Satul Socialist, octombrie 1970 (Anul 2, nr. 436-462)
1970-10-18 / nr. 451
PAGINA 2 Duminica 18 octombrie SOARELE răsare la ora 6 şi 34 de minute. Apune la ora 17 27 de minute. De la începutul anului au trecut 291 de zile.înă la sfîrşitul anului au rămas 74 de zile. STAREA VREMII: Timpul probabil pentru 18 octombrie: pătrunderea unei mase de aer mai cald dinspre Europa centrală şi sudul Mării Baltice va determina o încălzire treptată a vremii începînd din nordul ţării. In Oltenia, Muntenia, sudul Moldovei şi în podişul Transilvaniei temperaturile minime vor mai coborî pînă la minus 6 grade, ceea ce va determina aici îngheţ local şi brumă. In rest, temperaturile minime vor fi cuprinse intre minus 2 şi plus 5 grade, iar ziua temperaturile maxime vor fi cuprinse intre 5 şi 15 grade, înnorări mai pronunţate se vor produce în Maramureş şi nordul Moldovei. Local se va semnala ceaţă. Timpul probabil pentru 19, 20 şi 21 octombrie , procesul de încălzire continuă in toate reJohn Galsworthy inaugurează vîrsta de aur a romanului englez. Debutează cu romanul „Insula fariseilor" — o nemiloasă descriere a societăţii capitaliste clădite pe minciună și ipocrizie. După primele sale încercări, Galsworthy concepe proiectul unui vast ciclu de romane, bazat pe tehnica romanului-fluviu, în care zugrăveşte istoria unei mari familii văzută prin intermediul diverselor desiunile ţării, vremea avînd în general un aspect frumos. Se vor semnala pe alocuri ploi slabe, vînt slab pînă la potrivit. Temperatura în creștere, tine individuale. Astfel iau naștere, începînd din 1906, cu romanul „Bogătașul11, pînâ în 1928, cu ultima carte „Peste rîu", ciclul de romane care au format comedia umană, căreia Galsworthy i-a dat titlul general de „Forsyte Saga". Seria romanelor despre familia Forsyte înfăţişează o veritabilă cronică a crizei economice, politice, morale şi spirituale a burgheziei engleze contemporane lui. Descriind procesul de destrămare treptată a familiei Forsyte, romancierul surprinde aspecte esenţiale ale acestui fenomen, fără a intui însă clar cauzele şi consecinţele lui obiective. — Mozart (1756 — 1791) improviza la 4—5 ani motive muzicale la pian, impresionant de reuşite. — Pictorul român Gh. Tattarescu (1820—1894) ştia încă de la 5—6 ani să deseneze cu uşurinţă. De la el ne-a rămas un Opera lui Galsworthy ocupă “ Io .............................. un loc important în literatura engleză contemporană, în 1932, cu puţin timp înaintea stingerii sale din viaţă, i s-a acordat Premiul Nobel pentru literatură, interesant caiet pe a cărui scoarţă au fost desenate cu mult umor personajele unui circ ambulant. — Ştefan Luchian (1868— 1916) a desenat intens şi cu multă vervă încă înainte de a se înscrie la liceul „Sfîntul Sava" unde a devenit un fel de desenator al clasei, primind ШЛЦФМАЦДД Cuvintele te învaţă, exemplele latină), în bolile de inimă, în miocardite, în insuficienţa cardiacă, cura de struguri şi a contracţiilor cardiace prin zahărul conţinut. Pe de altă parte, ea uşurează activitatea inimii prin favorizarea eliminării unei părţi din lichidele reţi■ comenzi de portrete de la co- I legii săi. * te pun în mişcare (maximă note care împovărează circulaţia în bolile hepatice, mai ales la obezi, în congestia hepatică, în hepatite, cura poate fi uti-lă, dacă este progresivă și mo- derată. MEDALION John Galsworthy MICA ENCICLOPEDIE ; TALENTE TIMPURII (III) CUNOŞTINŢE FOLOSITOARE : (уцд Q1 STRUGURI 1_ Oaspeţi nepoftiţi la o... „inaugurare" Pornisem prin satele judeţului Constanţa. Era sîmbătă seara şi doream să aflăm modul în care îşi petrec tinerii ultima zi a săptămînii. Primul popas — căminul cultural din comuna Valu-lui-Traian. Spre surprinderea noastră, uşa