Satul Socialist, octombrie 1970 (Anul 2, nr. 436-462)

1970-10-27 / nr. 458

Mr. 458 — Marţi 27 octombrie HEURE (l­ HEURE ZI RUM DE IUCRU FOLOSITE CU EFICIENŢĂ MAXIMĂ ! (Urmare din pag. 1) secţiilor I.M.A. în unele coopera­tive nu se foloseşte întreaga zi lu­mină, ci se iese la lucru tîrziu şi se pleacă destul de devreme. In asemenea condiţii este normal să nu se realizeze întregul volum de muncă planificat pentru ziua res­pectivă. „PENE" NEDORITE IN ACTIVITATEA MECANIZATORILOR Nu contestăm faptul că din cau­za umidităţii scăzute din sol uti­lajele întreprinderilor de mecani­zare au fost suprasolicitate, ceea ce a produs o serie de defec­ţiuni. Firesc era însă ca de fiecare dată să se intervină operativ pen­tru remedierea acestora. Cum s-au petrecut lucrurile în realitate ? în destule cazuri, pentru reparaţii mărunte s-au pierdut ore şi chiar zile preţioase. Din această cauză, în majoritatea cooperativelor s-a lucrat cu un număr mic de trac­toare. Astfel, la Dranovăţu din 21 tractoare s-a putut conta, practic, numai pe 16—17, la Pleşoiu, de ■regulă stau zilnic cîte 2—3 trac­toare etc. „Dacă secţia de meca­nizare şi-ar fi făcut datoria aşa cum trebuie — ni s-a spus la coo­perativa agricolă din Grădinari — semănatul ar fi fost încheiat în pe­rioada optimă". Afirmaţia este în­dreptăţită dacă avem în vedere că din cele 14 tractoare existente în secţia nr. 1 Grădinari (care aparţi­ne de I.M.A. Drăgăşani) nu au lu­crat mai mult de 9—10, zilnic. Din cele relatate de preşedintele coo­perativei, mecanizatorii, profitînd de comoditatea şefului de secţie, Popescu Marin, încep tîrziu lucrul, iar reparaţiile se execută foarte greu. Un exemplu concludent l-am întîlnit chiar noi : un tractor nu era folosit deoarece se împotmoli­se într-o mlaştină şi de două zile nimeni nu şi-a făcut timp să-l scoată de acolo ! Deficienţele­­ se datorează faptului că colectivul de conducere al întreprinderii de me­canizare nu controlează modul cum îşi fac datoria tractoriştii. De la Drăgăşani şi pînă la Grădinari, de exemplu, nu sînt decît 9 km. Cu toate acestea, de la începutul cam­paniei şi pînă acum nimeni din conducerea I.M.A. nu s-a deplasat măcar o singură dată în coopera­tivă, şi ar fi fost cazul s-o facă deoarece a fost sesizată de neregu­lile existente aici. Uneori, defecţiunile mecanice sunt dublate de altele, organizato­rice, mai exact apus de folosirea ireraţională a utilajelor. Coopera­tiva agricolă din Mogoşeşti, de pildă, mai are de însămînţat a­­proape 300 de hectare. „Cu forţa mecanica existentă — ni s-a spus — vor trebui cel puţin 10 zile bune de muncă pentru ca lucrarea să se termine". Motivul ? 6 tractoare nu pot fi folosite. Şi iată de ce : două au fost repartizate de către I.M.A. să lucreze in sectoare neagricole, trei se află în curs de reparaţie, iar unul este utilizat de cooperati­vă la diverse transporturi. Consi­derăm că orice comentarii sunt de prisos. Cum în judeţul Olt există res­tanţe nu numai la semănat, ci şi­ la recoltat (porumbul trebuie strîns de pe încă 9 000 hectare, iar sfecla de zahăr de pe alte 1 844 hectare) este de datoria organelor agricole să intervină de urgenţă cu măsuri organizatorice eficiente, care să a­­sigure încheierea grabnică a semă­natului şi culesului, a tuturor ce­lorlalte lucrări de sezon. Stafia de pompare de la Basarabi, din sistemul de irigaţii Valea Ca­­rasu. Nu e mult pînă cînd puternicele pompe instalate