Satul Socialist, februarie 1971 (Anul 3, nr. 540-563)
1971-02-25 / nr. 560
PAGINA 2 » SATUL SOCIALIST UNELE DIN OBIECTIVELE INDUSTRIALE REALIZATE IN CINCINAL CARE VOR AJUTA IN MOD DEOSEBIT LA DEZVOLTAREA AGRICULTURII COMBINATUL CHIMIC CRAIOVA • Fabrica de acid azotic cu o capacitate de 20 000 tone anual ; • Fabrica de butanol cu o capacitate de 20 000 tone anual ; • Fabrica de acetat de polivilin cu o capacitate de 10 000 tone anual ; • Fabrica de acid acetic cu o capacitate de 20 000 tone anual ; • Fabrica de acetilenă cu o capacitate de 33 700 tone anual . UNITATEA DE ÎNGRĂȘĂMINTE CU AZOT NR. 1, PLATFORMA 9 • Fabrica de amoniac cu o capacitate de 308 000 tone anual ; • Fabrica de azotat de amoniu cu o capacitate de 300 000 tone anual ; e Fabrica de uree cu o capacitate de 30000 tone anual. (Urmare din pag. 1) nereze aici, în 1907, una dintre cele mai înverșunate ridicări ale țăranilor Doljul inscriindu-și un însemnat număr de jertfe. Firesc — nici nu se putea altfel —, aici, ca în atîtea alte „locuri ale durerii", lupta comuniştilor avea să rodească puternic, dînd mişcării destoinici combatanţi şi înscriind numele Craiovei pe cele mai dramatice şi eroice file din istoria partidului nostru, filele unde este gravat lapidar capitolul despre Procesul luptătorilor ceferişti şi, mai tîrziu, după 23 August 1944, capitolul cunoscut sub legendarul nume de Asaltul prefecturilor... Dolj 1971, întoarcerea în timp ne impune o panoramare de anvergură monumentală. „Aparatul de proiecţie“ al gîndului stă într-o fericită cumpănă , de unde să înceapă şi cu ce să înceapă ? Poate de la „porţile" Băniei contemporane, porţi gigantice, dînd un desen de riguroasă geometrie aşezării altcindva deschisă vraişte tuturor viaturilor şi oricărui joc al destinului. Să trecem, deci, pe sub arcadele marilor porţi ale contemporaneităţii . La est , navele de beton şi cristal ale uzinelor „Electroputere" (aici se realizează întreaga producţie de locomotive Diesel-electrice de 2 100 CP şi de locomotive electrice de 5 100 KW a ţării şi 96,4 la sută din producţia de transformatoare). Alături, în firească prelungire, tînăra U.R.L.D.E., modernă „policlinică" a locomotivelor fără cărbuni și fum... La „poarta" de sud-vest, strălucind aidoma unor palate de basm (altfel de palate decit acelea ale „cerealiștilor“ de pe vremuri) se desenează cu geometrii fabuloase Combinatul chimic şi Termocentrala. Cîmpiile Doljului — şi nu numai ale Doljului — primesc de aici, de lingă Jiu, pulberea argintie a plăsmuirii belşugului cu ajutorul arderilor chimice. Şi tot de aici, de lingă buza riului din balada haiducească, pornesc spre matca sistemului energetic naţional şuvoaiele de forţă electrică, forţă a cărei dimensiune se cuprinde, sugestiv, într-o singură realitate : azi, puterea electrică instalată a judeţului Dolj este de două ori mai mare decât a tuturor centralelor din România anului 1938 ! Este, aici, o poartă de lumină şi belşug a Băniei contemporane. Iar dialogul ei cu cealaltă poartă — cea de la nord-vest — exprimă un adevăr fundamental al industrializării acestei zone : diversificarea. Căci acolo, lingă Podarii prezenţi, puternicul Combinat de zahăr şi ulei se înscrie ca încă o realitate pregnantă a Doljului contemporan, dăruit, în anii socialismului, şi cu cetăţi industriale menite să producă bunuri prezente pe masa şi în casa omului. Mărturie a acestui adevăr stau, alături