Satul Socialist, septembrie 1970 (Anul 2, nr. 410-435)

1970-09-16 / nr. 423

I Nr. 423 — Miercuri 16 septembrie. ■ ■ 1 SATUL SOCIALIST ? In ampla acţiune de dezvoltare şi modernizare a zootehniei, cooperativele agricole din judeţul Ilfov şi-au asumat mari răs­punderi. Asociindu-se au pus temeliile unui mare număr de com­plexe intercooperatiste pentru creşterea porcilor şi păsărilor. Ini­ţial, s-a prevăzut ca majoritatea acestor obiective să fie date în folosinţă treptat, începînd din prima jumătate a anului viitor. Insă, după o analiză amănunţită a posibilităţilor, beneficiarii, pro­iectanţii şi constructorii au hotărît să devanseze execuţia lucră­rilor în aşa fel incit pînă la sfîrşitul acestui an unele utilităţi — hale de montă, de gestaţie şi fătări, la porci , de incubaţie şi pu­­terniţă, la păsări — să poată fi populate şi să intre in circuitul producţiei. Este un angajament care se im­pune apreciat ca atare şi eviden­ţiat. Cu o singură condiţie. Să fie acoperit pe de-a-ntregul cu fapte ! Este întrunită această unică con­diţie ? Concluziile la care am ajuns în urma unui raid întreprins săp­­tămîna trecută la cîteva complexe ne-au determinat să punem între­barea : vor intra în producţie la termen obiectivele prevăzute pen­tru acest an ? Pentru a putea răs­punde trebuie să înfăţişăm unele aspecte de pe şantiere şi să ur­mărim stadiul în care se găsesc. La Gurbăneşti, cooperativa agri­colă gazdă a cedat asociaţiei in­tercooperatiste cîteva hale ale fos­tei crescătorii de ponei şi terenul adecvat pentru amplasarea noilor construcţii. Pe şantierul deschis în urmă cu cîteva luni s-au ridi­cat pînă la acoperiş două hale şi centrala termică. Ritmul lucrări­lor este destul de lent. La o hală încă se mai turnau şarpantele, iar în altă parte se puneau temeliile îngrăşătoriilor — lucrare care nu reclamă urgenţă — cu ciment pre­parat manual. întrebat de ce se acceptă abateri de la deviz şi ca­ietul de sarcini, dirigintele şantie­rului, Ştefan Lupuşor, ne-a spus că şi îngrăşătoriile sunt prevăzute pînă la sfîrşitul anului cu lucrări în valoare de 300 000 lei. Deci, o primă concluzie : nu interesează dacă se fac şi cum se fac lucră­rile de primă urgenţă ; important este ca planul valoric să fie înde­plinit ! Normal ar fi fost ca pe şantier să funcţioneze o betonieră cu aju­torul căreia să se prepare cimen­tul atît de necesar pentru turna­rea stîlpilor de susţinere a acope­rişurilor, şarpantelor, pardoselilor etc. Şi tot atît de normal ar fi fost ca mina de lucru existentă să fie îndrumată spre obiectivele care trebuie puse în funcţiune în acest an : cele două hale de fătare şi gestaţie, staţia de pompare, rezer­vorul de apă, termocentrala. Dar nici dirigintele şantierului, nici di­rectorul complexului, inginerul Ştefan Toader, n-au putut impune acest curs în desfăşurarea lucră­rilor pentru că n-au putut pune la dispoziţia executantului — Trus­tul judeţean de construcţii — uti­lajele ce trebuie instalate o dată cu ridicarea construcţiilor : pompe, adăpătoare, ventilatoare, transfor­matori, eletromotoare etc, etc. Au fost comandate prin întreprinde­rea judeţeană de aprovizionare tehnico-materială şi cînd vor veni, nimeni nu ştie precis. Interesîn­­du-ne la direcţia agricolă jude­ţeană de soarta acestor utilaje care condiţionează imprimarea unui ritm alert pe şantierele complexe­zootehnice, inginerul Vasîle Ignat, şeful serviciului de ivestiţii — con­strucţii, ne-a înfăţişat o situaţie cu