Satul Socialist, aprilie 1971 (Anul 3, nr. 590-615)

1971-04-20 / nr. 606

Nr. 606 Marţi 20 aprilie DIN EXPERIENŢA UNIT Cum urmăriţi realizarea planului de producţie şi financiar? PU­AHALIZE ECONICE Am analizat, recent, care este rolul şi contribuţia sectorului e­­conomico-financiar şi de contabilitate al cooperativei agricole din Pandurii, Judeţul Tulcea, la buna desfăşurare a întregii activităţi de producţie şi economice a unităţii. Pentru o mai bună înţelegere a faptelor constatate, a formelor şi metodelor de muncă folosite de contabilul şef, a experienţei dobindite, considerăm necesar să începem relatarea noastră cu cîteva concluzii. • La baza conducerii întregii ac­tivităţi de urmărire şi realizare a prevederilor planului de producţie al cooperativei agricole stau ana­lizele economice decadale, lunare şi trimestriale, întreprinse la ni­velul fermelor, brigăzilor, sectoare­lor şi pe întreaga unitate. • Documentaţiile necesare pen­tru efectuarea analizelor sunt întoc­mite de către sectorul economico­­financiar. Conducătorul acestuia — contabilul şef — în baza evidenţe­lor tehnico-operative primite de la formaţiunile permanente de muncă, supune zi de zi, unei temeinice a­­nalize rezultatele obţinute, nivelul cheltuielilor şi al veniturilor, si­tuaţia livrărilor etc., iar la sfîrşitul perioadelor amintite prezintă con­cluziile sale consiliului de condu­cere. • In prezenţa tuturor factorilor de răspundere (şefi de ferme, bri­gadieri etc.), consiliul de conducere analizează stadiul îndeplinirii sar­cinilor de plan, cauzele eventuale­lor abateri de la prevederi, core­laţia dintre venituri şi cheltuieli şi stabileşte măsurile ce se impun pentru îmbunătăţirea activităţii pe perioadele următoare, sarcini şi răspunderi concrete, pe oameni, cu termene precise de realizare. Con­cluziile analizelor economice tri­mestriale pe întreaga unitate sunt dezbătute și în cadrul adunării ge­nerale a cooperatorilor. „Metoda conducerii prin analize economice este deosebit de efi­cientă, ne relata contabilul-şef GHEORGHE GUINEA. Dar ca să poţi analiza şi interveni la timp trebuie să ai în permanenţă o evi­denţă clară şi reală a rezultatelor de producţie şi financiare. Analizele se fac pe baza evidenţelor primare tehnico-operative întocmite la ni­velul fermelor, brigăzilor şi sectoa­relor. La noi, această evidenţă este organizată şi urmărită în mod exemplar. Economiştii de fer­me şi contabilii de brigăzi înre­gistrează zilnic şi corect toate da­tele necesare, întocmesc operativ documentele de evidenţă primară, pe care Ie înaintează serviciului de contabilitate la termenele pre­văzute în grafic. Nerespectarea a­­cestor termene se sancţionează. Prin termene se înţelege zilnic, de­cadal şi lunar". După cum ne-am convins, lucră­torii sectorului de contabilitate în­registrează şi valorifică operativ documentele primite, urmăresc cu ajutorul evidenţei nu numai reali­zarea planului de producţie pe ferme şi brigăzi, ci şi îmbunătăţi­rea muncii, organizarea corespun­zătoare a circuitului documentelor, gospodărirea judicioasă a mijloace­lor materiale şi băneşti, aprovizio­narea cu materii şi materiale în limitele stabilite.