Satul Socialist, aprilie 1971 (Anul 3, nr. 590-615)
1971-04-20 / nr. 606
Nr. 606 Marţi 20 aprilie DIN EXPERIENŢA UNIT Cum urmăriţi realizarea planului de producţie şi financiar? PUAHALIZE ECONICE Am analizat, recent, care este rolul şi contribuţia sectorului economico-financiar şi de contabilitate al cooperativei agricole din Pandurii, Judeţul Tulcea, la buna desfăşurare a întregii activităţi de producţie şi economice a unităţii. Pentru o mai bună înţelegere a faptelor constatate, a formelor şi metodelor de muncă folosite de contabilul şef, a experienţei dobindite, considerăm necesar să începem relatarea noastră cu cîteva concluzii. • La baza conducerii întregii activităţi de urmărire şi realizare a prevederilor planului de producţie al cooperativei agricole stau analizele economice decadale, lunare şi trimestriale, întreprinse la nivelul fermelor, brigăzilor, sectoarelor şi pe întreaga unitate. • Documentaţiile necesare pentru efectuarea analizelor sunt întocmite de către sectorul economicofinanciar. Conducătorul acestuia — contabilul şef — în baza evidenţelor tehnico-operative primite de la formaţiunile permanente de muncă, supune zi de zi, unei temeinice analize rezultatele obţinute, nivelul cheltuielilor şi al veniturilor, situaţia livrărilor etc., iar la sfîrşitul perioadelor amintite prezintă concluziile sale consiliului de conducere. • In prezenţa tuturor factorilor de răspundere (şefi de ferme, brigadieri etc.), consiliul de conducere analizează stadiul îndeplinirii sarcinilor de plan, cauzele eventualelor abateri de la prevederi, corelaţia dintre venituri şi cheltuieli şi stabileşte măsurile ce se impun pentru îmbunătăţirea activităţii pe perioadele următoare, sarcini şi răspunderi concrete, pe oameni, cu termene precise de realizare. Concluziile analizelor economice trimestriale pe întreaga unitate sunt dezbătute și în cadrul adunării generale a cooperatorilor. „Metoda conducerii prin analize economice este deosebit de eficientă, ne relata contabilul-şef GHEORGHE GUINEA. Dar ca să poţi analiza şi interveni la timp trebuie să ai în permanenţă o evidenţă clară şi reală a rezultatelor de producţie şi financiare. Analizele se fac pe baza evidenţelor primare tehnico-operative întocmite la nivelul fermelor, brigăzilor şi sectoarelor. La noi, această evidenţă este organizată şi urmărită în mod exemplar. Economiştii de ferme şi contabilii de brigăzi înregistrează zilnic şi corect toate datele necesare, întocmesc operativ documentele de evidenţă primară, pe care Ie înaintează serviciului de contabilitate la termenele prevăzute în grafic. Nerespectarea acestor termene se sancţionează. Prin termene se înţelege zilnic, decadal şi lunar". După cum ne-am convins, lucrătorii sectorului de contabilitate înregistrează şi valorifică operativ documentele primite, urmăresc cu ajutorul evidenţei nu numai realizarea planului de producţie pe ferme şi brigăzi, ci şi îmbunătăţirea muncii, organizarea corespunzătoare a circuitului documentelor, gospodărirea judicioasă a mijloacelor materiale şi băneşti, aprovizionarea cu materii şi materiale în limitele stabilite. „Toate documentele de evidenţă primară poartă viză şefului de fermă, a brigadierului, a continuat contabilul-şef. Eu însă mă simt dator să verific pe teren, la locul de producţie, exactitatea celor înscrise şi confirmate. Nu de mult, de exemplu, am verificat, la ferma zootehnică, consumul de furaje, sporul de creştere în greutate la animalele puse la îngrăşat, procentul de grăsime al laptelui livrat, cit şi numărul de miei existenţi în saivane. De fiecare dată am confruntat datele din documentul de evidenţă primară, cu cele înscrise în evidenţa zilnică a şefului de fermă şi mai ales cu