totul îngrijorătoare. S-a cerut cu insistenţă, în­­ cîteva rînduri, între­prinderilor producătoare să de­vanseze termenele de livrare a unor utilaje şi materiale de con­strucţii, dar pînă în prezent nu s-a primit nici un răspuns. Numai pen­tru complexele intercooperatiste din judeţul Ilfov, sunt­ necesare 924 de ventilatoare, 42 de transforma­tori, 152 de transportoare, 34 pom­pe de diverse tipuri, 528 de adăpă­toare, 60 000 m­p de plăci azboci­ment, 500 de tone de var, grinzi prefabricate pentru acoperiş şi multe altele. De construit se con­struieşte în întreaga ţară şi solici­tări pe adresele întreprinderilor vin de pretutindeni. Dacă întregul necesar de utilaje şi materiale ar fi fost planificat şi solicitat din timp, cu siguranţă că pretenţiile ar fi putut fi onorate. Dar aşa... Cei ce şi-au propus să dea în funcţiu­ne înainte de termen complexele pentru creşterea porcilor şi păsări­lor din acest judeţ ar fi trebuit, mai întii, să vadă în ce măsură nevoile de utilaje şi materiale pot fi acoperite pe plan local sau din transfer din alte judeţe şi apoi să fi formulat cererile de devansare către întreprinderile producătoare. Nici acum nu este tîrziu să se treacă la o astfel de treabă gospo­dărească. Prin grija comitetului judeţean de partid, care urmăreşte şi sprijină îndeaproape realizarea obiectivelor înscrise în angaja­ment, s-au constituit colective for­mate din specialişti ai direcţiei a­­gricole, uniunii cooperatiste, con­structorului, proiectantului etc., care analizează stadiul execuţiei lucrărilor de investiţii pe aces­te şantiere. Cu acest prilej este absolut necesar să se vadă ce resurse locale pot fi folo­site pentru recuperarea rămîneri­lor în urmă şi urgentarea lucrări­lor, cit şi pentru acoperirea nevoi­lor de utilaje şi materiale. Tot acum trebuie solicitat ajutorul Di­recţiei generale de aprovizionare şi desfacere din Ministerul Agri­culturii şi Silviculturii care are competenţa să redistribuie unele utilaje şi materiale care există la bazele judeţene. în plus, direcţia agricolă şi uniunea cooperatistă vor trebui să trimită delegaţi la întreprinderile furnizoare sau la ministerele tutelare şi împreună cu factorii de răspundere de acolo să stabilească în mod cert cînd vor fi livrate utilajele şi materialele ne­cesare pe şantiere. Trecînd şi pe alte şantiere ne-am dat seama că aproape peste tot se ridică cam aceleaşi probleme : lipsa unor materiale şi utilaje, ritm nesatisfăcător în desfăşurarea lu­crărilor, o oarecare lipsă de răs­pundere din partea diriginţilor de şantier care nu se îngrijesc de buna gospodărire a materialelor. La Tă­­mădău, de exemplu, cărămizile sunt împrăştiate pretutindeni, ceea ce a făcut cat peste 30 la sută să se spargă ; vata minerală este depo­zitată necorespunzător ; fierul be­ton aruncat prin iarbă. Comitetul executiv al consiliului popular ju­deţean a atras atenţia asupra a­­cestor stări de lucru şi a stabilit măsuri în acest sens, dar nimeni nu se preocupă să le aplice. în rîndurile de mai sus am cău­tat să supunem atenţiei cititorilor noştri cîteva aspecte ale stadiului în care se găsesc principalele con­strucţii zootehnice din judeţul Il­fov. Nu ne-am propus şi nici nu era cazul să facem nominalizarea acestor obiective. Sunt prea multe şi ridică probleme diverse. Pentru ca sarcinile asumate să fie duse la bun sfîrşit se impune luarea de ur­genţă a unor măsuri energice care să impulsioneze ritmul construc­ţiilor şi să înlesnească