aci vor ridica apa pe dealurile scăldate în soare ale Dobrogei, fucîndu-le să ro­dească din plin O VIAŢA ÎN SLUJBA BELŞUGULUI (Urmare din pag. I) apropiindu-i să le cîştigi simpa­tia şi încrederea în competenţa ta profesională. M-am înhămat la muncă, iar satisfacţiile de care mă întrebaţi n-au întîrziat să apară, cea mai mare şi mai deplină fiind însăşi posibilitatea de a munci alături de aceşti oa­meni harnici, chibzuiţi şi destoi­nici, bucurîndu-mă de aprecierea şi respectul lor, considerîndu-mă părtaş la toate victoriile lor. Am reuşit împreună să înfrîngem cerbicia pămîntului. Experimen­­tînd şi­­cultivînd cele mai pro­ductive soiuri, lucrînd la timp şi după toate regulile agrotehnicii, aplicînd pe scară largă îngrăşă­­mintele, în numai­­cîţiva ani re­coltele au crescut la 2 0O0 kg grîu la hectar şi aproape 4 000 kg la porumb. De pe fiecare din cele 1 365 , ha de vie recol­tăm anual între 10—13 000 kg struguri. Am făcut plantaţii in­tensive, am pietruit drumuri in­terioare şi am asfaltat şoseaua comunală, ne-am creat un sistem de alimentare cu apă pentru sec­torul zootehnic, pe lîngă nu­meroase vite de muncă avem un parc cu 22 de autocamioane, participăm cu cîteva milioane la complexele intercooperatiste ce se construiesc în judeţ. Iată doar o mică parte din tot atîtea pri­lejuri de satisfacţii majore. Ală­turi de ele aş adăuga bucuria pe care o încerc cînd Iordan Pri­­copie sau Vasile Pepene — doi din alte sute de cooperatori — mă invită să-i vizitez în locuinţe noi, cînd văd că pe aproape ju­mătate din casele comunei s-au înălţat antene de televizor, cînd pătrund în modernele edificii so­ciale recent construite, cînd ştiu că în timpul campaniilor pentru copiii satului sînt deschise şase grădiniţe sezoniere. Ce satisfacţie mai mare ar putea exista decît să ştii că la această ridicare mate­rială şi spirituală a satului ai contribuit şi tu ca specialist şi intelectual ? Cînd vorbeşte despre profesia sa, in ochii blajini ai inginerului Negruţac se aprind văpăi. Nu mă mai mir cînd aflu că această nemărginită pasiune pentru agri­cultură a transmis-o şi fiicei sale, astăzi medic veterinar. Nu mă mai miră explozia de vitalitate şi putere de muncă a acestui bă­­trîn de 66 de ani care respinge cu încăpăţînare fie şi numai ideea unei retrageri. Am în faţă un adevărat „om al ogoarelor “ a cărui viaţă a însemnat o neîn­treruptă ţrintă cu pămîntul pen­tru a-l face mai bogat, mai dar­nic. Iar fantastica lui sete de via­ţă şi uimitoarea sa robusteţe su­fletească nu înseamnă altceva decit muncă, pasiune, dăruire. Intr-un alt colţ al Vrancei, la cooperativa agricolă din Păuneşti a fost încadrat la propria-i cere­re Ion Miroiu,­ proaspăt absol­vent al Institutului agronomic „N. Bălcescu" din Bucureşti. — Deşi nu-s originar din aces­te locuri, am cerut totuşi să fiu repartizat aici. Timp de trei ani am făcut practica la cooperativa din Păuneşti. Am fost primit şi în­conjurat cu grijă şi încredere. M-am ataşat de oameni, de locuri. Vreau să mă stabilesc de­finitiv aici, unde peste doi ani va veni şi soţia mea, tot ca­­ ingi­ner , agronom. O cere profesia noastră care nu poate fi ruptă de sat, de viaţa oamenilor în mijlocul cărora munceşti, cărora trebuie să le fii oricînd util. Şi în ochii proaspătului agro­nom se aprind aceleaşi văpăi pe care le-am mai văzut. O nouă viaţă e pusă în slujba belşugu­lui. Ştafeta inginerului Negruţac se află în mîini