Satul Socialist, ianuarie 1971 (Anul 3, nr. 515-539)

1971-01-26 / nr. 534

. I Jr. 534 Marți 26 ianuarie ASIGURAREA pieselor de schimb (ii) Aprovizionarea cu piese de schimb pentru tractoarele şi maşinile agricole aflate în do­tarea staţiunilor de mecanizare se face, aşa cum am mai arătat, pe baza planurilor întocmite, încă de la jumătatea anului precedent, la nivelul fiecărui judeţ, în funcţie de necesităţile unităţilor. După cum am con­statat, întocmirea acestor pla­nuri s-a făcut de cele mai multe ori în mod judicios. Sunt însă şi excepţii care dovedesc că, în unele cazuri, nu numai furnizo­rii sunt răspunzători de lipsa pieselor de schimb, ci şi benefi­ciarii — respectiv bazele de a­­provizionare ale D.G.A.D. Astfel, în planurile de aprovizionare ale acestor unităţi nu au fost incluse şi piesele de schimb pentru maşinile aparţinînd coo­perativelor agricole. In parcul auto al acestor unităţi există, de exemplu, tipuri mai vechi de maşini­­ „Gaz“-51, „Steagul roşu" etc. pentru care nu există piese de schimb. Mai mult, nici chiar pentru tipurile noi de ma­tere, curele de transmisie CI, cuzineţi la cota R1 şi R­2 etc. In acelaşi timp, staţiunea duce lipsă de cuzineţi la cota norma­lă. Magazinerul Gheorghe Sîr­­bu ne spunea că aceste stocuri au fost create datorită faptului că baza de aprovizionare nr. 6 Iaşi condiţionează livrarea unor repere de acceptarea altora, care nu sunt necesare unităţii, dar formează stocuri supranormati­­ve în depozitul bazei. Se mai practică, în cadrul acestei baze, şi al altora, sistemul preferen­ţial. In luna decembrie, de exemplu, judeţului Vaslui i-a fost repartizat un număr de 64 arbori cotiţi, iar judeţului Iaşi, cu un parc mai mic de tractoa­re, 68 de arbori cotiţi. Contractele de livrare a pie­selor de schimb prevăd o serie de condiţii şi pentru beneficiar. In speţă este vorba de o serie de repere la care piesele noi nu se eliberează decit în schimbul predării celor uzate. Din păca­te, însă, multe staţiuni de me­canizare nu respectă această N­UMAI FURNIZORII S­UNT DE VINĂ?­ şini existente în cooperative nu există în bazele de aproviziona­re piesele de schimb necesare. In noile forme de organizare, întreţinerea şi repararea acestor maşini revin staţiunilor de me­canizare. Acestea au emis la vreme cererile privind necesa­rul de piese de schimb, însă nu peste tot ele au fost incluse în planurile de aprovizionare ale bazelor respective ; din necesa­rul total de piese întocmit de cooperativele agricole din jude­ţele Tulcea şi Constanţa, de pil­dă, baza de aprovizionare nr. 9 Ovidiu a stabilit să satisfacă în 1971 doar... 30 la sută. Un alt aspect priveşte modul diferenţiat în care se face apro­vizionarea cu piese de schimb. Baza de aprovizionare Craiova, de exemplu, solicită pentru lu­nile ianuarie-februarie a.c. 188 de arbori cotiţi şi i se asigură doar 53, in timp ce, pentru a­­ceeaşi perioadă, baza de aprovi­zionare Galaţi cere 250 de ar­bori cotiţi şi i se repartizează doar 10, din care 5 în ianuarie şi 5 în februarie. De menţionat este şi faptul că în magaziile multor staţiuni de mecanizare şi chiar în depozitele unor baze de aprovizionare, se găsesc une­ori o serie de repere in stocuri supranormative. Astfel, la sta­ţiunea de mecanizare a agricul­turii din Vaslui există un mare număr de supape, care nu pot fi folosite la tractoarele din cio­clauză contractuală, ceea