­­ „Toate documentele de evidenţă primară poartă viză şefului de fermă, a brigadierului, a continuat contabilul-şef. Eu însă mă simt da­tor să verific pe teren, la locul de producţie, exactitatea celor înscrise şi confirmate. Nu de mult, de e­­xemplu, am verificat, la ferma zootehnică, consumul de furaje, sporul de creştere în greutate la animalele puse la îngrăşat, procen­tul de grăsime al laptelui livrat, cit şi numărul de miei existenţi în saivane. De fiecare dată am con­fruntat datele din documentul de evidenţă primară, cu cele înscrise în evidenţa zilnică a şefului de fermă şi mai ales cu datele faptice. Pe lingă evitarea unor nepotriviri, aceste verificări în teren duc la perfecţionarea activităţii economiş­tilor de fermă şi a contabililor de brigăzi, fac să crească răspunderea şefilor de ferme în avizarea docu­mentelor ce pleacă de la formaţiu­nile de muncă pe care le conduc". Spusele contabilului şef au aco­perire în fapte : ordinea şi disci­plina din evidenţele primare ale fermelor şi brigăzilor se concreti­zează, la nivelul unităţii, în balanţe analitice şi sintetice, în dări de seamă periodice privind activitatea economico-financiară a cooperati­vei agricole. Toate acestea au per­mis şi permit consiliului de condu­cere să tragă concluzii şi să inter­vină cu măsuri eficiente. Iată o asemenea analiză şi efectele ei. La sfîrşitul lunii februarie, ana­liza economică efectuată de consi­liul de conducere a cuprins modul cum sunt respectate graficele zil­nice de realizare şi livrare a pro­ducţiei de lapte, cum se aplică măsurile privind sporirea efective­lor de vaci şi spre ce parte înclină balanţa de venituri şi cheltuieli a fermei zootehnice. Datele prezen­tate de contabilul-şef şi de şeful fermei, ing. Maria Voinescu, nu erau îmbucurătoare. In condiţii si­milare, unii îngrijitori mulgeau zilnic, de la vacile date în pri­mire cîte 10—12­­ lapte, iar alţii abia cîte 4—5 1 ; evidenţa consumu­lui de lapte integral, la viţei, nu era clară ; se întîrziaseră nejustifi­cat cumpărarea a 32 de juninci gestante, cît şi trecerile de viţele la turma de bază. Spaţiul nu ne în­găduie să reproducem pe larg dis­cuţiile purtate. Important însă e faptul că în zilele următoare s-a îmbunătăţit aprovizionarea cu fu­raje, au fost eliminate neajunsu­rile în îngrijirea vacilor. Treptat, producţia medie zilnică de lapte de la fiecare vacă a sporit cu peste trei litri, ceea ce a permis reali­zarea şi depăşirea graficelor zilnice de livrare. Pînă la sfîrşitul trimes­trului I ferma a recuperat restan­ţele şi a livrat peste prevederi a­­proape 20 0001 lapte ; efectivele de vaci şi juninci gestate au sporit cu 72 capete, din care 40 provin din prăsila proprie ; au fost organi­zate loturi speciale de viţele des­tinate reproducţiei, cărora li se a­­sigură îngrijire şi furajare deose­bite. Deşi la cheltuielile cu fura­jarea s-au înregistrat unele depă­şiri, datorită reducerii consumului de muncă şi sporirii producţiei de lapte-marfă, veniturile fermei de­păşesc în proporţie însemnată chel­tuielile totale. Analize asemănătoare a între­prins consiliul de conducere, la su­gestia contabilului şef, şi asupra activităţii brigăzilor avicole şi hor­­tiviticole. Au fost eliminate multe neajunsuri care „scăpau" neobser­vate, unitatea și-a recuperat pier­derile suferite la un moment în a­­vicultură, și-a dublat veniturile prevăzute pe primele trei luni din livrarea puilor de carne, iar în le­gumicultura a