Satul Socialist, octombrie 1970 (Anul 2, nr. 436-462)
1970-10-27 / nr. 458
Mr. 458 — Marţi 27 octombrie HEURE (l HEURE ZI RUM DE IUCRU FOLOSITE CU EFICIENŢĂ MAXIMĂ ! (Urmare din pag. 1) secţiilor I.M.A. în unele cooperative nu se foloseşte întreaga zi lumină, ci se iese la lucru tîrziu şi se pleacă destul de devreme. In asemenea condiţii este normal să nu se realizeze întregul volum de muncă planificat pentru ziua respectivă. „PENE" NEDORITE IN ACTIVITATEA MECANIZATORILOR Nu contestăm faptul că din cauza umidităţii scăzute din sol utilajele întreprinderilor de mecanizare au fost suprasolicitate, ceea ce a produs o serie de defecţiuni. Firesc era însă ca de fiecare dată să se intervină operativ pentru remedierea acestora. Cum s-au petrecut lucrurile în realitate ? în destule cazuri, pentru reparaţii mărunte s-au pierdut ore şi chiar zile preţioase. Din această cauză, în majoritatea cooperativelor s-a lucrat cu un număr mic de tractoare. Astfel, la Dranovăţu din 21 tractoare s-a putut conta, practic, numai pe 16—17, la Pleşoiu, de ■regulă stau zilnic cîte 2—3 tractoare etc. „Dacă secţia de mecanizare şi-ar fi făcut datoria aşa cum trebuie — ni s-a spus la cooperativa agricolă din Grădinari — semănatul ar fi fost încheiat în perioada optimă". Afirmaţia este îndreptăţită dacă avem în vedere că din cele 14 tractoare existente în secţia nr. 1 Grădinari (care aparţine de I.M.A. Drăgăşani) nu au lucrat mai mult de 9—10, zilnic. Din cele relatate de preşedintele cooperativei, mecanizatorii, profitînd de comoditatea şefului de secţie, Popescu Marin, încep tîrziu lucrul, iar reparaţiile se execută foarte greu. Un exemplu concludent l-am întîlnit chiar noi : un tractor nu era folosit deoarece se împotmolise într-o mlaştină şi de două zile nimeni nu şi-a făcut timp să-l scoată de acolo ! Deficienţele se datorează faptului că colectivul de conducere al întreprinderii de mecanizare nu controlează modul cum îşi fac datoria tractoriştii. De la Drăgăşani şi pînă la Grădinari, de exemplu, nu sînt decît 9 km. Cu toate acestea, de la începutul campaniei şi pînă acum nimeni din conducerea I.M.A. nu s-a deplasat măcar o singură dată în cooperativă, şi ar fi fost cazul s-o facă deoarece a fost sesizată de neregulile existente aici. Uneori, defecţiunile mecanice sunt dublate de altele, organizatorice, mai exact apus de folosirea ireraţională a utilajelor. Cooperativa agricolă din Mogoşeşti, de pildă, mai are de însămînţat aproape 300 de hectare. „Cu forţa mecanica existentă — ni s-a spus — vor trebui cel puţin 10 zile bune de muncă pentru ca lucrarea să se termine". Motivul ? 6 tractoare nu pot fi folosite. Şi iată de ce : două au fost repartizate de către I.M.A. să lucreze in sectoare neagricole, trei se află în curs de reparaţie, iar unul este utilizat de cooperativă la diverse transporturi. Considerăm că orice comentarii sunt de prisos. Cum în judeţul Olt există restanţe nu numai la semănat, ci şi la recoltat (porumbul trebuie strîns de pe încă 9 000 hectare, iar sfecla de zahăr de pe alte 1 844 hectare) este de datoria organelor agricole să intervină de urgenţă cu măsuri organizatorice eficiente, care să asigure încheierea grabnică a semănatului şi culesului, a tuturor celorlalte lucrări de sezon. Stafia de pompare de la Basarabi, din sistemul de irigaţii Valea Carasu. Nu e mult pînă cînd puternicele pompe