Satul Socialist, septembrie 1970 (Anul 2, nr. 410-435)
1970-09-16 / nr. 423
I Nr. 423 — Miercuri 16 septembrie. ■ ■ 1 SATUL SOCIALIST ? In ampla acţiune de dezvoltare şi modernizare a zootehniei, cooperativele agricole din judeţul Ilfov şi-au asumat mari răspunderi. Asociindu-se au pus temeliile unui mare număr de complexe intercooperatiste pentru creşterea porcilor şi păsărilor. Iniţial, s-a prevăzut ca majoritatea acestor obiective să fie date în folosinţă treptat, începînd din prima jumătate a anului viitor. Insă, după o analiză amănunţită a posibilităţilor, beneficiarii, proiectanţii şi constructorii au hotărît să devanseze execuţia lucrărilor în aşa fel incit pînă la sfîrşitul acestui an unele utilităţi — hale de montă, de gestaţie şi fătări, la porci , de incubaţie şi puterniţă, la păsări — să poată fi populate şi să intre in circuitul producţiei. Este un angajament care se impune apreciat ca atare şi evidenţiat. Cu o singură condiţie. Să fie acoperit pe de-a-ntregul cu fapte ! Este întrunită această unică condiţie ? Concluziile la care am ajuns în urma unui raid întreprins săptămîna trecută la cîteva complexe ne-au determinat să punem întrebarea : vor intra în producţie la termen obiectivele prevăzute pentru acest an ? Pentru a putea răspunde trebuie să înfăţişăm unele aspecte de pe şantiere şi să urmărim stadiul în care se găsesc. La Gurbăneşti, cooperativa agricolă gazdă a cedat asociaţiei intercooperatiste cîteva hale ale fostei crescătorii de ponei şi terenul adecvat pentru amplasarea noilor construcţii. Pe şantierul deschis în urmă cu cîteva luni s-au ridicat pînă la acoperiş două hale şi centrala termică. Ritmul lucrărilor este destul de lent. La o hală încă se mai turnau şarpantele, iar în altă parte se puneau temeliile îngrăşătoriilor — lucrare care nu reclamă urgenţă — cu ciment preparat manual. întrebat de ce se acceptă abateri de la deviz şi caietul de sarcini, dirigintele şantierului, Ştefan Lupuşor, ne-a spus că şi îngrăşătoriile sunt prevăzute pînă la sfîrşitul anului cu lucrări în valoare de 300 000 lei. Deci, o primă concluzie : nu interesează dacă se fac şi cum se fac lucrările de primă urgenţă ; important este ca planul valoric să fie îndeplinit ! Normal ar fi fost ca pe şantier să funcţioneze o betonieră cu ajutorul căreia să se prepare cimentul atît de necesar pentru turnarea stîlpilor de susţinere a acoperişurilor, şarpantelor, pardoselilor etc. Şi tot atît de normal ar fi fost ca mina de lucru existentă să fie îndrumată spre obiectivele care trebuie puse în funcţiune în acest an : cele două hale de fătare şi gestaţie, staţia de pompare, rezervorul de apă, termocentrala. Dar nici dirigintele şantierului, nici directorul complexului, inginerul Ştefan Toader, n-au putut impune acest curs în desfăşurarea lucrărilor pentru că n-au putut pune la dispoziţia executantului — Trustul judeţean de construcţii — utilajele ce trebuie instalate o dată cu ridicarea construcţiilor : pompe, adăpătoare, ventilatoare, transformatori, eletromotoare etc, etc. Au fost comandate prin întreprinderea judeţeană de aprovizionare tehnico-materială şi cînd vor veni, nimeni nu ştie precis. Interesîndu-ne la direcţia agricolă judeţeană de soarta acestor utilaje care condiţionează imprimarea unui ritm alert pe şantierele complexezootehnice, inginerul Vasîle Ignat, şeful serviciului de ivestiţii — construcţii, ne-a înfăţişat o situaţie