Satul Socialist, aprilie 1971 (Anul 3, nr. 590-615)

1971-04-22 / nr. 608

Nr. 608 Joi 22 aprilie SATUL SOCIALIST .RETORTELE" CÎMPULUI FUNCŢIONEAZĂ ANORMAL Pentru multe cooperative agrico­le din cîmpia sătmăreană, elimi­narea excesului de umiditate re­prezintă problema care condiţio­nează în cel mai înalt grad nivelul producţiilor viitoare. Cea mai con­cludentă mărturie a oferit-o anul 1970. Chiar şi pe acele terenuri unde apele nu s-au revărsat, exce­sul de umiditate provenit din ploi a avut efecte negative : lucrările agricole s-au efectuat cu întîrzie­­re, provocind diminuarea produc­ţiei. Pornind de la acest considerent, încă în cursul anului trecut s-au intensificat lucrările de desecări, cea mai importantă dintre acestea fiind cea din lunca Ierului, prin care vor fi apărate de inundaţii 30 000 de hectare. Acţiunile cu ca­racter hidroameliorativ au conti­nuat şi în primele luni din 1971 : a început amenajarea unui bazin de acumulare la Călineşti-Oaş, care face parte dintr-o lucrare de am­ploare ce vizează regularizarea a­­pelor rîului Tur ; consiliul inter­­cooperatist din Supuru de Jos a or­ganizat, cu participarea cooperati­velor componente, supraînălţarea digurilor de pe văile Crasnei şi Co­­rundului, paralel cu decolmatarea canalelor existente pe o lungime de 3 000 m.l. ; timp de mai multe săptămîni la cooperativa din Ber­­veni echipe formate din 50—60 de oameni au participat, zilnic, la su­­praînălţarea digurilor Crasnei. Subliniind faptul că acţiuni si­milare au fost organizate şi la Acîş, Mihăeni, Dobra, Tarna Mare şi în alte unităţi, se cuvine ară­tat că, pe alocuri, executarea a­­cestor importante lucrări se face într-un ritm nesatisfăcător, mult sub nivelul posibilităţilor existen­te. Pentru a întări afirmaţia prin fapte, ne vom servi de un singur exemplu : al lucrărilor de desecare ce se realizează pe malul drept al Someşului, prin care, în final, vor fi ferite de excesul de umiditate 24 300 de hectare aparţinînd unui număr de 14 cooperative. începută anul trecut, lucrarea, al cărei executant este T.C.I.F. Ora­dea, a avut serios de suferit de pe urma inundaţiilor din luna mai ; refacerea canalelor a durat pînă la sfîrşitul lui octombrie ; turnarea chesoanelor la staţiile de pompare de la Dara şi Bercu a început abia în august etc. In asemenea condi­ţii, staţiile amintite n-au mai pu­tut fi terminate pînă la sfîrşitul anului, ceea ce a făcut ca eficienţa canalelor amenajate pe 9 300 hec­tare să fie ca şi inexistentă. Pentru anul acesta, lucrarea cu­prinde un volum de investiţii dublu faţă de cel din anul trecut, la care se mai adaugă suma de 5 000 000 lei nerealizată în 1970. Deşi a trecut mai bine de un tri­mestru din acest an stadiul lu­crărilor nu promite nici recu­perarea întîrzierilor şi, cu atît mai puţin, încadrarea în graficul stabilit. Principala cauză, aşa după cum recunoaşte şi tov. inginer Sil­viu Ţeposu, şeful şantierului din Satu Mare al T.C.I.F. Oradea, con­stă în faptul că o mare parte din utilajele de pe şantier sunt „obo­­site“. Se vădeşte, în special, lipsa unor piese de schimb. Nu de mult, bunăoară, s-a constatat că la sta­ţia de pompare din Bercu patru din cele 8 dragline şi şase din cele 10 buldozere S-650 nu funcţionau. La staţia de pompare din Dara două dragline n-au funcţionat nici o zi, de cînd au fost aduse. Dar nu numai lucrul în sincope prelungite al utilajelor este cau­za întîrzierii. Lipseşte un element esenţial : organizarea, şi asta încă din faza de documentaţie. Cîteva exemple sînt concludente. Pentru cele 3 staţii de pompare ce trebuie să se execute în acest an, devizul prevede transportul a 40 000 m.c. balast de la 136 kilometri, în timp ce balastiera de la Apa se află la o distanţă de cel mult 40 km de lo­cul unde se vor construi aceste o­­biective. Acelaşi deviz prevede transportul diferitelor materiale şi utilaje de la gara Satu Mare, la un depozit intermediar, amplasat undeva... la 20 km. Subliniem : în­tre gară şi viitoarele staţii de pom­pare din Mărtineşti, Botiz şi Satu Mare există mai puţin de 9 km. Faptul că în această primăvară pămîntul nu musteşte de apă, ca în alţi ani, nu poate constitui un motiv de autoliniştire, de accep­tare a unui ritm de lucru lent, sub nivelul prevăzut. Eficienţa desecă­rilor vizează o perioadă îndelun­gată. De acest lucru trebuie să ţină neapărat seama organele agricole judeţene, care sunt chemate să ac­ţioneze cu mai multă hotărîre pentru realizarea integrală şi la termen a lucrărilor prevăzute pen­tru acest an. AUREL PERICE coresp. „Satului socialist" ...