Satul Socialist, ianuarie 1971 (Anul 3, nr. 515-539)

1971-01-14 / nr. 524

PAGINA 2 r Joi 14 ianuarie SOARELE răsare la ora 7 şi 49 de minute. Apune la ora 17. De la începutul anului au trecut 14 zile. Pînă la sfîrşitul anului au rămas 351 de zile. STAREA VREMII: Timpul propabil pentru 14 ia­nuarie . Procesul de încălzire al vremii semnalat în nord-estul ţării se va resimţi şi în celelalte regiuni. Cerul va fi variabil. Vor cădea ninsori izolate în estul ţă­rii. Vintul va sufla potrivit din sectorul estic. Temperaturile vor fi in scădere uşoară în Moldova. Minimele vor fi cuprinse între minus 12 şi minus 4 grade, local mai scăzute in Banat şi Cîmpia Dunării şi între minus 8 şi mi­nus 2 grade în rest, în timp ce temperaturile maxime vor avea valori cuprinse între minus 5 şi plus 5 grade. Local se semnalea­ză ceaţă care în sud-vestul ţării va avea un caracter mai persis­tent cu depuneri de chiciură. Timpul probabil pentru 15, 16 şi 17 ianuarie . Procesul de răci­re a vremii va începe din nord­­estul ţării. Cerul va fi variabil. Ninsorile vor fi slabe şi cu carac­ter izolat. Vintul va sufla slab, pînă la potrivit. Temperaturile minime vor fi cuprinse între mi­nus 15 şi minus 5 grade, iar ma­ximele între minus 6 şi plus 4 grade. Ceaţă locală. • STAREA VREM • «ВАШИ• POVESTEA VORBEI ,• MICA ENCICLOPEDIE* CUNOȘTOIÎI FOLOSITOARE ................ — ■■■■ —■ ,■■■■■■*■■ -—- • ■ — .■■■? ..................... ..........................................................................................................—Σм ■« и >> tétiEM,MttÉttit›tM MEDALIONЩ PAUL VERLAINE Comemorăm 75 de ani de la moartea poetului francez Paul Verlaine, precursor al simbolis­mului. Primul pas în literatură îl încearcă trimițîndu-i lui Vic­tor Hugo poezia intitulată „Moartea". La 20 de ani, pen­tru a-și cîștiga existența, lucrea­ză ca funcţionar la o companie de asigurare, apoi la primărie. In 1866, la douăzeci şi doi de ani, publică primul volum de versuri, intitulat „Poeme satur­­niene", primit cu multă căldură. Al doilea volum de versuri apare în 1869 sub titlul „Ser­bări galante", o evocare a se­colului XVIII, inspirată de gra­fia pînzelor lui Watteau. Ur­mează, după un an, „Cîntecul cel bun", cuprinzînd versuri de dragoste şi confirmînd excep­ţionalul său temperament poe­tic. Verlaine atinge punctul culminant al liricii sale prin „Romanțe fără cuvinte" şi „în­ţelepciune". Viața de vagabon­daj, de viciu şi excese, printre care şi alcoolismul, petrecută între spital şi cafenelele Cartie­rului Latin din Paris, sfîrşeşte prin a-l doborî. In contrast cu mizeria morală a acestei exis­tenţe, creația sa este dominată de aspirafia spre puritate, can­doare şi umanism. Poezia sa este profund muzicală, subtilă, sugestivă, redînd nuanţele cele mai fine ale monologului inte­rior. Verlaine a scris şi proză, dintre care volumul este mafi". Opera lui „Poefii se în­scrie în istoria poeziei franceze şi universale. II |ШЖЫЫиаДД MARILE CASCADE ALE LUMII Multe dintre marile cascade ale lumii au fost descoperite și puse în valoare relativ recent. Astfel, în 1935, Jimmy Angel, un aventurier care căuta aur,­, din avion, este silit să aterizeze și..., în timp ce cobora, descoperă în Munții Dracului (Podișul Guyanelor) o impunătoare cascadă care îşi aruncă apele de la 979 m înălţime. Cascada a primit numele de „Angel Falls" sau „Salto de Angel" și e formată din rîul Carrao, afluent al Orinocului, care și-a croit drum prin defileul tăiat în Podişul Tuyan Tepui. In 1962 cercetătorii venezueleni care explorau rîul Caura, vecin cu Carrao, au descoperit între rinele din