înregistrat economii la cheltuielile materiale prin folo­sirea unor resurse locale. Sectorul economico-financiar şi de contabilitate este prezent în toate aceste realizări şi acţionează continuu pentru creşterea eficienţei economice a întregii activităţi. B. MIHAI SATUL SOCIALIST Pornind de la faptul că în cooperativele agricole din județul nostru există un însemnat număr de auto­camioane, că repararea a­­cestora în diferite între­prinderi specializate dura mult timp, acum trei ani, 21 de cooperative agricole din judeţul Satu Mare au hotărît să înfiinţeze un a­­telier de reparaţii auto şi construcţii-montaj. De circa patru luni atelierul este gata, a început să funcţio­neze , repară mijloace de transport, efectuează lu­crări de tinichigerie, lăcă­­tuşerie, prelucrare a meta­lelor la rece şi altele, exe­cută operaţiuni de con­­strucţii-montaj etc. Ca să vă formaţi o ima­gine despre amploarea a­­cestor activităţi este sufi­cient să amintesc că, pen­tru 1971, o dată cu intrarea în funcţiune a atelierului, ne-am stabilit un plan de producţie în valoare de 12 100 000 lei. Există toate condiţiile pentru realizarea acestuia. O demonstrează, între altele, marele aflux de maşini şi utilaje trimise a­­tâc de cooperativele agricole din judeţul Satu Mare, cit şi de cele din alte judeţe, de comenzile primite pen­tru efectuarea diferitelor lucrări de construcţii-mon­­taj cum sunt serele-solar de la Păuleşti, Berveni, Ti­­ream şi Căpleni, complexul pentru îngrăşarea berbe­­cuţilor de la Ghenci, cel de îngrăşarea porcilor de la Cărei, alimentările cu apă de la cooperativele a­­gricole din Căuaş, Andrid, Dindeşti, Sărăuad. Cei ce muncesc în ate­lierul nostru sunt animaţi de dorinţa de a executa lu­crări de calitate şi intr-un timp cît mai scurt. Dar bu­nelor noastre intenţii nu li se răspunde cu solicitudi­nea aşteptată. Scriu aceste rînduri avînd convingerea că situaţii similare există şi în alte asociaţii intercoo­­peratiste cu profil asemă­nător. Despre ce este vor­ba ? Intimpinăm mari greu­tăţi cu procurarea pieselor de schimb şi a diferitelor materiale. Piesele, cît şi materialele de care ducem lipsă în prezent au fost solicitate prin comenzi fer­me la întreprinderea ju­deţeană de aprovizionare. De asemenea, încă din 1969, am solicitat la D.G.A.T.M.­­Bucureşti şi, respectiv, la Întreprinderea de aprovi­zionare din Satu Mare li­nele utilaje absolut nece­sare fluxului tehnologic or­ganizat în unitate : maşină de şlefuit cilindri pentru motoare, maşină pentru rectificat arborii motor, o staţie de încărcat acumu­latoare. Comenzile depuse pentru aceste piese şi utila­je nu au fost, însă, onorate pînă acum. Datorită acestei stări de lucruri un număr de auto­camioane sosite pentru re­paraţii stau in curtea ate­lierului, iar altele sunt re­parate într-un timp foarte lung. De exemplu, camioa­nele cooperativelor agricole din Căpleni, Craidorolţ, Sa­­nislău, Petreşti au fost re­parate după o lună, o lună şi jumătate. Şi în momen­tul de faţă avem cinci ca­mioane a căror reparaţie n-a putut începe din cauza lipsei unor piese de schimb cum ar fi pistoane, seg­­menţi, arbori-cotiţi, servo­­frîne. Se înţelege că în a­­ceastă situaţie nu putem realiza indicii de plan pe care ni i-am propus şi, în plus, imobilizăm pentru o perioadă mare mijloacele de transport aflate