai ales cînd este vorba de gestionarea unor bunuri materiale, de risipire sau înstrăinare a avutului obştesc. De aceea, considerăm că Ivan Cojocaru va trebui să suporte pagubele pricinuite cooperativei din neglijenţă şi pentru a nu le mai putea repeta să fie înlocuit în munca de ajutor de fermă legumicolă. In ceea ce o priveşte pe autoarea scrisorii o sfătuim să nu se mai lase pradă unor sentimente de ordin personal, răzbunării, să cîntârească bine faptele şi mai ales cuvintele aşternute pe hîrtie ,pentru a nu se transforma — fără voia ei — dintr-un om cinstit, aşa cum este cunoscută în sat, într-un om suspicios, gata să reclame pe toţi cei ce nu-i fac voia. Considerăm că atît consiliul de conducere al cooperativei agricole, cît şi organele agricole judeţene, desprinzînd din acest caz concluzii corespunzătoare, îi vor ajuta pe cei pe care-i îndrumă să-şi facă datoria în modul cel mai corect, să gestioneze bunurile încredinţate în cele mai bune condiţii. Altfel, orice neglijenţă trebuie plătită. în acest sens, aşteptăm un răspuns cît mai detaliat. Al. ŞTEFANESCU Cititorii intreabă, redacţia raspunfle POSTA RUBRICII V. LIŢA, comuna Dăbuleni, judeţul Dolj : Am primit scrisoarea trimisă redacţiei, după ţinerea adunării generale din cooperativa dv. De aceea, am şi întîrziat cu răspunsul, acordînd prioritate unor probleme pe care le-am considerat mai urgente. Cît priveşte problema care vă interesează vă comunicăm că activităţile anexe şi prestările de servicii sunt nominalizate în planul de producţie pe următoarele capitole şi subcapitole. Mai întîi capitolele : Preluarea produselor agricole, producerea materialelor şi a diverselor obiecte, prestările de servicii. Iată şi subcapitolele : Prelucrarea produselor vegetale şi animale, producerea materialelor de construcţii, a inventarului gospodăresc, împletiturilor şi a altor produse. Ultimul capitol însumează prestările industriale şi neindustriale de servicii. Important este nu atît felul cum sunt repartizate pe capitole şi subcapitole activităţile anexe şi prestările de servicii, ci orientarea corectă a acestora. Prin orientare corectă înţelegem folosirea resurselor locale, a forţei de muncă a cooperatorilor, respectarea prevederilor legale etc. I. VLADI, comuna Salcia, judeţul Mehedinţi : Ni se pare prematur interesul dv. pentru norma de muncă ce se acordă la sortarea arpagicului. Ne facem totuşi datoria şi vă răspundem. Dacă lucrarea se execută cu vînturătoarea, se acordă o normă de muncă de categoria a doua pentru sortarea a 600 kg de arpagic. Norma de muncă pe care v-am comunicat-o este orientativă. Cooperativa o poate reduce sau mări, ultima alternativă fiind, credem noi, preferabilă. Mărirea sau reducerea normei, în funcţie de condiţiile concrete ale unităţii, se face, de regulă o dată pe an, în condiţii dificile de lucru se pot aplica, temporar, norme modificate în comparaţie cu cele stabilite la începutul anului. Cu această precizare am răspuns, sperăm, la tot ceea ce vă interesează. Tîmplarul Mihai Fazekas la lucru. El se numără printre cei mai harnici şi mai pricepuţi meseriaşi care lucrează în cadrul complexului de ateliere de la cooperativa agricolă Rălchiu, judeţul Braşov. SATUL SOCIALIST \ ' i „într-o zi lumea vam vorbi despre noi, despre rezultatele muncii noas- 4 tre nu numai aici, în Bărâgan. intr-o zi vom fi o cooperativă mare, foarte bogata. Munca va fi mai lesnicioasă, mai * spornică deoarece omul ^ va fi ajutat de maşini, de ■ multe maşini. Cu timpul, desigur, locul nostru îi va lua altă generaţie mai bine pregătită, cu măi * multă şcoală. Tot ce va înălţa aceasta, precum şi generaţiile ce-i vor urma, va avea la bază, însă, , coloanele ridicate de noi, * da ţăranii care şi-au urnit cei dintîi pămîntul*i// 1 rile . ' Gîndurile reproduse aici au doisprezece ani o vechime (ele au fost comsemnate într-un reportaj publicat în 1958 şi reproduc o replică dintr-un dialog purtat cu tovarâşa Tudora Pîrlog, pe ce find secretară a organizaţiei de partid din cooperativa agricolă din Bianca — Brăila şi