cu totul îngrijorătoare. S-a cerut cu insistenţă, în cîteva rînduri, întreprinderilor producătoare să devanseze termenele de livrare a unor utilaje şi materiale de construcţii, dar pînă în prezent nu s-a primit nici un răspuns. Numai pentru complexele intercooperatiste din judeţul Ilfov, sunt necesare 924 de ventilatoare, 42 de transformatori, 152 de transportoare, 34 pompe de diverse tipuri, 528 de adăpătoare, 60 000 mp de plăci azbociment, 500 de tone de var, grinzi prefabricate pentru acoperiş şi multe altele. De construit se construieşte în întreaga ţară şi solicitări pe adresele întreprinderilor vin de pretutindeni. Dacă întregul necesar de utilaje şi materiale ar fi fost planificat şi solicitat din timp, cu siguranţă că pretenţiile ar fi putut fi onorate. Dar aşa... Cei ce şi-au propus să dea în funcţiune înainte de termen complexele pentru creşterea porcilor şi păsărilor din acest judeţ ar fi trebuit, mai întii, să vadă în ce măsură nevoile de utilaje şi materiale pot fi acoperite pe plan local sau din transfer din alte judeţe şi apoi să fi formulat cererile de devansare către întreprinderile producătoare. Nici acum nu este tîrziu să se treacă la o astfel de treabă gospodărească. Prin grija comitetului judeţean de partid, care urmăreşte şi sprijină îndeaproape realizarea obiectivelor înscrise în angajament, s-au constituit colective formate din specialişti ai direcţiei agricole, uniunii cooperatiste, constructorului, proiectantului etc., care analizează stadiul execuţiei lucrărilor de investiţii pe aceste şantiere. Cu acest prilej este absolut necesar să se vadă ce resurse locale pot fi folosite pentru recuperarea rămînerilor în urmă şi urgentarea lucrărilor, cit şi pentru acoperirea nevoilor de utilaje şi materiale. Tot acum trebuie solicitat ajutorul Direcţiei generale de aprovizionare şi desfacere din Ministerul Agriculturii şi Silviculturii care are competenţa să redistribuie unele utilaje şi materiale care există la bazele judeţene. în plus, direcţia agricolă şi uniunea cooperatistă vor trebui să trimită delegaţi la întreprinderile furnizoare sau la ministerele tutelare şi împreună cu factorii de răspundere de acolo să stabilească în mod cert cînd vor fi livrate utilajele şi materialele necesare pe şantiere. Trecînd şi pe alte şantiere ne-am dat seama că aproape peste tot se ridică cam aceleaşi probleme : lipsa unor materiale şi utilaje, ritm nesatisfăcător în desfăşurarea lucrărilor, o oarecare lipsă de răspundere din partea diriginţilor de şantier care nu se îngrijesc de buna gospodărire a materialelor. La Tămădău, de exemplu, cărămizile sunt împrăştiate pretutindeni, ceea ce a făcut cat peste 30 la sută să se spargă ; vata minerală este depozitată necorespunzător ; fierul beton aruncat prin iarbă. Comitetul executiv al consiliului popular judeţean a atras atenţia asupra acestor stări de lucru şi a stabilit măsuri în acest sens, dar nimeni nu se preocupă să le aplice. în rîndurile de mai sus am căutat să supunem atenţiei cititorilor noştri cîteva aspecte ale stadiului în care se găsesc principalele construcţii zootehnice din judeţul Ilfov. Nu ne-am propus şi nici nu era cazul să facem nominalizarea acestor obiective. Sunt prea multe şi ridică probleme diverse. Pentru ca sarcinile asumate să fie duse la bun sfîrşit se impune luarea de urgenţă a unor măsuri energice care să impulsioneze ritmul construcţiilor şi