la re­paraţie. în ceea ce priveşte lucră­rile de construcţii-montaj, acestea se desfăşoară cu mari pauze din cauză că a­­provizionarea cu fier, oxi­gen şi carbid lasă de dorit. Obiective cum ar fi com­plexul de sere , solarii de la Păulești sau complexul de la Ghenci nu au putut fi terminate la timpul pre­văzut din lipsa materialelor amintite. Procurarea oxi­genului industrial nu nu­mai că se face cu mare greutate dar costă şi mult deoarece acest produs este adus tocmai de la Tîrgu- Mureş ; practic, această o­­peraţiune ne costă de circa 7 ori mai mult decit dacă l-am procura de la Satu Mare sau Baia Mare, unde există fabrici de oxigen. Din cele arătate mai sus reiese că greutăţile pe care le intimpinăm nu pot fi considerate ca inerente în­ceputului, ci îşi au rădăcina în lipsa de organizare a a­­provizionării — problemă pe care ar trebui să o re­zolve organele centrale şi locale de resort. IOAN RACOLTA, directorul atelierului in­tercooperatist din Cărei, judeţul Satu Mare La atelierul intercooperatist de reparaţii auto CĂREI Greutăţi da, dar nu inerente CAMPANIA AGRICOLĂ DE PRIMĂVARĂ (Urmare din pag. 1) alături de cooperatori, mecaniza­torii desfăşoară o activitate demnă de toată lauda. Printr-o adaptare a maşinii de plantat cartofi (ane­xarea unor distribuitoare) conco­mitent cu încorporarea tuberculi­lor în pămînt se face şi împrăştie­­rea pe rînd a îngrăşămintelor chi­mice. Consemnînd aceste aspecte pozi­tive, trebuie să arătăm, însă, că în alte unităţi plantările sînt în­­tîrziate. La Vicovu de Sus, Bilca, Arbore şi altele, nu s-a plantat nici măcar un hectar. Se dă vina pe excesul de umiditate. Dar de ce se aşteaptă zvîntarea întregii su­prafeţe cînd se poate lucra pe su­prafeţe mai mici, care sunt uscate ? Asemenea motivări aduc şi condu­cerile cooperativelor din Văscăuţi unde s-au plantat abia 52 hectare din totalul de 250 hectare . Mili­­şăuţi — doar 18 hectare din 400. în alte locuri, constatăm că nu se acordă atenţia cuvenită calită­ţii acestei importante lucrări. La Boroaia, de exemplu, deşi există suficiente îngrăşăminte organice, iar solul este sărac, nu se pot face îngrăşarea suplimentară la cuib, nu se respectă distanţele normale în­tre rînduri şi pe rînd, iar realiza­­­rea densităţii optime nu este urmă­rită de către factorii de conducere din unitate. Una dintre cauzele întîrzierii plantărilor este ritmul nesatisfăcă­tor al sortării cartofilor de sămin­­ţă. Astfel, la Vicovu de Sus şi Bîlca nu s-a sortat nici un kilo­gram din cele 1 064 şi, respectiv, 600 tone necesare. Pe judeţ sorta­rea s-a făcut doar în proporţie de 56 la sută. Această situaţie explică, în mare parte, faptul că pînă acum s-au plantat in cooperativele din judeţ doar 9 900 de hectare, mai puţin de 50 la sută din suprafaţa prevăzută. COVASNSA : Urgentaţi sortarea tuberculilor ! Pînă acum cîteva zile, din cele 11 700 hectare prevăzute a se planta cu cartofi în cooperativele agricole din judeţul Covasna s-au realizat abia 6150 hectare. Este adevărat, în unele cooperative — Arcuş, Chi­­chiş, Zagon — unde consiliile de conducere au acordat atenţie lu­crărilor pregătitoare, s-au plantat mari suprafeţe. La Valea Crişului, de exemplu, după cum am aflat de la inginerul Endre Bartoş, s-au plantat peste 100 de hectare din cele 130 prevăzute. Ritmul susţinut