bune. SATUL SOCIALIST S­ituată în apropierea Bra­şovului, a cărui pon­dere industrială este recunoscută, cooperati­va agricolă din Săcele s-a văzut pusă în anii de, după înfiinţare în imposibilitatea de a dezvolta creşterea animale­lor, li lipseau braţele de muncă pe care le absorbea industria. Dar aceasta a fost cu ani în urmă. Astăzi, puţine unităţi cooperatiste din ţară au un sector zootehnic atît de puternic ca cel al coopera­tivei din Săcele şi încă şi mai puţine obţin în creşterea ani­malelor venituri nete de mări­mea celor pe care le realizează cooperatorii săceleni. Căror factori li se datorează acest rezultat . Şi valorii zoo­tehnice pe care o au anima­lele, şi adăposturilor bune, şi furajelor îndestulătoare. Toţi aceşti factori ar fi însă fără valoare dacă unitatea nu ar dispune de îngrijitori buni. Cine sunt aceştia ? Acum a­­proape toţi sunt membri ai cooperativei. In urmă cu nu­mai cinci-şase ani erau sala­riaţii cooperativei, recrutaţi de conducerea unităţii din satele de munte necooperativizate. De ce şi-au schimbat oa­menii aceştia satele de başti­nă şi s-au mutat la Săcele, devenind cooperatori ? Pentru că, pe baza rezultatelor pe care le obţin, sunt bine retri­buiţi. Acesta este un fapt. Un alt fapt, care explică şi de ce lucrează în sectorul zo­otehnic, mult mai pretenţios decît celelalte sectoare, îl con­stituie condiţiile de muncă şi de viaţă ce le-au fost create crescătorilor de animale. Nu o să insistăm asupra faptului că celor necăsătoriţi li s-a asigurat cămin, cantină, că familiştii au fost sprijiniţi să-şi construiască locuinţe conforta­bile. Nu stăruim asupra aces­tor lucruri, fiindcă, deocam­dată, nu fiecare cooperativă este în stare să le asigure. Cre­dem însă că fiecare coopera­ „LUXUL" Nu TOTDEAUNA COSTISITOR­ ­ivă poate amenaja pentru cei care lucrează în zootehnie o cameră de odihnă bine dotată, un mic club. La Săcele clu­bul dispune de aparat de radio, ,jocuri de şah, de remi, de o bibliotecă ale cărei cărţi sunt mereu reîmprospătate. Condiţii asemănătoare se întîlnesc la Codlea, Ghimbav, Cristian. Ca urmare, în aceste unităţi a fost lichidată fluctua­ţia îngrijitorilor de animale. Este oare o întîmplare că coo­perativa din Săcele a livrat cu 215 hl mai mult lapte de­cît prevede graficul la zi, că cea din Cristian şi-a realizat, planul anual cu două luni mai devreme ? Nicidecum. Condi­ţiile bune de muncă şi viaţă duc la permanentizare, aceasta la rîndu-i sporeşte priceperea şi simţul de răspundere, care... Nu este insă necesar să con­tinuăm şirul determinărilor care începe prin crearea unor condiţii bune de muncă şi viaţă cooperatorilor. Consiliile de conducere înseşi îl cunosc. Cu toate acestea la Ormeniş, Grinari, Dumbrăviţa, Racoş nici măcar nu s-a pus pro­blema asigurării unor condiţii de muncă corespunzătoare pentru îngrijitorii de animale. Ei nu au unde să se odihnească in momentele de repaos, un­de să servească prînzul pe care şi-l aduc de acasă, nu pot asculta muzică, iar drumul pe care îl fac, de regulă, pe întu­neric, spre sectoarele zooteh­nice şi de aici spre locuinţele din sat, este o mică aventură. Căile de acces sînt într-atît de rău întreţinute, incit cu greu te încumeţi să le străbaţi. In loc să ia măsuri de în­lăturare a acestor neajunsuri, conducerile cooperativelor se plîng că nu găsesc coopera­tori dispuşi să lucreze în zoo­tehnie, îndeosebi pe timpul iernii. Sperăm că au înţeles de ce