Satul Socialist, ianuarie 1971 (Anul 3, nr. 515-539)
1971-01-26 / nr. 534
. I Jr. 534 Marți 26 ianuarie ASIGURAREA pieselor de schimb (ii) Aprovizionarea cu piese de schimb pentru tractoarele şi maşinile agricole aflate în dotarea staţiunilor de mecanizare se face, aşa cum am mai arătat, pe baza planurilor întocmite, încă de la jumătatea anului precedent, la nivelul fiecărui judeţ, în funcţie de necesităţile unităţilor. După cum am constatat, întocmirea acestor planuri s-a făcut de cele mai multe ori în mod judicios. Sunt însă şi excepţii care dovedesc că, în unele cazuri, nu numai furnizorii sunt răspunzători de lipsa pieselor de schimb, ci şi beneficiarii — respectiv bazele de aprovizionare ale D.G.A.D. Astfel, în planurile de aprovizionare ale acestor unităţi nu au fost incluse şi piesele de schimb pentru maşinile aparţinînd cooperativelor agricole. In parcul auto al acestor unităţi există, de exemplu, tipuri mai vechi de maşini „Gaz“-51, „Steagul roşu" etc. pentru care nu există piese de schimb. Mai mult, nici chiar pentru tipurile noi de matere, curele de transmisie CI, cuzineţi la cota R1 şi R2 etc. In acelaşi timp, staţiunea duce lipsă de cuzineţi la cota normală. Magazinerul Gheorghe Sîrbu ne spunea că aceste stocuri au fost create datorită faptului că baza de aprovizionare nr. 6 Iaşi condiţionează livrarea unor repere de acceptarea altora, care nu sunt necesare unităţii, dar formează stocuri supranormative în depozitul bazei. Se mai practică, în cadrul acestei baze, şi al altora, sistemul preferenţial. In luna decembrie, de exemplu, judeţului Vaslui i-a fost repartizat un număr de 64 arbori cotiţi, iar judeţului Iaşi, cu un parc mai mic de tractoare, 68 de arbori cotiţi. Contractele de livrare a pieselor de schimb prevăd o serie de condiţii şi pentru beneficiar. In speţă este vorba de o serie de repere la care piesele noi nu se eliberează decit în schimbul predării celor uzate. Din păcate, însă, multe staţiuni de mecanizare nu respectă această NUMAI FURNIZORII SUNT DE VINĂ? şini existente în cooperative nu există în bazele de aprovizionare piesele de schimb necesare. In noile forme de organizare, întreţinerea şi repararea acestor maşini revin staţiunilor de mecanizare. Acestea au emis la vreme cererile privind necesarul de piese de schimb, însă nu peste tot ele au fost incluse în planurile de aprovizionare ale bazelor respective ; din necesarul total de piese întocmit de cooperativele agricole din judeţele Tulcea şi Constanţa, de pildă, baza de aprovizionare nr. 9 Ovidiu a stabilit să satisfacă în 1971 doar... 30 la sută. Un alt aspect priveşte modul diferenţiat în care se face aprovizionarea cu piese de schimb. Baza de aprovizionare Craiova, de exemplu, solicită pentru lunile ianuarie-februarie a.c. 188 de arbori cotiţi şi i se asigură doar 53, in timp ce, pentru aceeaşi perioadă, baza de aprovizionare Galaţi cere 250 de arbori cotiţi şi i se repartizează doar 10, din care 5 în ianuarie şi 5 în februarie. De menţionat este şi faptul că în magaziile multor staţiuni de mecanizare şi chiar în depozitele unor baze de aprovizionare, se găsesc uneori o serie de repere in stocuri supranormative. Astfel, la staţiunea de mecanizare a agriculturii din Vaslui există un mare număr de supape, care nu pot fi folosite la tractoarele din cioclauză contractuală, ceea ce duce, fireşte, la o serie de greutăţi în procesul de aprovizionare. In lista acestor repere se includ : acumulatorii, cămăşile de cilindri, elemenţii pentru pompele de injecţie, bolţii de piston etc. Staţiunea de mecanizare Negreşti, judeţul Vaslui, de exemplu, s-a prezentat la bază ca să ridice 12 bolţi pentru piston, fără să aducă, pentru recuperare, piesele uzate. In unele cazuri, de aprovizionarea insuficientă cu piese de schimb sunt vinovate şi întreprinderile