principală era închisă şi nici un afiş nu anunţa pentru acea seară vreo activitate cultural-educativă. Se auzeau însă acordurile unui taraf şi o voce melodioasă, interpreted un cîntec de petrecere. (Am aflat mai tîrziu cine era solista : Florica Tudora, deţinătoarea premiului I la Concursul judeţean de muzică populară românească). Ne-am gîndit că vom avea prilejul să asistăm la o repetiţie generală. Dar, intrînd pe uşa din spate, ne-am trezit „spectatori" neinvitaţi la un... chef în plină desfăşurare. Intr-o încăpere, o masă îmbelşugată, cîţiva comeseni bine dispuşi, muzică. Am fost şi noi invitaţi dar... în bibliotecă. Aici, resturi de bucate, sticle şi sifoane goale, fructe şi legume vădit stingherite, gazdele au încercat să ne explice că sărbătoreau un mic eveniment — „inaugurarea" şcolii recent construite. Nu ştiau însă că noi vizitasem şcoala. O clădire frumoasă, cu clase mari şi luminoase, un laborator de fizică şi chimie , numai că stadiul în care se aflau lucrările nu permitea o inaugurare. Considerăm că inaugurarea unei şcoli este un moment festiv de care trebuie să se bucure mai întîi fiii satului, o sărbătoare pentru întreaga comună. Dar cînd şcoala nu este pregătită pentru deschidere, de ce se face inaugurarea ei, şi asta într-o sîmbătă dimineaţa, cînd oamenii sînt la cîmp? (Am uitat să precizăm că cheful începuse dimineaţa). Iată o întrebare la care nu ne-au putut răspunde nici directorul şcolii, Grigore Mihailov, nici directorul căminului cultural, Ştefan Paunescu, şi nici primarul comunei, Costică Dorobanţu, organizatorii „inaugurării". Miraţi de destinaţia dată unei biblioteci, am încercat să aflăm dacă, totuşi, sunt şi, eventual,cîţi, cititori. Ni s-a răspuns că cititori ar fi, dar biblioteca nu a funcţionat o mare perioadă de timp deoarece bibliotecara a fost „plecată“ (?). — Ce acţiuni s-au iniţiat, totuşi, pentru această seară la căminul cultural ? — întrebăm pe tovarăşul Ştefan Păunescu. — O seară pentru tineret, precedată de simpozionul cu tema „Cum trebuie să se comporte tinerii în societate". Exprimîndu-ne dorinţa de a participa şi noi, bibliotecara ne-a spus că „simpozionul s-a amînat deoarece în acea seară în sediul căminului va fi o... nuntă“ (! ?)■ Deci, o „inaugurare“ — prilej pentru un chef, care nu se terminase încă, o nuntă care trebuia să înceapă, erau singurele „manifestări culturale“ ale căminului cultural din Valu lui-Traian. Oare directorul Ştefan Punescu şi primarul comunei, Costică Dorobanţu (care au aprobat ţinerea nunţii la cămin) au considerat inutilă o dezbatere pe tema comportării tineretului în societate ? Răspunsul l-am aflat la organele de miliţie comunale, care ne-au enumerat o serie de tineri ce nu ştiu deloc să se comporte, comit fapte pentru care suportă rigorile legilor. Aşteptăm însă alt răspuns, al Comitetului Judeţean pentru Cultură şi Artă, cu privire la „manifestările cultural-educative“ din comuna Valu-lui-Traian. Să fim înţeleşi, nu motivări justificative, ci măsuri concrete privind organizarea unor activităţi în deplină concordanţă cu menirea acestei instituţii săteşti care trebuie să polarizeze în jurul său întreaga activitate educativ-culturală a unei comune. ELENA SOLNNCA Luni 19 octombrie RADIO PROGRAMUL I : 6.50 — 9.30 Muzică şi actualităţi. 10.30 Duete din opere româneşti. 11.45 Sfatul medicului. 11.50 Cotele apelor Dunării. 12.25 Ştiinţa la zi. 12.30 întîlnire cu melodia populară şi interpretul preferat. 13.00 Radiojurnal. 13.10 Avanpremieră cotidiană. 13.45 Din muzica popoarelor. 15.00 Cîntece și jocuri populare. 16.00 Radiojurnal. Buletin meteo-rutier. 16.20 Arii din operete. 16.45 Transmisiune directă de la New York. 17.05 Antena tineretului. 