al lucrărilor este urmarea folosirii la întreaga capacitate, în tot timpul zilei, a celor două maşini de sor­tat cartofi puse la dispoziţie de I.P.U.L.F., precum şi a participării masive la lucru a cooperatorilor şi mecanizatorilor. „ Cu aceeaşi intensitate se lucrează şi la Chichiş, unde, preocupaţi să nu se piardă epoca optimă, coope­ratorii folosesc intens maşinile de plantat de care dispun. In alte unităţi, însă, lucrurile se prezintă cu totul altfel. La Chilieni, deşi au rămas de sortat numai 80 de tone de cartofi, ritmul lucrării este cît se poate de lent, ceea ce îngreunează desfăşurarea plantă­rilor. Motivul ? Mulţi cooperatori, în loc să participe la muncă in coo­perativă, îşi fac de lucru prin gos­podăriile personale, iar consiliul de conducere, preşedintele Mark Iosif, care se plîng de lipsa braţe­lor de muncă, nu au luat cele mai potrivite măsuri pentru mobiliza­rea lor. Şi mai întîrziată este această lu­­crare, la Ilieni, unde s-au însămîn­­ţat doar 50 de hectare din cele 250 prevăzute. Iar după cum aprecia Karol Kondra, şeful secţiei de me­canizare, plantarea va fi terminată abia peste 10—12 zile. De ce ? Fiindcă şi aici sortarea tuberculi­lor se desfăşoară extrem de încet, la această lucrare programîndu-se, zilnic, numai cîte 20—25 de oa­meni, in fiecare din cele două bri­găzi existente. Nici la Sînzieni plantarea carto­filor nu decurge mulţumitor : din cele 500 de hectare prevăzute s-au realizat numai 100. Inginerul şef Iosif Molnar încearcă să motiveze rămînerea în urmă prin aceea că nu ar dispune de suficiente trac­toare. In fapt, la secţia de meca­nizare există nu mai puţin de 20 tractoare. In medie, pe tractor, la această cooperativă, revin cîte 85 hectare teren arabil, cu mult mai puţin decit în alte unităţi în care, totuşi, lucrările sunt într-un stadiu avansat. Adevărul este că şi aici plantarea este îngreunată de în­­tîrzierea sortării tuberculilor, ope­raţie ce a început numai în jurul datei de 1 aprilie, deci cu mult mai tîrziu decit ar fi trebuit. Deoarece ritmul plantării carto­filor este nesatisfăcător, se impune­a ca organele agricole judeţene să impulsioneze desfăşurarea acestor lucrări, intervenind mai ales în grăbirea sortării tuberculilor. Intensificaţi ritmul plantării cartofilor! Unii seamana porumbul, alţii... mai Campania agricolă este în toi. Locul coo­peratorilor, mecanizatorilor şi al specialiş­tilor este în cîmp la pregătirea terenului şi la semănat. Fiecare zi, fiecare ceas bun de lucru, din această primăvară capricioa­să, nu trebuie irosit. In timp ce pe tarlalele cooperativei a­­gricole din Mizil, judeţul Prahova, tractoa­rele lucrează de zor la semănatul porum­bului (foto nr. 1) la unitatea vecină din Fîntînele este... linişte deplină. Într-una din zilele bune de lucru ale sâptâmînii trecu­te, pe la orele 10,30, la sediul secţiei de me­canizare nr. 1 Mizil, ce deserveşte coope­rativa din Fîntînele, mai mulţi mecaniza­tori, printre care şi şeful secţiei, Ion Iacob, se delectau ascultînd muzică uşoară la un aparat cu tranzistori. Alături, trei tractoare defecte aşteptau să fie reparate, iar două semănători SPC-6 se odihneau după cam­pania de acum un an. Foto și text : C. STOICESCU (Urmare din pag. I) 270—400­­ lapte de la fiecare vacă, ci şi stări de lucruri incredibile în ceea ce priveşte