cheltuielile de produc­ţie, mai mari decît la Săcele, dacă le raportăm la un ani­mal, se soldează cu venituri mici. GH. VINŢI coresp. „Satului socialist" Vremea este capricioa­să şi mîine poate va ful­gul din nou. Să nu lăsăm timpul bun de lucru să treacă pe lingă noi ! Să-l folosim din plin pentru strîngerea şi punerea la adăpost a recoltei ce se mai află în cimp ! Să grăbim predarea la ba­zele de recepţie a produ­selor contractate ! Faptele pe care ni le comunică corespondenţii noştri din diferite colţuri de ţară ne determină să insistăm asupra valorii cu totul deosebite pe care o are astăzi timpul, chiar şi pentru unităţile care se prezintă cu reali­zări meritorii la livrarea produselor agricole. Pre­ţul timpului — mai mare decît al aurului — a fost just evaluat de conduce­rea bazelor de recep­ţie Moţăţei şi Pleniţa, ju­deţul Dolj, care şi-au or­­ganizat munca în trei schimburi, mărind capa­citatea spaţiilor de depo­zitare şi numărul puncte­lor de preluare. Nu au rămas mai prejos , nici cele şase cooperative a­­gricole care predau pro­dusele la baza din Mo­ţăţei. Ele au livrat deja 2 540 de tone de porumb, pe primele locuri situîn­­du-se cele din Maglavit şi Hunia. Deşi vecine cu coope­rativele din raza bazei Moţăţei, cele zece unităţi arondate bazei de recep­ţie Pleniţa întîrzie ne­justificat predarea produ­selor contractate. Pina de curînd ele livraseră doar 1 254 de tone de porumb din cele 5 295 contractate. Se cuvine insă să precizăm că o atît de mare rămînere în urmă se datorează în­deosebi cooperativelor din Odorelu și Verbicioara care nu predaseră pînă acum patru zile nici măcar un bob de porumb. Canti­tăţi extrem de mici — nu depăşeau cinci tone — li­vraseră şi cooperativele din Călugărei şi Guban­cen. Ritmul recoltării şi al preluării porumbului de­curge nesatisfăcător şi în Ialomiţa, judeţ că pondere însemnată la această cul­tură. Pînă la 15 octombrie bunăoară, în bazele de re­cepţie din judeţ intrase­­doar 20 la sută din canti­tatea de porumb pre­văzută. Baza de re­cepţie din Feteşti, încon­jurată de cooperative mari cultivatoare de po­rumb, preluase pînă la aceeaşi dată doar 14 la sută din producţia con­tractată. Este de-a dreptul surprinzătoare şi de neex­plicat tărăgănarea de care dă dovadă cooperativa din Vlădeni care nu a livrat nici un singur bob, deşi a contractat 2 787 de tone de porumb. Alte unităţi din preajmă — Progresul, Maltezi, Fă­căieni — au transportat in bază canti­tăţi cu totul neînsemnate. Alături de porumb şi e­­ventual de sfecla de zahăr, cartoful este unul din pro­dusele vegetale a cărui preluare ridică încă mari probleme. în judeţul Har­ghita, de unde primim veşti îmbucurătoare, re­coltarea şi predarea au fost mult intensificate in ultimele zile, semn că pro­blemele la care ne refe­ream sunt mai bine rezol­vate. Afirmaţia este mai cu seamă valabilă pentru cooperativele din Topliţa, Joseni, Leliceni şi Cîrţa. Ritmul recoltărilor şi al transportului la centrele de preluare continuă însă să crească, cuprinzînd a­­proape toate unităţile cul­tivatoare de cartofi. Meri­tul revine în bună măsură şi întreprinderilor de me­canizare a agriculturii care dirijează cu simţ de răspundere, operativ, combinele de recoltat de mare randament. Exemplul cooperativelor din Harghita ar trebui ur­mat şi de vecinele lor din judeţul Covasna, unde atît recoltarea cit şi livra­rea cartofilor decurg in­tr-un ritm cu totul