datele faptice. Pe lingă evitarea unor nepotriviri, aceste verificări în teren duc la perfecţionarea activităţii economiştilor de fermă şi a contabililor de brigăzi, fac să crească răspunderea şefilor de ferme în avizarea documentelor ce pleacă de la formaţiunile de muncă pe care le conduc". Spusele contabilului şef au acoperire în fapte : ordinea şi disciplina din evidenţele primare ale fermelor şi brigăzilor se concretizează, la nivelul unităţii, în balanţe analitice şi sintetice, în dări de seamă periodice privind activitatea economico-financiară a cooperativei agricole. Toate acestea au permis şi permit consiliului de conducere să tragă concluzii şi să intervină cu măsuri eficiente. Iată o asemenea analiză şi efectele ei. La sfîrşitul lunii februarie, analiza economică efectuată de consiliul de conducere a cuprins modul cum sunt respectate graficele zilnice de realizare şi livrare a producţiei de lapte, cum se aplică măsurile privind sporirea efectivelor de vaci şi spre ce parte înclină balanţa de venituri şi cheltuieli a fermei zootehnice. Datele prezentate de contabilul-şef şi de şeful fermei, ing. Maria Voinescu, nu erau îmbucurătoare. In condiţii similare, unii îngrijitori mulgeau zilnic, de la vacile date în primire cîte 10—12 lapte, iar alţii abia cîte 4—5 1 ; evidenţa consumului de lapte integral, la viţei, nu era clară ; se întîrziaseră nejustificat cumpărarea a 32 de juninci gestante, cît şi trecerile de viţele la turma de bază. Spaţiul nu ne îngăduie să reproducem pe larg discuţiile purtate. Important însă e faptul că în zilele următoare s-a îmbunătăţit aprovizionarea cu furaje, au fost eliminate neajunsurile în îngrijirea vacilor. Treptat, producţia medie zilnică de lapte de la fiecare vacă a sporit cu peste trei litri, ceea ce a permis realizarea şi depăşirea graficelor zilnice de livrare. Pînă la sfîrşitul trimestrului I ferma a recuperat restanţele şi a livrat peste prevederi aproape 20 0001 lapte ; efectivele de vaci şi juninci gestate au sporit cu 72 capete, din care 40 provin din prăsila proprie ; au fost organizate loturi speciale de viţele destinate reproducţiei, cărora li se asigură îngrijire şi furajare deosebite. Deşi la cheltuielile cu furajarea s-au înregistrat unele depăşiri, datorită reducerii consumului de muncă şi sporirii producţiei de lapte-marfă, veniturile fermei depăşesc în proporţie însemnată cheltuielile totale. Analize asemănătoare a întreprins consiliul de conducere, la sugestia contabilului şef, şi asupra activităţii brigăzilor avicole şi hortiviticole. Au fost eliminate multe neajunsuri care „scăpau" neobservate, unitatea și-a recuperat pierderile suferite la un moment în avicultură, și-a dublat veniturile prevăzute pe primele trei luni din livrarea puilor de carne, iar în legumicultura a înregistrat economii la cheltuielile materiale prin folosirea unor resurse locale. Sectorul economico-financiar şi de contabilitate este prezent în toate aceste realizări şi acţionează continuu pentru creşterea eficienţei economice a întregii activităţi. B. MIHAI SATUL SOCIALIST Pornind de la faptul că în cooperativele agricole din județul nostru există un însemnat număr de autocamioane, că repararea acestora în diferite întreprinderi specializate dura mult timp, acum trei ani, 21 de cooperative agricole din judeţul Satu Mare au hotărît să înfiinţeze un atelier de reparaţii auto şi construcţii-montaj. De circa patru luni atelierul este gata, a început să funcţioneze , repară mijloace de transport, efectuează lucrări de tinichigerie, lăcătuşerie, prelucrare a metalelor la rece şi altele, execută operaţiuni de construcţii-montaj etc. Ca să vă formaţi o imagine despre amploarea acestor activităţi este suficient