vestul masivului Pacaraima o nouă cascadă, care după date provizo­rii, ar întrece cu 200 m cascada Angel. În întinsul platou de origine vulcanică Yellowstone (S.U.A.) situat în Munții Stîncoși la o altitudine de 2 000—2 500 m, rîul Yellowstone (afluent al lui Missouri) și-a săpat în masivul stîncos valea pe o lungime de 5 km și o adîncime de 300 m. Pe alocuri s-au format niște praguri peste care apa saltă în cascade. Ultima din ele „Great Falls" („Marea cădere"), este impre­sionantă. Apa își urmează drumul printre stînci cale de 500 m, după care o nouă prăbuşire, înaltă de 103 m şi lată de 23 m, o aruncă într-un canion care se deschide în formă de V cu distanța între pereți de 350 m la vîrf şi 60 m la bază. Cascadele au o înălţime de 610 m. CUNOŞTINŢE FOLOSITOARE: FARMACIA DE CASĂ (II) Spre a fi ferită de copii,­ far­macia casei va fi aşezată cît mai sus, pentru a nu fi la înde­­mîna lor ; lăcomia şi „spiritul lor de cercetare" au produs multe nenorociri. Medicamentele cu efecte puternice şi cele pericu­loase vor fi păstrate într-un ser­tar cu cheie. Pentru a evita confuziile, toa­te medicamentele se vor păstra în ambalaje originale. Se reco- POVESTEA VORBEI mandă ca pe amabalaj să fie trecut numele celui căruia i s-a prescris medicamentul şi pentru ce boală a fost întrebuinţat. Adăugarea datei ne indică, la nevoie, cît de vechi este medi­camentul. Nu este de loc greu unui om îndemînatic să constru­iască un dulapior cu mici com­partimente pentru diverse medi­camente. Dacă pilulele ar fi gustoase, farmaciștii nu le-ar acoperi cu un strat dulce (proverb spaniol). //Defecţiuni tehnice" pe circuitul Festivalului filmului la sate Festivalul filmului la sate se află in plină desfăşurare. Au fost traduse în fapt cele preconizate cu aproape o lună în urmă ? Vom încerca să răspundem la această întrebare înserînd cîteva aspecte semnificative, întîlnite pe parcursul unui raid efec­tuat prin cîteva comune din judeţele Dolj, Olt şi Argeş. Comuna Găneasa, judeţul Olt. O dată sosiţi în această localitate, am încercat să aflăm cum se des­făşoară Festivalul filmului la sate, de la persoana cea mai competen­tă , directorul căminului cultural. Nicolae Bondoc fusese, însă, aşa cum am aflat mai tîrziu de la pri­marul comunei, învoit pentru trei zile. Motivul? Cităm din răspun­sul dat de primarul comunei, to­varăşul Nicolae Iancu : ,,A lu­crat omul în zilele de 1, 2 şi 3 ia­nuarie, aşa că... are şi el dreptul la odihnă". — Aşadar, tovarăşe primar, cum se desfăşoară Festivalul filmului la sate, în comuna Găneasa ? — Păi, ştiu eu, rulează film la căminul cultural. — Care a fost ultimul film văzut de spectatorii din satul Găneasa ? Cînd aţi trecut ulti­ma dată pe la căminul cultu­ral ? , — ?! ? (Era normal să nu cu­noască acest lucru din moment ce, după cum singur recunoştea, nu mai trecuse de mult pe la căminul cultural, cu toate că sediul consi­liului popular se află la doi paşi). Primim totuşi cîteva amănunte de la secretarul consiliului popu­lar. Aflăm astfel că, în centrul de comună (satul Găneasa), activita­tea culturală există doar cu nu­mele. Bunăoară, chiar în această perioadă (cînd cinematograful să­tesc ar trebui să fie în centrul a­­tenţiei), la film vin 7 sau cel mult 10 spectatori. Cît despre prelegeri, recenzii sau discuţii despre fil­mele proiectate, credem că nu mai este cazul să vorbim. Ne aşteptam să vedem, cum era şi firesc de altfel, afişe de popularizare a Fes­tivalului, a filmelor ce aveau să fie proiectate. Dar, în afara unui banal „program" afişat în faţa căminului cultural, nimic. Am în­cercat să aflăm şi