şi staţiunile de mecanizare a agriculturii. Pînă în prezent, de exemplu, numai 30 la sută din unităţile din judeţul Vaslui au înaintat bazei de aprovizionare necesarul de piese de schimb pentru anul 1971. Dar, şi în cazul acestora, planurile de aprovizionare întocmite sunt exagerate. Mai mult chiar, conducerile staţiunilor de mecanizare, deşi acuză lipsa unor repere, nu au ridicat din baza de aprovizionare, pînă la 31 decembrie 1970, decit 5 la sută din piesele de schimb comandate. Un asemenea mod de lucru creează serioase dereglări în sistemul general de aprovizionare cu piese de schimb. A. SURUGIU Cu sprijinul corespondenţilor judeţeni SATUL SOCIALIST CINE TERGIVERSEAZĂ LIVRAREA FURAJELOR INDUSTRIALE? Prelucrarea Industrială a unor cantităţi tot mai mari de produse agricole duce, an de an, la creşterea ponderii pe care o ocupă în balanţa furajeră produsele secundare obţinute pe această cale: şroturile, tărîţele, tăiţeii, melasa etc. Un singur exemplu : necesarul de suculente al cooperativei agricole din Brădeanu este acoperit, în proporţie de aproape 50 la sută, de tăiţeii şi melasa care i se cuvin în cadrul contractului încheiat cu fabrica de zahăr din Buzău. De asemenea, această unitate primeşte, anual, circa 200 de tone de tăriţe şi şroturi — o mare parte din concentratele folosite în hrana animalelor — ca urmare a înţelegerilor cu alte întreprinderi. Ce se constată, însă ? In unele cazuri, aceste furaje, absolut necesare şi luate, de altfel, în calcul la stabilirea planului de producţie, nu ajung nici pînă la sfîrşitul anului în cooperative, ceea ce, este lesne de înţeles, are ca urmare nerealizarea cantităţilor de produse zootehnice prevăzute, neîndepinirea contractelor încheiate pentru aceste produse şi, respectiv, diminuarea veniturilor cooperativelor. Ceea ce ni se pare inexplicabil este faptul că, de multe ori, această situaţie se datoreşte neglijenţei conducerilor de cooperative, care nu urmăresc graficele de livrare a furajelor industriale, nu organizează transportul lor în unităţi. După cum ne relata tovarăşul George Niculescu, director general al Combinatului de industrie alimentară din Buzău, La sfîrşitul trimestrului IV al anului trecut existau, în depozitul morii „11 Iunie" din Buzău, circa 10 tone de tăriţe, aparţinînd cooperativelor agricole din Costeşti, Robească, Odăile, Brăeşti etc. Pentru eliberarea spaţiilor blocate cu aceste furaje — ne spunea interlocutorul nostru — s-a recurs, în ultimă instanţă, la redistribuirea şi livrarea lor către alte unităţi. Livrarea promptă, potrivit graficelor stabilite, a tărîţelor şi şroturilor este împiedicată uneori şi de sistemul actual de întocmire a formalităţilor necesare în acest scop. De la şeful silozului I.V.C. din Buzău, ing. Valeriu Ţinteanu, am aflat, de exemplu, că produsele expediate cooperativelor de către fabricile de ulei din Bîrlad, Brăila,' ,-'şi Bucureşti sînt facturate' către subz, care, la rîndul lui, întocmeşte alte acte pe numele unităţilor beneficiare. De aici, o serie de întîrzieri, timp pierdut, atît pentru furnizori cit şi pentru beneficiari, cînd lucrurile s-ar putea rezolva simplu printr-o legătură directă între fabricile respective şi cooperativele agricole. O situaţie cu totul anormală a apărut în privinţa livrării de către fabrica de zahăr din Buzău a tăiţeilor şi melasei ce se cuveneau cooperativelor, potrivit contractelor încheiate. Această unitate şi-a încheiat ciclul de producţie, şi deci, a livrat în întregime tăiţeii rezultaţi din prelucrarea sfeclei. Dar a rămas restanţieră, faţă de cooperativele agricole din judeţul Buzău, cu circa 50 000 de tone de tăiţei. Cum s-a întîmplat acest lucru ? Conducerea combinatului încearcă să explice situaţia prin faptul că o mare cantitate de sfeclă recepţionată la Buzău a fost transferată