ce duce, fireşte, la o serie de greu­tăţi în procesul de aproviziona­re. In lista acestor repere se in­clud : acumulatorii, cămăşile de cilindri, elemenţii pentru pom­pele de injecţie, bolţii de piston etc. Staţiunea de mecanizare Negreşti, judeţul Vaslui, de exemplu, s-a prezentat la bază ca să ridice 12 bolţi pentru pis­ton, fără să aducă, pentru recu­perare, piesele uzate. In unele cazuri, de aprovizio­narea insuficientă cu piese de schimb sunt vinovate şi între­prinderile şi staţiunile de meca­nizare a agriculturii. Pînă în prezent, de exemplu, numai 30 la sută din unităţile din judeţul Vaslui au înaintat bazei de a­­provizionare necesarul de piese de schimb pentru anul 1971. Dar, şi în cazul acestora, planu­rile de aprovizionare întocmite sunt exagerate. Mai mult chiar, conducerile staţiunilor de meca­nizare, deşi acuză lipsa unor re­pere, nu au ridicat din baza de aprovizionare, pînă la 31 decem­brie 1970, decit 5 la sută din piesele de schimb comandate. Un asemenea mod de lucru creează serioase dereglări în sistemul general de aprovizio­nare cu piese de schimb. A. SURUGIU Cu sprijinul corespondenţilor judeţeni SATUL SOCIALIST CINE TERGIVERSEAZĂ LIVRAREA FURAJELOR INDUSTRIALE? Prelucrarea Industrială a unor cantităţi tot mai mari de produse agricole duce, an de an, la creşte­rea ponderii pe care o ocupă în balanţa furajeră produsele secun­dare obţinute pe această cale: şro­­turile, tărîţele, tăiţeii, melasa etc. Un singur exemplu : necesarul de suculente al cooperativei agricole din Brădeanu este acoperit, în proporţie de aproape 50 la sută, de tăiţeii şi melasa care i se cuvin în cadrul contractului încheiat cu fabrica de zahăr din Buzău. De a­­semenea, această unitate primeşte, anual, circa 200 de tone de tăriţe şi şroturi — o mare parte din con­centratele folosite în hrana ani­malelor — ca urmare a înţelegeri­lor cu alte întreprinderi. Ce se constată, însă ? In unele cazuri, aceste furaje, absolut nece­sare şi luate, de altfel, în calcul la stabilirea planului de producţie, nu ajung nici pînă la sfîrşitul a­­nului în cooperative, ceea ce, este lesne de înţeles, are ca urmare nerealizarea cantităţilor de produ­se zootehnice prevăzute, neînde­­pinirea contractelor încheiate pen­tru aceste produse şi, respectiv, diminuarea veniturilor cooperati­velor. Ceea ce ni se pare inexpli­cabil este faptul că, de multe ori, această situaţie se datoreşte ne­glijenţei conducerilor de coopera­tive, care nu urmăresc graficele de livrare a furajelor industriale, nu organizează transportul lor în uni­tăţi. După cum ne relata tovarăşul George Niculescu, director gene­ral al Combinatului de industrie alimentară din Buzău, La sfîrşitul trimestrului IV al anului trecut existau, în depozitul morii „11 Iu­nie" din Buzău, circa 10 tone de tăriţe, aparţinînd cooperativelor a­­gricole din Costeşti, Robească, Odăile, Brăeşti etc. Pentru elibe­rarea spaţiilor blocate cu aceste furaje — ne spunea interlocutorul nostru — s-a recurs, în ultimă in­stanţă, la redistribuirea şi livrarea lor către alte unităţi. Livrarea promptă, potrivit gra­ficelor stabilite, a tărîţelor şi şro­­turilor este împiedicată uneori şi de sistemul actual de întocmire a formalităţilor necesare în acest scop. De la şeful silozului I.V.C. din Buzău, ing. Valeriu Ţinteanu, am aflat, de exemplu, că produsele expediate cooperativelor de căt­re fabricile