opinia cîtorva săteni. Răspunsurile primite aveau să completeze cele spuse de secre­tarul consiliului popular. „în sală este mai frig decît afară". (I. Gheorghe). „Decît să tremur de frig şi să văd un film prost la noi, mai bine merg la Slatina şi văd unul în condiţii omeneşti" (G. Stan). O situaţie asemănătoare am în­­trlnit şi în comuna Pieleşti, jude­ţul Dolj. Din discuţiile purtate cu cetăţeni din localitate a reieşit faptul că şi în această comună ca­litatea proiectării filmelor lasă mult de dorit. De foarte multe ori, imaginile nu sunt însoţite de sonor. De asemenea, nimeni nu-şi aduce aminte (cu toate că au trecut doar cîteva săptămîni de la începerea Festivalului) să fi par­ticipat la vreo recenzie, la vreo discuţie or­ganizată la căminul cultural. Şi asemenea exemple sunt des­tule. Mai sunt încă multe cămine culturale cu săli neîngrijite şi ne­încălzite, mai sunt încă multe co­mune în care popularizarea filme­lor se reduce doar la nişte afişe ce servesc doar ca decor. Aceasta nu înseamnă că nu sunt şi localităţi în care factorii de răspundere au înţeles adevărata menire a Festivalului filmului la sate, în comuna Călineşti, judeţul Argeş, bunăoară, cea de a şaptea artă are foarte mulţi prieteni. La fiecare spectacol sunt prezenţi 200—250 de spectatori, lucru per­fect normal într-o localitate in care se proiectează numai filme în premieră. Adăugind şi faptul că la Călineşti se organizează, du­minical, matinee pentru elevi, ur­mate de recenzii şi discuţii la care-şi dau concursul toţi intelec­tualii satului, că la şcolile comu­nei au fost amenajate (special în această perioadă) gazete de perete în care sunt publicate opiniile ele­vilor despre filmele vizionate, cre­dem că am dat o imagine de an­samblu asupra modului cum se desfăşoară Festivalul filmului la sate în această localitate. Cuvinte la fel de frumoase se pot spune şi despre activitatea ce se desfă­şoară la căminul cultural din co­типа Poiana Mare, judeţul Dolj, despre activitatea de la căminul cultural din comuna Stoeneşti, ju­deţul Olt. Ne oprim însă aici, sperînd ca în perioada care a mai rămas pînă la închiderea actualei ediţii a Fes­tivalului filmului la sate, deficien­ţele semnalate­­atît în comunele numite, cît şi în cele ale căror nume nu au apărut în rîndurile de mai sus) să fie înlăturate, astfel încît scopul propus de organiza­tori — Direcţia reţelei cinemato­grafice şi difuzării filmului — să fie tradus în fapt, nu să rămînă doar în stadiul unei simple in­tenţii. , AL. SOLOMONESCU M. GHIOLDUŞ » Magazinul universal din comuna Ceanul Mare se numără printre cele mai noi unităţi comerciale ridicate în satele judeţului Cluj • O • • • • (Urmare din pag. I) i-a trăsnit prin cap să-şi puie capul sub comanac ?“ Solitar era în noapte acel călător, ca mai întotdeauna, şi privea de pe acest pinten depărtările şi vedea o mare solemnitate patriarhală şi cum cădeau stele, dar casele din vale nu le-a văzut, nici pe cele răzleţite pe culmi ; nu a văzut atunci nici oame­nii — tăietori de păduri, ciobani, muncitori cu sapa. Pe alte drumuri, tot în acest ţinut, a zăbovit la curte de rumân, în vatră de sat, la stîni. în imaginaţia sa, muntenii i-au apărut „tăiaţi în linii de uriaşi". Şi cu dra­goste a vorbit despre forţa şi modes­tia, despre agerimea minţii şi sprin­teneala trupului lor. O viziune roman­tică, o proiecţie a unui dor, mult ade­văr, dar imaginea, confruntată cu rea­litatea, e totuşi incompletă. Cîţi din­tre acei „uriaşi" nu erau doborîţi de sărăcie, de alcoolism, de boli sociale? Cîţi dintre acei munteni, ageri la munte, ştiau a ceti ? Vom