instalate aci vor ridica apa pe dealurile scăldate în soare ale Dobrogei, fucîndu-le să rodească din plin O VIAŢA ÎN SLUJBA BELŞUGULUI (Urmare din pag. I) apropiindu-i să le cîştigi simpatia şi încrederea în competenţa ta profesională. M-am înhămat la muncă, iar satisfacţiile de care mă întrebaţi n-au întîrziat să apară, cea mai mare şi mai deplină fiind însăşi posibilitatea de a munci alături de aceşti oameni harnici, chibzuiţi şi destoinici, bucurîndu-mă de aprecierea şi respectul lor, considerîndu-mă părtaş la toate victoriile lor. Am reuşit împreună să înfrîngem cerbicia pămîntului. Experimentînd şicultivînd cele mai productive soiuri, lucrînd la timp şi după toate regulile agrotehnicii, aplicînd pe scară largă îngrăşămintele, în numaicîţiva ani recoltele au crescut la 2 0O0 kg grîu la hectar şi aproape 4 000 kg la porumb. De pe fiecare din cele 1 365 , ha de vie recoltăm anual între 10—13 000 kg struguri. Am făcut plantaţii intensive, am pietruit drumuri interioare şi am asfaltat şoseaua comunală, ne-am creat un sistem de alimentare cu apă pentru sectorul zootehnic, pe lîngă numeroase vite de muncă avem un parc cu 22 de autocamioane, participăm cu cîteva milioane la complexele intercooperatiste ce se construiesc în judeţ. Iată doar o mică parte din tot atîtea prilejuri de satisfacţii majore. Alături de ele aş adăuga bucuria pe care o încerc cînd Iordan Pricopie sau Vasile Pepene — doi din alte sute de cooperatori — mă invită să-i vizitez în locuinţe noi, cînd văd că pe aproape jumătate din casele comunei s-au înălţat antene de televizor, cînd pătrund în modernele edificii sociale recent construite, cînd ştiu că în timpul campaniilor pentru copiii satului sînt deschise şase grădiniţe sezoniere. Ce satisfacţie mai mare ar putea exista decît să ştii că la această ridicare materială şi spirituală a satului ai contribuit şi tu ca specialist şi intelectual ? Cînd vorbeşte despre profesia sa, in ochii blajini ai inginerului Negruţac se aprind văpăi. Nu mă mai mir cînd aflu că această nemărginită pasiune pentru agricultură a transmis-o şi fiicei sale, astăzi medic veterinar. Nu mă mai miră explozia de vitalitate şi putere de muncă a acestui bătrîn de 66 de ani care respinge cu încăpăţînare fie şi numai ideea unei retrageri. Am în faţă un adevărat „om al ogoarelor “ a cărui viaţă a însemnat o neîntreruptă ţrintă cu pămîntul pentru a-l face mai bogat, mai darnic. Iar fantastica lui sete de viaţă şi uimitoarea sa robusteţe sufletească nu înseamnă altceva decit muncă, pasiune, dăruire. Intr-un alt colţ al Vrancei, la cooperativa agricolă din Păuneşti a fost încadrat la propria-i cerere Ion Miroiu, proaspăt absolvent al Institutului agronomic „N. Bălcescu" din Bucureşti. — Deşi nu-s originar din aceste locuri, am cerut totuşi să fiu repartizat aici. Timp de trei ani am făcut practica la cooperativa din Păuneşti. Am fost primit şi înconjurat cu grijă şi încredere. M-am ataşat de oameni, de locuri. Vreau să mă stabilesc definitiv aici, unde peste doi ani va veni şi soţia mea, tot ca inginer , agronom. O cere profesia noastră care nu poate fi ruptă de sat, de viaţa oamenilor în mijlocul cărora munceşti, cărora trebuie să le fii oricînd util. Şi în ochii proaspătului agronom se aprind aceleaşi văpăi pe care le-am mai văzut. O nouă viaţă e pusă în slujba belşugului. Ştafeta inginerului Negruţac se află în