de ulei din Bîrlad, Brăila,' ,-'şi Bucureşti sînt facturate' către su­bz, care, la rîndul lui, întocmeşte alte acte pe numele unităţilor be­neficiare. De aici, o serie de întîr­­zieri, timp pierdut, atît pentru fur­nizori cit şi pentru beneficiari, cînd lucrurile s-ar putea rezolva sim­plu printr-o legătură directă între fabricile respective şi cooperativele agricole. O situaţie cu totul anormală a apărut în privinţa livrării de către fabrica de zahăr din Buzău a tăi­­ţeilor şi melasei ce se cuveneau coo­perativelor, potrivit contractelor încheiate. Această unitate şi-a în­cheiat ciclul de producţie, şi deci, a livrat în întregime tăiţeii re­zultaţi din prelucrarea sfeclei. Dar a rămas restanţieră, faţă de coo­perativele agricole din judeţul Bu­zău, cu circa 50 000 de tone de tăiţei. Cum s-a întîmplat acest lucru ? Conducerea combinatului încear­că să explice situaţia prin faptul că o mare cantitate de sfeclă re­cepţionată la Buzău a fost transfe­rată la fabricile de zahăr din Bod, Tg. Mureş, Luduş şi Bucecea. După cum ne-a informat directorul ge­neral al combinatului din Buzău, s-ar fi primit din partea acestor fabrici comunicarea că nu mai au un stoc tăiţeii necesari achitării obligaţiilor, deoarece au fost... li­vraţi altor beneficiari. Nu ştim cine pot fi aceşti bene­ficiari şi nici nu înţelegem cum şi-au permis aceste fabrici să ne­glijeze o obligaţie clară înscrisă în contractele încheiate. Ceea ce do­rim să subliniem este că și în acest am este necesar ca forurile de resort să ia măsurile prevăzute în legea contractelor, inclusiv pe­nalizarea celor ce și-au permis să o încalce. Dar, dacă nu putem fi de acord cu practica acestor întreprinderi de a nu-și onora contractele, mai gravă ni se pare neglijenţa unor conduceri de cooperative care au amînat în mod nejustificat ridica­rea borhotului de la fabrică. Coo­perativa din Gălbinaşi, de exem­plu, din 1624 tone de tăiţei uscaţi, care i se cuveneau, nu a ridicat, pînă la sfîrşitul anului trecut, de­cit 10 la sută. Probabil că şi acest „amănunt1* se numără printre cau­zele faptului că unitatea respectivă a încheiat anul cu o producţie de numai 1 000 litri de lapte pe cap de vacă furajată. O situaţie ase­mănătoare prezintă şi cooperativa agricolă din Stîlpu, care a preluat doar 202 tone de tăiţei din cele 3 387 de tone care i se cuvin. Evi­dent, în aceste cazuri şi în toate celelalte vor urma litigiile, penali­zările, dar nu de asta e nevoie, în momentul de faţă, pentru a se ob­ţine creşterea producţiei de lapte, ci de furaje şi încă o dată de furaje. In discuţia purtată la fabrica de zahăr cu şefii serviciului agricol, inginerul Constantin Arsene, am aflat şi un alt aspect. Numeroase unităţi, printre care ne-au fost a­­mintite cele din Amara, Smîrdan, Lunca, шд­şi ridică — unele de ani de zile — decit în parte, sau chiar deloc, melasa care li se cuvine, deşi este cunoscut rolul ei în pre­­ptarea furajelor grosiere. De ce să-și bată, însă, capul unele con­duceri de cooperative agricole cu asemenea treburi — într-adevăr transportul, depozitarea, prepara­rea, administrarea melasei sînt lu­cruri mai complicate — cînd cocenii de porumb, de pildă, pot fi arun­caţi în iesle, aşa cum au fost adu­naţi de pe cimp. Pentru că, de fapt, aşa se petrec lucrurile în uni­tăţile amintite. In legătură cu această situaţie ne-am adresat direcţiei agricole a