să înlesnească dotarea noilor obiective cu utilaje necesare. AL. STEFANESCU EXISTA UN TERMEN DE PUNERE ÎN FUNGIUNE A COMPLEXELOR INTERCOOPERATISTE. PE ŞANTIERUL DV VA FI RESPECTAT ? И ‹ЕН DU MM SI APROPIE II! SUDnj■...................................................................................... ............................................................................. Urgentaţi realizarea lor! Şi în acest sezon, cooperatorii din Salcia, judeţul Mehedinţi, irigă importante suprafeţe de legume Foto : C. NEGOIŢA La arat pe terenurile cooperativei cele din Baciu, judeţul Cluj agri-Concomitent cu recoltarea florii-soarelui, porumbului şi sfeclei de zahăr, cooperatorii din Cristian, judeţul Braşov, acordă o mare atenţie însilozării furajelor <lVW>^^O^AAAA<VVVVVVV4AAAA/VVVVVVVVVVVVV PAGINA 3 In preajma marelvi EXAMEN AL CRÎVLVI (Urmare din pag. I) recoltat în cooperativele agricole de pe 186 378 de hectare reprezentînd 41 la sută din suprafaţa afectată acestei culturi. Folosind forţele manuale şi mecanice de care dispun, cooperativele agricole din judeţul Brăila au recoltat 84 la sută din culturile de floarea-soarelui, cele din Ialomiţa şi Ilfov — 62 la sută, Dolj — 61 la sută, Olt — 59 la sută, Teleorman — 52 la sută, Buzău, — 48 la sută. In zona a II-a a ţării, în judeţele Prahova, Mehedinţi, Galaţi, Bacău şi Iaşi această lucrare se desfăşoară într-un ritm intens. Din veştile pe care le primim zilnic la redacţie, aflăm că se acordă prioritate parcelelor pe care se vor semăna griul şi celelalte culturi de toamnă. De aceea, concomitent cu recoltatul, se eliberează terenul pentru a deschide front de lucru tractoarelor şi maşinilor în vederea bunei pregătiri a patului germinativ. Cu multă atenţie sunt cercetate zilnic lanurile de porumb, trecîndu-se de urgenţă la culesul acelora care au ajuns la maturitate. Aşa se face că în judeţul Ialomiţa porumbul a fost cules de pe 16 440 de hectare, în Ilfov de pe 23 800 de hectare, Teleorman — 18 369 de hectare, Dolj — 12 709 hectare etc. Pe întreaga ţară, în cooperativele agricole, porumbul a fost recoltat de pe o suprafaţă de 113 146 de hectare (circa 6 la sută) lucrarea desfăşurîndu-se intr-un ritm crescând. Există, însă, judeţe unde strîngerea recoltei este mult rămasă în urmă. Astfel, în judeţele din vestul ţării — Timiş, Arad, Bihor — recoltatul florii-soarelui de-abia a început, în Constanţa s-a făcut de abia de pe 18 la sută din suprafaţă iar în Tulcea de pe 16 la sută, restanţiere fiind şi unele judeţe din zona a doua : Dîmboviţa, Argeş, Vîlcea, Gorj, Caraş-Severin, Vaslui etc. Peste tot, culturile de floareasoarelui au ajuns la maturitate şi, pe alocuri, au început chiar să se scuture. Este nevoie, deci, de un efort susţinut din partea cooperatorilor şi mecanizatorilor pentru a urgenta recoltarea şi treieratul florii-soarelui, pentru a evita pierderile prin scuturare care, înanii trecuţi făceau ca ogoarele să fie înverzite de samurastră. Nici un bob din recolta acestui an să nu se irosească, totul să fie adunat cu grijă în hambare. Sîntem în săptămîna care precede, în unele judeţe, declanşarea însămînţării griului. In multe unităţi, aplicîndu-se indicaţiile transmise prin ordinul nr. 2000 al M.A.S. s-au luat măsuri adecvate pentru pregătirea terenului, a seminţelor, a maşinilor. Cu toate acestea, buletinul informativ al ministerului ne arată că din suprafaţa de 2 305 200 de hectare