organizarea reproducţiei, practicarea unei zoo­­tehnii cît de cît moderne, valoa­rea biologică a efectivelor matcă, creşterea şi întreţinerea animale­lor destinate reproducţiei şi înnoi­rii periodice a vacilor. Este sufi­cient, credem, să argumentăm a­­ceste afirmaţii cu faptele consta­tate la coperativele agricole Ceica şi Ginta. ...Ferma unităţii din Ceica nu­mără 220 de vaci de lapte. Din­tre acestea însă dau lapte — cîte 2—3­­ pe zi — doar 70 de vaci. Celelalte n-au mai mugit după vi­ţei şi nu mai dau lapte de mulţi ani de zile ! Sunt bătrîne (multe au peste 20 de ani), sterpe, tarate, bolnave... sunt o pacoste pentru unitate, o sursă de pagubă sigură, prevăzută an de an în plan, la capitolul pierderi ! „Nimeni nu ne critică prea tare pentru producţia mică de lapte... Dacă însă am eli­mina vacile sterpe şi am micşora efectivul, atunci... Ştiţi, trebuie să avem în permanenţă efectivul planificat de judeţ...", ne-au afir­mat, cu vădită iresponsabilitate, mai mulţi membri ai consiliului de conducere. Asemănător ne-a vorbit şi ing. Elena Vidican, şefa fermei de vaci de la Ginta. Deşi principala obli­gaţie profesională a specialistului şef de fermă zootehnică este asi­gurarea unei mătci valoroase, cu un potenţial de producţie ridicat, ing. Vidican nu a făcut nimic pentru a înlocui din efectiv cele peste 100 de vaci bătrîne, tarate, a căror destinaţie este abatorul şi nu ferma specializată pe pro­ducţia de lapte. Cum se va vedea, şeful de fermă a încălcat şi încal­că şi cele mai elementare reguli zootehnice privind creşterea tine­retului femei apt de reproducţie. Deci, o primă concluzie : ambele unităţi posedă animale cu o va­loare biologică scăzută, iar în ul­timii 5—10 ani nu au făcut a­­proape nimic pentru a înlătura, treptat, vacile neproductive şi a le înlocui cu exemplare tinere, cu însuşiri productive valoroase, cu o producţie de lapte economică. Mai mult chiar , datorită unei îngrijiri superficiale şi unei furajări deficitare, unilaterale, (doar raţii de întreţinere) multe vaci, cîndva considerate bune de lapte, şi-au pierdut însuşirile pro­ductive valoroase. Treptat, au ră­mas în rîndul celor cu viţei şi lapte doar exemplarele mai rezis­tente, care s-au „acomodat" con­diţiilor vitrege. Cel mai mult au suferit animalele tinere, de repro­ducţie. Revenind la cauzele stărilor de lucruri amintite, trebuie să accen­tuăm un alt aspect grav : totala lipsă de răspundere manifestată la aceste unităţi în ceea ce pri­veşte organizarea reproducţiei şi creşterea viţelelor destinate să în­locuiască vacile bătrîne, tarate. Nici vorbă de organizarea unor echipe specializate în creşterea viţelelor de reproducţie, nici vor­bă de administrarea în raţia vi­ţelelor a celor mai bune furaje, nici vorbă de existenţa vreunei evidenţe din care să rezulte preo­cuparea pentru a urmări şi dirija monta viţelelor. Argumente ? De regulă, după împlinirea vîrstei de 18 luni, orice viţică reţinută pen­tru reproducţie trebuie să fie dată la montă. Acest lucru presupune însă preocupare pentru hrănirea viţelelor, astfel ca, la vîrsta amin­tită, acestea să intre în călduri. Cooperativa din Ginta are, în evidenţă, 45 de viţele. De peste 30 de luni aceste animale tot „viţele" au rămas ! Sînt „viţele" bătrîne, care în mod normal ar fi trebuit să aibă viţei, ar fi