judeţului, respectiv directorului adjunct care răspunde de creşterea animalelor. Spre surprinderea noas­tră, ni s-a răspuns că nu există nici un fel de „probleme deose­bite" în ceea ce priveşte livrarea şi preluarea furajelor industriale. Este, după părerea noastră, o opi­nie cel puţin curioasă. Credem că este nevoie ca direcţia agricolă să-şi preia, realmente, cu toată se­riozitatea, atribuţiile de for coor­donator, să urmărească îndeaproa­pe, permanent, îndeplinirea tutu­ror obligaţiilor contractuale şi la acest capitol şi să ia toate măsu­rile ce se impun pentru ca fura­jele industriale, a căror pondere în balanţa furajeră este însemnată, să ajungă la timp în unităţi şi să fie folosite potrivit destinaţiei lor. B. SOMEŞAN PAGINA 3 8. SÅ FIE PRINCIPIAL (Urmare din pag. 1) — Ce înseamnă a fi principial? — Ceea ce vă pot spune eu ţine de felul­­ cum simte un ţăran care pînă la înfiinţarea cooperativei a fost argat şi cioban. Ca să fii prin­cipial trebuie să fi, aşa cum am spus mai înainte, în primul rînd, drept. Şi asta ţine cel mai mult de caracterul omului. Dar nu este su­ficient. Preşedintele poate să vrea să fie drept, dar dacă nu are capa­citatea să ştie în toate cazurile ce este bine şi ce nu, cine are drep­tate şi cine nu, va greşi şi va ne­dreptăţi pe cineva. Şi iată că a­­jungem la problema ridicată de toţi cei pe care i-aţi invitat să-şi spună cuvîntul în cadrul acestei rubrici , preşedintele, ca să fie principial, ca să fie operativ, tre­buie să înveţe, să se pregătească temeinic. Pentru că n-am timp să stăm să aleg întîmplări semnifica­tive din aproape 20 de ani de acti­vitate, o să mă refer la cazuri foarte recente. La începutul anului trecut, am organizat şi o fermă hortiviticolă pentru care ne-a fost trimis un tînăr absolvent de facul­tate. Cum am mai avut prilejul s-o spun, băiatul nu prea s-a des­curcat şi în fermă nu s-au obţinut recoltele, veniturile la care aveam dreptul. S-a ţinut mîndru — şi de aici indisciplina — n-a ascultat de indicaţiile inginerului şef. Asta nu m-a împiedicat însă să mă ocup cu toată grija de а-l instala pe ingi­ner într-o locuinţă bună, de a-i a­­sigura condiţii omeneşti de viaţă, de а-l ajuta să-şi aşeze o familie. Am făcut сi­ am putut pentru in­tegrarea tînărului inginer în viața satului nostru. — Un caz. — Da, un caz. Am hotărît în a­­dunarea generală de la începutul anului trecut să dăm, lunar, avan­suri. In fața cooperatorilor, pri­mul răspunzător de ducerea la în­deplinire a acestei hotărîri era preşedintele. Aşa că tot de princi­pialitate ţine, cred eu, ca să faci pe dracu în patru şi la fiecare 19 ale lunii să asiguri banii pentru a­­chitarea avansurilor, corespunză­tor normelor efectuate. Şi cite ca­zuri, cite situaţii ! — Rămîi tot atît de principial şi cînd ai de înfruntat alte puncte de vedere ? — Eu am încercat. Nu pot afir­ma că mi-a fost uşor, că am reuşit totdeauna. Iată un caz. Am făcut construcţii moderne, cu toate do­tările pentru zootehnie. Cînd ne-am­ prevăzut însă nişte bani pentru a prelungi în sat conductele de apă potabilă, organele judeţene au să­rit în sus şi au început să ne certe că risipim averea obştească. Eu n-am fost de acord şi cred că am procedat principial. Cum adică, porcul să bea apă filtrată adusă prin conducte din puţuri forate, iar cooperatorul apă din Dunăre, adusă cu butoiul ? Ceea ce avem în cooperativă şi ce vom