nesa­tisfăcător. în numeroase unităţi cooperatorii ies tîrziu la lucru şi se în­torc devreme acasă. Fap­tul e totuşi lăudabil dacă îl punem alături de activitatea multor specialişti, care sunt rar văzuţi pe cîmp, unde nu zăbovesc decît o oră, două. Inactivitatea specialiş­tilor se soldează nu numai cu ritmuri reduse la scosul cartofilor, îngrijorează şi calitatea necorespunză­toare a lucrării. Controa­lele efectuate în coopera­tive apreciază că de fie­care hectar au rămas ne­recoltaţi cel puţin 500 kg de cartofi, în cooperative cum sunt cele din Cata­lina, Cernatul, Ozun a fost lăsat pe planul al zecelea transportul. Pe tarlale se pot vedea grămezi imense de cartofi recoltaţi de multă vreme, aflaţi in­tr-un stadiu avansat de degradare. Este drept că grămezile acestea nu se află chiar la marginea şo­selelor, dar oare nu era de datoria reprezentanţilor organelor agricole să meargă în cîmp şi să con­troleze tarla cu tarla mo­dul cum se execută lucră­rile ? Era, fireşte, însă fi­nii specialişti de la judeţ nu se prea încumetă să treacă şanţul şoselelor, nu exercită un control rigu­ros. Ei iau drept bune in­formaţiile pe care le pri­mesc la sedii. Din judeţul Caraş Seve­­rin primim informaţii des­pre mersul livrării unu­i alt produs­­ al merelor. Deşi rodul livezilor a fost îmbelşugat, obligaţiile contractuale au fost reali­zate pînă deunăzi doar în proporţie de 35 la sută. Mult întîrziate sînt coope­rativele din bazinele po­micole din Caransebeş şi Bozovici, care nu au pre­dat decît circa 20—25 la sută din cantităţile con­tractate. Fapt de necrezut, la Domaşnea — unitatea cu cel mai puternic sector pomicol din partea locului — nu fuseseră strînse pînă de curînd decît cî­teva coşuri de mere. — Nu s-au copt, moti­vează conducerea unităţii Vizitînd însă livezile coo­perativei ne-am găsit în faţa unui tablou dezolant. Sub fiecare pom se afla un strat gros de mere pu­trezite. Asemenea mostre ale delăsării, ale risipei, am întîlnit şi în alte coo­perative din judeţul Ca­raş Severin, în timp ce merele pu­trezesc în livezi, in raftu­rile magazinelor I. L. F. din Reşiţa, Caransebeş, Bocşa, Moldova-Nouă, Oţelul - Roşu, Anina etc. se găsesc fructe in sortimente şi cantităţi reduse, de calitate inferi­oară. Gospodinele ocolesc aceste magazine, îndrep­­tîndu-se spre tarabele particularilor. Şi fiindcă a venit vorba de particulari — unora le-am zice spe­culanţi — amintim că des­tui au început să mişune prin livezile producători­lor din Caraş Severin, in­clusiv ale cooperativelor agricole, cumpărînd fructe la preţuri reduse pentru a le revinde apoi cu preţuri duble sau triple. ★ Faptele relatate scot în evidenţă necesitatea strin­gentă a impulsionării li­vrării produselor agricole. ■ Deşi nu ne-am propus să prezentăm soluţii practice de rezolvare a deficienţe­lor, întrucît considerăm că mijloacele de rezolvare a lipsurilor sunt bine cu­noscute de organele agri­cole judeţene, ţinem totuşi să precizăm că principala rezervă de impulsionare a lucrărilor constă în mobi­lizarea la lucru, la strîn­gerea, transportul şi de­pozitarea producţiei a tu­turor forţelor de muncă existente în unităţi, în îm­bunătăţirea indicilor de u­­tilizare a mijloacelor me­canice. în multe locuri nu sunt folosite judicios com­binele C.T.