mîini bune. SATUL SOCIALIST Situată în apropierea Braşovului, a cărui pondere industrială este recunoscută, cooperativa agricolă din Săcele s-a văzut pusă în anii de, după înfiinţare în imposibilitatea de a dezvolta creşterea animalelor, li lipseau braţele de muncă pe care le absorbea industria. Dar aceasta a fost cu ani în urmă. Astăzi, puţine unităţi cooperatiste din ţară au un sector zootehnic atît de puternic ca cel al cooperativei din Săcele şi încă şi mai puţine obţin în creşterea animalelor venituri nete de mărimea celor pe care le realizează cooperatorii săceleni. Căror factori li se datorează acest rezultat . Şi valorii zootehnice pe care o au animalele, şi adăposturilor bune, şi furajelor îndestulătoare. Toţi aceşti factori ar fi însă fără valoare dacă unitatea nu ar dispune de îngrijitori buni. Cine sunt aceştia ? Acum aproape toţi sunt membri ai cooperativei. In urmă cu numai cinci-şase ani erau salariaţii cooperativei, recrutaţi de conducerea unităţii din satele de munte necooperativizate. De ce şi-au schimbat oamenii aceştia satele de baştină şi s-au mutat la Săcele, devenind cooperatori ? Pentru că, pe baza rezultatelor pe care le obţin, sunt bine retribuiţi. Acesta este un fapt. Un alt fapt, care explică şi de ce lucrează în sectorul zootehnic, mult mai pretenţios decît celelalte sectoare, îl constituie condiţiile de muncă şi de viaţă ce le-au fost create crescătorilor de animale. Nu o să insistăm asupra faptului că celor necăsătoriţi li s-a asigurat cămin, cantină, că familiştii au fost sprijiniţi să-şi construiască locuinţe confortabile. Nu stăruim asupra acestor lucruri, fiindcă, deocamdată, nu fiecare cooperativă este în stare să le asigure. Credem însă că fiecare coopera „LUXUL" Nu TOTDEAUNA COSTISITOR ivă poate amenaja pentru cei care lucrează în zootehnie o cameră de odihnă bine dotată, un mic club. La Săcele clubul dispune de aparat de radio, ,jocuri de şah, de remi, de o bibliotecă ale cărei cărţi sunt mereu reîmprospătate. Condiţii asemănătoare se întîlnesc la Codlea, Ghimbav, Cristian. Ca urmare, în aceste unităţi a fost lichidată fluctuaţia îngrijitorilor de animale. Este oare o întîmplare că cooperativa din Săcele a livrat cu 215 hl mai mult lapte decît prevede graficul la zi, că cea din Cristian şi-a realizat, planul anual cu două luni mai devreme ? Nicidecum. Condiţiile bune de muncă şi viaţă duc la permanentizare, aceasta la rîndu-i sporeşte priceperea şi simţul de răspundere, care... Nu este insă necesar să continuăm şirul determinărilor care începe prin crearea unor condiţii bune de muncă şi viaţă cooperatorilor. Consiliile de conducere înseşi îl cunosc. Cu toate acestea la Ormeniş, Grinari, Dumbrăviţa, Racoş nici măcar nu s-a pus problema asigurării unor condiţii de muncă corespunzătoare pentru îngrijitorii de animale. Ei nu au unde să se odihnească in momentele de repaos, unde să servească prînzul pe care şi-l aduc de acasă, nu pot asculta muzică, iar drumul pe care îl fac, de regulă, pe întuneric, spre sectoarele zootehnice şi de aici spre locuinţele din sat, este o mică aventură. Căile de acces sînt într-atît de rău întreţinute, incit cu greu te încumeţi să le străbaţi. In loc să ia măsuri de înlăturare a acestor neajunsuri, conducerile cooperativelor se plîng că nu găsesc cooperatori dispuşi să lucreze în zootehnie, îndeosebi pe timpul iernii. Sperăm că