dotarea noi­lor obiective cu utilaje necesare. AL. STEFANESCU EXISTA UN TERMEN DE PUNERE ÎN FUNGIUNE A COMPLEXELOR INTERCOOPERATISTE. PE ŞANTIERUL DV VA FI RESPECTAT ? И ‹ЕН DU­ MM SI APROPIE II! SUDnj■...................................................................................... ............................................................................. Urgentaţi realizarea lor! Şi în acest sezon, cooperatorii din Salcia, ju­deţul Mehedinţi, irigă importante suprafeţe de legume Foto : C. NEGOIŢA La arat pe terenurile cooperativei cele din Baciu, judeţul Cluj agri-Concomitent cu recoltarea florii-soarelui, porumbului şi sfeclei de zahăr, coopera­torii din Cristian, judeţul Braşov, acordă o mare atenţie însilozării furajelor <lVW>^^O^AAAA<VVVVVVV4AAAA/VVVVVVVVVVVVV PAGINA 3 In preajma marelvi EXAMEN AL CRÎVLVI (Urmare din pag. I) recoltat în cooperativele agricole de pe 186 378 de hectare reprezen­­tînd 41 la sută din suprafaţa afec­tată acestei culturi. Folosind for­ţele manuale şi mecanice de care dispun, cooperativele agricole din judeţul Brăila au recoltat 84 la sută din culturile de floarea-soare­lui, cele din Ialomiţa şi Ilfov — 62 la sută, Dolj — 61 la sută, Olt — 59 la sută, Teleorman — 52 la su­tă, Buzău, — 48 la sută. In zona a II-a a ţării, în judeţele Prahova, Mehedinţi, Galaţi, Bacău şi Iaşi această lucrare se desfăşoară în­­tr-un ritm intens. Din veştile pe care le primim zilnic la redacţie, aflăm că se acor­dă prioritate parcelelor pe care se vor semăna griul şi celelalte culturi de toamnă. De aceea, concomitent cu recoltatul, se eliberează terenul pentru a deschide front de lucru tractoarelor şi maşinilor în vederea bunei pregătiri a patului germina­tiv. Cu multă atenţie sunt cercetate zilnic lanurile de porumb, trecîn­­du-se de urgenţă la culesul acelo­ra care au ajuns la maturitate. Aşa se face că în judeţul Ialomiţa po­rumbul a fost cules de pe 16 440 de hectare, în Ilfov de pe 23 800 de hectare, Teleorman — 18 369 de hectare, Dolj — 12 709 hectare etc. Pe întreaga ţară, în cooperativele agricole, porumbul a fost recoltat de pe o suprafaţă de 113 146 de hectare (circa 6 la sută) lucrarea desfăşurîndu-se intr-un ritm cres­când.­­ Există, însă, judeţe unde strînge­­rea recoltei este mult rămasă în urmă. Astfel, în judeţele din ves­tul ţării — Timiş, Arad, Bihor — recoltatul florii-soarelui de-abia a început, în Constanţa s-a făcut de abia de pe 18 la sută din suprafaţă iar în Tulcea de pe 16 la sută, res­­tanţiere fiind şi unele judeţe din zona a doua : Dîmboviţa, Argeş, Vîlcea, Gorj, Caraş-Severin, Va­slui etc. Peste tot, culturile de floarea­­soarelui au ajuns la maturitate şi, pe alocuri, au început chiar să se scuture. Este nevoie, deci, de un e­­fort susţinut din partea cooperato­rilor şi mecanizatorilor pentru a urgenta recoltarea şi treieratul flo­rii-soarelui, pentru a evita pierde­rile prin scuturare care, în­­anii trecuţi făceau ca ogoarele să fie înverzite de samurastră. Nici un bob din recolta acestui an să nu se irosească, totul să fie adunat cu grijă în hambare. Sîntem în săptămîna care prece­de, în unele judeţe, declanşarea însămînţării griului. In multe u­­nităţi, aplicîndu-se indicaţiile tran­smise prin ordinul nr. 2­000 al M.A.S. s-au luat măsuri adecvate pentru pregătirea terenului, a se­minţelor, a maşinilor. Cu toate a­­cestea, buletinul informativ al mi­nisterului ne arată că din suprafaţa de 2 305 200 de hectare cit s-a