19.30 Din comoara folclorului nostru. 20.10 Microrecital Margareta Pislaru. 20.20 Argheziană. 20.30 Teatru radiofonie. Premieră Baba Hîrca de Matei Millo. 22.00 Radiojurnal. Buletin meteorologic. 22.20 Sport. PROGRAMUL II : 6.00 Program muzical de dimineață. 7.00 Radiojurnal. Buletin meteo-rutier. Sport. 9.15 Muzică populară interpretată de Ioana Crăciun, Ion Blăjan şi Ştefan Stroe. 10.15 Caravana fanteziei — emisiune pentru tineret. 11.00 Muzică populară cu Constanţa Zavaidoc, Tudor Heria şi Marius Olmazu. 11.20 Arii din opere interpretate de George Niculescu-Basu. 12.03 Avanpremieră cotidiană. 12.40 Din ţările socialiste. Reportaje din R.S.F. Iugoslavia, R.D. Vietnam şi R.P. Albania. 13.30 Rampa. 14.55 Ştiinţa la zi. 15.00 De toate pentru toţi. 16.00 Radiojurnal. Buletin meteo-rutier. 16.55 Sfatul medicului. 18.03 Jocuri populare. 18.10 Prezent şi viitor în ştiinţa agricolă. 18.50 — 365 de cîntece. 20.00 O melodie... trei interpreţi. 20.10 Universitatea radio. RSATUL SOCIALIST. TELEVIZIUNE In jurul orei 16.45 Transmisiune directă la posturile noastre de radio şi televiziune a cuvîntării preşedintelui Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, NICOLAE CEAUŞESCU, la Sesiunea Jubiliară a Organizaţiei Naţiunilor Unite. 18.30 Deschiderea emisiunii. Microavanpremiera. 18.35 Panoramic ştiinţific. 19.00 Actualitatea în economie. 19.20 — 1001 de seri — Emisiune pentru ■cei mici. 19.30 Telejurnalul de seară. 20.00 Roman foileton . Punct şi contrapunct — Sfîrşitul serialului. 20.45 Steaua fără nume. 21.35 Teleglob, intinerar polonez. 22.00 Telejurnalul de noapte. 22.15 Muzică populară. La vioară Victor Predescu. 22.30 Rampa. La Dor Mărunt — judeţul Ialomiţa, întîlneşti azi cu sutele case mindre şi arătoase, mindre ca oamenii, arătoase ca locurile A devenit o realitate de necontestat existenţa în tot mai multe comune a unor noi instituţii de cultură — MUZEELE SĂTEŞTI. Nucleul acestei noi forme de activitate prin intermediul căreia se realizează sarcini de bază ale educaţiei patriotice, etice şi estetice, l-au constituit expoziţiile organizate în cadrul căminului cultural. Folosindu-se de diferite prilejuri, căminele culturale au extins permanent practica prezentării prin expoziţii a realizărilor din comună, ajungîndu-se la iniţiativa de a statornici intr-un anume loc, în cadrul unui muzeu, exponatele cele mai reprezentative, obiectele cele mai specifice. Fină a se ajunge însă la un Veritabil muzeu au fost necesare însemnate eforturi colective în domeniul cercetării și stabilirii cu maximum de exactitate a specificului local și a caracteristicilor de zonă, s-au înregistrat legendele şi întregul tezaur folcloric al locului. Aşadar, fiind vorba de o chestiune ştiinţifică sub toate raporturile sale, întemeierea unui muzeu sătesc nu putea fi lăsată pe cel din urmă plan, faptul constituind dealtfel un deziderat mai vechi al locuitorilor satului românesc. Oameni de prestigiu naţional şi internaţional, savanţi de renume, istorici, etnografi, folclorişti şi sociologi au întreprins eforturi deosebite pentru înfiinţarea unor muzee ale satului. Sociologul Dimitrie Gusti, istoricul de reputaţie Nicolae Iorga, poeţii George Coşbuc şi Octavian Goga, filozoful şi poetul Lucian Blaga, scriitorii Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu şi încă multe alte personalităţi ale culturii noastre au sprijinit înfiinţarea acestor instituţii rurale. „Nimic altceva mai mult decit un muzeu va aminti generaţiilor de satul românesc, va pune în faţa viitorimii adevărul despre truda ţăranului român de a-şi înfrumuseţa viaţa, de a-şi exprima gîndurile şi sentimentele", spunea poetul Octavian Goga. „Adică o oglindă a satului de ieri şi dintotdeauna, aceasta trebuie