Satul Socialist, ianuarie 1971 (Anul 3, nr. 515-539)

1971-01-16 / nr. 526

PAGU­MA 2 Sîmbătă 16 ianuarie­ ­ SOARELE răsare la ora 7 şi 48 de minute. Apune la ora 17 ţi 3 minute. De la începutul anului au trecut 16 zile. Pînă la sfîrşitul anului au rămas 349 de zile. STAREA VREMII: Timpul probabil pentru 16 ia­nuarie , datorită deplasării spre sud a câmpului anticiclonic din sud-estul Europei, vremea se va încălzi, mai ales în nordul şi vestul ţării. Cerul va fi mai mult noros, mai ales în Banat, unde vor cădea precipitaţii locale. Vint slab pînă la potrivit Tem­peraturile minime vor înregistra valori cuprinse între minus 12 şi minus 6 grade în jumătatea de nord a ţării şi între minus 6 şi zero grade in rest. Temperaturile ma­xime vor fi cuprinse intre mi­nus 3 şi 7 grade. Dimineaţa si seara ceaţă locală. Timpul probabil pentru 17, 18 şi 19 ianuarie , vreme în general închisă cu ceaţă frecventă. Vor cădea precipitaţii mai ales sub formă de ploi slabe în cea mai mare parte a ţării. Vint potrivit. Spre sfîrşitul intervalului tem­peratura va înregistra o uşoară scădere în nordul ţării. Tempe­raturile minime vor fi cuprinse între minus 8 şi plus 2 grade, iar maximele intre minus 5 şi 3 grade. L_____________________. INFORMAŢII . Ministerul Sănătăţii aduce la TM cunoştinţă că, începînd cu data de 14 ianuarie, în toate judeţele ţării se desfăşoară acţiunea de vaccinare antipoliomielitică a co­piilor născuţi între 1 noiembrie 1969 şi 1 decembrie 1970. Vaccinul, produs de Institutul „Dr. I. Canta­­cuzino" din Bucureşti, se va admi­nistra sub formă de picături, pe cale bucală.­­ In comuna Negoeşti, judeţul TM Dolj, au fost date în funcţiu­ne primele capacităţi ale unui mare complex avicol intercoopera­­tist. Unitatea a fost construită din iniţiativa şi cu fondurile a 12 coo­perative agricole de producţie în­vecinate. Anual, urmează să fie crescute aici mai mult de 400 000 păsări, ceea ce va crea condiţii pentru livrarea, în final, a 600 000 kg carne. ■ La Uzina de reparaţii din Ga­laţi, specializată în lucrări pentru agricultură, a început fa­bricarea unui nou tip de castel de apă, adaptat la condiţiile de ex­ploatare de care dispun unităţile cooperatiste şi comunale. Acesta a fost conceput din virele metalice, uşor de asamblat şi durabile, cu un sistem de protecţie contra tem­peraturilor scăzute care-i asigură funcţionare neîntreruptă pînă la minus 34 grade C. Capacitatea u­­nui astfel de castel este de 60 mc apă. Primul dintr-o serie de circa 50, planificate să fie construite aici în acest an, a şi fost montat la­ coope­rativa agricolă Tuluceşti.­­ In comuna Chiojdeanca din ■9 judeţul Prahova a fost deschis Muzeul etnografic al satului — al zecelea de acest fel din judeţ. Intr-o clădire spaţioasă, donată de familia juristului Andrei Rădules­­cu, sunt expuse numeroase mate­riale documentare şi obiecte de artă populară care înfăţişează tre­cutul acestei zone, precum şi docu­mente şi obiecte de lucru aparți­­nînd donatorului clădirii. • STAREA VREMI MEDALION1 BJÖRNSON BJÖRNSTJERNE Se împlinesc 139 de ani de la nașterea scriitorului norvegian Bjornson Björnstjerne, supranu­mit Victor Hugo al Norvegiei, cel mai de seamă reprezentant al literaturii scandinave moder­ne după Ibsen. A luptat pentru independența națională a Nor­vegiei şi a militat pentru întoar­cerea literaturii spre izvoarele naţionale şi folclorul ţărănesc. A luat, de asemenea, apărarea popoarelor oprimate