deputată în parlamentul ţării). Multe, din aceste gînduri s-au şi împlinit. Un singur fapt : vestea despre rezultatele cooperativei din Ianca, despre forţa economică a acestei unităţi s-a râspîndit nu numai prin partea locului, ci în întreaga ţară. Astăzi, tuşa Tudora, cum îi spun oamenii, trebăluieşte, în halat alb, în „fabrica" de pui a cooperativei. Această femeie, cu privire şi vorba caldă, de mult trecută de vîrsta pensionării, care, asemenea celorlalţi cooperatori, n-a dat înapoi în faţa greutăţilor începutului, luptind cu hota- rîre pentru realizarea te- 4 lului propus, nu poate ’ răbda să rămînă în afa- ra clocotului muncii, să nu-și aducă încă contri- buția modestă la reali- ' zarea sarcinilor coope- rativei. La aproape 65 de ani tuşa Tudora vestește pri- , măvara într-un fel anu- me , cu 26 500 de pui — ^ ghemotoace aurii, de arzi — care populează de - acum halete de păsări ale cooperativei. In seria a doua acestora li se vor adăuga 54 000, apoi alţii si alţii. Cîtor pui tu-o fi vegheat venirea pe lume mătuşa Tudora Pîrlog în cei 9 ani de cînd lucrează la incubatoare ? Au venit, în anii din urmă, oameni tineri la conducerea cooperativei, pregătiţi în şcoli înalte. Comunista Tudora Pîrlog a rămas, însă, ca şi înainte, unul din oamenii de Bază ai unităţii — de 164 ani, fără întrerupere, ea ’ este aleasă în consiliul de conducere — care n-au pregetat şi nu pre- getă să dea dimensiuni toi, vieții unei comune din Bărăgan. ■ ION SERBU k m mm и о том Documentele de evidenţă primară oferă largi posibilităţi de analiză, lucru cunoscut de toţi cei care se ocupă de economia cooperativelor agricole şi, în primul rînd, de către contabilii şefi. Simpla citire a acestor acte este suficientă pentru a constata eventualele nereguli în înregistrarea produselor obţinute, cheltuirea fondurilor sau încasarea contravalorii mărfurilor. Pentru aceasta este însă necesar ca documentele de evidenţă primară să fie întocmite la timp şi corect. Aceasta înseamnă înregistrarea fenomenului economic în momentul producerii şi cu toate caracteristicile lui cantitative şi calitative. Altfel, respectivele acte devin nişte hîrtii „moarte", iar analiza activităţii economice se reduce, cel mai adesea, la o simplă constatare ori nici măcar la atît. Se înţelege că în această situaţie nu mai pot fi luate măsuri eficace pentru îndreptarea stărilor de lucruri nesatisfăcătoare. Operativitatea este, aşadar, o condiţie fundamentală a evidenţei contabile primare. Or, tocmai această condiţie nu se respectă în multe cooperative agricole din judeţul Tulcea : Dunavăţ, Ilaria, Nalbant, Jijila, Babadag, Cataloi etc. Documentele se întocmesc, de obicei, cu întîrziere de către gestionarii bunurilor materiale şi de şefii formaţiunilor de lucru, iar la serviciul contabil al unităţilor, ele ajung la cel puţin 15 zile după ce fenomenul economic s-a produs. .O primă cauză a întîrzierii o constituie faptul că cei puşi să întocmească aceste documente nu-şi fac datoria.Ei îşi notează undeva cantităţile consumate şi cînd „revine bine“ întocmesc şi documentele. O altă cauză constă în toleranţa conducerii unităţilor şi în mod deosebit a contabililor şefi . „Noi, ne spunea Nicolae Ghezaru, contabilul şef al cooperativei din Nalbant, ne mulţumim să ni se aducă actele chiar şi cu cîteva zile întîrziere". Cam acelaşi lucru ni l-au repetat şi alţi contabili din unităţile judeţului Tulcea. E clar chiar şi pentru un nespecialist, că pe baza unor asemenea documente, ajunse cu întîrziere la serviciile de contabilitate, nu se mai pot lua măsuri de înlăturare a neregulilor care apar. Dar, de fapt, care sunt neregulile ce apar frecvent in documentele de evidenţă primară ? întocmirea incorectă a actelor deţine primul loc. La cooperativa din Casimcea, de exemplu, procesele-verbale de fătări la oi sunt completate după cum are poftă şeful brigăzii, în unele proceseverbale trece greutatea produsului şi oaia care l-a fătat, în altele nu mai completează rubricile respective. Bonurile de ieşire a materialelor din magazii nu aveau în nici