de combinat, fabrica de confecţii, marile şi modernele fabrici de pîine şi bere, numeroasele unităţi ale industriei locale... Ce flamură se mişcă, deci, in văzduhul simbolic al cetăţii doljene de reşedinţă ? Desigur, flamurile multicolore ale fumului industrial, ridicat pe turnuri înalte la Termocentrală (de pildă, coşul de fum de aici reprezintă, ca înălţime, a doua construcţie industrială a ţării) şi la Combinatul chimic, ca şi la celelalte cetăţi, cum ar fi puternica uzină de maşini şi unelte agricole .. Căci Doljul rămîne, în contemporaneitate, şi un mănos teritoriu al pîinii. Numai în ultimii cinci ani, aici au fost irigate 50 000 de hectare (sistemul Băileşti — Calafat), au fost date în funcţiune, lingă Craiova, 80 de hectare de seră (o primă „tranşă“ din cele 150 de hectare care vor rodi aici în noul cincinal), iar aceste realizări nu sunt decit o parte infimă dintr-o realitate, care arată că satele Doljului de azi, un rînd cu ţara-ntreagă, urcă spre împliniri demne de timpul nostru, împlinirii consemnate nu numai în producţii, ci şi în felul de a trăi al oamenilor. 11.000 de case noi (cifra aceasta are o rezonanţă profund tulburătoare) au fost construite în satele Doljului în ultimii cinci ani şi tot în acest răstimp 250 de noi săli de clasă au găzduit setea de învăţătură a copiilor de pe aceste locuri ; 42 de noi magazine săteşti şi-au oferit zecilor de mii de cumpărători rafturile încărcate ; în 120 de sate au rodit fructele de lumină ale becurilor electrice , încă 5 dispensare şi încă 10 cămine culturale s-au adăugat celor deja existente, sporind astfel, alături de lăcaşurile de sănătate, şi pe cele de frumuseţe a sufletului, pe ale căror scene cîntecul şi jocul acestor străvechi plaiuri româneşti au răsunat, în ultimii cinci ani, cu o măiestrie şi vigoare fără precedent... Pentru că Doljul, racordat tot mai puternic, în ultimii cinci ani, la vina străvechilor tradiţii spirituale ale Olteniei (aici a fiinţat una dintre primele mari tipografii ale ţării ; aici s-a constituit, cu aproape 125 de ani în urmă, un Teatru naţional ; aici au trăit şi creat Traian Demetrescu şi Elena Farago ; aici s-au format şi de-aici au pornit să cucerească faima zărilor ţării şi lumii : Macedonski, Brâncuşi, Titulescu, Mrazek, Gogu Constantinescu, Ţuculescu) pornit pe făgaşul revoluţiei noastre culturale, găzduieşte pe teritoriul său cea mai tînăra cetate universitară a ţării — a cărei facultate de medicină este rodul acestor ultimi cinci ani —, se mîndreşte cu instituţii artistice de prestigiu (Teatrul Naţional, Teatrul de păpuşi, Filarmonica), cu tipărirea unei valoroase reviste de cultură („Hamuri"), cu o bogată salbă de şcoli de toate gradele, cărora li se alătură minore case de cultură şi cămine culturale, creşe şi grădiniţe, unităţi spitaliceşti Dolj 1971. Un itinerar pe harta patriei, desprins din 39 posibile. Un itinerar distinct în specificitatea frumuseţii lui şi totuşi asemănător pînă la identitate cu celelalte , asemănător prin înălţarea, în anii acestui cincinal — şi ai celui în care am intrat — către un chip material şi spiritual a cărui frumuseţe este demnă de chipul superb pe care-l desenează în contemporaneitate patria noastră socialistă. DOLJ PE MAGISTRALELE (1ЛЧ1ЛЛ1Л1ЛТ ‘“E“ru“”OLTAREA AGRICULTURII JUDE-. ITULUI S-AU INVESTIT, ÎN PERIOADA 1965—1970, | I 3,7 miliarde lei ÎNGRĂȘĂMINTE CHIMICE INCORPORATE IN SOL 1965 1970 40 