din impe­­rriul austro-ungar. A scris nn­ La graniţa dintre S.U.A. şi Canada, între lacurile Erie şi Ontario, se află cataracta Nia­­ara, despărţită de fapt în ouă mari căderi de apă , unu­meroase drame printre care : „între lupte", „Regele Sverre", „Sigurd Bastardul", „Un fali­ment". Drama „Peste puterile noastre* zugrăveşte aspecte ale mişcării muncitoreşti din Nor­vegia. Opera sa mai cuprinde nuvele inspirate din viaţa ţăra­nilor norvegieni şi romane („Steaguri deasupra oraşului şi portului* ş.a.). Björnson a fost primul scriitor scandinav dis­tins cu Premiul Nobel (1903), pe teritoriul S.U.A., „America Falls", şi alta pe teritoriul Ca­nadei, „Horseshoe Falls" („Cas­cada potcoavei"), despărțită de Insula Caprelor. Cele două brațe ale casca­dei sînt inegale. Cea de est (americană) este lată de 304 m și are o cădere de 51 m, pri­mind numai 6 la sută din apa rîului. Cea canadiană primește restul de 94 la sută din apa rîului, avînd o lăţime de 910 m și o cădere de 49,28 m. Această enormă masă de apă cade peste un strat calcaros, care din cînd în cînd se rupe în bucăţi, cascada retrăgîndu-se astfel mereu spre lacul Erie cam cu 1,5 rrt pe an. Panorama a­­cestei căderi de apă este im­presionantă. Amenajările hidro- CUNOŞTINŢE FOLOSITOARE . INVENTARUL FARMACIEI Revenind asupra „sortimentu­lui minimal" din farmacia energetice concurează cu cele turistice. Hidrocentrala de aici, cu o putere instalată de 2 250 MW, este una dintre cele mai mari din lume. Pe bătrîna noas­tră planetă mai există și alte căderi de apă impresionante ca dimensiuni, dar puţin cunos­cute. Tugela din Republica Sud- Africană (914 m înălţime), Sutherland din Noua Zeelandă (579 m), Ribbon din S.U.A. (491 m), Mbwilo din Tanzania (389 m), Krimml din Austria (380 m), şi Takkakaw din Canada (366 m) sunt doar cîteva dintre ele. DE CASĂ (b­) I noastră personală vom Indica I ce trebuie să cuprindă cele 5 grupuri distincte : I. Instrumente şi aparate : termometru, pensă (pentru scoaterea aşchiilor), un foarfece, ace de siguranţă de diferite mărimi, pipetă, pompă de clismo sau irigator, termofor. II. Pansamente rapide de di­verse lăţimi, leucoplast, rată şi comprese sterile, ieşi de diferi­te dimensiuni. III. Medicamente de uz ex­tern : pulberi pentru piele, plăgi, picioare. Pudră pentru copii. Picături pentru nas. Tine- POVESTEA VORBEI : ...Cine dispreţuieşte cîştigul cel mic pierde pe cel mare. Scumpul întotdeauna păgubeşte şi leneşul mai mult aleargă. Fii­tură de iod ca dezinfectant al pielii şi rănilor. Unguent boric pentru tratamentul rănilor (acid boric soluţie, pentru ochi şi urechi). Tablete Burow (2 com­primate la 1 litru de apă) pen­tru comprese în cazuri de um­flături sau lovituri. Frecţie (Dia­na ş.a.). Apă oxigenată pentru curăţirea rănilor, ca dezinfec­tant, precum şi diluată pentru gargară. Dezinfectante pentru obiecte metalice, lemn şi sticlă (Cromocet), strîngător interesîndu-te şi de cel mai mic lucru. (Ion Creangă). MICA ENCICLOPEDIE :MARILE CASCADE ALE LUMII (III) „MECIUL SEC“ De multă vreme îi păştea pe Strîmbă-lemne un gînd : să fie crainic sportiv, mai exact să co­menteze, ca Ţopescu, în direct un meci de fotbal. A încercat el pe ici, pe colo — adică unde se fac asemenea transmisii — dar a fost categoric refuzat. (Sînt şi aşa prea mulţi). Unii i-au spus că nu se pricepe la fotbal (dar parcă e nevoie de aşa ce­va ?) Nu de mult, aflîndu-se în co­muna Voineşti din judeţul