-2R, iar maşi­nile de recoltat cartofi zac prin curţile întreprinderi­lor şi secţiilor de mecani­zare. Cu randament redus sunt utilizate şi tractoarele cu remorci pentru trans­portul produselor la cen­trele de preluare. Orga­nele agricole judeţene tre­buie să acţioneze cu mai multă eficienţă pentru fo­losirea mijloacelor meca­nice, sancţionînd aspru pe cei care şi în aceste zile, poate ultimele în care se mai poate lucra cu randa­ment normal, dovedesc pasivitate ori dezinteres. Ing. A. CUMPÂNAŞU cu sprijinul corespondenţilor judeţeni PREVEDERILE CONTRACTUALE,­UTERA DE LEGE PENTRU AMBII PARTENERI Graba (nu) strică treaba, iar încetineala nici măcar nu are ce strica .N/WWWWWWWWW4A/WWVWWWW4AAr4 (Urmare din рад. I) tare de­­vezi noi, circa 40 la sută vor fi ocupate cu măr şi păr, 20 la sută — cu prun, 30 la sută — cu piersic şi cais, 10 la sută — cu cireş şi vişin. Soiurile predominan­te sunt cele care se cer în mai mare măsură în consum ca, de exemplu, merele de toamnă intens colorate, care se păstrează bine pe timpul iernii, de tip Jonathan, Starking şi Golden Delicious ; perele Williams, Beurre Rose, Conference şi Do­yenne du Comice ; prunele mari, negre, care se pretează pentru des­hidratat, cum sunt Tuleu gras, Quetsche d’Italie, de Bistriţa ; pier­sicile mari, cu pulpa galbenă, nea­derentă la sîmbure, de tipul Red­­haven şi Elberta , cireşele „Pie­troase" etc. S-au înmulţit totodată — creîndu-se condiţii pentru plan­tarea unor suprafeţe însemnate — şi soiurile din selecţiile româneşti recent omologate : merele Aroma­te de vară, Frumos de Voineşti şi Roşu de­ Cluj, perele timpurii de Dîmboviţa şi Napoca, prunele Tu­leu timpuriu, Tuleu dulce şi Su­perb, piersicile Frumos de Bănea­­sa, Mioriţa şi Delicios, cireşele U­­riaşe de Bistriţa şi Negre de Bis­triţa etc. Vremea plantărilor a început. Pentru ca investiţiile ce se fac cu înfiinţarea noilor livezi să-şi atin­gă pe deplin scopul, este necesar să fie luate, în baza experienţei a­cumulate, toate măsurile pentru reuşita acestei acţiuni. în mod deo­sebit trebuie urmărite pregătirea corespunzătoare a terenului, res­pectarea epocii optime de plantat, folosirea materialului săditor de calitate, transportul din pepinie­re şi păstrarea acestuia în cele mai bune condiţii pină la plantare. Se ştie că cele mai frecvente neajunsuri ale plantaţiilor tinere şi mai ales apariţia unui număr mare de goluri în primii ani, pro­vin de acolo că nu se pune accen­tul pe amenajarea şi pregătirea din timp a terenului în vederea execu­tării în toamnă a plantaţiilor. Pre­gătirea din vreme a terenului, res­pectiv afinarea adinei a acestuia prin desfundare, concomitent cu amenajarea în terase în cazul tere­nurilor in pantă, lichidarea deni­velărilor, executarea drumurilor, asigurarea apei constituie condiţii primordiale în reuşita plantaţiilor. O altă condiţie menită să asi­gure calitatea plantaţiilor, respec­tiv procentul ridicat de prindere şi uniformitate, pornirii în vegetaţie a pomilor, o constituie respectarea epocii de plantare. în general, un mare tribut se dă datorită faptului că nu se pune accentul în măsură suficientă pe plantările de pomi din toamnă. Acţiunile întreprinse cu ani în urmă în judeţele Argeş, Prahova, Vîlcea, Bistriţa-Năsăud, prin exe­cutarea de plantări în toamnă, au fost răsplătite cu o prindere bună a pomilor, cu reuşita plantaţiilor. Dimpotrivă, în alte judeţe, printre care Maramureş, Iaşi, Vaslui, Gorj, Hunedoara, Timiş, unde accentul s-a pus pe plantările de primăva­ră, în terenuri pregătite, adesea, concomitent cu plantatul, livezile