au înţeles de ce cheltuielile de producţie, mai mari decît la Săcele, dacă le raportăm la un animal, se soldează cu venituri mici. GH. VINŢI coresp. „Satului socialist" Vremea este capricioasă şi mîine poate va fulgul din nou. Să nu lăsăm timpul bun de lucru să treacă pe lingă noi ! Să-l folosim din plin pentru strîngerea şi punerea la adăpost a recoltei ce se mai află în cimp ! Să grăbim predarea la bazele de recepţie a produselor contractate ! Faptele pe care ni le comunică corespondenţii noştri din diferite colţuri de ţară ne determină să insistăm asupra valorii cu totul deosebite pe care o are astăzi timpul, chiar şi pentru unităţile care se prezintă cu realizări meritorii la livrarea produselor agricole. Preţul timpului — mai mare decît al aurului — a fost just evaluat de conducerea bazelor de recepţie Moţăţei şi Pleniţa, judeţul Dolj, care şi-au organizat munca în trei schimburi, mărind capacitatea spaţiilor de depozitare şi numărul punctelor de preluare. Nu au rămas mai prejos , nici cele şase cooperative agricole care predau produsele la baza din Moţăţei. Ele au livrat deja 2 540 de tone de porumb, pe primele locuri situîndu-se cele din Maglavit şi Hunia. Deşi vecine cu cooperativele din raza bazei Moţăţei, cele zece unităţi arondate bazei de recepţie Pleniţa întîrzie nejustificat predarea produselor contractate. Pina de curînd ele livraseră doar 1 254 de tone de porumb din cele 5 295 contractate. Se cuvine insă să precizăm că o atît de mare rămînere în urmă se datorează îndeosebi cooperativelor din Odorelu și Verbicioara care nu predaseră pînă acum patru zile nici măcar un bob de porumb. Cantităţi extrem de mici — nu depăşeau cinci tone — livraseră şi cooperativele din Călugărei şi Gubancen. Ritmul recoltării şi al preluării porumbului decurge nesatisfăcător şi în Ialomiţa, judeţ că pondere însemnată la această cultură. Pînă la 15 octombrie bunăoară, în bazele de recepţie din judeţ intrasedoar 20 la sută din cantitatea de porumb prevăzută. Baza de recepţie din Feteşti, înconjurată de cooperative mari cultivatoare de porumb, preluase pînă la aceeaşi dată doar 14 la sută din producţia contractată. Este de-a dreptul surprinzătoare şi de neexplicat tărăgănarea de care dă dovadă cooperativa din Vlădeni care nu a livrat nici un singur bob, deşi a contractat 2 787 de tone de porumb. Alte unităţi din preajmă — Progresul, Maltezi, Făcăieni — au transportat in bază cantităţi cu totul neînsemnate. Alături de porumb şi eventual de sfecla de zahăr, cartoful este unul din produsele vegetale a cărui preluare ridică încă mari probleme. în judeţul Harghita, de unde primim veşti îmbucurătoare, recoltarea şi predarea au fost mult intensificate in ultimele zile, semn că problemele la care ne refeream sunt mai bine rezolvate. Afirmaţia este mai cu seamă valabilă pentru cooperativele din Topliţa, Joseni, Leliceni şi Cîrţa. Ritmul recoltărilor şi al transportului la centrele de preluare continuă însă să crească, cuprinzînd aproape toate unităţile cultivatoare de cartofi. Meritul revine în bună măsură şi întreprinderilor de mecanizare a agriculturii care dirijează cu simţ de răspundere, operativ, combinele de recoltat de mare randament. Exemplul cooperativelor din Harghita ar trebui urmat şi de vecinele lor din judeţul Covasna, unde atît recoltarea cit şi livrarea cartofilor decurg intr-un ritm cu totul