pre­văzut nu s-au arat decit 1 053 462 de hectare, abia 46 la sută. Mult ră­mase în urmă sunt judeţele Covas­­na — 21 la sută, Bistriţa-Năsăud — 26 la sută, Mureş şi Braşov — 28 la sută, Cluj — 30 la sută, Să­laj — 32 la sută, Harghita — 34 la sută, Bihor — 37 la sută şi Alba — 39 la sută. Din suprafaţa arată pentru însămînţări de toamnă, so­lul a fost pregătit doar pe 820 373 de hectare — 78 la sută — un de­calaj mai mare existînd în Sălaj, Cluj, Sibiu, Braşov, Covasna, unde a fost pregătit mai puţin de 50 la­ sută din terenul arat. Rezultă că, în aceste ultime zile ce preced campania de semănat, se impune concentrarea tuturor eforturilor pentru încheierea grabnică a pre­gătirii patului germinativ, atenţie sporită acordîndu-se calităţii lucră­rilor, fără de care nu poate fi con­cepută sporirea recoltei anului vii­tor. Dat fiind faptul că majoritatea acestor lucrări se fac mecanizat, întreprinderile de mecanizare a a­­griculturii, secţiile existente în co­operative au datoria să urmăreas­că utilizarea la maximum a maşi­nilor şi tractoarelor de care dis­pun, pe tot parcursul zilei de lu­cru şi atunci cînd este nevoie lu­­crînd în două sau chiar trei schimburi. O exigenţă deosebită se cere atît din partea inginerilor şefi din cooperative, care permanent trebuie să se afle pe tarlale ur­mărind calitatea şi ritmul lucrări­lor, cit şi din partea organelor a­­gricole judeţene care au datoria să efectueze un control riguros, acor­­dînd atunci cînd este nevoie un sprijin eficient pentru întărirea disciplinei şi răspunderii în muncă, pentru îndeplinirea sarcinilor ce revin fiecărui lucrător din agricul­tură în această campanie. Există un moment în care ceea ce este cultură devine recoltă, un moment în care potenţa se transformă în realitate. Nu inte­resează întinderea în timp a momentului, nici modul particular în care are loc devenirea. Aici ne interesează numai consemnarea fenomenului, luarea lui în evidenţă. La cooperativa agricolă „Gri­­viţa roşie" din însurăţei, judeţul Brăila, am urmărit într-una din zile apariţia fenomenului respectiv. Intr-un foc s-au recoltat le­gume, în altul porumb sau floarea-soarelui. Pe o tarla s-a recol­tat 12 ore neîntrerupt, pe o parcelă nici două ceasuri. Indiferent de cantitate şi calitate, de felul produsului, acesta era imediat­­în­tărit, apreciat calitativ şi înscris în jurnalul de recoltare. Parcurgînd acest document, un adevărat act complet de identi­tate a produsului, îţi dai seama că aici se cunoaşte exact, încă din cîmp, încă din momentul recoltă­rii, cit şi ce anume s-a produs pe o anume parcelă, în ce zi, de către care formaţie de lucru. Din jurna­lul de recoltare afli calitatea, une­ori şi preţul produsului, afli cine anume l-a recoltat, cine l-a cîn­­tărit. Indiferent încotro este tri­mis produsul — spre magaziile u­­nităţii, însoţit de bon de transfer, sau spre vreo organizaţie comer­cială însoţit de aviz de expediţie — jurnalul de recoltare rămîne documentul primar de bază. Am urmărit la aceeaşi cooperativă din însurăţei recoltarea porumbului de pe o tarla. Concomitent cu re­coltarea a fost făcută şi un fel de sortare. Porumbul cel mai bun a luat drumul bazei, celălalt, despre care n-am putea spune că era rău, a fost trimis sectorului zootehnic, însumînd mai tîrziu cantităţile trimise spre cale două destinaţii, ele totalizau exact cantitatea în­scrisă în jurnalul recoltatului. Iată-ne la cooperativa din Gropeni ; aici datele din jurnalele de