Dîm­boviţa, Strîmbă-lemne a avut, în sfîrşit, prilejul să-şi îndepli­nească dorinţa. Deci , transmi­tem, împreună pe bandă de magnetofon, comentariul lui Strîmbă-lemne de la „meciul se­colului" de pe stadionul (fost) din comuna Voineşti. „Dragi cititori, eu voi comen­ta cel mai mare meci văzut vreodată pe terenul de sport din Voineşti. Tribunele sunt arhi... goale în timp ce pe teren, în duduit de motoare şi fum de motorină îşi fac apariţia cele două echipe : Ei şi Bestul... co­munei (mai ceva ca la Londra). Din prima repriză, El, care au în formaţie pe mai marii comu­nei, atacă dezlănţuit, îngrămă­dind în propriul careu pe cei de la... Bestul. Încă din prima re­priză, preşedintele asociaţiei sportive este „cosit", fără minge şi scos... din muncă. Situaţia devine dramatică. Ei sunt din ce în ce mai agresivi. Nu le ajung POVESTE CU STRÎMBĂ-LEMNE jucătorii echipei adverse şi ata­că... gardurile, barele terenului de fotbal, apoi trec la terenul de volei şi handbal. Încep deci să se înscrie şi „goluri". Preşe­dintele asociaţiei sportive, deşi grav „faultat", strigă de pe marginea terenului : „Pe mine m-aţi ologit, dar cu terenul ce aveţi, că doar ne aparţine, con­form deciziei nr. 13 a consiliu­lui popular !" Arbitrul nu fluieră, întrucît nu există fluier şi nici chiar... arbitru. El, trimit în atac forţe proas­pete , un centru atacant de 65 de cai... putere. Acesta driblează un apărător, doi, trei, cinci şi trage... o brazdă adîncă de la o poartă la alta, apoi şutează şi... gol ! Gol ! Gol !... în activitatea primarului. Meciul s-a încheiat. Terenul arată ca un ogor. In primăvară, aici vor creşte ce vreţi şi ce nu vreţi, dar se va ofili activitatea sportivă de ma­să. Crainic reporter STRÎMBĂ-LEMNE pentru conformitate GH. NEAGU (după scrisoarea corespon­dentului voluntar Miţu Avam­) P.S. — Nimeni nu spune că te­renul de sport din Voineşti nu ar fi bun şi pentru altceva, dar de ce să fie desfiinţat, pînă nu se ame­najează altul, unde tinerii să prac­tice sporturile preferate ? Să vedem ce vor spune membrii „comisiei de disciplină" ? SATUL SOCIALIST PRIMUL CONSERVATOR SĂTESC Aşa cum elevii de azi, desluşesc din manualele şcolare că în anul 1836, la Iaşi, a luat fiinţă primul conservator din ţară, urmaşii lor vor afla din slova cărţilor că în anul 1970, într-o comună apropiată de oraşul de sub Tîmpa, şi anume la Ghimbav, a luat fiinţă primul conservator sătesc. Ştiam despre Ghimbav, înainte de a-l vizita doar că are 3 400 lo­cuitori şi că unitatea agricolă cooperatistă de aici se numără printre fruntaşe, devansînd sis­tematic livrările de produse pla­nificate la fondul central al statu­lui. In comună funcţionează două fabrici, una de hîrtie cretată, alta de carton ondulat, şi o filatură de lină pieptănată ; pe o movilă se văd încă ruinele unei cetăţi ţără­neşti, ridicată în secolul XV. Acum 500 de ani, un călător ger­man consemnează existenţa la Ghimbav a unei fanfare. Cu cîteva decenii în urmă, în repertoriul tu­turor fanfarelor din Ţara Birsei încep să pătrundă compoziţiile lui Martin Klusch, dirijorul de peste douăzeci de ani al fanfarei din Ghimbav care a funcţionat cinci veacuri fără întrerupere. Astăzi, peisajul muzical artistic, al comunei este însă de-a dreptul impresionant. In fiecare casă, exis­tă cel puţin un instrument muzi­cal. Ghimbavul se mîndreşte cu două grupuri vocale — unul femi­nin românesc, şi altul român-ger­­man , cu două fanfare, una a „bă­­trînilor" şi