coborî în sat, vom merge pe şoseaua asfaltată, pe lingă al doilea baraj al Bistriţei, dar nu acum. Mai zăbovim pe acest pinten, în acest perimetru unde la sfîrşitul secolului trecut, un călător cu o pelerină largă a fost oaspetele unor schimnici. E fascinant să urmăreşti evoluţia acestui perimetru, întrucît la capătul atîtor secole in care gîndirea a încre­menit în acelaşi tipar primitiv, s-a petrecut ceva senzaţional. Pe acest pinten, care a fost al beznei, a fost înfiinţată, de mai bine de un dece­niu, o staţiune de cercetări — unică în felul ei în ţara noastră. Dacă vrei să înţelegi ce s-a petrecut în aceste locuri, în structura peisajului şi în personalitatea muntenilor, trebuie să-ţi îndrepţi gîndul, mai întîi, către marea Bicazului, către acel început al epopeii luminilor ivite din ape. Prin hidrocentrala de la Stejaru, Bistriţa a intrat într-o nouă comuniune cu ţara. Cîndva, acel călător pe drumuri de munte a privit cum razele lunii se re­vărsau în văi şi cum stelele cădeau. Călătorul de astăzi poate vedea, de pa acelaşi pinten, de-a lungul Văii Bis­triţei, o strălucită constelaţie de lu­mini făurită de om. E cea mai fru­moasă replică pe care a dat-o acest ţinut cerului. Microhidrocentrala de la Pîngăraţi e şi ea racordată la siste­mul energetic naţional. Locuitorii a­­cestei aşezări au fost scoşi dintr-o lungă şi nedreaptă izolare şi trăiesc într-un alt acord cu ei înşişi, cu ţinu­tul de baştină, cu ţara. Dacă vrei să înţelegi ce s-a petrecut în viaţa aces­tor oameni, în familie, în casele lor, trebuie să pătrunzi în cele 12 labora­toare ale staţiunii de cercetări biolo­gice, geologice şi geografice, labora­toare dotate cu aparatură ultramoder­nă, să vizitezi biblioteca ce numără peste 13 000 de volume de speciali­tate. Aproape 100 de instituţii de în­­văţămînt superior, din aproximativ 35 de ţări, întreţin legături cu staţiunea din Pîngăraţi. Unele dintre cele mai complexe şi mai stringente probleme ale ştiinţei contemporane stau în a­­tenţia cercetătorilor staţiunii. Există aici o echipă de tineri savanţi uniţi prin aceeaşi vocaţie, prin aceeaşi pa­siune, prin acelaşi ţel. • Fiecare cu specialitatea şi personalitatea sa, ei gîndesc şi investighează împreună şi în acest climat creator, în această at­mosferă de conlucrare, rodul muncii lor nu poate fi decît bogat. „Deviza instituţiei noastre, ne spune directo­rul staţiunii, Ionel Andriescu, este protecţia şi conservarea întregului mediu în care trăieşte omul : pămînt, apă, aer". Ce înseamnă, de fapt, a­­ceastă deviză ? Ea simbolizează o vastă arie de studii şi cercetări, de la cunoaşterea potenţialului de minerale utile în construcţie, materie primă pentru cărămidă şi ţiglă, pentru ci­ment şi sticlă, la studii climatice şi microclimatice privind poluarea at­mosferei şi apelor , de la cercetarea faunei şi florei din lacurile de acumu­lare ale Bistriţei, a iazurilor şi eleş­­teelor, ca ele să devină mari bazine piscicole, la studii care se referă la combaterea eroziunii solului şi la protecţia ţărmurilor inundabile ale mării Bicazului , de la experienţele ce urmăresc obţinerea unui hibrid de porumb precoce, hibrid care a şi fost semănat, cu bune rezultate, în grădi­nile gospodarilor din Pîngăraţi, la tema atît de importantă a valorifică­rii turistice superioare a ţinutului, în marea Bicazului, cercetătorii a­­cestei staţiuni au efectuat prima ex­perienţă românească de şedere pre­lungită sub apă. Istoria primului la­­­­borator subacvatic de la noi a în­ceput în 1966. El a fost realizat la Bicaz, sporind gloria acestei locali­tăţi. Debutul de la Bicaz e cu