recol­tare sunt potrivite după alte docu­mente de evidenţă primară, înde­osebi­ după avizele de expediţie. Să susţinem afirmaţia prin cîteva e­­xemple. Avizul de expediţie şi fac­tura nr. 1183 din 21 august ates­tau faptul că unitatea a livrat în acea zi 548 kg de roşii de calitatea întii, 408 kg de calitatea a doua, 1 030 kg de vinete de calitatea în­­tîi şi 300 kg de calitatea a doua. Tomatele şi vinetele apăreau în jurnalul de recoltare din ziua res­pectivă cu aceleaşi cantităţi şi ca­lităţi ca şi cele din avizul de ex­pediţie. Cantităţile şi calităţile în­scrise în avizele de expediţie nr. 1185 şi nr. 1186 din ziua urmă­toare,­­ca şi cele din avizele 1354 şi 1357, eliberate cu cîteva zile mai tîrziu, erau identice cu cele trecute în jurnalele de recoltare ce purtau aceleaşi numere şi aceleaşi date de emitere ca şi avizele. Asemenea coincidenţe sunt cu putinţă în cazul unei activităţi ire­proşabile de luare în evidenţă a recoltei. Nu aceasta era însă situa­ţia de la cooperativa din Gropeni. Aici jurnalul nu se întocmeşte în momentul recoltării, ci mai tîrziu. De regulă se întocmeşte o dată cu avizul de expediţie sau după alcă­tuirea acestuia, urmărindu-se ca datele din cele două acte de evi­denţă primară să corespundă. Aşa­dar, în jurnalul de recoltare se în­registrează nu producţia obţinută, ci cea efectiv vîndută. Deoarece nu se iau în evidenţă legumele atunci cînd sînt strînse, ci se înregistrează numai cantităţile vîndute, care trec drept întreaga producţie obţinută, devin posibile tot felul de negli­jenţe între momentul recoltării şi cel al expedierii. Nu întîmplător la cooperativa din Gropeni poţi găsi prin grădina de legume roşii şi vi­nete risipite din care, corespunză­tor sortate, s-ar mai fi putut recu­pera produse livrabile pentru con­sum în stare proaspătă ori pentru prelucrare. După cum se cunoaşte, în interio­rul cooperativei, produsele agricole şi celelalte bunuri circulă însoţite de bonuri de transfer pe baza că­rora se fac scoaterea şi intrarea din şi în gestiune. La cooperativa din Pitulaţi s-au găsit 5 000 kg de ra­­piţă şi 700 kg de secară neluate în nici o evidenţă.’ Pentru ele nu se întocmiseră jurnale de recoltare şi nici bonuri de transfer de la briga­da care le-a produs la magazie. De fapt ultimul document de evidenţă primară nu putea fi întocmit fără să existe primul. Jurnalul recolta­tului este actul de naştere al unui produs, primul şi cel mai important document de luare în evidenţă a re­coltei. De corectitudinea cu care este întocmit jurnalul depinde în­­tr-o măsură hotărâtoare probitatea gospodăririi şi valorificării produ­selor. Sîntem in perioada cînd se strîn­­ge din cîmp, din grădini, livezi şi vii cea mai mare parte a recoltei anului. Sîntem, altfel spus, în pe­rioada cînd trebuie acordată cea mai mare atenţie întocmirii jurna­lelor de recoltare şi circulaţiei lor între brigăzi, ferme şi contabilitate. Ca să putem avea o evidenţă ges­­tionar-contabilă perfect pusă la punct, ca să putem bara orice cale sustragerii şi risipei, trebuie întoc­mite cu corectitudine maximă şi fără nici o întîrziere jurnalele de recoltare. Nu este recomandabil ca produsele recoltate într-o zi să ră­­mînă peste noapte în cîmp. Dacă unele cantităţi nu pot fi aduse însă la locul depozitării ori al predării către beneficiari în ziua strîngerii lor, seara se va întocmi obligatoriu pentru ele jurnal de recoltare. Verificările, reviziile şi inventa­rierile parţiale