avea, noi am realizat, şi este drept, este­­principial să te ocupi cu toată gri­ja de viaţa cooperatorilor ! Că am procedat bine, principial, o dovedesc înflorirea continuă a cooperativei noastre, faptul că an de an ne mărim contribuţia la asi­gurarea fondului central, livrînd mai multe cereale, mai multă car­ne, lapte, fructe, legume. Că am acţionat principial o demonstrează faptul că oamenii iubesc coopera­tiva , lucrăm cu 1 200 de coopera­tori dintre care aproape 400 tineri, că împreună muncim fără preget „din iarnă pînă-n iarnă", cum se spune la noi, la Topalu. ÎN JUDEŢUL IAŞI Au fost contractate 25 000 de tone de legume Intre I.L.F. şi unităţile agricole cooperatiste din judeţul Iaşi s-au încheiat pînă în prezent contracte pentru livrarea a 25 000 de tone de legume proaspete. Circa o cincime din această cantitate a fost con­tractată de cooperativele agricole din Movileni şi Trifeşti, care şi-au dezvoltat puternice sectoare legu­micole. Acţiunea de contractare se intensifică pe măsură ce proiectele de plan sunt supuse dezbaterii adu­nărilor generale şi aprobate de că­tre acestea. ÎN JUDEŢUL CLUJ Noi sectoare de producţie organizate pe principiul fermelor Prin rezultatele obţinute ferma zootehnică a cooperativei din Flo­­reşti, unitate situată în zona pre­orăşenească a municipiului Dej, a demonstrat cooperatorilor că re­prezintă o formă de organizare a muncii şi a producţiei superioară brigăzii. De aceea cooperatorii au hotărît să înfiinţeze încă două fer­me. Recent ele au luat fiinţă. Una are profil legumicol, iar cealaltă este specializată în producţia de seminţe pentru cultura cerealelor. bilităţi de lucru în perioada de iarnă, cooperatorii din Cristian, judeţul Braşov, au dezvoltat, în cadrul sectoarelor anexe, un atelier în care se confecţionează ghivece pentru florile produse tot la Cristian Foto: C. DUMITRU • Cum aplicaţi acordul global ? • Ce măsuri aţi luat pentru a mări numărul cooperatorilor cu activitate permanentă? MUTAI CATRICICĂU (Urmare din pag. I) conducerii producţiei agricole la nivel de unitate. De aceea, după ce am obţinut consimţămîntul coo­peratorilor de a introduce acordul global, noi am trecut imediat la crearea premiselor organizatorice şi economice care să facă posibilă aplicarea noului sistem. In continuare voi relata detaliat procedeul nostru. Mai întîi am sta­bilit sectoarele în care se va lu­cra în acord global şi indicatorul în funcţie de care va fi calculat. Creşterea animalelor nu a pus a­­proape nici o problemă sub rapor­tul luării unei prime decizii. Con­siliul de conducere şi îngrijitorii au considerat că în zootehnie nu se poate lucra decât în acord global. Au existat însă discuţii în privinţa indicatorului la care va fi raportat acordul. Unii au susţi­nut să se aplice la unitatea de produs, alţii la mia de lei venit realizat. Ultima propunere a avut ciştig de cauză. Iată, pe scurt, şi motivarea hotărîrii. Cu excepţia prăsilei reţinute pentru turma de bază întreaga producţie a sectoru­lui zootehnic se livrează. Calitatea este unul din factorii care deter­mină preţul la carne, lapte, lină. Primelor două produse li se apli­că şi sporuri in­­funcţie de perioa­da In care sunt livrate. Calcularea acordului global la mia de lei venit realizat Ii va determina pe îngri­jitori să lupte pentru producţii mari în tot cursul anului şi îndeo­sebi în perioadele cînd obţinerea