la fabricile de zahăr din Bod, Tg. Mureş, Luduş şi Bucecea. După cum ne-a informat directorul general al combinatului din Buzău, s-ar fi primit din partea acestor fabrici comunicarea că nu mai au un stoc tăiţeii necesari achitării obligaţiilor, deoarece au fost... livraţi altor beneficiari. Nu ştim cine pot fi aceşti beneficiari şi nici nu înţelegem cum şi-au permis aceste fabrici să neglijeze o obligaţie clară înscrisă în contractele încheiate. Ceea ce dorim să subliniem este că și în acest am este necesar ca forurile de resort să ia măsurile prevăzute în legea contractelor, inclusiv penalizarea celor ce și-au permis să o încalce. Dar, dacă nu putem fi de acord cu practica acestor întreprinderi de a nu-și onora contractele, mai gravă ni se pare neglijenţa unor conduceri de cooperative care au amînat în mod nejustificat ridicarea borhotului de la fabrică. Cooperativa din Gălbinaşi, de exemplu, din 1624 tone de tăiţei uscaţi, care i se cuveneau, nu a ridicat, pînă la sfîrşitul anului trecut, decit 10 la sută. Probabil că şi acest „amănunt1* se numără printre cauzele faptului că unitatea respectivă a încheiat anul cu o producţie de numai 1 000 litri de lapte pe cap de vacă furajată. O situaţie asemănătoare prezintă şi cooperativa agricolă din Stîlpu, care a preluat doar 202 tone de tăiţei din cele 3 387 de tone care i se cuvin. Evident, în aceste cazuri şi în toate celelalte vor urma litigiile, penalizările, dar nu de asta e nevoie, în momentul de faţă, pentru a se obţine creşterea producţiei de lapte, ci de furaje şi încă o dată de furaje. In discuţia purtată la fabrica de zahăr cu şefii serviciului agricol, inginerul Constantin Arsene, am aflat şi un alt aspect. Numeroase unităţi, printre care ne-au fost amintite cele din Amara, Smîrdan, Lunca, шдşi ridică — unele de ani de zile — decit în parte, sau chiar deloc, melasa care li se cuvine, deşi este cunoscut rolul ei în preptarea furajelor grosiere. De ce să-și bată, însă, capul unele conduceri de cooperative agricole cu asemenea treburi — într-adevăr transportul, depozitarea, prepararea, administrarea melasei sînt lucruri mai complicate — cînd cocenii de porumb, de pildă, pot fi aruncaţi în iesle, aşa cum au fost adunaţi de pe cimp. Pentru că, de fapt, aşa se petrec lucrurile în unităţile amintite. In legătură cu această situaţie ne-am adresat direcţiei agricole a judeţului, respectiv directorului adjunct care răspunde de creşterea animalelor. Spre surprinderea noastră, ni s-a răspuns că nu există nici un fel de „probleme deosebite" în ceea ce priveşte livrarea şi preluarea furajelor industriale. Este, după părerea noastră, o opinie cel puţin curioasă. Credem că este nevoie ca direcţia agricolă să-şi preia, realmente, cu toată seriozitatea, atribuţiile de for coordonator, să urmărească îndeaproape, permanent, îndeplinirea tuturor obligaţiilor contractuale şi la acest capitol şi să ia toate măsurile ce se impun pentru ca furajele industriale, a căror pondere în balanţa furajeră este însemnată, să ajungă la timp în unităţi şi să fie folosite potrivit destinaţiei lor. B. SOMEŞAN PAGINA 3 8. SÅ FIE PRINCIPIAL (Urmare din pag. 1) — Ce înseamnă a fi principial? — Ceea ce vă pot spune eu ţine de felul cum simte un ţăran care pînă la înfiinţarea cooperativei a fost argat şi cioban. Ca să fii principial trebuie să fi, aşa cum am spus mai înainte, în primul rînd, drept. Şi asta ţine cel mai mult de caracterul omului. Dar nu este suficient. Preşedintele poate să vrea să fie drept, dar dacă nu are capacitatea să ştie în toate cazurile ce este bine şi ce nu, cine are dreptate şi cine nu, va greşi şi va nedreptăţi pe cineva. Şi iată că ajungem la problema ridicată de toţi cei pe care i-aţi invitat să-şi spună cuvîntul în cadrul acestei rubrici , preşedintele, ca să fie principial, ca să