809 TONE 108183 tone AGRICULTURĂ S \I COMPLEXE ZOOTEHNICE j • La Maglavic, Galicea Mare, Cerat şi Gîngiova s-au construit complexe de îngrăşare a porcilor, fiecare cu o capacitate de 30 000 capete anual. • La Fitiaşi s-a construit un complex de creştere a berbecuţilor cu o capacitate de 30 000 capete anual. Au mai fost construite de asemenea : • 8 complexe de îngrăşare a taurinelor. • 2 complexe de creştere a păsărilor. Au intrat in funcţiune 21 de hale în care se cresc puicuţe pentru ouă. In 1971 se prevede o producţie de 16,5 milioane ouă. Combinatul pentru îngroşarea porcilor de la Băileşti, judeţul Dolj, adevărată „fabrică de carne" livrează pieţei cantităţi tot mai mari din acest produs OBIECTIVE HIDRO AMELIORATIVE • Terasa Calafat-Băileşti, unde au fost date in folosinţă primele 48 500 hectare irigate. • Sistemul Sadova — Corabia care va ajuta la irigarea a 79 500 hectare de nisipuri. • Au fost irigate, prin cooperare, 1800 hectare in zona Ciuperceni — Calafat si 4 400 hectare în zona Gîngiova — Comoşteni • Digul Bistreţ — Nedeea — Zăval in lungime de 39 km ce apără de inundaţii o suprafaţă de 24 000 hectare. • între 1966—1970 s-au construit la sate 11 000 de case. Au fost date în folosinţă 5 dispensare. Pe la 3385 de paturi existente în reţeaua sanitară în anul 1967, s-a ajuns la 6222 în 1970. • în perioada 1965—1970, au fost construite 10 cămine culturale, 386 săli de clasă, 38 de laboratoare la şcolile generale, 5 licee. • A crescut numărul abonaților la televiziune de la 13 316 în 1965 la 48 469 în 1970. Ingineri agronomi în cooperativele agricole ASCENSIUNI PE TREPTELE BUNĂSTĂRII DESFACEREA MĂRFURILOR CU AMĂNUNTUL ÎN 1970 (în procente faţa de 1965) Carne Brînzeturi Peşte proaspăt Maşini de spălat rufe Aragaze Televizoare 168.4 423.6 156.5 171.4 222 163 1 SATE ELECTRIFICATE I Nr. 560 Joi 25 februarie In focul asprelor înfruntări de clasă (Urmare din pag. I) însuşi corpul organizat al proletariatului". încă din primii ani ai activităţii sale, pe măsura creşterii conştiinţei şi combativităţii clasei muncitoare, a luptelor de clasă, ideea Frontului Unic şi-a făcut loc tot mai mult în rîndul maselor şi al organizaţiilor muncitoreşti. Crearea şi îndrumarea de către P.C.R. a numeroase organizaţii de masă, ligi, comitete în care activau diferite categorii sociale, participarea acestora la acţiunile conduse de comunişti, luptele greviste comune din anii 1925—1926, tendinţa spre unitate manifestată în cadrul lucrărilor Congresului sindicatelor unitare de la Timişoara din 1929 la care au participat delegaţii muncitorilor organizaţi şi neorganizaţi, au fost tot atîţia paşi spre realizarea unităţii politice a proletariatului. Un loc important în lupta pentru făurirea unităţii de acţiune a clasei muncitoare l-au ocupat marile bătălii de clasă din ianuarie-februarie 1933, organizate şi conduse de partidul comunist. Unitatea de acţiune înfăptuită de sus, pe baza frontului unic, a creat condiţii favorabile mobilizării maselor largi de oameni ai muncii — comunişti, socialişti, social-democraţi, membri ai altor organizaţii şi partide politice sau muncitori fără de partid — dînd luptelor o amploare fără precedent şi demonstrînd că forţa proletariatului constă în unitatea sa, care constituie o condiţie esenţială pentru asigurarea rolului conducător al clasei muncitoare în lupta întregului popor pentru revendicări economice şi politice. In anii