să amintesc că, pentru 1971, o dată cu intrarea în funcţiune a atelierului, ne-am stabilit un plan de producţie în valoare de 12 100 000 lei. Există toate condiţiile pentru realizarea acestuia. O demonstrează, între altele, marele aflux de maşini şi utilaje trimise atâc de cooperativele agricole din judeţul Satu Mare, cit şi de cele din alte judeţe, de comenzile primite pentru efectuarea diferitelor lucrări de construcţii-montaj cum sunt serele-solar de la Păuleşti, Berveni, Tiream şi Căpleni, complexul pentru îngrăşarea berbecuţilor de la Ghenci, cel de îngrăşarea porcilor de la Cărei, alimentările cu apă de la cooperativele agricole din Căuaş, Andrid, Dindeşti, Sărăuad. Cei ce muncesc în atelierul nostru sunt animaţi de dorinţa de a executa lucrări de calitate şi intr-un timp cît mai scurt. Dar bunelor noastre intenţii nu li se răspunde cu solicitudinea aşteptată. Scriu aceste rînduri avînd convingerea că situaţii similare există şi în alte asociaţii intercooperatiste cu profil asemănător. Despre ce este vorba ? Intimpinăm mari greutăţi cu procurarea pieselor de schimb şi a diferitelor materiale. Piesele, cît şi materialele de care ducem lipsă în prezent au fost solicitate prin comenzi ferme la întreprinderea judeţeană de aprovizionare. De asemenea, încă din 1969, am solicitat la D.G.A.T.M.Bucureşti şi, respectiv, la Întreprinderea de aprovizionare din Satu Mare linele utilaje absolut necesare fluxului tehnologic organizat în unitate : maşină de şlefuit cilindri pentru motoare, maşină pentru rectificat arborii motor, o staţie de încărcat acumulatoare. Comenzile depuse pentru aceste piese şi utilaje nu au fost, însă, onorate pînă acum. Datorită acestei stări de lucruri un număr de autocamioane sosite pentru reparaţii stau in curtea atelierului, iar altele sunt reparate într-un timp foarte lung. De exemplu, camioanele cooperativelor agricole din Căpleni, Craidorolţ, Sanislău, Petreşti au fost reparate după o lună, o lună şi jumătate. Şi în momentul de faţă avem cinci camioane a căror reparaţie n-a putut începe din cauza lipsei unor piese de schimb cum ar fi pistoane, segmenţi, arbori-cotiţi, servofrîne. Se înţelege că în această situaţie nu putem realiza indicii de plan pe care ni i-am propus şi, în plus, imobilizăm pentru o perioadă mare mijloacele de transport aflate la reparaţie. în ceea ce priveşte lucrările de construcţii-montaj, acestea se desfăşoară cu mari pauze din cauză că aprovizionarea cu fier, oxigen şi carbid lasă de dorit. Obiective cum ar fi complexul de sere , solarii de la Păulești sau complexul de la Ghenci nu au putut fi terminate la timpul prevăzut din lipsa materialelor amintite. Procurarea oxigenului industrial nu numai că se face cu mare greutate dar costă şi mult deoarece acest produs este adus tocmai de la Tîrgu- Mureş ; practic, această operaţiune ne costă de circa 7 ori mai mult decit dacă l-am procura de la Satu Mare sau Baia Mare, unde există fabrici de oxigen. Din cele arătate mai sus reiese că greutăţile pe care le intimpinăm nu pot fi considerate ca inerente începutului, ci îşi au rădăcina în lipsa de organizare a aprovizionării — problemă pe care ar trebui să o rezolve organele centrale şi locale de resort. IOAN RACOLTA, directorul atelierului intercooperatist din Cărei, judeţul Satu Mare La atelierul intercooperatist de reparaţii auto CĂREI Greutăţi da, dar nu inerente CAMPANIA AGRICOLĂ DE PRIMĂVARĂ (Urmare din pag. 1) alături de cooperatori, mecanizatorii desfăşoară o activitate demnă de toată lauda. Printr-o adaptare a maşinii de plantat cartofi (anexarea unor distribuitoare) concomitent cu încorporarea tuberculilor în pămînt se face şi împrăştierea pe rînd a îngrăşămintelor chimice. Consemnînd