fie operativ, trebuie să înveţe, să se pregătească temeinic. Pentru că n-am timp să stăm să aleg întîmplări semnificative din aproape 20 de ani de activitate, o să mă refer la cazuri foarte recente. La începutul anului trecut, am organizat şi o fermă hortiviticolă pentru care ne-a fost trimis un tînăr absolvent de facultate. Cum am mai avut prilejul s-o spun, băiatul nu prea s-a descurcat şi în fermă nu s-au obţinut recoltele, veniturile la care aveam dreptul. S-a ţinut mîndru — şi de aici indisciplina — n-a ascultat de indicaţiile inginerului şef. Asta nu m-a împiedicat însă să mă ocup cu toată grija de а-l instala pe inginer într-o locuinţă bună, de a-i asigura condiţii omeneşti de viaţă, de а-l ajuta să-şi aşeze o familie. Am făcut сi am putut pentru integrarea tînărului inginer în viața satului nostru. — Un caz. — Da, un caz. Am hotărît în adunarea generală de la începutul anului trecut să dăm, lunar, avansuri. In fața cooperatorilor, primul răspunzător de ducerea la îndeplinire a acestei hotărîri era preşedintele. Aşa că tot de principialitate ţine, cred eu, ca să faci pe dracu în patru şi la fiecare 19 ale lunii să asiguri banii pentru achitarea avansurilor, corespunzător normelor efectuate. Şi cite cazuri, cite situaţii ! — Rămîi tot atît de principial şi cînd ai de înfruntat alte puncte de vedere ? — Eu am încercat. Nu pot afirma că mi-a fost uşor, că am reuşit totdeauna. Iată un caz. Am făcut construcţii moderne, cu toate dotările pentru zootehnie. Cînd ne-am prevăzut însă nişte bani pentru a prelungi în sat conductele de apă potabilă, organele judeţene au sărit în sus şi au început să ne certe că risipim averea obştească. Eu n-am fost de acord şi cred că am procedat principial. Cum adică, porcul să bea apă filtrată adusă prin conducte din puţuri forate, iar cooperatorul apă din Dunăre, adusă cu butoiul ? Ceea ce avem în cooperativă şi ce vom avea, noi am realizat, şi este drept, esteprincipial să te ocupi cu toată grija de viaţa cooperatorilor ! Că am procedat bine, principial, o dovedesc înflorirea continuă a cooperativei noastre, faptul că an de an ne mărim contribuţia la asigurarea fondului central, livrînd mai multe cereale, mai multă carne, lapte, fructe, legume. Că am acţionat principial o demonstrează faptul că oamenii iubesc cooperativa , lucrăm cu 1 200 de cooperatori dintre care aproape 400 tineri, că împreună muncim fără preget „din iarnă pînă-n iarnă", cum se spune la noi, la Topalu. ÎN JUDEŢUL IAŞI Au fost contractate 25 000 de tone de legume Intre I.L.F. şi unităţile agricole cooperatiste din judeţul Iaşi s-au încheiat pînă în prezent contracte pentru livrarea a 25 000 de tone de legume proaspete. Circa o cincime din această cantitate a fost contractată de cooperativele agricole din Movileni şi Trifeşti, care şi-au dezvoltat puternice sectoare legumicole. Acţiunea de contractare se intensifică pe măsură ce proiectele de plan sunt supuse dezbaterii adunărilor generale şi aprobate de către acestea. ÎN JUDEŢUL CLUJ Noi sectoare de producţie organizate pe principiul fermelor Prin rezultatele obţinute ferma zootehnică a cooperativei din Floreşti, unitate situată în zona preorăşenească a municipiului Dej, a demonstrat cooperatorilor că reprezintă o formă de organizare a muncii şi a producţiei superioară brigăzii. De aceea cooperatorii au hotărît să înfiinţeze încă două ferme. Recent ele au luat fiinţă. Una are profil legumicol, iar cealaltă este specializată în producţia de seminţe pentru cultura cerealelor. bilităţi de lucru în perioada de iarnă, cooperatorii din Cristian, judeţul Braşov, au dezvoltat, în cadrul sectoarelor anexe, un atelier în care se confecţionează ghivece pentru florile produse tot la Cristian Foto: C. DUMITRU • Cum aplicaţi acordul global ? • Ce măsuri aţi luat pentru a mări numărul