alta a „tinerilor" , cu o orchestră de muzică uşoară şi cu alta de copii care cîntă la acorde­­oane şi flaute drepte ; cu o forma­ţie de dansuri populare ; cu două formaţii de teatru, una în limba română şi alta în limba germană ; cu o brigadă artistică de agitaţie ; cu renumitul cvartet vocal al fa­miliei Roth şi cu solişti vocali şi instrumentişti. Aceste amănunte şi multe altele ne-au fost relatate de Ileana Cri­­şan, directoarea Şcolii populare de artă din Braşov şi Vera Nagaev­­schi, directoarea căminului cultu­ral din Ghimbav. Interlocutoarele mi-au rezervat surpriza descoperi­rii celui dinţii conservator să­tesc din ţara noastră. In spa­ţioasa sală de spectacole a cămi­nului, în bănci, ascultau atenţi zeci de elevi ai noului conservator. Erau reunite toate clasele şi cercu­rile — canto, acordeon, fanfară, pian şi balet — la ora de teorie, solfegii şi istoria muzicii. La intra­rea noastră, profesoara Elena Şer­­ban Szigheti, pe care abia cu o seară înainte o aplaudasem în ro­lul Mihaelei din „Carmen" pe sce­na Teatrului Muzical din Braşov, tocmai le vorbea elevilor despre muzică. Conservatorul sătesc nu-şi pro­pune să fie o simplă şi simbolică prezentă în judeţ, ci un for efi­­cient­ de pregătire, de cizelare a calităţilor muzicale înnăscute ale ghimbăvenilor. De altminteri, ates­tă această intenţie însăşi numirea în fruntea conservatorului sătesc, în calitate de director, a marcantei personalităţi muzicale Norbert Pe­tri, creatorul bine cunoscutelor o­­pere „Trandafirii Doftanei", şi „I­­dolul sfărîmat", a nenumărate lu­crări corale şi pentru fanfară, a unor apreciate piese instrumentale, printre care şi „Sonata pentru corn şi pian". Elevii conservatorului sînt ţă­rani cooperatori, muncitori la în­treprinderea agricolă de stat din comună ori la fabricile amintite. Printre ei, Viorica Marcu, rapsod al cîntecuilui popular din curbura Carpaţilor, familiile lui Predit şi Both, cei trei fraţi Stanciu , Ma­riana, Vasile şi Dumitru şi mulţi alţii. Dacă numele Klaus Depner, de la fanfară, îl amintesc de două ori, o fac, fiindcă este vorba de doi elevi cu acelaşi nume — tatăl, cel din fanfara bătrînilor şi fiul, din a tinerilor. Şi dacă, peste zece, cincisprezece ani, în rolul Mihae­­lei din „Carmen" a lui Bizet o veţi vedea pe una din cele trei Herte — Gross, Oyntzel şi Klusche — amintiţi-vă că cele trei eleve su­rori au avut ca profesoară de can­to pe renumita soprană Elena Şer­­ban Szigheti. Cît despre elevele Teodora Bălan şi Siegrid Markus care abia au împlinit zece primă­veri, peste un deceniu, două, ele vor cînta poate împreună într-una din operele directorului lor de acum, Norbert Petri... Am făcut aceste notaţii, pentru ca generaţiile viitoare să ştie că anul 1836 înseamnă înfiinţarea pri­mului conservator românesc la Iaşi şi anul 1970 înfiinţarea primului conservator sătesc la Ghimbav. Două date memorabile ! TRAIAN DUMITRESCU Formaţia de dan­suri populare a studenţilor de la Institutul Agrono­mic din Bucureşti aduce pe scenă frumuseţea dansu­lui şi portului popu­lar maramureşean Foto : EMIL COJOCARU Elogiul dragostei faţă de om Nu de mult ziarele anunţau o spectaculoasă operaţie chirur­gicală la lumina farurilor ma­şinii. Da, la farul salvării ! O­­peraţia a fost efectuată de chi­rurgul Ştefan Marinescu de la spitalul din Pleniţa, cooperato­rului Lepădat Găină din Oro­doi. Se întrerupsese circuitul electric şi găsindu-se pe masa de operaţie cu ulcer