să fie un muzeu — cu stampe, ilustraţii, extrase, documente, referiri, planşe, hărţi, obiecte" îşi exprima părerea D. Gusti încă în 1930. Azi, în completarea activităţii căminului cultural, muzeul sătesc începe să-şi trăiască o viaţă intensă contribuind la ridicarea continuă a nivelului spiritual al satului. Fie că în cadrul acestor muzee săteşti se expun ţesături, mobilier de specific local, fie că sunt adunate documente arhivistice, piese de numismatică, ceramică, ele constituie dovezile certe ale vieţii de mai demult şi, evident, aduc în faţa vizitatorilor o istorie a locurilor. In raidul ce l-am întreprins în cîteva comune la nivelul cărora au luat fiinţă asemenea instituţii, am urmărit în primul rînd posibilităţile factorilor responsabili locali de a organiza şi conduce un muzeu sătesc, în majoritatea cazurilor competenţa, dublată de pasiune, şi-a spus cuvîntul. Profesorii Enache Vicenţiu (Găiseni-Ilfov), Mihail Dragoş (Bărbăteşti-Vîlcea), învăţătoarea Lucreţia Mareş (Iancu Jianu-Olt), ca şi directorul căminului cultural din Coşereni-judeţul Ilfov, Radu Victor şi mulţi alţii dovedesc o orientare riguros ştiinţifică în organizarea, amenajarea şi conducerea unei asemenea instituţii. Pornind de la sondarea sociologică şi etnografică a comunei şi satelor aparţinătoare, în urma unor largi discuţii cu vîrstnicii satului şi aproape umblînd din casă în casă, ei au ştiut să selecţioneze din materialele puse la dispoziţie pe cele mai reprezentative şi, în continuare, să îmbogăţească în permanenţă fondul muzeistic. In judeţul Olt, pînă la această dată fiinţează 12 muzee săteşti. In intenţia noastră de a vizita cîteva dintre ele nu am fost dezamăgiţi total dar, felul în care sînt gospodărite 11 dintre ele lasă întrucîtva de dorit. Dacă ne referim, de pildă, la muzeul sătesc din Radomireşti cu „secţie" etnografică, istorică şi folclorică am putea reproşa organizatorilor nu numai faptul că aceste piese sunt împrăştiate, dar şi faptul că selecţia lor nu a avut la bază o concepţie unitară, am putea spune o concepţie ştiinţifică. Cu toate acestea se remarcă o atmosferă de lucru, profesoara Ludmila Matei dovedind o preocupare permanentă în strîngerea şi organizarea materialului. Un muzeu sătesc care ne-a atras atenţia în mod deosebit, care ne confirmă această apreciere prin frecvenţa vizitatorilor, este cel din comuna Coşereni, judeţul Ilfov. Rod al unei munci susţinute şi al unui efort continuu, dar mai cu seamă al unei pasiuni, muzeul sătesc la care ne referim, iniţiat şi organizat de directorul căminului cultural, Radu Victor, cu sprijinul consiliului de conducere al căminului cultural, dar şi al cadrelor didactice din comună, prezintă o vie şi bogată istorie a satului. Departe de a însemna un simplu depozit de vechituri (cum am mai avut ocazia să vedem) muzeul sătesc din comuna Coşereni oferă vizitatorilor o varietate de exponate pornind de la ceramică, costume naţionale, bani vechi, unelte, obiecte de uz casnic (putineie, căldări, doniţe, cobiliţe) etc. Directorul căminului cultural, Radu Victor, ne mărturisea — între altele — „Am stat de vorbă cu fiecare cetăţean din comună, (aş putea spune că ştiu ce există în lada de zestre din fiecare casă) şi am adunat tot ce am crezut de cuviinţă (mărturii despre ţărani din localitate, participanţi la divanurile ad-hoc, ori în războaie, participanţi la răscoale, fotografii reprezentînd înfiinţarea cooperativei de producţie, case vechi, documente privind participarea ţăranilor la congresele partidului, la alegerile de ieri, de azi etc.) şi, într-o şedinţă specială la care au participat toţi membrii consiliului de conducere, am selecţionat dintre aceste piese pe cele mai reprezentative. Un sfat de