cit s-a prevăzut nu s-au arat decit 1 053 462 de hectare, abia 46 la sută. Mult rămase în urmă sunt judeţele Covasna — 21 la sută, Bistriţa-Năsăud — 26 la sută, Mureş şi Braşov — 28 la sută, Cluj — 30 la sută, Sălaj — 32 la sută, Harghita — 34 la sută, Bihor — 37 la sută şi Alba — 39 la sută. Din suprafaţa arată pentru însămînţări de toamnă, solul a fost pregătit doar pe 820 373 de hectare — 78 la sută — un decalaj mai mare existînd în Sălaj, Cluj, Sibiu, Braşov, Covasna, unde a fost pregătit mai puţin de 50 la sută din terenul arat. Rezultă că, în aceste ultime zile ce preced campania de semănat, se impune concentrarea tuturor eforturilor pentru încheierea grabnică a pregătirii patului germinativ, atenţie sporită acordîndu-se calităţii lucrărilor, fără de care nu poate fi concepută sporirea recoltei anului viitor. Dat fiind faptul că majoritatea acestor lucrări se fac mecanizat, întreprinderile de mecanizare a agriculturii, secţiile existente în cooperative au datoria să urmărească utilizarea la maximum a maşinilor şi tractoarelor de care dispun, pe tot parcursul zilei de lucru şi atunci cînd este nevoie lucrînd în două sau chiar trei schimburi. O exigenţă deosebită se cere atît din partea inginerilor şefi din cooperative, care permanent trebuie să se afle pe tarlale urmărind calitatea şi ritmul lucrărilor, cit şi din partea organelor agricole judeţene care au datoria să efectueze un control riguros, acordînd atunci cînd este nevoie un sprijin eficient pentru întărirea disciplinei şi răspunderii în muncă, pentru îndeplinirea sarcinilor ce revin fiecărui lucrător din agricultură în această campanie. Există un moment în care ceea ce este cultură devine recoltă, un moment în care potenţa se transformă în realitate. Nu interesează întinderea în timp a momentului, nici modul particular în care are loc devenirea. Aici ne interesează numai consemnarea fenomenului, luarea lui în evidenţă. La cooperativa agricolă „Griviţa roşie" din însurăţei, judeţul Brăila, am urmărit într-una din zile apariţia fenomenului respectiv. Intr-un foc s-au recoltat legume, în altul porumb sau floarea-soarelui. Pe o tarla s-a recoltat 12 ore neîntrerupt, pe o parcelă nici două ceasuri. Indiferent de cantitate şi calitate, de felul produsului, acesta era imediatîntărit, apreciat calitativ şi înscris în jurnalul de recoltare. Parcurgînd acest document, un adevărat act complet de identitate a produsului, îţi dai seama că aici se cunoaşte exact, încă din cîmp, încă din momentul recoltării, cit şi ce anume s-a produs pe o anume parcelă, în ce zi, de către care formaţie de lucru. Din jurnalul de recoltare afli calitatea, uneori şi preţul produsului, afli cine anume l-a recoltat, cine l-a cîntărit. Indiferent încotro este trimis produsul — spre magaziile unităţii, însoţit de bon de transfer, sau spre vreo organizaţie comercială însoţit de aviz de expediţie — jurnalul de recoltare rămîne documentul primar de bază. Am urmărit la aceeaşi cooperativă din însurăţei recoltarea porumbului de pe o tarla. Concomitent cu recoltarea a fost făcută şi un fel de sortare. Porumbul cel mai bun a luat drumul bazei, celălalt, despre care n-am putea spune că era rău, a fost trimis sectorului zootehnic, însumînd mai tîrziu cantităţile trimise spre cale două destinaţii, ele totalizau exact cantitatea înscrisă în jurnalul recoltatului. Iată-ne la cooperativa din Gropeni ; aici datele