acestora e mai dificilă, să dea o atenţie maximă calităţii produse­lor. Producţia de lapte din ultimele zile ne susţine afirmaţia. O dată cu cantitatea de lapte mulsă şi­ li­vrată, a sporit procentul de j grăsi­­me. Laptele conţine, totodată, mai multă substanţă uscată, dispărînd în schimb impurităţile care îi re­duceau calitatea sau chiar îl de­gradau. Considerentele prezentate expli­că, credem, de ce tariful la mia de lei venit realizat a fost luat ca bază de calcul al acordului global. Îngrijitorii prăsilei reţinute pentru turma de bază vor fi retribuiţi în acord global raportat la mia de lei producţie obţinută. Trebuie să spunem, însă, că în legătură cu retribuirea lor mai sunt de pus la punct cîteva amănunte nu lipsite de importanţă. Despre ce este vorba ? In primul rînd este vorba de stabilirea criteriului de care se va ţine seama la calcularea valo­rii producţiei obţinute. Propunerea unor membri ai consiliului de con­ducere de a înmulţi sporul lunar de creştere în greutate cu preţul unitar pe care îl oferă statul pen­tru animalele livrate nu a putut fi acceptată. Spre deosebire de ani­malele reţinute pentru turma de bază, cele destinate tăierii sunt în­grăşate forţat şi ca atare la aces­tea se înregistrează sporuri zilnice mai mari de creştere în greutate. A rămas, de aceea, ca pentru creş­terea în greutate a viţelelor să sta­bilim un preţ unitar mai mare de­cit preţul de livrare. Cu cît anume mai mare ? încă nu ştim. A doua chestiune : cum pot fi recompen­saţi sau, dimpotrivă, sancţionaţi îngrijitorii în funcţie de starea fi­ziologică a viţelelor de prăsilă ? S-a propus adăugarea la creşterea în greutate sau scăderea din aceas­ta a unei anumite cantităţi, pro­centual stabilită. Nici asupra aces­tei probleme nu ne-am pronunţat încă definitiv. Deocamdată un lu­cru ne este extrem de limpede : la stabilirea valorii producţiei ob­ţinute trebuie neapărat să fie avută în vedere starea fiziologică a prăsilei. Ambele aspecte sunt în atenţia noastră, le studiem şi căutăm să le dăm o rezolvare corespunzătoa­re. Unele sugestii ne-au fost ofe­rite de intervenţiile publicate de ziarul „Satul socialist" în cadrul rubricii „Cititorii întreabă, citito­rii răspund**. Cu toate că sectorul vegetal ne-a pus mai multe probleme în pri­vinţa introducerii acordului global, am să încerc să le înfăţişez cît mai succint. O primă problemă a con­stituit-o stabilirea formaţiunilor de lucru. Condiţiile unităţii nu permit organizarea brigăzilor şi echipelor specializate. De aceea, am organizat brigăzi şi echipe mixte. Am format patru brigăzi a cite patru echipe fiecare. Intr-o echipă lucrează între 20—25 de oa­meni, toţi fiind cooperatori. For­maţiunea de lucru care îi înglo­bează şi pe mecanicii agricoli este brigada. După aceea am stabilit culturile la care se va aplica acor­dul global. La porumb, cartofi, viţă de vie, lupin pentru sămînţă, In pentru fuior, toţi cooperatorii vor lucra în acord global, pe în­treaga suprafaţă ocupată de aceste culturi. Alte culturi vor fi lucrate numai parţial în acord global. O situaţie aparte o au griul şi cele­lalte cereale păioase, culturi la care acordul global se aplică pe întreaga suprafaţă însă numai pentru mecanicii agricoli. Suprafeţele destinate culturii porumbului, cartofului, lupinului şi plantaţia de vie au fost defal­cate pe toate cele patru brigăzi. Inul a fost repartizat