nesatisfăcător. în numeroase unităţi cooperatorii ies tîrziu la lucru şi se întorc devreme acasă. Faptul e totuşi lăudabil dacă îl punem alături de activitatea multor specialişti, care sunt rar văzuţi pe cîmp, unde nu zăbovesc decît o oră, două. Inactivitatea specialiştilor se soldează nu numai cu ritmuri reduse la scosul cartofilor, îngrijorează şi calitatea necorespunzătoare a lucrării. Controalele efectuate în cooperative apreciază că de fiecare hectar au rămas nerecoltaţi cel puţin 500 kg de cartofi, în cooperative cum sunt cele din Catalina, Cernatul, Ozun a fost lăsat pe planul al zecelea transportul. Pe tarlale se pot vedea grămezi imense de cartofi recoltaţi de multă vreme, aflaţi intr-un stadiu avansat de degradare. Este drept că grămezile acestea nu se află chiar la marginea şoselelor, dar oare nu era de datoria reprezentanţilor organelor agricole să meargă în cîmp şi să controleze tarla cu tarla modul cum se execută lucrările ? Era, fireşte, însă finii specialişti de la judeţ nu se prea încumetă să treacă şanţul şoselelor, nu exercită un control riguros. Ei iau drept bune informaţiile pe care le primesc la sedii. Din judeţul Caraş Severin primim informaţii despre mersul livrării unui alt produs al merelor. Deşi rodul livezilor a fost îmbelşugat, obligaţiile contractuale au fost realizate pînă deunăzi doar în proporţie de 35 la sută. Mult întîrziate sînt cooperativele din bazinele pomicole din Caransebeş şi Bozovici, care nu au predat decît circa 20—25 la sută din cantităţile contractate. Fapt de necrezut, la Domaşnea — unitatea cu cel mai puternic sector pomicol din partea locului — nu fuseseră strînse pînă de curînd decît cîteva coşuri de mere. — Nu s-au copt, motivează conducerea unităţii Vizitînd însă livezile cooperativei ne-am găsit în faţa unui tablou dezolant. Sub fiecare pom se afla un strat gros de mere putrezite. Asemenea mostre ale delăsării, ale risipei, am întîlnit şi în alte cooperative din judeţul Caraş Severin, în timp ce merele putrezesc în livezi, in rafturile magazinelor I. L. F. din Reşiţa, Caransebeş, Bocşa, Moldova-Nouă, Oţelul - Roşu, Anina etc. se găsesc fructe in sortimente şi cantităţi reduse, de calitate inferioară. Gospodinele ocolesc aceste magazine, îndreptîndu-se spre tarabele particularilor. Şi fiindcă a venit vorba de particulari — unora le-am zice speculanţi — amintim că destui au început să mişune prin livezile producătorilor din Caraş Severin, inclusiv ale cooperativelor agricole, cumpărînd fructe la preţuri reduse pentru a le revinde apoi cu preţuri duble sau triple. ★ Faptele relatate scot în evidenţă necesitatea stringentă a impulsionării livrării produselor agricole. ■ Deşi nu ne-am propus să prezentăm soluţii practice de rezolvare a deficienţelor, întrucît considerăm că mijloacele de rezolvare a lipsurilor sunt bine cunoscute de organele agricole judeţene, ţinem totuşi să precizăm că principala rezervă de impulsionare a lucrărilor constă în mobilizarea la lucru, la strîngerea, transportul şi depozitarea producţiei a tuturor forţelor de muncă existente în unităţi, în îmbunătăţirea indicilor de utilizare a mijloacelor mecanice. în multe locuri nu sunt folosite judicios combinele C.T.