din jurnalele de recoltare sunt potrivite după alte documente de evidenţă primară, îndeosebi după avizele de expediţie. Să susţinem afirmaţia prin cîteva exemple. Avizul de expediţie şi factura nr. 1183 din 21 august atestau faptul că unitatea a livrat în acea zi 548 kg de roşii de calitatea întii, 408 kg de calitatea a doua, 1 030 kg de vinete de calitatea întîi şi 300 kg de calitatea a doua. Tomatele şi vinetele apăreau în jurnalul de recoltare din ziua respectivă cu aceleaşi cantităţi şi calităţi ca şi cele din avizul de expediţie. Cantităţile şi calităţile înscrise în avizele de expediţie nr. 1185 şi nr. 1186 din ziua următoare,ca şi cele din avizele 1354 şi 1357, eliberate cu cîteva zile mai tîrziu, erau identice cu cele trecute în jurnalele de recoltare ce purtau aceleaşi numere şi aceleaşi date de emitere ca şi avizele. Asemenea coincidenţe sunt cu putinţă în cazul unei activităţi ireproşabile de luare în evidenţă a recoltei. Nu aceasta era însă situaţia de la cooperativa din Gropeni. Aici jurnalul nu se întocmeşte în momentul recoltării, ci mai tîrziu. De regulă se întocmeşte o dată cu avizul de expediţie sau după alcătuirea acestuia, urmărindu-se ca datele din cele două acte de evidenţă primară să corespundă. Aşadar, în jurnalul de recoltare se înregistrează nu producţia obţinută, ci cea efectiv vîndută. Deoarece nu se iau în evidenţă legumele atunci cînd sînt strînse, ci se înregistrează numai cantităţile vîndute, care trec drept întreaga producţie obţinută, devin posibile tot felul de neglijenţe între momentul recoltării şi cel al expedierii. Nu întîmplător la cooperativa din Gropeni poţi găsi prin grădina de legume roşii şi vinete risipite din care, corespunzător sortate, s-ar mai fi putut recupera produse livrabile pentru consum în stare proaspătă ori pentru prelucrare. După cum se cunoaşte, în interiorul cooperativei, produsele agricole şi celelalte bunuri circulă însoţite de bonuri de transfer pe baza cărora se fac scoaterea şi intrarea din şi în gestiune. La cooperativa din Pitulaţi s-au găsit 5 000 kg de rapiţă şi 700 kg de secară neluate în nici o evidenţă.’ Pentru ele nu se întocmiseră jurnale de recoltare şi nici bonuri de transfer de la brigada care le-a produs la magazie. De fapt ultimul document de evidenţă primară nu putea fi întocmit fără să existe primul. Jurnalul recoltatului este actul de naştere al unui produs, primul şi cel mai important document de luare în evidenţă a recoltei. De corectitudinea cu care este întocmit jurnalul depinde într-o măsură hotărâtoare probitatea gospodăririi şi valorificării produselor. Sîntem in perioada cînd se strînge din cîmp, din grădini, livezi şi vii cea mai mare parte a recoltei anului. Sîntem, altfel spus, în perioada cînd trebuie acordată cea mai mare atenţie întocmirii jurnalelor de recoltare şi circulaţiei lor între brigăzi, ferme şi contabilitate. Ca să putem avea o evidenţă gestionar-contabilă perfect pusă la punct, ca să putem bara orice cale sustragerii şi risipei, trebuie întocmite cu corectitudine maximă şi fără nici o întîrziere jurnalele de recoltare. Nu este recomandabil ca produsele recoltate într-o zi să rămînă peste noapte în cîmp. Dacă unele cantităţi nu pot fi aduse însă la locul depozitării ori al predării către beneficiari în ziua strîngerii lor, seara se va întocmi obligatoriu pentru ele jurnal de recoltare. Verificările, reviziile şi inventarierile