următori, Partidul Comunist Român, renunţînd la unele lozinci neconforme cu realităţile româneşti, precum şi la unele practici sectare, a acţionat cu şi mai multă hotărîre pe linia coalizării tuturor forţelor democratice, pe baza unităţii proletare, intr-un front comun de luptă împotriva fascismului, pentru apărarea libertăţii şi independenţei naţionale. La rîndul lor, Partidul Socialist, Partidul Socialist Unitar şi Partidul Social-Democrat au făcut propuneri pentru un front unic, care deşi cuprindea unele prevederi deosebite faţă de cele ale P.C.R., permiteau totuşi, realizarea unor înţelegeri. Toate acestea, ca şi creşterea spiritului de unitate în rîndul membrilor de rînd şi al elementelor de stingă din conducerea partidelor respective, au dus la închegarea, în toamna anului 1934, a unui front comun de luptă între P.C.R., P.S.U., Iriga Muncii şi Comitetul Naţional Antifascist, pe baza unui program minimal de revendicări. Pe aceeaşi linie se înscrie acordul încheiat, la Bucureşti, în noiembrie 1935, între Blocul Democratic şi Partidul Socialist, precum şi Frontul Comun realizat la adunarea de la Ţebea, în decembrie 1935, pe baza propunerilor P.C.R. între P.S. (Popovici), Blocul Democratic, Frontul Plugarilor, Madosz, la care au aderat şi organizaţii locale ale P.S.D. şi P.N.Ţ. In scopul dezvoltării acţiunilor de unitate, P.C.R. a căutat noi forme şi metode de conlucrare cu sindicatele din cadrul Confederaţiei Generale a Muncii. In anii 1935— 1936, pe baza indicaţiilor plenarelor C.C. al P.C.R. şi a unor înţelegeri cu C.G.M. la care s-a raliat şi P.S.U., membrii sindicatelor unitare şi independente au trecut, treptat, în cadrul sindicatelor afiliate, la Confederaţia Generală a Muncii, realizînd, practic, unitatea sindicală. In situaţia în care se manifesta tot mai puternic năzuinţa clasei muncitoare spre unitate şi se contura clar rolul P.C.R. ca factor politic care polariza în jurul său cele mai hotărîte forţe patriotice antifasciste, se produc modificări şi în conducerea P.S.D. Pornind de la punctele de vedere comune, de la problemele ce apropiau P.C.R. şi P.S.D., îndeosebi de la problemele vitale pentru poporul român — salvarea fiinţei naţionale a României şi eliberarea ei de sub jugul fascist — legăturile dintre reprezentanţii partidului comunist şi cei ai partidului social-democrat s-au intensificat. Toate acestea au făcut posibil ca, în prima jumătate a lunii aprilie 1944, să se realizeze acordul de colaborare între conducerea P.C.R. şi P.S.D. şi să se înfăptuiască Frontul Unic Muncitoreoc, care a constituit coloana vertebrală a coalizării tuturor forţelor patriotice şi democratice pentru doborîrea dictaturii fasciste, întoarcerea armelor împotriva Germaniei hitleriste şi instaurarea unui guvern democratic. Rezultatele obţinute in cursul anului 1945 în organizarea şi consolidarea organelor de front unic activitatea desfăşurată de clasa muncitoare unită în F.U.M. şi la mişcarea sindicală pentru întărirea şi dezvoltarea noii puteri de stat ca şi realizările obţinute de guvernul democrat în înfăptuirea programului său, au creat condiţii favorabile dezvoltării continue a unităţii de acţiune. Se evidenţia, din ce în ce mai pregnant, ca o cerinţă obiectivă, în vederea înfăptuirii marilor sarcini ce stăteau în faţa ţării, necesitatea ridicării unităţii clasei muncitoare pe o treapta superioară, trecerea de la unitatea de acţiune