atît mai important cu cît ecourile lui se vor răsfrînge în studiile ce se vor face asupra platformei continentale a litoralului nostru. In sfîrşit, pentru a întregi imaginea Pîngăraţilor, trebuie să spunem că staţiunea constituie un loc ideal de desfăşurare a practicii studenţilor de la facultăţile de biolo­gie, geografie şi geologie. E meritul profesorilor Universităţii din Iaşi, care şi-au sacrificat timp şi energie ca învăţămîntul din ţara noastră să dispună de o astfel de bază didactică. Bază de cercetare şi didactică. Pîn­­găraţii sunt, în acelaşi timp, un argu­ment deosebit de convingător al avîntului ştiinţei din ţara noastră. Partidul nostru acordă cea mai mare atenţie dezvoltării tuturor ramurilor ştiinţei. O civilizaţie în contextul ac­tual, mai ales o civilizaţie socialistă ca a noastră, e de neconceput fără aportul substanţial, am putea spune decisiv, al tehnicii şi ştiinţei. Coborîm de pe acest pinten, emble­mă a ştiinţei, şi ne pătrundem, în larga Vale a Bistriţei, de farmecul aşezării, de noua arhitectură a case­lor şi păstrăm în inimă un gest emo­ţionant pe care un om nu-l va da uitării niciodată. El era student şi venise în practică la Pîngăraţi şi într-o zi, după lungi peregrinări, i se făcuse sete şi a bătut la uşa unei case şi a cerut apă. Stăpîna casei i-a oferit lapte proaspăt, rece, şi această ospitalitate nu putea să nu-l impre­sioneze.. Desigur, vocaţia l-a adus pe acest om, după absolvirea facultăţii la Pîngăraţi, dar poate şi gestul ace­lei femei o fi avut importanţa lui. Se poate afirma că nu exis­tă meserie care se practică astăzi pe Valea Bistriţei, în platforma ei indus­trială, în cuprinsul ţării, ca cei din Pîngăraţi să nu o cunoască. Un bă­­trîn, Ion Ghelase, are opt băieţi şi două fete, dintre care trei sînt la Porţile de Fier, unul la Bicaz, altul la facultate, ceilalţi au rămas în sat. Căci s-au păstrat unele îndeletniciri tradiţionale. Nu s-a stins, în primul rînd, virtutea crescătorilor de vite, proverbială în acest ţinut. întinse păşuni deţin cei din Pîngăraţi. Au 12 stîni cu aproape 6 000 de oi. Pîngă­­raţii vînd statului în fiecare an, 11 vagoane de carne, 11 tone de caş, 5 200 kg lină, 1 080 hectolitri de lapte. Hărnicia lor o putem vedea în înfăţişarea aşezării. Nu mai există casă „bătrînească" în Pîngăraţi. Vor­ba primarului : „Nici măcar de mu­zeu". Toţi şi-au zidit case din cără­midă. PINGARAŢI PUŢINĂ GRAMATICĂ Nu are importanţă prin ce împrejurare, lui Strîmbă­­lemne i-au parvenit nişte ex­temporale ale unor elevi din clasa a VllI-a a şcolilor gene­rale din comunele Drănic, ju­deţul Dolj şi Valea Călugă­rească din judeţul Prahova. După ce a analizat extem­poralele, şi-a pus întrebarea : „Ce ne facem cu gramatica ?" Şi ca să vă convingeţi că a avut dreptate, iată cîteva exemple, reproduse aşa cum au fost scrise : Mitrică Vasile din Drănic, la una din întrebări răspunde: „Ramuri de bază : Agricul­tura, porumb, grîu, floarea­­soarelui, sfecla-de-zahăr". De cină se scrie în felul acesta, greu de înţeles. Probabil la vreo teză i-au rămas nefolo­site nişte liniuţe şi nişte li­tere mari ! Berceanu Florica scrie negru pe alb : „Aş vrea să de­vin Membru cooperator". POVESTE CU Ц STRIMBA LEMNE Chiar nu ştie ce este substan­tiv propriu şi ce este substan­tiv comun­e­lată şi o altă „contribuţie" la gramatică : „Vacanţa am petrecute la culesul caiselor, la prune, la culesul porumbi­­lor, la cules de porîmiЫ". Nu ştiu ce a cules elevul citat, dar din frazele lui se pot cu­lege „perle" destule. Din scrierea lui Nicolai Constantin din Valea Călugă­rească reiese că : „Vaca dă lapte după terminarea clasei a VIII". Colega lui, Elena Bumboiu, spune că : „Meseria şi locul unde voi merge va fi la o şcoală sanitară în dome­niul medicinei". Strîmbă-lemne a analizat cu atenţie şi alte zeci de ex­temporale în care a găsit zeci de greşeli . Ar propune ca elevii respectivi să fie lăsaţi corijenţi la gramatică dar... ce să facă cu profesorii respecti­vilor elevi ? GH. NEAGU I -W SATUL SOCIALIST .............................................................. ч ........................................ ..............^явдуипниум*».....................; ............................... i "iiiiiihmm H'.'i'ii »mV4 "хтт Щ< ■ w ■ ■.■цн HFmig w» чцр m} щтт* » " ' Л lliuinwni »W"'ii4 ...........W*TM штщи+<у i..........—■* mm....................... Bogate şi variate manifestări CULTURAL-ARTISTICE (Urmare din pag. 1) . De asemenea, o­­biectul unor ample dezbateri l-a făcut popularizarea docu­mentelor de partid şi de stat. Expuneri­le, consultaţiile şti­inţifice pe tema dez­voltării multilaterale a agriculturii noastre socialiste au ocupat un loc de seamă în programul aşezămin­telor culturale. La 25 de cămine culturale au fost or­ganizate seri tematice, simpo­zioane privind poli­tica externă a parti­dului şi statului nos­tru. La organizarea a­­cestor manifesări cul­­tural-artistice al că­ror ţel îl constituie continua dezvoltare a conştiinţei socia­liste a oamenilor muncii de la oraşe şi sate, îşi aduc contri­buţia oameni de sea­mă ai ştiinţei şi cul­turii româneşti.­­ Concomitent c­­ evocarea tra­­ţiilor de luptă a partidului, ce alte manifestări cultu­­ral-artistice pre­conizaţi în vede­rea întîmpinării istoricului eveni­ment ? — In primul rînd un concurs de poe­zie patriotică (creaţii ale tinerilor condeie hunedorene), un con­curs „pentru cea mai valoroasă monogra­fie a satului". în ca­drul bibliotecilor co­munale se vor des­făşura decade ale cărţii ştiinţifice, lite­rare, agrozootehni­ce, iar în zilele a­­propiate jubileului partidului „Decada cărţii social-politi­­ce“. Totodată, vor avea loc montajele literare „Omagiu partidului", „Am crescut cu tine Hu­nedoara", „Te slă­vim partid iubit", în localităţile Baia de Criş, Ilia, Luncoiul de Jos etc. De ase­menea, peste 5 000 de artişti amatori componenţi ai celor 375 de formaţii ale aşezămintelor cultu­rale pregătesc spec­tacole vii, antrenan­te ce aduc o notă de voioşie, de originali­tate. Aş menţiona şi faptul că apropierea jubileului a generat descoperirea de noi valori artistice, de tradiţii folclorice de o neasemuită frumu­seţe. Un număr de 36 de formaţii artis­tice participă la fes­tivalul „Căluşarul". Cele mai valoroase formaţii pregătesc spectacole de înaltă ţinută artistică ce se vor întrece într-o revărsare de cîntec şi joc în cadrul ser­bărilor populare de la Vaţa-Iulia, Gura- Sada, Şoimuş, Sar­­misegetuza. Numeroasele ma­nifestări organizate in această perioadă precum şi cele ce se vor mai iniţia se desfăşoară sub egi­da unui cald şi vi­brant omagiu adus ca simbol al recu­noştinţei luptei glo­rioase a partidului. 0 Nr. 524 Joi 14 ianuarie La biblioteca comunală din Suhareni — Buzău — incursiune în miraculoa­sa lume a cărţilor Vineri 15 ianuarie RADIO PROGRAMUL I : 6,00 De la 6,00 la 9,30. 9,30 Memoria pămîntului românesc. 10,05 Muzică populară din Vrancea şi Maramureş. 11,15 Consultaţie juridică. Răspunsuri la scrisorile ascultătorilor. 11,50 Co­tele apelor Dunării. 12,30 Intîlnire cu melodia populară şi interpretul preferat. 13,00 Radiojurnal. 13,10 Avanpremiera cotidiană. 13,22 Re­bus melodii. 16,00 Radiojurnal. Bu­letin meteo-rutier. 