parţiale executate, de regulă, prin sondaje, trebuie efectuate cu o frecvenţă mai mare în această perioadă, luîndu-se totdeauna ca document de bază jurnalele de recoltare. B. SOMEŞAN JURNALUL DE RECOLTARE este actul de naştere al fiecărui produs De ce nu putem avea totdeauna încredere în autenticitatea lui ? TOATE UTILAJELE (Urmare din pag. I) ar fi în ordine. Normal era ca asemenea deficienţe să fi fost constatate din timp, nu acum, în ceasul dinaintea declanşării lucrărilor. Vinovaţi de asemenea situaţii se fac şi specialiştii din cooperativele agricole care — contrar atribuţiilor pe care le au — nu s-au învrednicit să efectueze recepţia maşinilor ce le-au fost repartizate. Aşa s-a întîmplat, bunăoară, la Păuneşti unde, deşi se considera că semânătorile au fost reparate, lanţurile de susţinere a patinelor nu aveau asigurate sprinturi pe ţevile de separat, iar pinioanele de distribuţie erau uzate. Multe deficienţe s-au semnalat şi la I.M.A.Sihlea, datorită faptului că se lucrează dezorganizat. Pe bună dreptate a fost sancţionat şeful secţiei de mecanizare din Băleşti care nu a luat măsuri pentru reglarea semănătorilor. Dar deficienţe asemănătoare existau şi în alte părţi : Sihlea, Gogeşti etc. Numai şefii secţiilor se fac răspunzători de acestea ? Nu, pentru că maşinile (asemănători) fuseseră repartizate abia în ultimul moment datorită lipsei de operativitate de care a dat dovadă conducerea I.M.A.-Sihlea. BRAŞOV : Hotărâţi să execute cut mai bine lucrările de însămînţări, cooperatorii şi mecanizatorii din Cristian, Ghimbav, Codlea, Voila, Făgăraş, Homorod şi multe alte unităţi au ■luaţ toate măsurile pentru pregătirea maşinilor necesare la executarea acestei lucrări. Semănătorile bine revizuite, reparate şi reglate, precum şi celelalte utilaje sunt gata să iasă în cîmp. Scriptic şi în celelalte cooperative agricole din judeţ s-a terminat reparatul semăntorilor şi reglarea lor. Dacă analizăm însă mai atent lucrurile, constatăm că în unele cooperative situaţia nu se prezintă tocmai aşa. La cooperativa agricolă din Săcele — una dintre cele mai puternice unităţi cooperatiste din judeţ — asemănători stau şi în prezent descompletate, cu toate că mecanizatorii ce îşi desfăşoară activitatea în această unitate s-au grăbit să raporteze de mult terminarea reparaţiilor, reglarea şi probarea maşinilor necesare pentru semănat. Un procedeu asemănător au folosit şi secţiile de mecanizare de la cooperativele agricole din Criş, Ticuş etc. unde maşinile SU-29 prezintă şi în momentul de faţă o serie de defecţiuni. Raidul întreprins în judeţul Braşov a scos la iveală şi alte lipsuri în ceea ce priveşte pregătirea maşinilor pentru semănat. La secţia de mecanizare de la cooperativa agricolă din Vaida-Recea maşinile SU-29 cu nr. 142, 156 şi 231 — deci 3 din cele 4 existente în unitate — s-au „prezentat" singure : brăzdarele nu erau recondiţionate şi sudate la locurile lor, o parte a greutăţilor lipseau, iar la tuburi am constatat jocuri laterale mari. La secţia de mecanizare de la cooperativa agricolă din Lisa l-am întâlnit pe inginerul Iosif Petraşcu, directorul întreprinderii de mecanizare a agriculturii din Uţa de Jos, urmărind modul de reglare a celor 4 semănători existente în unitatea amintită. Ne-a spus — printre altele — că maşinile şi utilajele de care dispun secţiile de mecanizare sunt puse la punct, gata să înceapă lucrările. Am reţinut