una din unităţile analizate completată rubrica de valori şi stocuri. Aşa stînd lucrurile, nu se poate şti decît la un eventual inventar ce anume mai există în depozite, în ce cantitate, înregistrarea eronată a unor procese economice este alt aspect al greşelilor de întocmire a documentelor. Neajunsul cu cele mai serioase implicaţii pentru economia unităţilor îl constituie, însă, întocmirea documentelor fără a măsura cantităţile înscrise în ele. Asemenea stări de fapt am remarcat la multe unităţi, inclusiv la cele în care se calculează preţ de cost — Cataloi şi Niculiţel, în aceste unităţi nu a fost înregistrat nici măcar un fenomen care se petrece curent : fătările duble la oi. Peste tot s-a înregistrat un miel de la o oaie, deşi, aşa cum recunoşteau conducătorii unităţilor, au fost multe fătări duble. Neînregistrarea acestor fătări constituie, de regulă, un izvor de creare a rezervelor pentru acoperirea eventualelor pierderi din neglijenţă, ca şi o sursă de fraude şi delapidări. Asemănător stau lucrurile cu întocmirea documentelor de predare a produselor către industria laptelui. Ni se pare neveridic ca iarna, cînd vacilor li se administrează mai multe concentrate decît în alte perioade ale anului, laptele vîndut de cooperativa din Babadag să nu conţină mai mult de 3,5 la sută grăsime, timp de 10—15 zile. Şi în acest caz nu s-au efectuat măsurătorile pentru stabilirea zilnică a procentelor de grăsime. Faptele se petrec cam aşa : o dată la două săptămîni sau chiar la o lună, recepţionerul industriei laptelui face o analiză, iar cu procentul de grăsime găsit atunci se operează pînă la următoarea analiză. .Unităţile dispun de instalaţii pentru analize, dar nu şi de reactivii necesari. Nu s-a îngrijit nimeni, nici chiar direcţia agricolă, de aprovizionarea lor. Tot la această unitate am văzut un lucru care oglindeşte, de fapt, lipsa de atenţie a contabilului şef faţă de evidenţa primară. Laptele a fost livrat o perioadă de timp (începutul lunii februarie) cu un procent de grăsime de 3,6—3,8 la sută, iar smîntînii obţinute din laptele muls în acelaşi timp i-a fost stabilit un procent de grăsime de numai 32 la sută. Cum se explică fenomenul ?, l-am întrebat pe contabilul şef al unităţii, Tudor Zavornuc. „Da... este interesant, dar pînă acum nu am observat..." Reţineţi că discuţia s-a purtat la o lună după întocmirea actelor. Ce ar trebui făcut pentru a repune în drepturi aceste documente care constituie baza analizelor economice ? In primul rînd obligarea celor care le întocmesc să-şi facă datoria. Să le completeze la timp și corect — pe basa de cîntăriri, măsurători etc. Pe de altă parte, conducerile cooperativelor şi îndeosebi contabilii şefi să verifice aceste documente cu mai multă atenţie şi să ia măsuri imediate pentru înlăturarea neajunsurilor ivite. S. CERCELARU Producţia a demarat. De ce evidenţa primară a rămas pe linia moartă? VIITORII MOTOPOMPIŞTI (Urmare din pag. I) fiul de conducere faţă de problema motopompiştilor : deşi cursurile de calificare începuseră de cîteva zile, aici abia se recrutau oamenii. Aceeaşi situaţie, ba chiar mai rea, am întîlnit-o la cooperativa din Zăval. Din cei 10 cooperatori care ar fi trebuit să meargă în primăvara aceasta la cursurile de calificare, consiliul de conducere nu a reuşit să recruteze şi să trimită nici un om. Inginerul şef, Florea Cergan, afirmă că oamenii nu prea vor să meargă la şcoală, întrebarea este, însă, de ce nu vor ? Iată ce spun cooperatorii . „Din experienţa anilor trecuţi ne-am convins că motopompiştilor nu li se asigură de lucru în tot timpul anului, fapt ce face ca veniturile acestora să fie mult prea mici faţă de cele realizate de restul cooperatorilor. Ca urmare, oamenii nu prea se înghesuie să plece la cursurile de calificare". Rezultatul ? Cooperativa agricolă din Zăval face parte dintr-un sistem de irigaţii în care intră şi unităţile vecine : Gighera, Gîngiova, Comoşzeni şi Măceşul de Sus, în timp ce acestea au obţinut anul trecut producţii medii de peste 5 500 kg porumb boabe la