aceste aspecte pozitive, trebuie să arătăm, însă, că în alte unităţi plantările sînt întîrziate. La Vicovu de Sus, Bilca, Arbore şi altele, nu s-a plantat nici măcar un hectar. Se dă vina pe excesul de umiditate. Dar de ce se aşteaptă zvîntarea întregii suprafeţe cînd se poate lucra pe suprafeţe mai mici, care sunt uscate ? Asemenea motivări aduc şi conducerile cooperativelor din Văscăuţi unde s-au plantat abia 52 hectare din totalul de 250 hectare . Milişăuţi — doar 18 hectare din 400. în alte locuri, constatăm că nu se acordă atenţia cuvenită calităţii acestei importante lucrări. La Boroaia, de exemplu, deşi există suficiente îngrăşăminte organice, iar solul este sărac, nu se pot face îngrăşarea suplimentară la cuib, nu se respectă distanţele normale între rînduri şi pe rînd, iar realizarea densităţii optime nu este urmărită de către factorii de conducere din unitate. Una dintre cauzele întîrzierii plantărilor este ritmul nesatisfăcător al sortării cartofilor de săminţă. Astfel, la Vicovu de Sus şi Bîlca nu s-a sortat nici un kilogram din cele 1 064 şi, respectiv, 600 tone necesare. Pe judeţ sortarea s-a făcut doar în proporţie de 56 la sută. Această situaţie explică, în mare parte, faptul că pînă acum s-au plantat in cooperativele din judeţ doar 9 900 de hectare, mai puţin de 50 la sută din suprafaţa prevăzută. COVASNSA : Urgentaţi sortarea tuberculilor ! Pînă acum cîteva zile, din cele 11 700 hectare prevăzute a se planta cu cartofi în cooperativele agricole din judeţul Covasna s-au realizat abia 6150 hectare. Este adevărat, în unele cooperative — Arcuş, Chichiş, Zagon — unde consiliile de conducere au acordat atenţie lucrărilor pregătitoare, s-au plantat mari suprafeţe. La Valea Crişului, de exemplu, după cum am aflat de la inginerul Endre Bartoş, s-au plantat peste 100 de hectare din cele 130 prevăzute. Ritmul susţinut al lucrărilor este urmarea folosirii la întreaga capacitate, în tot timpul zilei, a celor două maşini de sortat cartofi puse la dispoziţie de I.P.U.L.F., precum şi a participării masive la lucru a cooperatorilor şi mecanizatorilor. „ Cu aceeaşi intensitate se lucrează şi la Chichiş, unde, preocupaţi să nu se piardă epoca optimă, cooperatorii folosesc intens maşinile de plantat de care dispun. In alte unităţi, însă, lucrurile se prezintă cu totul altfel. La Chilieni, deşi au rămas de sortat numai 80 de tone de cartofi, ritmul lucrării este cît se poate de lent, ceea ce îngreunează desfăşurarea plantărilor. Motivul ? Mulţi cooperatori, în loc să participe la muncă in cooperativă, îşi fac de lucru prin gospodăriile personale, iar consiliul de conducere, preşedintele Mark Iosif, care se plîng de lipsa braţelor de muncă, nu au luat cele mai potrivite măsuri pentru mobilizarea lor. Şi mai întîrziată este această lucrare, la Ilieni, unde s-au însămînţat doar 50 de hectare din cele 250 prevăzute. Iar după cum aprecia Karol Kondra, şeful secţiei de mecanizare, plantarea va fi terminată abia peste 10—12 zile. De ce ? Fiindcă şi aici sortarea tuberculilor se desfăşoară extrem de încet, la această lucrare programîndu-se, zilnic, numai cîte 20—25 de oameni, in fiecare din cele două brigăzi existente. Nici la Sînzieni plantarea cartofilor nu decurge mulţumitor : din cele 500 de hectare prevăzute s-au realizat numai 100. Inginerul şef Iosif Molnar încearcă să motiveze rămînerea în urmă prin aceea că nu ar dispune de suficiente tractoare. In fapt, la secţia de mecanizare există nu mai puţin de 20 tractoare. In medie, pe tractor, la această cooperativă, revin cîte 85 hectare teren arabil, cu mult mai puţin decit în alte unităţi în care, totuşi, lucrările sunt într-un stadiu avansat. Adevărul este că şi aici plantarea este îngreunată