au avut încă din primul an multe goluri, fapt care a condus nu nu­mai la cheltuirea unor noi sume de bani, ci şi la întîrzierea intrării pe rod a pomilor, deci la o eficienţă mai redusă a investiţiilor. Trebuie adăugat şi faptul că, în prezent, condiţiile de ordin econo­mic şi tehnic impun realizarea unor plantaţii de tip intensiv, în care mecanizarea să-şi găsească cîmp larg de acţiune, aceasta con­stituind o condiţie esenţială pen­tru întreţinerea corespunzătoare a livezilor, realizarea unor producţii mari de fructe pe unitatea de su­prafaţă şi reducerea costului aces­tor produse. Materialul săditor constituie, de asemnea, un factor hotărîtor în ca­litatea plantaţiilor. Cele mai grave consecinţe se suportă atunci cînd în plantaţii îşi găseşte loc material săditor nevaloros, fie sub raportul soiurilor, fie, mai ales, al stării de sănătate şi de viabilitate a acesto­ra. Iată de ce, procurarea mate­rialului săditor, transportul de la pepiniere, păstrarea pînă la plan­tare, trebuie să se realizeze cu participarea nemijlocită a specia­liştilor din unităţi. Menţionăm că, pentru realizarea noilor plantaţii, s-a asigurat material săditor de calitate, din soiuri valoroase, care sunt furnizate în exclusivitate de către staţiunile experimentale şi întreprinderile agricole de stat. Cu alte cuvinte, dispunem de toate condiţiile necesare pentru ca ac­tivitatea legată de plantările de pomi să însemne in acest an un pas înainte în realizarea unor livezi de calitate, pe măsura sarcinilor şi îndatoririlor pe care le avem. Este necesar ca organele agricole să asigure în această perioadă o largă şi directă participare a spe­cialiştilor din unităţi la acţiunile ce se întreprind, astfel ca, atît lu­crările din livezile existente, cit şi cele de înfiinţare a noilor planta­ţii să se efectueze în termen şi de calitate. TOAMNA, CEL MAI BUN SEZON PENTRU PLANTĂRI I I PAGINA 3 Scrisoare deschisă pe adrea conducerii I. M. A. Zalău­ S-au scurs peste două luni de atunci. La 19 august a.c., ingi­nera Ecaterina Sihoş — preşedin­tă a cooperativei agricole din Şamşud, judeţul Sălaj — a expe­diat pe adresa I.M.A. Zalău o scrisoare. In baza relaţiilor teh­nice şi economice pe care le au inginerii şefi din unităţile coope­ratiste cu întreprinderile de me­canizare, inginera Şiboş a socotit necesar să informeze conducerea I.M.A. despre unele deficienţe apărute în munca mecanizatori­lor şi, mai ales, în activitatea şefului de secţie, Pamfil Cher­chez. „în primul rînd — afirma ingi­nera în scrisoarea cu nr. 262 din 1970 — vă aducem la cunoştinţă că nu sîntem mulţumiţi de acti­vitatea tovarăşului Cherchez Pamfil pentru următoarele moti­ve : de la numirea lui în funcţia de şef al secţiei disciplina a slă­bit mult, dînsul neavînd autorita­te în faţa mecanizatorilor... Şeful secţiei nu cunoaşte starea tehni­că a utilajelor agricole, a tractoa­relor şi nu raportează la timp defecţiunile existente. în sfîrşit, Cherchez lipseşte uneori nemo­tivat de la servici, iar dimineaţa se prezintă la lucru tîrziu“. Fireşte, aflînd această situaţie, conducătorii întreprinderii de mecanizare — respectiv directo­rul Aurel Pop şi inginerul şef Ioan Mintaş — ar fi trebuit să treacă îndată la acţiune, să se deplaseze la secţie, să discute cu oamenii şi să ia cuvenitele mă­suri de îndreptare, mergînd pînă la sancţiuni disciplinare, aşa cum pe bună dreptate, a propus în scrisoarea ei inginera de la Şam­şud. Din păcate, timp de peste două luni de la expedierea scri­sorii (deci pînă in ziua cînd am fost noi la Şamşud) nu s-a pro-­­ cedat în felul acesta. între timp, indisciplina din secţie şi proasta organizare a muncii s-au accen­tuat. Şeful de secţie nu vine nici acum cu regularitate, seara, la şedinţele de plan , unii mecani­zatori, altminteri pricepuţi, con­ De ce patronaţi indisciplina ?