perforat, pacientul era aparent într-o si­tuaţie fără ieşire. Dar ingenio­zitatea unui chirurg dîrz, ne­înfricat în profesia pe care o exercită de 16 ani, s-a făcut simţită. In cîteva minute, aju­tat de şoferul Mirel Toma, a demontat farul de la maşină, prelungindu-i firul de legătură cu bateria printr-un cablu şi astfel viaţa omului a putut fi salvată. Fapta aceasta a docto­rului Marinescu este demnă de relevat, prin curajul şi dîrzenia de netăgăduit în faţa unei si­tuaţii critice. Pentru că de curînd chirur­gul Ştefan Marinescu de la spi­talul din Pleniţa a sărbătorit în activitatea sa profesională a cinci mia operaţie, i-am adre­sat cîteva întrebări : — Sărbătoriţi în activitatea dv. profesională un bilanţ rod­nic. După cum reiese din con­dica chirurgicală aveţi la activ cinci mii de operaţii în cei 16 ani de activitate. Dacă n-aţi fi fost ceea ce sinteţi, ce puteaţi fi totuşi ? — încă de pe băncile liceului m-am gîndit să învăţ medicina. Nu mă gîndeam să ajung chi­rurg, ci doar medic în general. Dar, mai tîrziu, fiind student la facultatea de medicină din Timişoara am îndrăgit chirur­gia. — Ce simţiţi atunci cînd vă întîlniţi cu foştii pacienţi ? — Chirurgul simte o deose­bită plăcere şi mîndrie cînd se regăseşte în faţa unui fost pacient pe care l-a operat şi l-a tratat în mod corespunză­tor. Cu ţăranii cooperatori Ma­rin Buturugă din Verbiţa, Du­mitru Novac din Caraula, Dina Găgeatu din Călugărei, Tache Bumbucea din Vîrtop, Gheor­­ghe Mreluică din Pleniţa şi cu mulţi alţii (operaţi de ulcer, hernie, apendicită, chist abdo­minal) sunt şi am rămas cel mai bun prieten. — Dar pacienţii faţă de dum­neavoastră ? — Cred că îmi poartă recu­noştinţă. Mulţi îmi trimit scri­sori de mulţumire. Este, cred, cea mai mare satisfacţie sufle­tească a medicului chirurg, a­­tunci cînd a reuşit cu ajutorul colegilor şi al personalului me­dical să însănătoşească pe cel care a fost adus pe targă la spital. — Cum vedeţi pe viitor prac­ticarea chirurgiei la spitalul din Pleniţa ? — La spitalul din Pleniţa, cu 150 de paturi, secţia chirurgi­cală a căpătat o apreciabilă posibilitate de dezvoltare prin înzestrarea sălii de operaţie cu un sterilizator modern automat şi a unei noi aparaturi chirur­gicale. Sigur că înzestrarea teh­nică chirurgicală ultra-moder­­nă va îmbrăca şi pe viitor for­me din ce în ce mai complexe, mai extinse. Poate că vom reuşi în viitorii ani să efectuăm şi la Pleniţa operaţii foarte grele şi dificile... ★ Avem certitudinea că spita­lul din Pleniţa, alături de cele­lalte spitale din ţară, îşi va aduce cu prisosinţă contribuţia sa la salvarea de vieţi ome­neşti, atît datorită chirurgului Ştefan Marinescu, cît şi a co­legilor săi Leonte Mîndrea, Gheorghe Luscarache, Ursu Eremia, Nemeşu Paula şi ce­lorlalţi lucrători din persona­lul medical ajutător. GHEORGHE ALEXANDRU (Urmare din pag. I) titlul de partid şi ale universităţii populare săteşti. Prezenţi activi în viaţa satului, muncind cu dăruire şi entuziasmul caracteristic vîrstei lor, aceşti tineri se bucură de în­crederea şi stima sătenilor. In urmă cu 2—3 ani la coopera­tiva agricolă de producţie din co­muna Şimand, judeţul Arad, Ana Gubiţă, fraţii loan şi Ştefan Fe­­renţi au cerut să lucreze în sec­torul legumicol. Ştiau că pentru a obţine recolte bogate e nevoie de îngrijirea legumelor în mod ştiin­ţific. La început n-au obţinut re­zultatele pe care le aşteptau dar treptat, cu timpul s-au specializat