executate, de re­gulă, prin sondaje, trebuie efectua­te cu o frecvenţă mai mare în a­­ceastă perioadă, luîndu-se totdea­una ca document de bază jurnalele de recoltare. B. SOMEŞAN JURNALUL DE RECOLTARE este actul de naştere al fiecărui produs De ce nu putem avea totdeauna încredere în autenticitatea lui ? TO­A­TE UTILAJELE (Urmare din pag. I) ar fi în ordine. Normal era ca a­­semenea deficienţe să fi fost con­statate din timp, nu acum, în cea­sul dinaintea declanşării lucrări­lor. Vinovaţi de asemenea situa­ţii se fac şi specialiştii din coope­rativele agricole care — contrar a­­tribuţiilor pe care le au — nu s-au învrednicit să efectueze recepţia maşinilor ce le-au fost repartiza­te. Aşa s-a întîmplat, bunăoară, la Păuneşti unde, deşi se considera că semânătorile au fost reparate, lan­ţurile de susţinere a patinelor nu aveau asigurate sprinturi pe ţevi­le de separat, iar pinioanele de distribuţie erau uzate. Multe deficienţe s-au semnalat şi la I.M.A.­Sihlea, datorită fap­tului că se lucrează dezorganizat. Pe bună dreptate a fost sancţio­nat şeful secţiei de mecanizare din Băleşti care nu a luat măsuri pen­tru reglarea semănătorilor. Dar de­ficienţe asemănătoare existau şi în alte părţi : Sihlea, Gogeşti etc. Nu­mai şefii secţiilor se fac răspunză­tori de acestea ? Nu, pentru că maşinile (a­semănători) fuseseră repartizate abia în ultimul moment datorită lipsei de operativitate de care a dat dovadă conducerea I.M.A.-Sihlea. BRAŞOV : Hotărâţi să execute cut mai bine lucrările de însămînţări, cooperato­rii şi mecanizatorii din Cristian, Ghimbav, Codlea, Voila, Făgăraş, Homorod şi multe alte unităţi au ■luaţ toate măsurile pentru pregă­tirea maşinilor necesare la exe­cutarea acestei lucrări. Semănăto­­rile bine revizuite, reparate şi re­glate, precum şi celelalte utilaje sunt gata să iasă în cîmp. Scriptic şi în celelalte cooperative agrico­le din judeţ s-a terminat reparatul semăntorilor şi reglarea lor. Dacă analizăm însă mai atent lucrurile, constatăm că în unele cooperative situaţia nu se prezintă tocmai aşa. La cooperativa agricolă din Săce­­le — una dintre cele mai puterni­ce unităţi cooperatiste din judeţ — a­semănători stau şi în prezent descompletate, cu toate că meca­nizatorii ce îşi desfăşoară activi­tatea în această unitate s-au gră­bit să raporteze de mult terminarea reparaţiilor, reglarea şi probarea maşinilor necesare pentru semă­nat. Un procedeu asemănător au folosit şi secţiile de mecanizare de la cooperativele agricole din Criş, Ticuş etc. unde maşinile SU-29 prezintă şi în momentul de faţă o serie de defecţiuni. Raidul întreprins în judeţul Bra­şov a scos la iveală şi alte lipsuri în ceea ce priveşte pregătirea ma­şinilor pentru semănat. La secţia de mecanizare de la cooperativa a­­gricolă din Vaida-Recea maşinile SU-29 cu nr. 142, 156 şi 231 — deci 3 din cele 4 existente în unitate — s-au „prezentat" singure : brăzda­­rele nu erau recondiţionate şi su­date la locurile lor, o parte a greu­tăţilor lipseau, iar la tuburi am constatat jocuri laterale mari. La secţia de mecanizare de la coope­rativa agricolă din Lisa l-am întâl­nit pe inginerul Iosif Petraşcu, di­rectorul întreprinderii de mecani­zare a agriculturii din Uţa de Jos, urmărind modul de reglare a ce­lor 4 semănători existente în uni­tatea amintită. Ne-a spus — prin­tre altele —­ că maşinile şi utila­jele de care dispun secţiile de me­canizare sunt puse la punct, gata să înceapă lucrările. Am reţinut