care am ascultat în primul rînd a fost şi acela dat de Ioan Onofrei (86 de ani), locuitor al comunei noastre care ne-a întovărăşit aproape 30 de zile prin comună în scopul descoperirii unor noi şi noi piese". Intrat în muzeul sătesc, vizitatorul trebuie să fie încărcat de la primii paşi pînă la ultimii cu întreaga istorie a comunei, să cunoască primele manifestări de viaţă, primele forme de luptă împotriva nedreptăţii sociale. Aflată încă la începutul ei, acţiunea de organizare a muzeelor săteşti trebuie să ţină seama, de specificul local, în primul rînd, şi, în al doilea rînd, de normele ştiinţifice de organizare O simplă îngrămădire de obiecte întîmplătoare, negrupate după anume structuri, calităţi şi frecvenţă nu numai că nu poate constitui un muzeu, dar chiar aduce un deserviciu în realizarea noului obiectiv al muncii culturale educative la sate, acela al înfiinţării muzeelor săteşti. V. M. BASARAB MUZEUL SĂTESC, o instituţie de lucru, nu un depozit de antichităţi II. Nr. 451 — Duminică 18 octombrie Inimi de piatră (Urmare din pag. 1) — O cunoaşteţi pe bătrîna care locuieşte peste drum ? —aţi întrebat. — Da ! E mama ! — Şi de ce nu o ajutaţi ? — E bătrină şi rea, tovarăşe... Nu altă părere a avut şi celălalt fecior. Aceea care i-a crescut, i-a dat la o meserie, care a■ muncit o viaţă întreagă, era acum rea şi... bătrină. In comuna Muşeteşti din judeţul Gorj locuieşte moş Alexandru Mărgeanu. Are aproape 100 de ani. A crescut 5 copii, 3 băieţi şi două fete. Doi dintre ei locuiesc în aceeaşi comună, unul chiar peste drum. Acum, la bătrîneţe, copiii nici nu-г mai calcă prin bătătură. Vecinii îi mai aduc cite o găleată cu apă, îl mai întreabă de sănătate. Omul, care pentru copiii lui, pentru viitorul lor, s-ar fi prins de piept cu oricine, priveşte peste gard în ograda feciorilor, doar îi vor întinde şi lui o mină de ajutor. Feciorii l-au uitat, iar atunci cînd îl văd îl ocolesc. La un tribunal am găsit o scrisoare a Elenei P. dintr-o comună care aparţine oraşului Bucureşti. Undeva, în text, am întîlnit o frază zguduitoare : „Chem în faţa instanţei pe fiii mei !" Oare ce a determinat-o pe această mamă să-şi cheme în faţa tribunalului propriii copii ? Povestea e lungă şi destul de complicată. O redăm aşa cum era înşirată în scrisoarea despre care vorbeam : „Toată viaţa am muncit şi am agonisit pentru copiii mei. Am o căsuţă, un loc de casă, vreo 7 300 lei puşi la C.E.C. Locuiesc cu copiii mei. Cel mai mare e căsătorit. A avut casă, dar am vrut să stea pe lingă mine, să-l mai ajut. Fiul cel mare însă nu ştie cum să mă îndepărteze ca să rămînă singur în casa mea. împreună cu nevasta lui mă jignesc, strigă la mine. L-am chemat în instanţă pentru că am fost bătută de fiul meu şi de soţia lui. Am crezut că voi avea mai multă în-ţelegere la fiul mai mic. Tot avere vrea şi el. împreună cu fratele lui nu ştiu ce să mai inventeze ca să mă depărteze din casă. Au ajuns pînă acolo incit au dat telefon la salvare spunînd că am înebunit şi m-au internat în spital. Nu a fost greu pentru medici să constate că eu sunt perfect sănătoasă, iar cei înebuniţi după avere sînt fiii mei. Nu cer nimic de la ei, nu vreau ajutorul lor. Doresc numai să fiu lăsată în pace, să-mi trăiesc liniştită anii bătrîneţii". Nimic nu poate fi mai revoltător decit să auzi că fiul sau fiica îşi ocolesc părinţii acum, la bătrîneţe, că odrasla pe care mama a înconjurat-o cu atîta grijă a ridicat mina asupra ei, a lovit-o. Creionul parcă refuză să aştearnă pe hîrtie asemenea fapte. Şi iată pe aceşti bătrâni, acum cînd trebuie să fie liniştiţi, să-şi joace pe genunchi nepoţeii, sînt batjocoriţi de înşişi copiii lor. Oricît de greu ţi-ar veni să descrii asemenea fapte o