numai bri­găzilor a doua şi a treia. In pri­vinţa repartizării culturilor pe fa­milii şi oameni se cuvin făcute cîteva menţiuni. Mai întîi s-a stat de vorbă cu cooperatorii pentru a cunoaşte ce suprafeţe se încu­metă să cultive fiecare. In această primă fază s-a stabilit numai în­tinderea culturii, nu şi amplasa­mentul ei în teren. Altfel spus, s-a precizat cît va trebui să cultive un cooperator cu porumb, cartofi etc. nu însă şi sala în care va fi amplasată cultura. După ace­a­stă operaţie s-au constituit echipele avîndu-se grijă ca oamenii care compun o echipă să fie din aceeaşi parte de sat şi, pe cît este cu pu­tinţă, înrudiţi între ei. S-a urmă­rit, totodată, ca echipele să fie cam de aceleaşi dimensiuni ca nu­măr de cooperatori şi suprafaţă cultivată. Deşi în condiţiile acor­dului global fiecare familie sau cooperator răspunde de suprafaţa pe care o cultivă, membrii unei echipe se mai ajută între ei la unele lucrări. De aceea am căutat ca în fiecare echipă să existe pe lingă oameni cu capaci­tate de muncă mai redusă şi alţii bine dotaţi fizic. O dată terminată repartizarea suprafeţelor şi constituirea echipe­lor, s-a trecut la planificarea di­ferenţiată a recoltelor în funcţie de fertilitatea naturală a terenuri­lor, de premergătoare, de în­grăşă­­rile efectuate în anii anteriori, de soiul sau hibridul folosit. De îndată ce a fost precizat po­tenţialul real de producţie al fie­cărei sole, s-a trecut la cea de-a doua fază a repartizării. Aceasta a constat în repartizarea terenului pe cooperatori. Am planificat mai întîi produc­ţia pe sole şi abia după aceea am stabilit terenul pe care-l cultivă cu o anumită plantă o echipă, în cadrul acesteia fiecare familie sau cooperator în intenţia de a nu crea nici un motiv de suspiciune. Acordul global este calculat pe bază de norme de muncă şi se a­­plică la unitatea de produs. Pen­tru a arăta cum procedăm noi, ani să apelez la un exemplu. Coopera­torul Gheza Toth s-a angajat să cultive, între altele, porumb pe un hectar într-o solă planificată cu două tone de boabe la unitatea de suprafaţă. Din devizul de lucrări rezultă că pe sola respectivă tre­buie efectuate 30 de norme con­venţionale pentru a se putea rea­liza producţia de două tone. Re­vin, deci, 15 norme la tonă. Cum în unitatea noastră va­loarea planificată a normei con­venţionale este de 17 lei, rezul­tă din înmulţirea lui 17 cu 15 că costul manoperei la unitatea de produs va fi de 255 de lei. Reali­­zînd producţia planificată Gheza Toth va primi 510 lei. Cunoscînd terenul pe care îl va cultiva, Gheza s-a apucat să-l fertilizeze cu în­grăşăminte naturale din gospodăria personală. Cum fertilizarea aceasta n-a fost luată in calcul la stabili­rea cifrei de plan a solei şi cum priceperea şi hărnicia lui Gheza depăşesc nivelul mediu, s-ar putea ca el să obţină nu două, ci trei sau chiar patru tone de boabe de pe hectarul pe care-l cultivă cu po­rumb. Fiiindcă terenul unităţii are o fertilitate redusă, noi am hotărît să aplicăm retribuţia suplimentară şi în condiţiile acor­dului global in cazul în care pro­ducţia peste plan este obţinută fără majorarea cheltuielilor mate­riale planificate. Potrivit hotăririi adunării generale, retribuţia su­plimentară va fi de 60 la sută în valoarea producţiei obţinute peste plan şi se va acorda în natură în proporţie de 30 la sută, restul plă­­tindu-se în bani. La