­ tinuă să manifeste diferite acte de indisciplină şi — ceea ce este mai rău — rezultatele lor in pro­ducţie lasă destul de mult de do­rit. „Cu excepţia arăturilor de vară — spunea inginera Şipoş — toate celelalte lucrări efectuate de mecanizatori au mers şi con­tinuă să meargă prost". Şi cum să nu se întîmple aşa cînd cei din conducerea I.M.A. intră atît de greu pe recepţie, cînd sesiză­rile primite din partea cooperati­velor agricole sînt neglijate, cînd controlul muncii mecanizatori­lor lasă atît de mult de dorit ? Conducerea cooperativei agri­cole din Şamşud a propus — în cuprinsul aceleiaşi scrisori — şi retrogradarea pe timp de o lună a mecanizatorului Vicsi Vilhelm care, în luna iulie, a lucrat efec­tiv pe cîmp doar două zile, este indisciplinat, întîrzie dimineaţa la lucru şi nu îngrijeşte cum trebuie maşina pe care o are în primire. Această propunere, ca şi sesizările făcute în legătură cu şeful de secţie, a rămas fără nici un fel de ecou. „Aş vrea să precizez — spunea inginera Ecaterina Şiboş — că tovarăşii din conducerea I.M.A. Zalău s-au dovedit la fel de pu­ţin receptivi şi în ceea ce pri­veşte sesizările care îi vizează pe dînşii, direct". Pentru a ilustra spusele inginerei, vom prezenta cîteva exemple desprinse tot din scrisorea trimisă la 19 august . „...ne-aţi expediat două tractoare noi, care au sosit, însă, fără plu­guri. Am contractat cu dumnea­voastră balotatul a 150 tone de paie cu termen de executare în luna iulie şi în prima decadă din luna august, dar din această can­titate, la ora actuală sunt balota­te abia 52 de tone. Deşi am contractat prăfuirea trifoiului pe 200 de hectare, cu MSPP-ul, au rămas neprăfuite peste 120 de hectare. Suprafaţa respectivă de trifoi este contractată cu AGRO­­SEM Cluj pentru obţinerea de seminţe ; dacă nu reuşim să fa­cem prăfuirea la timp, producţia se calamitează. Penalizările şi ne­­livrarea seminţei de trifoi în can­titatea contractată se vor datora neexecutării la vreme a lucrării de prăfuit, deci dumneavoastră celor care nu aţi asigurat la timp repararea maşinii MSPP“. Am reprodus sesizările condu­cerii cooperativei agricole din Şamşud socotind că, cel puţin după ce vor deveni de domeniu public, factorii răspunzători de la I.M.A. Zalău vor lua în conside­raţie — deşi cam tîrziu — neca­zurile cooperatorilor, vor acţiona cu răspunderea pe care o impli­că funcţia deţinută, dar mai ales datoria de a milita energic, pe toate căile, pentru respectarea obligaţiilor contractuale, deci pentru sporirea producţiei agri­cole. Iar pentru ca asemenea neajunsuri să nu se mai repete pe viitor, considerăm de datoria direcţiei agricole judeţene să ia în discuţie atiudinea conducerii în­treprinderii in cazul prezentat şi să stabilească asemenea măsuri e­­ducative incit nimeni să nu-şi mai permită să trateze cu superficia­litate prevederile contractuale, doleanţele îndreptăţite ale coope­ratorilor, îndatorirea de a elimi­na operativ orice neajuns mani­festat în activitatea meacnizato­­rilor. AUREL IVAN

Next