şi, cum este firesc, acum le vine mai uşor,­­ obţin recolte mari. Pentru modul în care muncesc conducerea cooperativei are numai cuvinte de laudă la adresa lor. Şi nu numai la a lor. Laude merită şi cei din sectorul zootehnic, sec­tor de bază al cooperativei. Rezul­­tatele obţinute aici se apropie de cifra unui record. De la 4 003 oi au obţinut în medie cîte 6,5 kg lînă de la fiecare. La acest succes merite deosebite le revin şi tine­rilor Ilie Turţ, Iosif Kampert, Tra­­ian Ţăran. Fapte redate în cuvinte puţine ce vorbesc, dincolo de cifre, despre munca de zi cu zi, despre planu­rile ce se materializează în practi­ca agricolă şi se reflectă pe planul creşterii avuţiei obşteşti şi a veni­turilor personale. Petre Botezatu, preşedintele cooperativei agricole de producţie din comuna Schele, judeţul Galaţi, vorbeşte cu dragos­te şi mîndrie despre tinerii din cele 4 brigăzi de cîmp, din brigada viticolă sau din sectorul zootehnic. Toţi mecanizatorii, tractoriştii, şo­ferii sunt tineri. După ce au absol­vit şcolile profesionale s-au întors în satul lor natal. Aici, în diversele sectoare în care lucrează, aplică cu rezultate bune, ceea ce au în­văţat. Gîndirea, cunoştinţele lor se reflectă în producţiile mari pe care le obţin, în calitatea lucrări­lor pe care le efectuează. Şi ar mai fi multe de spus... Ani­ta Guran are 19 ani şi lucrează în brigada zootehnică. In timpul li­ber îi place să citească. Printre ul­timele cărţi citite găsim titluri des­tul de semnificative care grăiesc în mod elocvent despre preocupările ei : „Muntele vrăjit" de Thomas Mann şi „Tineri crescători de ani­male". Ionel Niţa, de aceeaşi vîrstă, a citit în ultima vreme „După douăzeci de ani" de Al. Dumas şi „Lotul de prăsilă la animale". Sunt doar doi dintre mulţimea de ti­neri care vor să-şi îmbogăţească cultura generală şi, în acelaşi timp, să-şi completeze cunoştinţele de specialitate. Mai sunt insă, din păcate, şi unii tineri pentru care expresia „Mai lasă că n-ar intra zilele în sac" a devenit un mod obişnuit de a tra­ge chiulul. Dacă zilele intră sau nu în sac nu ştim, se ştie însă că aco­lo unde se munceşte astfel nu in­tră în sac recoltă. Cei care gîndesc aşa îşi fură singuri căciula. Şi dintre aceştia mai sunt destui. Pe Ştefan Giurgiu, Sima Mitrici din comuna Felnac, judeţul Arad, nu-i interesează viaţa cooperativei, dacă aceasta se dezvoltă sau slăbeşte. Este foarte adevărat că plecau în fiecare dimineaţă spre locul lor de muncă, dar plecau la ora prînzului, şi nu o dată în stare de ebrietate. Consecinţele, fireşte, s-au răsfrînt nu numai asupra lor, dar şi asupra colectivului, a cooperativei. O faptă rea se leagă de alta şi de la fuga de muncă la obrăznicia cu care ripostează cînd trebuie să răspundă pentru ceea ce fac nu este decit un pas — acel pas care ar trebui să declanşeze alarma în rîndul obştei. Atitudinea fermă a cooperatorilor faţă de modul cum aceşti tineri înţeleg viaţa şi munca ar avea un efect dintre cele mai revitalizatoare pentru ei. Tinerii răspund întotdeauna pre­zent ? Este o întrebare la care au răspuns afirmativ doar cîţiva din­tre ei, dar o adresăm tuturor tine­rilor din cooperativele agricole de producţie. Exemplele date arată, prin graiul de netăgăduit al faptelor, că acolo unde se lucrează cu tragere de ini­mă este imposibil să nu obţii re­zultatele dorite. Aceia însă, care, cu sau fără motive, transformă timpul de muncă în timp irosit, primesc blamul tuturor celor har­nici şi cinstiţi, de pe spatele că­rora ei îşi duc viaţa. TINERII COOPERATORI Nr. 526 Sîmbătă 16 ianuarie I­I­I I­I I I­I­I I Duminică 17 ianuarie RADIO PROGRAMUL I : 6,05 Concertul dimineţii. 