cooperatorilor cu activitate permanentă? MUTAI CATRICICĂU (Urmare din pag. I) conducerii producţiei agricole la nivel de unitate. De aceea, după ce am obţinut consimţămîntul cooperatorilor de a introduce acordul global, noi am trecut imediat la crearea premiselor organizatorice şi economice care să facă posibilă aplicarea noului sistem. In continuare voi relata detaliat procedeul nostru. Mai întîi am stabilit sectoarele în care se va lucra în acord global şi indicatorul în funcţie de care va fi calculat. Creşterea animalelor nu a pus aproape nici o problemă sub raportul luării unei prime decizii. Consiliul de conducere şi îngrijitorii au considerat că în zootehnie nu se poate lucra decât în acord global. Au existat însă discuţii în privinţa indicatorului la care va fi raportat acordul. Unii au susţinut să se aplice la unitatea de produs, alţii la mia de lei venit realizat. Ultima propunere a avut ciştig de cauză. Iată, pe scurt, şi motivarea hotărîrii. Cu excepţia prăsilei reţinute pentru turma de bază întreaga producţie a sectorului zootehnic se livrează. Calitatea este unul din factorii care determină preţul la carne, lapte, lină. Primelor două produse li se aplică şi sporuri infuncţie de perioada In care sunt livrate. Calcularea acordului global la mia de lei venit realizat Ii va determina pe îngrijitori să lupte pentru producţii mari în tot cursul anului şi îndeosebi în perioadele cînd obţinerea acestora e mai dificilă, să dea o atenţie maximă calităţii produselor. Producţia de lapte din ultimele zile ne susţine afirmaţia. O dată cu cantitatea de lapte mulsă şi livrată, a sporit procentul de j grăsime. Laptele conţine, totodată, mai multă substanţă uscată, dispărînd în schimb impurităţile care îi reduceau calitatea sau chiar îl degradau. Considerentele prezentate explică, credem, de ce tariful la mia de lei venit realizat a fost luat ca bază de calcul al acordului global. Îngrijitorii prăsilei reţinute pentru turma de bază vor fi retribuiţi în acord global raportat la mia de lei producţie obţinută. Trebuie să spunem, însă, că în legătură cu retribuirea lor mai sunt de pus la punct cîteva amănunte nu lipsite de importanţă. Despre ce este vorba ? In primul rînd este vorba de stabilirea criteriului de care se va ţine seama la calcularea valorii producţiei obţinute. Propunerea unor membri ai consiliului de conducere de a înmulţi sporul lunar de creştere în greutate cu preţul unitar pe care îl oferă statul pentru animalele livrate nu a putut fi acceptată. Spre deosebire de animalele reţinute pentru turma de bază, cele destinate tăierii sunt îngrăşate forţat şi ca atare la acestea se înregistrează sporuri zilnice mai mari de creştere în greutate. A rămas, de aceea, ca pentru creşterea în greutate a viţelelor să stabilim un preţ unitar mai mare decit preţul de livrare. Cu cît anume mai mare ? încă nu ştim. A doua chestiune : cum pot fi recompensaţi sau, dimpotrivă, sancţionaţi îngrijitorii în funcţie de starea fiziologică a viţelelor de prăsilă ? S-a propus adăugarea la creşterea în greutate sau scăderea din aceasta a unei anumite cantităţi, procentual stabilită. Nici asupra acestei probleme nu ne-am pronunţat încă definitiv. Deocamdată un lucru ne este extrem de limpede : la stabilirea valorii producţiei obţinute trebuie neapărat să fie avută în vedere starea fiziologică a prăsilei. Ambele aspecte sunt în atenţia noastră, le studiem şi căutăm să le dăm o rezolvare corespunzătoare. Unele sugestii ne-au fost oferite de intervenţiile publicate de ziarul „Satul socialist" în cadrul rubricii „Cititorii întreabă, cititorii răspund**. Cu toate că sectorul vegetal ne-a pus mai multe probleme în privinţa introducerii acordului global, am să încerc să le înfăţişez cît mai succint. O primă problemă a constituit-o stabilirea formaţiunilor