17,30 Concert de muzică populară. Solişti Maria Pie­­traru, Ştefan Băcanu şi Gică Chi­­rea. 18,00 Orele serii. 20,05 Zece melodii preferate. 20,55 Ştiinţa la zi. 21,30 Revista şlagărelor. 22,00 Radiojurnal. Buletin meteorologic. Sport. PROGRAMUL II : 7,00 Radio­jurnal. Buletin meteo-rutier. Sport. 9,30 Solişti şi formaţii artistice de la sate. 9,43 Matineu teatral. „Stîl­­pii societăţii" de Henrik Ibsen. 11,55 Ştiinţa la zi. 12,03 Avanpre­mieră cotidiană. 12,15 Melodii de neuitat. 14,08 Interpreţi de muzi­că populară : Tita Bărbulescu, Ilie Bulgaru şi Sandu Florea. 14,30 Odă limbii române. 15,20 Cîntece de lu­me din culegerile lui Anton­ Pann. 15,30 Radio-şcoală. 16,00 Radiojur­nal. Buletin meteo-rutier. 16,55 Sfatul medicului. 17,00 Album de muzică populară. 17,30 Biblioteca de poezie românească. Mihai Emi­­nes­cu (I). 18,55 Partidului, inima şi versul. Ion Brad „Din toate rădăci­nile". 19,30 Momente din istoria partidului şi literatura lor. 20,00 Seară de operă. „Gioconda" de Ponchielli. TELEVIZIUNE 10,00—11,30 Emisiune-lecţie pen­tru lucrătorii din agricultură. Creşterea păsărilor pentru produc­ţia de ouă. 17,00 Teleşcoală. 18,00 Căminul. 18,50 Revista economică TV. 19,10 Tragerea loto. 19,20 1001 de seri. Emisiune pentru cei mici. 19,30 Telejurnalul de seară. 20,00 Film artistic. Feldmareşala. 21,40 Mai aveţi o întrebare ? Inima dumneavoastră are şapte vieţi. 22,40 Telejurnalul de noapte. AVANTAJE CONVIGATOARE Nu departe de Piteşti, spre Păduroiu, se află comuna Smeura. Cu cîtăva vreme în urmă, am fost prin această lo­calitate, chemat de treburi. Printre multe alte întîmplări auzite, una mi-a rămas şi acum în minte. O voi povesti aşa cum am auzit-o şi-o să vedeţi că merită s-o mai ţin minte. Cuiva din comună, din nea­tenţie, i-a luat casa foc. Pînă să vină omul de la cîmp, pînă să sară vecinii, focul apucase să facă destulă pagubă. Odată nenorocirea trecută, doi bani nu mai făcea tînguiala. După constatarea făcută de delegatul consiliului popular local îm­preună cu inspectorul de asi­gurare, după evaluarea pagu­bei produsă la casă şi la bu­nurile aflate în ea, omul s-a apucat să-şi refacă gospodăria. De la ADAS a primit despăgu­bire pentru casă, care după cum se ştie este asigurată prin efectul legii, şi pentru bunurile distruse, în urma asigurării complexe a gospodăriei, pe care omul o avea încheiată. într-una din zile, în faţa ca­sei noi s-a oprit o maşină în­cărcată cu mobilă. Un vecin l-a întrebat pe gos­podarul nostru : — Cum se face că banii pri­miţi ţi-au ajuns să-ţi cumperi din nou lucrurile distruse ? Eu ştiu că prima pe care o plăteşti este foarte mică. — Iată, să-ţi explic de ce cu banii primiţi mi-am putut în­locui bunurile distruse : uite, eu am încheiat asigurarea com­plexă a gospodăriei pentru suma asigurată de 15 000 de lei. Pentru fiecare o mie de lei suma asigurată am plătit cite doi lei pe an, în total 30 de lei. Aşa că cei 15 000 de lei primiţi de la ADAS, fiindcă s-a consta­tat că valoarea pagubei se ri­dica pînă la suma asigurată, m-au ajutat să-mi refac gos­podăria — Asta am priceput. Dar cum poate ADAS să-ţi dea 15 000 de lei în schimbul a 30 de lei ? — Nu știam nici eu prea multe în privinţa asta, dar am întrebat pe agentul de asigu­rare. El mi-a spus că sînt mulţi asiguraţi, dar că nu la toţi, se înţelege, li se întîmplă nenoro­ciri. Cînd unul dintre ei trece printr-un necaz, din banii strînşi de la toţi asiguraţii, i se dă celui păgubit ceea ce i se cuvine. — M-ai lămurit, am să în­chei și eu o asigurare complexă a gospodăriei. — Eu mi-am și făcut o altă asigurare. VASILE ZAMFIRESCU

Next