la crearea partidului unic. In această direcţie, o mare însemnătate a avut-o orientarea dată de Conferinţa Naţională a P.C.R., din octombrie 1945, care a pus problema luptei pentru întărirea F.U.M. şi înfăptuirea unităţii politice a clasei muncitoare In cadrul unui singur partid. Procesul de dezvoltare a revoluţiei populare crea în rîndul celor două partide muncitoreşti răspunderi sporite şi determina evoluţia în atitudinea lor în privinţa colaborării pînă la unitatea deplină Activitatea comună în cadrul F.U.M., tratativele dintre conducerile P.C.R. şi P.S.D. au fost încununate de succes la sfîrşitul anulu 1947, prin adoptarea platformei de realizare a partidului unic. In anii 1944—1947, unitatea de acţiune a constituit temelia lupte comune a tuturor forţelor populare pentru combaterea speculei şi a sabotajului, pentru refacerea economică a ţării, pentru apărarea ş consolidarea independenţei naţionale a României. Realizarea deplină a unităţii politice, ideologice , organizatorice a clasei muncitoare pe baza principiilor marxism-leninismului, constituia o premisă fundamentală pentru a înfăptui transformarea socialistă a ţării. Aces eveniment a avut loc în februarie 1948, cînd Congresul a consfinţi realizarea unităţii depline a clase muncitoare. Rezultat firesc al unui îndelungat şi rodnic proces de clarificare ideologică şi de apropiere tovărăşească, realizate în focul luptelor duse de clasa muncitoare pentru cucerirea şi consolidarea puteri sale politice, ca şi împotriva elementelor şi a ideologiei reformiste unificarea a însemnat triumful deplin al marxism-leninismului şi mişcarea muncitorească din România. „Unificarea — sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu — a asigurat clasei muncitoare condiţiile organizatorice şi politice pentru a-şi putea îndeplini inalta misiune de clasă conducătoare a societăţii în opera de construire a socialismului". Procesul de unificare a clasei muncitoare din România şi Congresul care a consfinţit crearea partidului unic au reprezentat în acelaşi timp, o contribuţie însemnată adusă de mişcarea muncitorească din ţara noastră la îmbogăţirea experienţei de luptă pentru unitatea mişcării muncitoreşti internaţionale. România a devenit astfel una din primele ţări din lume în care unitatea organizatorică şi politică a fost transformată în realitate Făurirea partidului unic al clasei muncitoare a constituit un act de profundă însemnătate politică. Importanţa acestui eveniment ne apare şi mai pregnantă în ajunul sărbătoririi gloriosului Semicentenar al Partidului Comunist la care România prezintă tabloul înnoitor al unei ţări în plin avînt, care oferă la fiecare pas roadele unor minunate izbînzi, în care pretutindeni se simte pulsul viu al activităţii creatoare a poporului. Toate realizările obţinute de poporul nostru în anii construcţiei socialismului sunt indisolubil legate în conştiinţa maselor de politica înţeleaptă, marxist-leninistă a partidului nostru, de activitatea sa pentru înflorirea şi prosperitatea României. Rezultat firesc al unei îndelungate evoluţii istorice, în care comuniştii au dovedit că nu cunosc alte interese decât interesele supreme ale clasei muncitoare, ale ţărănimii, ale intelectualităţii, conducerea de către partid reprezintă ea însăşi o cerinţă majoră a ridicării României contemporane pe treptele progresului şi civilizaţiei socialiste. Joi 25 februarie SOARELE