de lucru. Condiţiile unităţii nu permit organizarea brigăzilor şi echipelor specializate. De aceea, am organizat brigăzi şi echipe mixte. Am format patru brigăzi a cite patru echipe fiecare. Intr-o echipă lucrează între 20—25 de oameni, toţi fiind cooperatori. Formaţiunea de lucru care îi înglobează şi pe mecanicii agricoli este brigada. După aceea am stabilit culturile la care se va aplica acordul global. La porumb, cartofi, viţă de vie, lupin pentru sămînţă, In pentru fuior, toţi cooperatorii vor lucra în acord global, pe întreaga suprafaţă ocupată de aceste culturi. Alte culturi vor fi lucrate numai parţial în acord global. O situaţie aparte o au griul şi celelalte cereale păioase, culturi la care acordul global se aplică pe întreaga suprafaţă însă numai pentru mecanicii agricoli. Suprafeţele destinate culturii porumbului, cartofului, lupinului şi plantaţia de vie au fost defalcate pe toate cele patru brigăzi. Inul a fost repartizat numai brigăzilor a doua şi a treia. In privinţa repartizării culturilor pe familii şi oameni se cuvin făcute cîteva menţiuni. Mai întîi s-a stat de vorbă cu cooperatorii pentru a cunoaşte ce suprafeţe se încumetă să cultive fiecare. In această primă fază s-a stabilit numai întinderea culturii, nu şi amplasamentul ei în teren. Altfel spus, s-a precizat cît va trebui să cultive un cooperator cu porumb, cartofi etc. nu însă şi sala în care va fi amplasată cultura. După această operaţie s-au constituit echipele avîndu-se grijă ca oamenii care compun o echipă să fie din aceeaşi parte de sat şi, pe cît este cu putinţă, înrudiţi între ei. S-a urmărit, totodată, ca echipele să fie cam de aceleaşi dimensiuni ca număr de cooperatori şi suprafaţă cultivată. Deşi în condiţiile acordului global fiecare familie sau cooperator răspunde de suprafaţa pe care o cultivă, membrii unei echipe se mai ajută între ei la unele lucrări. De aceea am căutat ca în fiecare echipă să existe pe lingă oameni cu capacitate de muncă mai redusă şi alţii bine dotaţi fizic. O dată terminată repartizarea suprafeţelor şi constituirea echipelor, s-a trecut la planificarea diferenţiată a recoltelor în funcţie de fertilitatea naturală a terenurilor, de premergătoare, de îngrăşările efectuate în anii anteriori, de soiul sau hibridul folosit. De îndată ce a fost precizat potenţialul real de producţie al fiecărei sole, s-a trecut la cea de-a doua fază a repartizării. Aceasta a constat în repartizarea terenului pe cooperatori. Am planificat mai întîi producţia pe sole şi abia după aceea am stabilit terenul pe care-l cultivă cu o anumită plantă o echipă, în cadrul acesteia fiecare familie sau cooperator în intenţia de a nu crea nici un motiv de suspiciune. Acordul global este calculat pe bază de norme de muncă şi se aplică la unitatea de produs. Pentru a arăta cum procedăm noi, ani să apelez la un exemplu. Cooperatorul Gheza Toth s-a angajat să cultive, între altele, porumb pe un hectar într-o solă planificată cu două tone de boabe la unitatea de suprafaţă. Din devizul de lucrări rezultă că pe sola respectivă trebuie efectuate 30 de norme convenţionale pentru a se putea realiza producţia de două tone. Revin, deci, 15 norme la tonă. Cum în unitatea noastră valoarea planificată a normei convenţionale este de 17 lei, rezultă din înmulţirea lui 17 cu 15 că costul manoperei la unitatea de produs va fi de 255 de lei. Realizînd producţia planificată Gheza Toth va primi 510 lei. Cunoscînd terenul pe care îl va cultiva, Gheza s-a apucat să-l fertilizeze cu îngrăşăminte naturale din gospodăria personală. Cum fertilizarea aceasta n-a fost luată in calcul la stabilirea cifrei de plan a solei şi cum priceperea şi hărnicia lui Gheza depăşesc nivelul mediu, s-ar putea ca el să obţină nu două, ci trei sau chiar patru tone de boabe de pe hectarul pe