celelalte culturi procedeul nostru este asemănător cu cel pe care îl aplicăm la cultura porum­bului. ION PANT­AZI (Urmare din pag. 1) întări unitatea, pentru a ne crea mijloace financiare proprii cu aju­torul cărora să putem extinde sec­toarele agricole care, la noi, nu prea sunt de bază, cum ar trebui, am căutat să dezvoltăm activităţile anexe. Resursele materiale locale şi îndeletnicirile îndătinate ale cooperatorilor ne asigurau un solid punct de plecare. Anexelor le dato­răm 50 la sută din veniturile bă­neşti obţinute în 1970. Principalele venituri ni le-a adus atelierul de prelucrare a lemnului. Din lemn scos de noi din pădure sau din deşeuri procurate de la fa­bricile de cherestea producem cozi pentru unelte agricole, cozi pentru ciocane, lăzi, ciubere şi multe alte produse într-o gamă foarte variată. Pe locul secund se situează fierăs­trăul mecanic. Cheresteaua pro­dusă o desfacem chiar şi în coo­perative agricole din alte judeţe. Din miaja care creşte necultivată în lunca Crasăului şi din crengile rezultate din curăţirea pădurii confecţionăm mături. In 1970 am confecţionat şi mături din sorgul cultivat pe 2 hecare intr-un teren cu fertilitate slabă. Scăzînd din va­loarea măturilor costul manoperei a reieşit că am prelucrat sorg în valoare de peste 50 000 de lei. In momentul acesta sectorul activită­ţilor anexe asigură de lucru la pes­te 70 de cooperatori. In afara a­­cestora şi a îngrijitorilor de anima­le am reuşit ca de la 1 ianuarie să asigurăm de lucru în perma­nenţă la încă peste 50 de coopera­tori. Ei au fost organizaţi în două echipe specializate în lucrări de îmbunătăţiri funciare, întrucît nu ducem lipsă de braţe de muncă în timpul verii şi al toamnei, echipele vor lucra în domeniul îmbunătăţi­rilor funciare neîntrerupt în tot cursul anului. în planul de produc­ţie pe 1971 am prevăzut să mai în­fiinţăm o secţie de tricotaje, o că­­rămidărie, un atelier pentru pro­ducerea prefabricatelor din beton. Totodată, vom extinde cultura sor­gului, creînd şi un atelier de pre­lucrare a produsului care va func­ţiona numai în timp de iarnă. In sfîrşit, pe linia tradiţiilor existente în comună, vom înfiinţa o secţie de cojocărie şi una de co­voare. Vom valorifica în aceste două secţii nu numai materia pri­mă locală, ci şi motivele artizanale locale. Ele vor fi cojoace şi covoa­re de Bodeni şi se vor deosebi de produsele similare realizate în alte părţi. Unele din „anexele" pe care le vom crea în 1971 nu vor funcţiona tot anul, ci numai în pe­rioadele în care forţa de muncă nu este ocupată în cîmp. Măsurile lua­te şi pe care le vom lua între timp vor face ca în iarna următoare să putem da de lucru zi de zi tuturor cooperatorilor. Ocupaţi la nivelul unui muncitor industrial, coopera­torii vor obţine pentru munca în cooperativă venituri mari, achitate chenzinal, în bani. Anul acesta şi în 1972, producţia globală obţinută în sectorul anexe şi prestări de servicii va depăşi pe cea realizată din sectorul vegetal şi zootehnic. Aceste două sectoare vor fi însă beneficiarii veniturilor nete pe care ni le aduc anexele. In încheiere, ţin să relev sprijinul pe care s-au angajat să ni-l dea con­siliul intercooperatist şi consiliul popular comunal. Acesta din urmă ne-a ajutat şi pină acum şi stadiul actual al activităţilor anexe se da­torează în mare parte acestui lu­cru.­ ­ Cititorii cititorii Rifffh­isi

Next