hectar, cooperativa din Zăbal a realizat numai 2 870 kg la hectar. Deci, aproape pe jumătate. Lipsa motopompiştilor, neaplicarea la timp a udărilor şi-au spus cuvîntul, dijmuind veniturile cooperatorilor. Exemplele oferite de cooperativele din Sadova şi Zăval nu sunt singulare. Şi în alte unităţi s-a resimţit anul trecut lipsa unor astfel de cadre. Ceea ce surprinde este că nici în prezent această importantă problemă nu preocupă în măsură corespunzătoare consiliile de conducere ale multor unităţi. Astfel, necesităţile anului 1970 impun calificarea unui număr de 530 oameni. Dintre aceştia, 350 urmau să fie şcolarizaţi în luna februarie. La cursuri însă s-au prezentat numai 157. Ar fi fost de aşteptat ca la seria a doua a cursurilor de pregătire sa fie acoperit şi deficitul din prima serie. Or, lucrurile stau cu totul altfel. Din 180 de oameni planificaţi în seria a doua, au fost recrutaţi abia 123. Aşadar, necesarul de motopompişti pe întregul judeţ nu se asigură, încă de pe acum, cu 250 de oameni. Printre consiliile de conducere care au dovedit totală nepăsare faţă de pregătirea cadrelor respective se numără şi cele din : „1 Mai“ Băileşti, Dobreşti, Bratovoeşti, Seaca de Cimp, Poiana Mare, Basarabi, Dunăreni. Aceste unităţi, deşi au nevoie de cîte 10—20 motopompişti, nu au trimis la cursuri nici măcar cîte un om, în alte unităţi — „Viaţa Nouă" din comuna Poiana Mare sau Gîngiova — s-au recrutat oameni, însă în număr mult mai mic faţa de necesităţi. La plenara din 17—19 martie a.c. a C.C. al P.C.R. s-a subliniat cu deosebită pregnanţă interdependenţa dintre eforturile ce se fac pentru valorificarea superioară a pămîntului, a resurselor naţionale de apă şi pregătirea cadrelor. „Ţările care au realizat o agricultură avansată — arăta secretarul general al partidului — au înfăptuit şi o transformare a omului din agricultură. Problema cunoştinţelor în agricultură este o problemă esenţială pentru progresul acestei ramuri economice". Cu atît mai mult se pune această problemă în cazul exploatării terenurilor irigate, terenuri pentru amenajarea cărora statul, cooperativele agricole, întreaga naţiune, au investit sume de bani considerabile. Având în vedere atît această cerinţă, cît şi situaţia nesatisfăcătoare întîlnită în judeţul Dolj, este de datoria tuturor factorilor de răspundere — de la consiliile de conducere pînă la or- ' ganele agricole judeţene coordonatoare — să ia măsuri operative în vederea asigurării, încă de pe acum, a necesarului de cadre calificate pentru deservirea sistemelor de irigații. LINIŞTE DE PINĂ (Urmare din pag. II Bacău. Ce putem să răspundem la o asemenea sugestie ? Ne-am amintit de înţelepciunea populară cristalizată în proverbul „Cu o floare nu se face primăvară !“. Atît tovarăşii de la OFFGAIF, cît şi consiliile de conducere ale unor cooperative agricole refuză să vadă că a venit primăvara, că nu peste multă vreme plantele vor avea nevoie de apă. Este cazul să atragem atenţia tuturor factorilor responsabili că amenajarea la timp a celor 1500 hectare planificate a fi irigate în acest an impune măsuri operative care să asigure folosirea judicioasă a acestei perioade, cînd forţa de muncă din cooperativele agricole este mai puţin solicitată la executarea altor lucrări. Proiectele tuturor sistemelor trebuie imediat definitivate şi aplicate în teren. PAGINA 3 / 8 ^Agrosem % Prin depozitele şi magazinele Întreprinderilor de aprovizionare cu seminţe şi material saditor, vi puteţi procura : • Seminţe de legume pentru răsaduri şi culturi de cimp din toate soiurile raionate produse în staţiunile experimentale şi in întreprinderile agricole de stat : • Seminţe de gazon şi de diferite flori pentru grădini parcuri, spaţii verzi terenuri de sport etc. ; • De asemenea, in primăvară se vor pune in vînzare pomi fructiferi şi vite de vie altoite pentru plantări în grădinile familiale. Adresaţi-vă din timp întreprinderilor şi magazinelor de desfacere din ţară care vă livrează seminţe şi material sâditor din soiuri cu autenticitate şi valoare culturală garantate.