a­­firmaţia. Numai că situaţia întîl­­nită la Sîmbăta de Sus, de exem­plu, a infirmat această părere : în curtea secţiei de mecanizare aştep­tau începerea semănatului, „unse şi pregătite" — după părerea me­canizatorilor — 4 semănători. Re­paraţiile însă erau superficial exe­cutate. Astfel, la maşinile cu nr. 37, 64, şi 65 distribuitoarele pre­zentau finele deficienţe : colţi rupţi, plăcuţe lipsă etc. Mai mult, nici tuburile n-au fost reglate co­respunzător, iar o bună parte din greutăţile acestora nu existau. Tot în cadrul aceleiaşi secţii, 2 trac­toare erau defecte, numeroase gra­pe zăceau grămadă pentru că ni­meni nu şi-a dat osteneala să se ocupe de repararea lor. Dat fiind timpul extrem de scurt ce a mai rămas pînă la în­ceperea lucrărilor se impune să se lucreze din plin, ziua şi noaptea, pentru remedierea tuturor defec­ţiunilor. Un rol important în a­­ceastă direcţie revine şi organelor agricole judeţene care — potrivit indicaţiilor date de Ministerul A­­griculturii şi Silviculturii — tre­buie să exercite un control efi­cient, astfel ca toate maşinile ce vor porni la semănat să poată lu­cra la întreaga capacitate. In sera cooperati­vei agricole din Tîrgovişte. La ro­şiile din ciclul II se prevede o pro­ducţie deosebită, ce va aduce un surplus de ve­nituri de cel pu­ţin 500 000 de lei rshshshlsishshsh.­ e necesară o lecţie Sucursala judeţeană Vrancea a Băncii Agricole a acordat coope­rativei din Nistoreşti credite pen­tru a cumpăra or Banii trebuiau utilizaţi în primul semestru. La finele perioadei, cooperativa cumpărase jumătate din oile pre­văzute, cheltuind 50 la sută din creditul acordat. La cealaltă ju­mătate a sumei, unitatea a renun­ţat. Motivul ? Nu găsim oi cores­punzătoare — au spus cei din consiliul de conducere. Oi — şi încă foarte bune — s-ar fi găsit chiar în comună. A fost însă mai lesne pentru preşedinte şi conta­bilul şef să renunţe la creditul a­­cordat. La un lucru însă nu s-a gîndit nici unul, nici celălalt. Cumpăra­rea oilor fusese hotărită de adu- Note­ zarea generală a cooperatorilor şi numai aceasta avea dreptul să anuleze o hotărîre a sa. Ar fi bine ca în prima sa şedinţă, adunarea să predea celor doi o lecţie de drept cooperatist. Dar o lecţie aspră, dintre acelea care nu se uită uşor. Pentru I. C. C. Dîmboviţa porumbul creşte prea repede Ca să fim drepţi, I.V.C. Dîm­boviţa nu şi-a prea făcut griji în acea zi de noiembrie a anului trecut, cînd întreprinderea jude­ţeană de construcţii montaj i-a comunicat că magazia, în capaci­tate de 10 000 de tone, de la Ghergani nu va fi gata la terme­nul fixat. Pînă la însămînţarea culturii de la care urma să fie obţinută recolta ce trebuia înma­gazinată la Ghergani mai erau vreo cinci—şase luni. Au trecut lunile, a fost însămînţat porum­bul, au urmat praşilele şi iată că a venit şi vremea recoltării. Dar dacă pentru cultură, lunile au tre­cut cu folos, pe şantierul de la Ghergani ele s-au scurs fără ca întreprinderea de construcţii să facă vreo ispravă. Magazia în care trebuia depozitat porumbul încă nu este gata. Se spune că sunt arbuşti care rodesc după o sută de ani de la plantare. Nu ştim cit adevăr exis­tă in această afirmaţie. Cert este că pentru ridicarea unei magazii în care să fie păstrate fructele ar­bustului amintit, I.C.M. Dîmbo­viţa ar fi un bun constructor. Cu o condiţie însă : să înceapă lu­crările din timp, adică in momen­tul în care este plantat arbustul care rodește după o sută de ani. ft.1

Next