faci, totuşi, cu certitudinea că cei în culpă, indiferent de vîrstă, vor înţelege cel puţin în ultimul ceas că au greşit faţă de părinţii lor. Adunate de prin sate Pe aici au trecut inspectorii Mai mulţi locuitori ai comunei Sînpetru de Cîmpie (judeţul Mureş), printre care şi numeroase cadre didactice ne-au sesizat că aici presa soseşte cu mare întîrziere. Cu toate că cele cinci sate aparţinătoare sunt deservite de două oficii — Rîciu şi Sărmaş — ziarele sunt aduse cu o întîrziere de 48 de ore ! Curios lucru şi inexplicabil, cunoscut fiind faptul că sunt posibilităţi pentru distribuirea operativă a acestora. In vederea remedierii situaţiei, s-au deplasat la faţa locului reprezentanţi ai Direcţiei judeţene de poştă şi telecomunicaţii Mureş. Au venit, au văzut şi au plecat. Acum, ziarele sosesc la... 72 de ore de la apariţie (!). Ocaua birocraţilor Cetăţenii de pe Valea Arieşului (judeţul Alba) plătesc uneori scump birocraţia. Exemple ? Pentru un transport de lemne cu autocamionul, locuitorii din Arieşeni, de exemplu, străbat drumul pînă la Cîmpeni (13 lei autobuzul) pentru a obţine de la autobaza I.T.A., comanda „în alb". Se reîntorc apoi la Ocolul Silvic din Ciria, pentru avizarea acestei comenzi şi aprobarea transportului. A doua zi, insă, ajung din nou la Autobaza din Cîmpeni pentru aprobarea mijlocului de transport solicitat, cheltuind astfel 52 de lei şi pierzînd două zile pentru aprobări. Transportul lemnelor cu autocamionul se ridică de cele mai multe ori la circa 50 de lei. Mai mare daraua, decit ocaua... birocraţilor. (Urmare din pag. I) museţare şi sistematizare a comunei, construind un nou drum judeţean de acces către satul Kessler. Apoi Cristian, Sălişte, Axente Sever, Bratei, Apaldul de Jos, Miercurea Sibiului. In comuna Axente Sever (care a obţinut locul întîi pe judeţ în 1968) s-a trecut la o fază superioară de amenajare şi gospodărire pe linia sistematizării şi urbanizării sale. Acţiunile patriotice se bucură aici de tradiţie. Anul acesta s-a ajuns ca drumurile şi trotuarele să fie betonate în proporţie de 70 la sută. Pe linia urbanizării s-a lucrat la construirea unor reţele de alimentare cu apă potabilă. 50 la sută din gospodăriile comunei au robinete de apă în case. De remarcat acţiunea de construire a drumului de legătură cu satul Şoala, izolat în munţi, la km. Intr-un timp record — patru luni — trecînd peste greutăţile reprezentate de lipsa de piatră şi de mijloace de transport, cetăţenii comunei au reuşit să facă dintr-un drum nepracticabil pe timp ploios, un drum comunal pietruit, pe care în prezent circulă orice vehicul. Lucruri frumoase se pot spune şi despre activitatea locuitorilor din comuna Apaldul de Jos. Răspunzînd la solicitările inimosului primar Albu Petre, prin munca patriotică prestată aici s-a realizat un volum de lucrări în valoare de 400 000 de lei , s-au montat 3 000 mp de dale de beton pentru trotuare şi s-au plantat la marginea drumurilor trandafiri şi 1 300 de pomi ornamentali. Tot prin muncă patriotică s-a construit şi un nou local de şcoală cu patru săli de clasă ce va fi dat în folosinţă în 1971. O activitate deosebită s-a dus în oraşul Agnita şi în cele două comune suburbane ale sale — Ruja şi Coveş — unde s-au totalizat mai mult de 100 000 de ore de muncă patriotică. Aici, autorităţile locale s-au preocupat în special de îmbunătăţirea arterelor de legătură ale oraşului şi ale comunelor cu celelalte drumuri judeţene. Atît în Ruja cit şi în Coveş s-a lucrat mult la regularizarea pîrîurilor, la construirea de podeţe, dotate cu tuburi. Totodată, s-au amenajat şi foarte multe zone verzi. Locuitorii din comune au participat alături de cei din oraş la amenajarea Ştrandului tineretului. S-au făcut