trebuit să dea lapte ! Au fost însă ţinute legate la iesle, au primit furaje puţine, mucegăite. Nu numai că n-au ma­nifestat călduri, dar au contractat boli care le fac inapte pentru re­producţie. Ca dovadă, medicul ve­terinar le-a reformat. Viţele şi ju­ninci reformate, vaci bătrîne în efectiv, iată dar ce fel de zooteh­nie practică specialiştii de la a­­ceste două cooperative agricole. Aşa se face că, în ultimii ani, la unităţile amintite s-a înregis­trat un număr foarte mic de tre­ceri de vitele la turma de bază, adică în rîndul junincilor şi vaci­lor cu lapte. Prăsila proprie nu putea constitui mijlocul principal de sporire şi înnoire a efectivelor, de eliminare a exemplarelor ta­rate, neproductive, de sporire a producţiei de lapte şi a eficienţei economice. Paguba este dublă. Pe de o parte, cooperativele au înregistrat pierderi datorită repro­ducţiei necorespunzătoare a ani­malelor, distrugerii tineretului fe­mei apt de reproducţie iar, pe de altă parte, prin menţinerea în efectiv a unor animale nerentabi­le. Căci, trebuie s-o spunem clar , nu pot fi admise tendinţele unora de a micşora efectivele de vaci fără a le completa cu altele tine­re, valoroase, provenite din prăsi­la unităţilor sau din cumpărări. De altfel, chiar cooperatorii din Ginta susţin această necesitate. In adunarea generală ei au hotărît, anul trecut, să cumpere 63 de ju­ninci şi vaci corespunzătoare şi să reformeze tot atîtea vaci bătrîne. Numai că hotărîrea nu a fost în­deplinită, consiliul de conducere nu a cumpărat decit 15 vaci, deşi a cerut şi i s-au aprobat creditele necesare. „Sînt prea scumpe", ne-a mai mărturisit şeful fermei. Adevărul este altul. Conducerea cooperativei, specialistul fermei ştiu că, realizînd planul la cum­părări, trebuie să lupte şi pentru obţinerea unei producţii mai mari de lapte, ceea ce, evident, este mai greu. De ce să se complice, cînd pot menţine în efectiv ani­malele taiate, care „acoperă" ne­glijenţa şi cauzele reale ale pro­ducţiei scăzute de lapte şi a pier­derilor mari înregistrate din sec­torul zootehnic ! Nu-i mai puţin adevărat că nici adunarea gene­rală nu a mai analizat pe parcurs modul cum­ sînt îndeplinite hotă­­rîrile luate, stările de lucruri a­­normale din zootehnie. Şi, evident, deficienţele grave au continuat să se manifeste. Ne întrebăm : cum admite a­­semenea stări de lucruri direcţia generală agricolă ? Ce a făcut con­cret , pentru eliminarea lor ? De­ficienţele amintite persistă de ani de zile, timp în care trebuia să se intervină energic, pe toate căi­le, pentru a stăvili şi înlătura ne­glijenţele în organizarea repro­ducţiei, pentru a asigura practi­carea unei zootehnii moderne, e­­conomice. Nu s-a intervenit şi nu se intervine. De ce ? Aşteptăm răspunsul. Trei cu lapte, două sterpe PAGINA 3 Un grup de cititori din co- I muna Valea Mare, judeţul­­ Dîmboviţa, ne semnalează­­ „gravele abateri" ale ingine­­­­rului Ion Ivănescu, preşedin- I tele cooperativei agricole din I comună. în scrisoare, i se pun în sarcina preşedintelui „opt­­ capete de acuzare", care-1 fac­e pe el inapt pentru funcţia ce ,o deţine. Nu reproducem a­­­­cuzaţiile ce i se aduc, întru- I cît autorii scrisorii nu şi-au­­ dat numele şi, ca atare, îşi­­ declină răspunderea faţă de I cele sesizate. Faptele semna­late fiind însă de mare