de întîrzierea sortării tuberculilor, operaţie ce a început numai în jurul datei de 1 aprilie, deci cu mult mai tîrziu decit ar fi trebuit. Deoarece ritmul plantării cartofilor este nesatisfăcător, se impunea ca organele agricole judeţene să impulsioneze desfăşurarea acestor lucrări, intervenind mai ales în grăbirea sortării tuberculilor. Intensificaţi ritmul plantării cartofilor! Unii seamana porumbul, alţii... mai Campania agricolă este în toi. Locul cooperatorilor, mecanizatorilor şi al specialiştilor este în cîmp la pregătirea terenului şi la semănat. Fiecare zi, fiecare ceas bun de lucru, din această primăvară capricioasă, nu trebuie irosit. In timp ce pe tarlalele cooperativei agricole din Mizil, judeţul Prahova, tractoarele lucrează de zor la semănatul porumbului (foto nr. 1) la unitatea vecină din Fîntînele este... linişte deplină. Într-una din zilele bune de lucru ale sâptâmînii trecute, pe la orele 10,30, la sediul secţiei de mecanizare nr. 1 Mizil, ce deserveşte cooperativa din Fîntînele, mai mulţi mecanizatori, printre care şi şeful secţiei, Ion Iacob, se delectau ascultînd muzică uşoară la un aparat cu tranzistori. Alături, trei tractoare defecte aşteptau să fie reparate, iar două semănători SPC-6 se odihneau după campania de acum un an. Foto și text : C. STOICESCU (Urmare din pag. I) 270—400 lapte de la fiecare vacă, ci şi stări de lucruri incredibile în ceea ce priveşte organizarea reproducţiei, practicarea unei zootehnii cît de cît moderne, valoarea biologică a efectivelor matcă, creşterea şi întreţinerea animalelor destinate reproducţiei şi înnoirii periodice a vacilor. Este suficient, credem, să argumentăm aceste afirmaţii cu faptele constatate la coperativele agricole Ceica şi Ginta. ...Ferma unităţii din Ceica numără 220 de vaci de lapte. Dintre acestea însă dau lapte — cîte 2—3 pe zi — doar 70 de vaci. Celelalte n-au mai mugit după viţei şi nu mai dau lapte de mulţi ani de zile ! Sunt bătrîne (multe au peste 20 de ani), sterpe, tarate, bolnave... sunt o pacoste pentru unitate, o sursă de pagubă sigură, prevăzută an de an în plan, la capitolul pierderi ! „Nimeni nu ne critică prea tare pentru producţia mică de lapte... Dacă însă am elimina vacile sterpe şi am micşora efectivul, atunci... Ştiţi, trebuie să avem în permanenţă efectivul planificat de judeţ...", ne-au afirmat, cu vădită iresponsabilitate, mai mulţi membri ai consiliului de conducere. Asemănător ne-a vorbit şi ing. Elena Vidican, şefa fermei de vaci de la Ginta. Deşi principala obligaţie profesională a specialistului şef de fermă zootehnică este asigurarea unei mătci valoroase, cu un potenţial de producţie ridicat, ing. Vidican nu a făcut nimic pentru a înlocui din efectiv cele peste 100 de vaci bătrîne, tarate, a căror destinaţie este abatorul şi nu ferma specializată pe producţia de lapte. Cum se va vedea, şeful de fermă a încălcat şi încalcă şi cele mai elementare reguli zootehnice privind creşterea tineretului femei apt de reproducţie. Deci, o primă concluzie : ambele unităţi posedă animale cu o valoare biologică scăzută, iar în ultimii 5—10 ani nu au făcut aproape nimic pentru a înlătura, treptat, vacile neproductive şi a le înlocui cu exemplare tinere, cu însuşiri productive valoroase, cu o producţie de lapte economică. Mai mult chiar , datorită unei îngrijiri superficiale şi unei furajări deficitare, unilaterale, (doar raţii de întreţinere) multe vaci, cîndva considerate bune de lapte, şi-au pierdut însuşirile productive valoroase. Treptat, au rămas în rîndul celor cu viţei şi lapte doar exemplarele mai rezistente, care s-au „acomodat" condiţiilor vitrege. Cel mai mult au suferit animalele tinere, de reproducţie. Revenind la cauzele stărilor