aducţiuni de apă, în comuna Rod. De altfel, îmbunătăţirea asigurării cu apă a satelor a fost un obiectiv aflat în centrul atenţiei noastre. In afară de lucrările de canalizare s-au construit şi reparat mai mult de 356 de fîntîni. — Ce ne puteţi spune în legătură cu extinderea spaţiilor verzi? — Plantările de pomi ornamentali făcute în această primăvară ■ au reprezentat o acţiune largă în care s-au folosit atît materialul săditor din pepinierele judeţului cit şi din pădurile comunale. Aş mai dori să menţionez şi atenţia ,care s-a acordat înfrumuseţării traseelor turistice din judeţul nostru ca şi a unor staţiuni. Spre exemplu, Păltinişul, situat, după cum ştiţi, la înălţimea de 1 400 de metri, care se bucură de renumele unei staţiuni din cele mai bogate în ozon, şi care prin pitorescul aşezării sale, atrage turişti din toate părţile. In prezent, se lucrează intens la modernizarea centrului staţiunii, la lărgirea drumurilor interioare pentru a le face practicabile autoturismelor, la amenajarea locurilor de parcare. în colaborare cu O.N.T.-ul se va construi aici un teleferic care alături de noul complex de cabane ce vor fi echipate cu tot confortul va răspunde, sperăm, cerinţelor celor ce îşi vor petrece orele de odihnă sau de tratament în decorul său montan de o neasemuită frumuseţe. Toate acestea s-au realizat prin munca entuziastă a cetăţenilor din satele, comunele şi oraşele judeţului nostru. Sperăm ca în întrecerea pe ţară să ocupăm un loc fruntaş, pe măsura eforturilor depuse. ffSperăm sa ocupăm un loc de Ai Arcani (Urmare din pag. I) zurate, omise într-un fel de expire dulce care face, de pildă, din Constantin, nu Constandin, ca-n Gorjul „de vale" şi nici Constadin can spre Bali, ci... Costăm, pronunţat cam aşa... Costă’tiin). La fel şi cîntecul (doină, baladă, strigătură, cîntec de dragoste, de muncă, de cătănie) , se aude nesacadat, fără sublinieri acute sau grave, ci extins lin, fără accidente, ca o nesfîrşită derulare. Ca de pildă, derularea unui val de dimie de pe osia morii de lemn De altfel, aici, cîntatul se numeşte luluit (în mod cu totul original, în înţelesurile arcănene cîntatul este sinonim bocetului : cînd plânge la mort, văduva nu boceşte, nu jeleşte, ci se crută). Chiar auritul, atît de specific zonei, nu apare, la Arcani, ca-n Gorjul „din deal", dinspre Cloşani, rece ca un firez tăind cristal, ci vătuit, păstos, mocnind cu dururile de seamă ale consoanelor. A-u-u-ă sau Hălăi-hă a devenit aici, A-la-uuă-m-bă-ăăă , un strigăt dramatic asemănător registrelor teatrului grec din vechime. Și pentru că veni vorba de teatru , nu întâmplător, vorbind despre Arcani, am stăruit asupra caracteristicilor de interes dialectologic şi artistic (şi am fi putut continua cu pilde din coregrafia sau arta instrumentală a locurilor, din literatura orală sau din costumaţie — toate profund originale) , am făcut-o cu un gînd anume. Ştiind că la Tîrgu Jiu fiinţează un Ansamblu artistic profesionist de cîntece şi dansuri, constituit relativ recent, am vrut să-l ispitim, pentru repertoriul şi concepţia viitoarelor sale spectacole, cu o sugestie (una dintr-o infinitate de sugestii similare care s-ar putea face unei asemenea instituţii artistice dintr-o asemenea zonă). Ni s-ar putea imputa că n-am făcut decit să vindem castraveţi la grădinar. Principial, reproşul se justifică. In fapt însă... Cită vreme vedem atîtea şi-atîtea formaţii folclorice profesioniste — şi chiar amatoare — „inspirîndu-se“, pentru programele lor, din emisiunile radiofonice, (în vreme ce în jurul lor joacă, asemenea unor flăcări pe comori strălucirile folclorului autentic și inedit), un demers ca acela întreprins în aceste rînduri nu ni se pare inutil. Dimpotrivă l