-2R, iar maşinile de recoltat cartofi zac prin curţile întreprinderilor şi secţiilor de mecanizare. Cu randament redus sunt utilizate şi tractoarele cu remorci pentru transportul produselor la centrele de preluare. Organele agricole judeţene trebuie să acţioneze cu mai multă eficienţă pentru folosirea mijloacelor mecanice, sancţionînd aspru pe cei care şi în aceste zile, poate ultimele în care se mai poate lucra cu randament normal, dovedesc pasivitate ori dezinteres. Ing. A. CUMPÂNAŞU cu sprijinul corespondenţilor judeţeni PREVEDERILE CONTRACTUALE,UTERA DE LEGE PENTRU AMBII PARTENERI Graba (nu) strică treaba, iar încetineala nici măcar nu are ce strica .N/WWWWWWWWW4A/WWVWWWW4AAr4 (Urmare din рад. I) tare devezi noi, circa 40 la sută vor fi ocupate cu măr şi păr, 20 la sută — cu prun, 30 la sută — cu piersic şi cais, 10 la sută — cu cireş şi vişin. Soiurile predominante sunt cele care se cer în mai mare măsură în consum ca, de exemplu, merele de toamnă intens colorate, care se păstrează bine pe timpul iernii, de tip Jonathan, Starking şi Golden Delicious ; perele Williams, Beurre Rose, Conference şi Doyenne du Comice ; prunele mari, negre, care se pretează pentru deshidratat, cum sunt Tuleu gras, Quetsche d’Italie, de Bistriţa ; piersicile mari, cu pulpa galbenă, neaderentă la sîmbure, de tipul Redhaven şi Elberta , cireşele „Pietroase" etc. S-au înmulţit totodată — creîndu-se condiţii pentru plantarea unor suprafeţe însemnate — şi soiurile din selecţiile româneşti recent omologate : merele Aromate de vară, Frumos de Voineşti şi Roşu de Cluj, perele timpurii de Dîmboviţa şi Napoca, prunele Tuleu timpuriu, Tuleu dulce şi Superb, piersicile Frumos de Băneasa, Mioriţa şi Delicios, cireşele Uriaşe de Bistriţa şi Negre de Bistriţa etc. Vremea plantărilor a început. Pentru ca investiţiile ce se fac cu înfiinţarea noilor livezi să-şi atingă pe deplin scopul, este necesar să fie luate, în baza experienţei acumulate, toate măsurile pentru reuşita acestei acţiuni. în mod deosebit trebuie urmărite pregătirea corespunzătoare a terenului, respectarea epocii optime de plantat, folosirea materialului săditor de calitate, transportul din pepiniere şi păstrarea acestuia în cele mai bune condiţii pină la plantare. Se ştie că cele mai frecvente neajunsuri ale plantaţiilor tinere şi mai ales apariţia unui număr mare de goluri în primii ani, provin de acolo că nu se pune accentul pe amenajarea şi pregătirea din timp a terenului în vederea executării în toamnă a plantaţiilor. Pregătirea din vreme a terenului, respectiv afinarea adinei a acestuia prin desfundare, concomitent cu amenajarea în terase în cazul terenurilor in pantă, lichidarea denivelărilor, executarea drumurilor, asigurarea apei constituie condiţii primordiale în reuşita plantaţiilor. O altă condiţie menită să asigure calitatea plantaţiilor, respectiv procentul ridicat de prindere şi uniformitate, pornirii în vegetaţie a pomilor, o constituie respectarea epocii de plantare. în general, un mare tribut se dă datorită faptului că nu se pune accentul în măsură suficientă pe plantările de pomi din toamnă. Acţiunile întreprinse cu ani în urmă în judeţele Argeş, Prahova, Vîlcea, Bistriţa-Năsăud, prin executarea de plantări în toamnă, au fost răsplătite cu o prindere bună a pomilor, cu reuşita plantaţiilor. Dimpotrivă, în alte judeţe, printre care Maramureş, Iaşi, Vaslui, Gorj, Hunedoara, Timiş, unde accentul s-a pus pe plantările de primăvară, în terenuri pregătite, adesea, concomitent cu plantatul, livezile au avut