răsare la ora 7. Apune la ora 17 şi 58 de nr][n,î le. De la începutul anului au trecut 56 de zile. Pînă la sfirşitul anului au rămas 309 zile. STAREA VREMII: Timpul probabil pentru 25 februarie , vreme umedă cu precipitaţii mai ales sub formă de ninsoare în Cîmpia Dunării, Dobrogea şi sudul Moldovei. Vîntul va prezenta intensificări din sectorul sud-estic. In restul ţării timpul va fi variabil, cu precipitaţii izolate şi vînt slab. Temperatura în scădere , minimele vor oscila între minus 6 grade şi plus un grad, iar maximele între minus 3 grade şi plus 5 grade. Timpul probabil pentru 26, 27 şi 28 februarie , vremea se va menţine închisă în sud şi est unde precipitaţiile vor fi frecvente. In restul ţării s-au împlinit de curînd 166 de ani de la naşterea lingvistului şi filologului Timotei Cipariu. Om de o vastă culturăcunoştea 12 limbi orientale şi moderne) el şi-a adus o contribuţie de seamă la dezvoltarea gramaticii istorice a limbii timpul va fi variabil, iar precipitaţiile vor cădea izolat. Vîntul va prezenta intensificări temporare în sudul Moldovei, Dobrogea şi Cîmpia Dunării. Minimele vor oscila între minus 7 grade şi plus 3 grade, iar maximele între minus 2 grade şi plus 6 grade. noastre prin lucrări ca : „Elemente de limbă română după dialecte şi monumente vechi", „Principiu de limbă şi scriptură", care, în ciuda unor exagerări latiniste, sînt utile şi cercetătorului de astăzi. Timotei Cipariu a fost primul filolog român care a editat (sub titlul „Crestomafie sau Analecte literare) o culegere de texte vechi. Din însărcinarea Academiei Române, Timotei Cipariu a elaborat şi o gramatica a limbii române în două volume. Pe tărîm politic, Cipariu s-a dovedit un militant activ pen CUNOŞTINŢE FOLOSITOARE . Dacă suferiţi de o boală care va interzice să consumaţi alimente bogate în sare, feriţi-vă de : carne sărată, conserve de carne şi peşte, mezeluri, măsline, varză acră, castraveţi muraţi, în schimb puteţi consumat cu drepturile sociale şi nationale ale ardelenilor, participînd la revolutia de la 1848 din Transilvania. Conştient că propăşirea unui popor se realizează prin ridicarea nivelului său cultural Cipariu a fost unul dintre întemeietorii societăţii „Astra", vegetale crude, fructe, făinoase, orez griş sau compoturi. Pentru a da totuşi gust mîncărurilor fără sare, puteţi folosi în cantităţi moderate ardeiul, lămîia, hreanul, foile de dafin etc. MICA ENCICLOPEDIE BAST Bastilia Numele fortăreței este adeseori asociat ideii de tiranie monarhică. Aici, regii Franţei îşi aruncau adversarii şi zidurile groase făceau să nu se mai audă nimic despre cei intraţi în sumbrul lăcaş. Construită între 1370 şi 1382 ca o fortăreaţă militară, Bastilia a devenit apoi închisoare de stat, slujind veacuri la rînd forţelor monarhiste feudale în încercarea lor de a zăgăzui mişcarea revoluţionară. Dar, la 14 iulie LIA 1789 — data izbucnirii revoluţiei ce a dus la înlâturarea feudalismului în Franța şi la instaurarea republicii — populaţia pariziană răsculată a luat cu asalt zidurile fortăreţei ; dupâ patru ore de asediu, revoluţionarii pătrund în interiorul Bastiliei, ajung sus, pe creneluri şi încep aărîmarea acestui simbol al tiraniei. Din pietrele râmase după distrugerea Bastiliei a fost construit peste Sena podul Concorde MEDALIONE TIMOTEI CIPARIU POVESTEA VORBEI Prietenul se cunoaște la cele mai mari nevoi, ca voinicul la război (proverb românesc).