7,00 Radiojurnal. Buletin meteo-rutier. Sport 8,00 Sumarul presei. 8,08 Ilustrate muzicale. 9,00 Ora satului. 10,00 Radiomagazinul fe­­meilor. 11,05 întâlnire cu melodia populară şi interpretul preferat. 12,00 De toate, pentru toţi. 13,00 Radiojur­nal. Sport. 14,00 Unda veselă. 14,30 Estrada duminicală. 17,00 Caravana fanteziei. 19,40 Concert de muzică populară cu Ileana Constantinescu şi Dumitru Fărcaş. 21,30 Revista şlagă­relor. 22,00 Radiojurnal. Buletin me­teorologic. 22,30 Seară de romanţe cu Elena Zamora şi Ion Luican. 23,00 Muzică de dans. PROGRAMUL II : 6,00 Matineu muzical. 7,00 Radiojurnal. Buletin meteo-rutier. Sport. 9,00 Solişti şi or­chestre de muzică uşoară. 10,30 A 7-a artă. Eroi şi lumină. 11,00 Concertul orchestrei simfonice a Filarmonicii Moldova din Iaşi. 14,05 Agendă fol­clorică. 14,30 Cine ştie, cîştigă. Maeştri ai picturii româneşti : Ion Andreescu. 16,00 Poşta radio. 16,10 Muzică de promenadă. 16,30 Serial radiofonic pentru tinerii ascultători. 18,00 Momente din istoria culturii ro­mâneşti. Nicolae Filimon. 19,05 Ro­manţe. 20,35 Valsuri. 22,00 Muzică de dans. TELEVIZIUNE PROGRAMUL . 8,45 Deschiderea emisiunii. 9,00 Matineu duminical pentru copii. 10,00 Viaţa satului. 12,00 De strajă patriei. 12,30 In reluare la cererea telespecta­torilor. Recital Mihaela Mihai. For­maţia „The Golden Gate". 13,00 în­chiderea emisiunii de dimineaţă. 14,00 Deschiderea programului. Emi­siune în limba maghiară. 15,30 Sport: Campionatul european de săniuţe. 16,30 Studioul N. 13,00 Unul din doi — Emisiune-concurs transmisă din sala Casei Centrale a Armatei. 19,00 Rapsodia română. Caleidoscop folclo­ric realizat cu concursul artiştilor amatori din judeţul Mehedinţi. 19,20 1001 de seri. 19,30 Telejurnalul de seară. 20,30 Divertisment la Cluj. 22,30 Telejurnalul de noapte. 22,45 Duminica sportivă. 23,00 închiderea emisiunii programului 1. PROGRAMUL II. 20,00 Lumea copiilor. 20,30 Stagiune lirică. 21,30 Buletin de știri. 21,45 Re­luarea serialului de sîmbătă seara . Incoruptibilii. 22,35 închiderea emisi­unii programului 2. PRUN­DENI (Urmare din pag. 1) din aceste cuvinte crez, el a avut în vedere ca de roadele pămîntului să se bucure ţăranii, nu cei care îi asupreau, îi exploatau. Să dăruiască demnităţii matca înfloririi sale. Deplină demnitate muncitorului, ţăranului, cărturarului. Deplină demnitate ţării. Acest crez s-a realizat. Sunt pe ţărmul tău, Oltule, aici la Prundeni, şi mă uit spre Carpaţi şi dincolo de ei, şi mă uit spre Dunăre şi de-a lungul apelor tale, de la izvoare la vărsare, nu văd case umile. Vocaţie de zidar, ţăranul a avut dintotdeauna împilarea însă, corvoada, sărăcia nu i-au dat posibilitate să şi-o afirme. I1 ascult pe Nicolae Buzatu, primarul din Prundeni : „M-am născut în această lo­calitate şi-i cunosc trecutul şi din amin­tiri şi din cele spuse de părinţi. Oame­nii îşi făceau case din lemn, pe temelii de buşteni, cu prispă îngustă in faţă, cu stîlpi crestaţi, cu acoperiş de şiţă Unii, cu vremea, şi-au făcut şi cerdac, tot din lemn. Pe dinafară nu erau ele unite, dar înăuntru... Sărăcie. Iar sără­cia nu poate fi frumoasă. Am păstrat de la cei dinaintea noastră forma case­lor dar, după cum vedeţi, acum teme­lia e din ciment amestecat cu