încă din primul an multe goluri, fapt care a condus nu numai la cheltuirea unor noi sume de bani, ci şi la întîrzierea intrării pe rod a pomilor, deci la o eficienţă mai redusă a investiţiilor. Trebuie adăugat şi faptul că, în prezent, condiţiile de ordin economic şi tehnic impun realizarea unor plantaţii de tip intensiv, în care mecanizarea să-şi găsească cîmp larg de acţiune, aceasta constituind o condiţie esenţială pentru întreţinerea corespunzătoare a livezilor, realizarea unor producţii mari de fructe pe unitatea de suprafaţă şi reducerea costului acestor produse. Materialul săditor constituie, de asemnea, un factor hotărîtor în calitatea plantaţiilor. Cele mai grave consecinţe se suportă atunci cînd în plantaţii îşi găseşte loc material săditor nevaloros, fie sub raportul soiurilor, fie, mai ales, al stării de sănătate şi de viabilitate a acestora. Iată de ce, procurarea materialului săditor, transportul de la pepiniere, păstrarea pînă la plantare, trebuie să se realizeze cu participarea nemijlocită a specialiştilor din unităţi. Menţionăm că, pentru realizarea noilor plantaţii, s-a asigurat material săditor de calitate, din soiuri valoroase, care sunt furnizate în exclusivitate de către staţiunile experimentale şi întreprinderile agricole de stat. Cu alte cuvinte, dispunem de toate condiţiile necesare pentru ca activitatea legată de plantările de pomi să însemne in acest an un pas înainte în realizarea unor livezi de calitate, pe măsura sarcinilor şi îndatoririlor pe care le avem. Este necesar ca organele agricole să asigure în această perioadă o largă şi directă participare a specialiştilor din unităţi la acţiunile ce se întreprind, astfel ca, atît lucrările din livezile existente, cit şi cele de înfiinţare a noilor plantaţii să se efectueze în termen şi de calitate. TOAMNA, CEL MAI BUN SEZON PENTRU PLANTĂRI I I PAGINA 3 Scrisoare deschisă pe adrea conducerii I. M. A. Zalău S-au scurs peste două luni de atunci. La 19 august a.c., inginera Ecaterina Sihoş — preşedintă a cooperativei agricole din Şamşud, judeţul Sălaj — a expediat pe adresa I.M.A. Zalău o scrisoare. In baza relaţiilor tehnice şi economice pe care le au inginerii şefi din unităţile cooperatiste cu întreprinderile de mecanizare, inginera Şiboş a socotit necesar să informeze conducerea I.M.A. despre unele deficienţe apărute în munca mecanizatorilor şi, mai ales, în activitatea şefului de secţie, Pamfil Cherchez. „în primul rînd — afirma inginera în scrisoarea cu nr. 262 din 1970 — vă aducem la cunoştinţă că nu sîntem mulţumiţi de activitatea tovarăşului Cherchez Pamfil pentru următoarele motive : de la numirea lui în funcţia de şef al secţiei disciplina a slăbit mult, dînsul neavînd autoritate în faţa mecanizatorilor... Şeful secţiei nu cunoaşte starea tehnică a utilajelor agricole, a tractoarelor şi nu raportează la timp defecţiunile existente. în sfîrşit, Cherchez lipseşte uneori nemotivat de la servici, iar dimineaţa se prezintă la lucru tîrziu“. Fireşte, aflînd această situaţie, conducătorii întreprinderii de mecanizare — respectiv directorul Aurel Pop şi inginerul şef Ioan Mintaş — ar fi trebuit să treacă îndată la acţiune, să se deplaseze la secţie, să discute cu oamenii şi să ia cuvenitele măsuri de îndreptare, mergînd pînă la sancţiuni disciplinare, aşa cum pe bună dreptate, a propus în scrisoarea ei inginera de la