de lucruri amintite, trebuie să accentuăm un alt aspect grav : totala lipsă de răspundere manifestată la aceste unităţi în ceea ce priveşte organizarea reproducţiei şi creşterea viţelelor destinate să înlocuiască vacile bătrîne, tarate. Nici vorbă de organizarea unor echipe specializate în creşterea viţelelor de reproducţie, nici vorbă de administrarea în raţia viţelelor a celor mai bune furaje, nici vorbă de existenţa vreunei evidenţe din care să rezulte preocuparea pentru a urmări şi dirija monta viţelelor. Argumente ? De regulă, după împlinirea vîrstei de 18 luni, orice viţică reţinută pentru reproducţie trebuie să fie dată la montă. Acest lucru presupune însă preocupare pentru hrănirea viţelelor, astfel ca, la vîrsta amintită, acestea să intre în călduri. Cooperativa din Ginta are, în evidenţă, 45 de viţele. De peste 30 de luni aceste animale tot „viţele" au rămas ! Sînt „viţele" bătrîne, care în mod normal ar fi trebuit să aibă viţei, ar fi trebuit să dea lapte ! Au fost însă ţinute legate la iesle, au primit furaje puţine, mucegăite. Nu numai că n-au manifestat călduri, dar au contractat boli care le fac inapte pentru reproducţie. Ca dovadă, medicul veterinar le-a reformat. Viţele şi juninci reformate, vaci bătrîne în efectiv, iată dar ce fel de zootehnie practică specialiştii de la aceste două cooperative agricole. Aşa se face că, în ultimii ani, la unităţile amintite s-a înregistrat un număr foarte mic de treceri de vitele la turma de bază, adică în rîndul junincilor şi vacilor cu lapte. Prăsila proprie nu putea constitui mijlocul principal de sporire şi înnoire a efectivelor, de eliminare a exemplarelor tarate, neproductive, de sporire a producţiei de lapte şi a eficienţei economice. Paguba este dublă. Pe de o parte, cooperativele au înregistrat pierderi datorită reproducţiei necorespunzătoare a animalelor, distrugerii tineretului femei apt de reproducţie iar, pe de altă parte, prin menţinerea în efectiv a unor animale nerentabile. Căci, trebuie s-o spunem clar , nu pot fi admise tendinţele unora de a micşora efectivele de vaci fără a le completa cu altele tinere, valoroase, provenite din prăsila unităţilor sau din cumpărări. De altfel, chiar cooperatorii din Ginta susţin această necesitate. In adunarea generală ei au hotărît, anul trecut, să cumpere 63 de juninci şi vaci corespunzătoare şi să reformeze tot atîtea vaci bătrîne. Numai că hotărîrea nu a fost îndeplinită, consiliul de conducere nu a cumpărat decit 15 vaci, deşi a cerut şi i s-au aprobat creditele necesare. „Sînt prea scumpe", ne-a mai mărturisit şeful fermei. Adevărul este altul. Conducerea cooperativei, specialistul fermei ştiu că, realizînd planul la cumpărări, trebuie să lupte şi pentru obţinerea unei producţii mai mari de lapte, ceea ce, evident, este mai greu. De ce să se complice, cînd pot menţine în efectiv animalele taiate, care „acoperă" neglijenţa şi cauzele reale ale producţiei scăzute de lapte şi a pierderilor mari înregistrate din sectorul zootehnic ! Nu-i mai puţin adevărat că nici adunarea generală nu a mai analizat pe parcurs modul cum sînt îndeplinite hotărîrile luate, stările de lucruri anormale din zootehnie. Şi, evident, deficienţele grave au continuat să se manifeste. Ne întrebăm : cum admite asemenea stări de lucruri direcţia generală agricolă ? Ce a făcut concret , pentru eliminarea lor ? Deficienţele amintite persistă de ani de zile, timp în care trebuia să se intervină energic, pe toate căile, pentru a stăvili şi înlătura neglijenţele în organizarea reproducţiei, pentru a asigura practicarea unei zootehnii moderne, economice. Nu s-a intervenit şi nu se intervine. De ce ? Aşteptăm răspunsul. Trei cu lapte, două sterpe PAGINA 3 Un grup de