piatră de riu, cu piatră din Olt, zidurile sunt din cărămidă, acoperişul e din tablă sau ţiglă. Acum casele au mai multe camere. Şi vă asigur, nu e niciuna goa­lă, mobila e mobilă, aparatul de radio sau televizorul stau la locul lor, în mul­te bucătării arde aragazul, îmi aduc a­­minte că în timpul războiului nu era în comună decit un singur aparat de ra­dio. La şcoală. Astăzi sunt, numai tele­vizoare, 600. Tot să trăieşti în astfel de case. Nimănui nu-i e ruşine să pri­mească oaspeţi". Intr-adevăr, interiorul unei Case îţi dezvăluie poate în cel mai înalt grad modul de viaţă al omului, al familiei. Şi strada, şi uliţa pot releva stadiul de civilizaţie a unei colectivităţi. E sufici­ent doar să priveşti cum sînt îmbrăcaţi oamenii ca să-ţi dai seama de nivelul lor de trai. Dar acest criteriu poate fi înşelător. Trecînd pragul casei, ieşind în lume, fiecare caută să se îmbrace cu ce are el mai bun. Interiorul unei case însă îţi oferă o imagine mai complexă, mai limpede şi a civilizaţiei materiale şi a celei spirituale. Niciodată satul ro­mânesc n-a cunoscut ca în timpul de faţă o împlinire mai desăvîrşită a u­­neia dintre cele mai vechi şi mai sta­tornice sentimente umane , sentimentul de a-ţi zidi o casă, îl ascult pe prima­rul din Prundeni : „Sîntem în comuna 6 417 locuitori. Din cele 2 300 de case, de gospodării, aproape 90 la sută sînt noi Pînă şi Ion Hristache şi-a făcut casă. Era cel mai necăjit dintre necă­jiţi. Ca şi taică-su. Om fără noroc, zi­ceau bătrînii. Aşa se nasc unii, fără noroc, şi-şi tîrăsc zilele şi anii se adună ca o povară şi nu se bucură nici de soa­re, nici de drumul pe care calcă. Nu se bucură de nimic. De vrednic, nimic de spus. Dar ce putea să înnoade de unul singur . O viaţă întreagă şi-au dorit ai lui o casă. Au zidit-o pînă la urmă. Dar dacă nu era cooperativa agricolă nu şi-o zideau în vecii vecilor", îl ascult pe primarul din Prundeni, om gospo­dar, dăruit obştei — aceste calităţi le vezi în întreaga înfăţişare a comunei —, îl ascult şi văd o imagine de toamnă, pe cîmp. La cooperativa agricolă din Prundeni, preşedinte­­, de doi ani, Ion Mircea. Vîlcean şi neam de ţăran destoinic, consătenii şi-au pus toată nădejdea în el. Iar Ion Mircea nu le-a înşelat încrederea. Merg treburile bine acum la cooperativa agricolă din Prun­deni. „Tot pămîntul s-a lucrat bine de la o margine la alta, îmi spune Ion Mircea. Noi sîntem în primul rînd vi­ticultori. Dar nu despre vie vreau să vorbesc, ci despre porumb. Am prăşit porumbul de trei ori manual și de două ori mecanic. A crescut frumos. In toamnă l-am cules într-o săptămî­­nă“. Vocaţie de bun gospodar ţăranul a avut dintotdeauna. Dar a­­ceastă vocaţie se valorifică din plin as­tăzi, cînd pămîntul e un singur ogor şi puterea de muncă a satului e şi ea una singură. Sînt pe ţărmul tău, Oltule, aici la Prundeni, se înserează şi se aprind lu­minile in sat. In case, copiii şi-au făcut lecţiile şi privesc la televizor. Porţi cu tine această imagine. Urmăresc în unda ta focul de lumini ce se revarsă prin ferestre şi mă gîndesc la viitor. Oltul va deveni un fiu al energiei electrice. Epopeea luminilor a şi început pe ţăr­murile sale la Himnicu Vîlcea, la Dă­­eşti. la Govora Centralele hidroelectri­ce ce se vor construi pe Olt în perioa­da 1971—1975 vor avea o putere de 1000 megawaţi Dar acesta e doar un început. Căci Oltul reprezintă 10 la sută din potenţialul hidroenergetic al ţării. t"; »I­II

Next