Şamşud. Din păcate, timp de peste două luni de la expedierea scrisorii (deci pînă in ziua cînd am fost noi la Şamşud) nu s-a pro- cedat în felul acesta. între timp, indisciplina din secţie şi proasta organizare a muncii s-au accentuat. Şeful de secţie nu vine nici acum cu regularitate, seara, la şedinţele de plan , unii mecanizatori, altminteri pricepuţi, con De ce patronaţi indisciplina ? tinuă să manifeste diferite acte de indisciplină şi — ceea ce este mai rău — rezultatele lor in producţie lasă destul de mult de dorit. „Cu excepţia arăturilor de vară — spunea inginera Şipoş — toate celelalte lucrări efectuate de mecanizatori au mers şi continuă să meargă prost". Şi cum să nu se întîmple aşa cînd cei din conducerea I.M.A. intră atît de greu pe recepţie, cînd sesizările primite din partea cooperativelor agricole sînt neglijate, cînd controlul muncii mecanizatorilor lasă atît de mult de dorit ? Conducerea cooperativei agricole din Şamşud a propus — în cuprinsul aceleiaşi scrisori — şi retrogradarea pe timp de o lună a mecanizatorului Vicsi Vilhelm care, în luna iulie, a lucrat efectiv pe cîmp doar două zile, este indisciplinat, întîrzie dimineaţa la lucru şi nu îngrijeşte cum trebuie maşina pe care o are în primire. Această propunere, ca şi sesizările făcute în legătură cu şeful de secţie, a rămas fără nici un fel de ecou. „Aş vrea să precizez — spunea inginera Ecaterina Şiboş — că tovarăşii din conducerea I.M.A. Zalău s-au dovedit la fel de puţin receptivi şi în ceea ce priveşte sesizările care îi vizează pe dînşii, direct". Pentru a ilustra spusele inginerei, vom prezenta cîteva exemple desprinse tot din scrisorea trimisă la 19 august . „...ne-aţi expediat două tractoare noi, care au sosit, însă, fără pluguri. Am contractat cu dumneavoastră balotatul a 150 tone de paie cu termen de executare în luna iulie şi în prima decadă din luna august, dar din această cantitate, la ora actuală sunt balotate abia 52 de tone. Deşi am contractat prăfuirea trifoiului pe 200 de hectare, cu MSPP-ul, au rămas neprăfuite peste 120 de hectare. Suprafaţa respectivă de trifoi este contractată cu AGROSEM Cluj pentru obţinerea de seminţe ; dacă nu reuşim să facem prăfuirea la timp, producţia se calamitează. Penalizările şi nelivrarea seminţei de trifoi în cantitatea contractată se vor datora neexecutării la vreme a lucrării de prăfuit, deci dumneavoastră celor care nu aţi asigurat la timp repararea maşinii MSPP“. Am reprodus sesizările conducerii cooperativei agricole din Şamşud socotind că, cel puţin după ce vor deveni de domeniu public, factorii răspunzători de la I.M.A. Zalău vor lua în consideraţie — deşi cam tîrziu — necazurile cooperatorilor, vor acţiona cu răspunderea pe care o implică funcţia deţinută, dar mai ales datoria de a milita energic, pe toate căile, pentru respectarea obligaţiilor contractuale, deci pentru sporirea producţiei agricole. Iar pentru ca asemenea neajunsuri să nu se mai repete pe viitor, considerăm de datoria direcţiei agricole judeţene să ia în discuţie atiudinea conducerii întreprinderii in cazul prezentat şi să stabilească asemenea măsuri educative incit nimeni să nu-şi mai permită să trateze cu superficialitate prevederile contractuale, doleanţele îndreptăţite ale cooperatorilor, îndatorirea de a elimina operativ orice neajuns manifestat în activitatea meacnizatorilor. AUREL IVAN