afirmaţia. Numai că situaţia întîlnită la Sîmbăta de Sus, de exemplu, a infirmat această părere : în curtea secţiei de mecanizare aşteptau începerea semănatului, „unse şi pregătite" — după părerea mecanizatorilor — 4 semănători. Reparaţiile însă erau superficial executate. Astfel, la maşinile cu nr. 37, 64, şi 65 distribuitoarele prezentau finele deficienţe : colţi rupţi, plăcuţe lipsă etc. Mai mult, nici tuburile n-au fost reglate corespunzător, iar o bună parte din greutăţile acestora nu existau. Tot în cadrul aceleiaşi secţii, 2 tractoare erau defecte, numeroase grape zăceau grămadă pentru că nimeni nu şi-a dat osteneala să se ocupe de repararea lor. Dat fiind timpul extrem de scurt ce a mai rămas pînă la începerea lucrărilor se impune să se lucreze din plin, ziua şi noaptea, pentru remedierea tuturor defecţiunilor. Un rol important în această direcţie revine şi organelor agricole judeţene care — potrivit indicaţiilor date de Ministerul Agriculturii şi Silviculturii — trebuie să exercite un control eficient, astfel ca toate maşinile ce vor porni la semănat să poată lucra la întreaga capacitate. In sera cooperativei agricole din Tîrgovişte. La roşiile din ciclul II se prevede o producţie deosebită, ce va aduce un surplus de venituri de cel puţin 500 000 de lei rshshshlsishshsh. e necesară o lecţie Sucursala judeţeană Vrancea a Băncii Agricole a acordat cooperativei din Nistoreşti credite pentru a cumpăra or Banii trebuiau utilizaţi în primul semestru. La finele perioadei, cooperativa cumpărase jumătate din oile prevăzute, cheltuind 50 la sută din creditul acordat. La cealaltă jumătate a sumei, unitatea a renunţat. Motivul ? Nu găsim oi corespunzătoare — au spus cei din consiliul de conducere. Oi — şi încă foarte bune — s-ar fi găsit chiar în comună. A fost însă mai lesne pentru preşedinte şi contabilul şef să renunţe la creditul acordat. La un lucru însă nu s-a gîndit nici unul, nici celălalt. Cumpărarea oilor fusese hotărită de adu- Note zarea generală a cooperatorilor şi numai aceasta avea dreptul să anuleze o hotărîre a sa. Ar fi bine ca în prima sa şedinţă, adunarea să predea celor doi o lecţie de drept cooperatist. Dar o lecţie aspră, dintre acelea care nu se uită uşor. Pentru I. C. C. Dîmboviţa porumbul creşte prea repede Ca să fim drepţi, I.V.C. Dîmboviţa nu şi-a prea făcut griji în acea zi de noiembrie a anului trecut, cînd întreprinderea judeţeană de construcţii montaj i-a comunicat că magazia, în capacitate de 10 000 de tone, de la Ghergani nu va fi gata la termenul fixat. Pînă la însămînţarea culturii de la care urma să fie obţinută recolta ce trebuia înmagazinată la Ghergani mai erau vreo cinci—şase luni. Au trecut lunile, a fost însămînţat porumbul, au urmat praşilele şi iată că a venit şi vremea recoltării. Dar dacă pentru cultură, lunile au trecut cu folos, pe şantierul de la Ghergani ele s-au scurs fără ca întreprinderea de construcţii să facă vreo ispravă. Magazia în care trebuia depozitat porumbul încă nu este gata. Se spune că sunt arbuşti care rodesc după o sută de ani de la plantare. Nu ştim cit adevăr există in această afirmaţie. Cert este că pentru ridicarea unei magazii în care să fie păstrate fructele arbustului amintit, I.C.M. Dîmboviţa ar fi un bun constructor. Cu o condiţie însă : să înceapă lucrările din timp, adică in momentul în care este plantat arbustul care rodește după o sută de ani. ft.1