care-l cultivă cu porumb. Fiiindcă terenul unităţii are o fertilitate redusă, noi am hotărît să aplicăm retribuţia suplimentară şi în condiţiile acordului global in cazul în care producţia peste plan este obţinută fără majorarea cheltuielilor materiale planificate. Potrivit hotăririi adunării generale, retribuţia suplimentară va fi de 60 la sută în valoarea producţiei obţinute peste plan şi se va acorda în natură în proporţie de 30 la sută, restul plătindu-se în bani. La celelalte culturi procedeul nostru este asemănător cu cel pe care îl aplicăm la cultura porumbului. ION PANTAZI (Urmare din pag. 1) întări unitatea, pentru a ne crea mijloace financiare proprii cu ajutorul cărora să putem extinde sectoarele agricole care, la noi, nu prea sunt de bază, cum ar trebui, am căutat să dezvoltăm activităţile anexe. Resursele materiale locale şi îndeletnicirile îndătinate ale cooperatorilor ne asigurau un solid punct de plecare. Anexelor le datorăm 50 la sută din veniturile băneşti obţinute în 1970. Principalele venituri ni le-a adus atelierul de prelucrare a lemnului. Din lemn scos de noi din pădure sau din deşeuri procurate de la fabricile de cherestea producem cozi pentru unelte agricole, cozi pentru ciocane, lăzi, ciubere şi multe alte produse într-o gamă foarte variată. Pe locul secund se situează fierăstrăul mecanic. Cheresteaua produsă o desfacem chiar şi în cooperative agricole din alte judeţe. Din miaja care creşte necultivată în lunca Crasăului şi din crengile rezultate din curăţirea pădurii confecţionăm mături. In 1970 am confecţionat şi mături din sorgul cultivat pe 2 hecare intr-un teren cu fertilitate slabă. Scăzînd din valoarea măturilor costul manoperei a reieşit că am prelucrat sorg în valoare de peste 50 000 de lei. In momentul acesta sectorul activităţilor anexe asigură de lucru la peste 70 de cooperatori. In afara acestora şi a îngrijitorilor de animale am reuşit ca de la 1 ianuarie să asigurăm de lucru în permanenţă la încă peste 50 de cooperatori. Ei au fost organizaţi în două echipe specializate în lucrări de îmbunătăţiri funciare, întrucît nu ducem lipsă de braţe de muncă în timpul verii şi al toamnei, echipele vor lucra în domeniul îmbunătăţirilor funciare neîntrerupt în tot cursul anului. în planul de producţie pe 1971 am prevăzut să mai înfiinţăm o secţie de tricotaje, o cărămidărie, un atelier pentru producerea prefabricatelor din beton. Totodată, vom extinde cultura sorgului, creînd şi un atelier de prelucrare a produsului care va funcţiona numai în timp de iarnă. In sfîrşit, pe linia tradiţiilor existente în comună, vom înfiinţa o secţie de cojocărie şi una de covoare. Vom valorifica în aceste două secţii nu numai materia primă locală, ci şi motivele artizanale locale. Ele vor fi cojoace şi covoare de Bodeni şi se vor deosebi de produsele similare realizate în alte părţi. Unele din „anexele" pe care le vom crea în 1971 nu vor funcţiona tot anul, ci numai în perioadele în care forţa de muncă nu este ocupată în cîmp. Măsurile luate şi pe care le vom lua între timp vor face ca în iarna următoare să putem da de lucru zi de zi tuturor cooperatorilor. Ocupaţi la nivelul unui muncitor industrial, cooperatorii vor obţine pentru munca în cooperativă venituri mari, achitate chenzinal, în bani. Anul acesta şi în 1972, producţia globală obţinută în sectorul anexe şi prestări de servicii va depăşi pe cea realizată din sectorul vegetal şi zootehnic. Aceste două sectoare vor fi însă beneficiarii veniturilor nete pe care ni le aduc anexele. In încheiere, ţin să relev sprijinul pe care s-au angajat să ni-l dea consiliul intercooperatist şi consiliul popular comunal. Acesta din urmă ne-a ajutat şi pină acum şi stadiul actual al activităţilor anexe se datorează în mare parte acestui lucru. Cititorii cititorii Rifffhisi