cititori din co- I muna Valea Mare, judeţul Dîmboviţa, ne semnalează „gravele abateri" ale inginerului Ion Ivănescu, preşedin- I tele cooperativei agricole din I comună. în scrisoare, i se pun în sarcina preşedintelui „opt capete de acuzare", care-1 face pe el inapt pentru funcţia ce ,o deţine. Nu reproducem acuzaţiile ce i se aduc, întru- I cît autorii scrisorii nu şi-au dat numele şi, ca atare, îşi declină răspunderea faţă de I cele sesizate. Faptele semnalate fiind însă de mare gravitate, ne-am deplasat la faţa I locului pentru a constata I realitatea. Am stat în primul rînd de I vorbă cu... acuzatul. I-am spus deschis despre ce e vor- I ba. El a replicat : — Sunt calomnii. — Și nu e nimic adevărat din afirmațiile acestor oameni ?, încercăm noi să-1 a- I ducem pe calea de a privi I adevărul în mod sincer. — Ceva e, zice el, și ne e 1 numeră o seamă de „greşeli" tale lui. Le redăm întocmai : • A avut încredere în unii oameni, nu i-a controlat şi ei , şi-au făcut de cap ; • A acceptat să se dea caiele pentru potcovitul cailor, fără acte în regulă ; • A fost cu maşina de 5 tone la şedinţe in alte localităţi ; • A dat azotat de amoniu, fără acte în regulă, la cantina grupului petrolier (urma să-l factureze mai tîrziu) . • A adus materiale pentru el de la Găeşti cu maşina cooperativei, dar i-a dat „ceva şoferului", că tot venea cu maşina goală. O comisie judeţeană cercetează cazul Aceste fapte, relatate de către „oamenii care încearcă să-l toarne", au fost recunoscute de către preşedintele cooperativei agricole din Valea Mare. In încheierea convorbirii, preşedintele cooperativei mai recunoaşte ceva : anume că 700— 800 de meri au fost devastaţi de iepuri din cauză că n-au fost protejaţi. Stăm de vorbă cu tov. Gh. Badea, secretarul comitetului comunal de partid, care ne spune : — E o problemă cu preşedintele cooperativei agricole. Semnalările trimise redacţiei nu sunt fără temei, căci, după cum spune zicala, „pînă nu faci foc nu iese fum" ! Şi la cooperativa noastră iese fum. Iată despre ce este vorba : • De cîţiva ani, cooperativa nu mai merge cum mergea . • Odată s-au depreciat îngrăşămintele chimice pentru că n-au fost protejate împotriva intemperiilor ; • O cantitate de material lemnos dată de consiliul popular comunal pentru cooperativa agricolă a dispărut fără urmă. Evidenţa privind „intrările" şi „ieşirile" de diverse materiale din depozitul cooperativei e în mare dezordine. • La circularul cooperativei agricole a fost angajat un om care, „se zice" că-i protejat al președintelui. Responsabilul acestui circular a sporit taxa de fasonat cu 10 la sută, fără ca cineva să-i zică ceva. • Președintele coooperativei se numără printre cei mai buni gospodari din comună. Curtea și casa lui sunt bine îngrijite. In schimb, averea cooperativei agricole e astfel „gospodărită" incit pare că lipseşte un gospodar de la această mare unitate . • Vorbind cu citva timp in urmă într-o emisiune a televiziunii, preşedintele s-a cap lăudat. Mulţi telespectatori din comună i-au zis că e mincinos. Şi într-o anume măsură au dreptate. Luînd cunoştinţă de cele pe care le-am relatat mai sus ne-aţi dat seama că la Valea I Mare iese fum cu motiv. Mai mulţi cooperatori ne-au relatat fapte care sunt întru totul identice cu cele descrise în „anonimă" pe care am primit-o la redacţie. De altfel, o comisie judeţeană cercetează aceste fapte, deosebit de grave. După ce vom lua cunoş- I tinţă de rezultatul cercetării, vom reveni cu amănunte. NEAGU TÂRNAUCEANU P.S. Pentru autorii anoni- I mei , am fi vrut să stăm de vorbă cu dumneavoastră. . Ne-aţi fi ajutat mult. De ce n-aţi semnat scrisoarea, căci, precum se ştie, adevărului nu-i e frică de lumină ? Poate ne mai scrieţi !