gra­­­­vitate, ne-am deplasat la faţa I locului pentru a constata I realitatea. Am stat în primul rînd de I vorbă cu... acuzatul. I-am­­ spus deschis despre ce e vor- I ba. El a replicat : — Sunt calomnii. — Și nu e nimic adevărat din afirmațiile acestor oa­­­meni ?, încercăm noi să-1 a- I ducem pe calea de a privi I adevărul în mod sincer. — Ceva e, zice el, și ne e­ 1 numeră o seamă de „greşeli" tale lui. Le redăm întocmai : • A avut încredere în unii­­ oameni, nu i-a controlat şi ei , şi-au făcut de cap ; • A acceptat să se dea caiele­­ pentru potcovitul cailor, fără acte în regulă ; • A fost cu maşina de 5 tone la şedinţe in alte locali­tăţi ; • A dat azotat de amoniu, fără acte în regulă, la cantina grupului petrolier (urma să-l factureze mai tîrziu) . • A adus materiale pentru el de la Găeşti cu maşina co­operativei, dar i-a dat „ceva şoferului", că tot venea cu ma­şina goală. O comisie judeţeană cercetează cazul Aceste fapte, relatate de că­tre „oamenii care încearcă să-l toarne", au fost recunoscute de către preşedintele coopera­tivei agricole din Valea Mare. In încheierea convorbirii, pre­şedintele cooperativei mai re­cunoaşte ceva : anume că 700— 800 de meri au fost devastaţi de iepuri din cauză că n-au fost protejaţi. Stăm de vorbă cu tov. Gh. Badea, secretarul comitetului comunal de partid, care ne spune : — E o problemă cu preşe­dintele cooperativei agricole. Semnalările trimise redacţiei nu sunt fără temei, căci, după cum spune zicala, „pînă nu faci foc nu iese fum" ! Şi la coope­­­­rativa noastră iese fum. Iată­­ despre ce este vorba : • De cîţiva ani, cooperativa nu mai merge cum mergea­­ . • Odată s-au depreciat în­­grăşămintele chimice pentru că n-au fost protejate împotriva intemperiilor ; • O cantitate de material lemnos dată de consiliul popu­lar comunal pentru coopera­tiva agricolă a dispărut fără urmă. Evidenţa privind „in­trările" şi „ieşirile" de diverse materiale din depozitul coope­rativei e în mare dezordine. • La circularul cooperati­vei agricole a fost angajat un om care, „se zice" că-i prote­jat al președintelui. Responsa­bilul acestui circular a sporit taxa de fasonat cu 10 la sută, fără ca cineva să-i zică ceva. • Președintele coooperativei se numără printre cei mai buni gospodari din comună. Curtea și casa lui sunt bine­­ îngrijite. In schimb, averea­­ cooperativei agricole e astfel­­ „gospodărită" incit pare că lip­seşte un gospodar de la această mare unitate . • Vorbind cu citva timp in urmă într-o emisiune a tele­viziunii, preşedintele s-a cap lăudat. Mulţi telespectatori din comună i-au zis că e minci­nos. Şi într-o anume măsură au dreptate. Luînd cunoştinţă de cele pe­­ care le-am relatat mai sus ne-aţi dat seama că la Valea I Mare iese fum cu motiv. Mai­­ mulţi cooperatori ne-au rela­­­­tat fapte care sunt întru totul­­ identice cu cele descrise în „anonimă" pe care am primi­­t­­-o la redacţie. De altfel, o comisie judeţeană cercetează­­ aceste fapte, deosebit de gra­­­­ve. După ce vom lua cunoş- I tinţă de rezultatul cercetării, vom reveni cu amănunte. NEAGU TÂRNAUCEANU P.S. Pentru autorii anoni- I mei , am fi vrut să stăm de­­ vorbă cu dumneavoastră. . Ne-aţi fi ajutat mult. De ce­­ n-aţi semnat scrisoarea, căci,­­ precum se ştie, adevărului nu-i e frică de lumină ? Poate ne mai scrieţi !

Next