şi atunci cînd apa prisoseşte... Folosind condiţiile favorabile din timpul iernii, multe cooperative a­­gricole din judeţul Ilfov au desfă­şurat o activitate intensă pe şan­tierele de îmbunătăţiri funciare. Printre acestea se numără unităţi­le asociate in sistemul intercoope­­ratist de irigaţii Dridu—Coşereni— Moviliţa, care au reuşit să termi­ne barajele celor două lacuri de acumulare prevăzute ; în final, a­­cestea vor avea o capacitate de peste 7 milioane metri cubi de apă. într-un stadiu avansat se află şi lucrările de construcţii la staţiile de pompare Coşereni şi Dridu. A­­menajări asemănătoare, pe supra­feţe mai restrînse însă, au fost executate şi în cooperativele agri­cole din Căscioarele, Ion Roată şi altele. Din cele arătate mai sus s-ar pu­tea crede că situaţia lucrărilor de îmbunătăţiri funciare în acest ju­deţ este satisfăcătoare. Or, realita­tea este alta. Să apelăm la fapte. Anul acesta, de pildă, 45 de coo­perative agricole, situate în afara marilor sisteme de irigaţii care se vor realiza în actualul cincinal şi care vor cuprinde aproape 200 000 de hectare, şi-au propus să ame­najeze în sisteme locale peste 5 000 de hectare. Alte 26 de cooperative agricole au de reamenajat supra­feţele irigate în anii trecuţi. Este adevărat că organele agricole ju­deţene, împreună cu consiliile de conducere ale unităţilor au luat din toamnă unele măsuri tehnico­­organizatorice care să faciliteze executarea în bune condiţiuni a a­­cestui mare volum de lucrări ; au fost elaborate din timp documen­taţiile tehnice şi planurile de apro­vizionare cu materiale şi utilaje ; s-au stabilit fondurile băneşti din resursele proprii ale cooperative­lor şi din creditele acordate de stat , în vederea executării meca­nice a peste 500 0000 m.c. de tera­­samente în perimetrul unor oreza­rii, au fost trimise 10 dragline şi 40 de screpere. Stadiul actual al lucrărilor pe şantiere şi volumul mare de muncă ce trebuie depus (numai terasamentele se ridică la 1,5 milioane metri cubi) impun, însă, ca măsurile stabilite cu cîte­va luni în urmă să fie completate cu altele, în cel mai scurt timp. Ne referim în primul rînd la mo­bilizarea largă a tuturor forţelor disponibile — oameni şi atelaje — în campania de însămînţări, pen­tru ca paralel cu mijloacele me­canizate să se execute, în timp util, tot ceea ce s-a prevăzut. In această privinţă un rol deo­sebit revine consiliilor de condu­cere ale cooperativelor agricole, uniunilor cooperatiste, consiliilor populare comunale, organizaţiilor de tineret şi femei săteşti care au datoria să antreneze la acţiuni concrete întreaga masă a locuito­rilor tineri şi vîrstnici. Fiecare, după putere, pricepere şi timpul disponibil îşi poate aduce contri­buţia la repararea şi completarea sistemelor de irigaţii existente, la despotmolirea şi reprofilarea cana­lelor, la punerea în stare de func­ţionare a lucrărilor de artă de pe reţelele de canale (podeţe, stăvi­­lare, căderi, dalări etc.), la reali­zarea noilor amenajări. In acelaşi timp, consiliile de conducere, cu sprijinul organelor agricole judeţene au datoria să se îngrijească de buna aprovizionare a şantierelor cu materiale de con­strucţii. Neajunsurile semnalate în presă în această privinţă (lipsa unor materiale, puncte de aprovi­zionare dispersate în diferite sec­toare ale Capitalei, programe de lucru inadecvate), trebuie operativ înlăturate. Considerăm că nu tre­buie admisă nici o întîrziere în preluarea acestor materiale de că­tre unităţile cooperatiste, dar nici reprezentanţii acestora să nu fie purtaţi pe drumuri de către între­prinderile furnizoare, mai ales a­­cum, în plină campanie agricolă. Sarcini importante revin şi sec­ţiilor de mecanizare a agriculturii, precum şi unităţilor I.R.E.R. din Olteniţa, Giurgiu şi Urziceni. A­­cestea au datoria să revizuiască şi să repare toate agregatele de pom­pare şi udare (staţii de pompare electrice, conducte, sorburi, aripi de ploaie etc.). Pe de altă parte se impune organizarea şi instruirea echipelor de electricieni şi moto­­pompişti, precum şi alcătuirea, de către specialişti, a programelor de udări pentru fiecare cultură. Dacă acestea sunt urgenţele de pe şantierele de irigaţii locale, nu trebuie trecute cu vederea nici cele de pe şantierele de desecări, în 1970 peste 50 000 de hectare au fost afectate de inundaţii şi ex­ces de umiditate. Imediat după re­tragerea apelor, multe cooperative agricole, în fruntea cărora se situ­ează cea din Gîrbovi, au desecat o suprafaţă de aproape 5 000 de hectare. Există toate condiţiile ca acest început de bun augur să fie dezvoltat rapid. Intre altele şi din cauza că O.C.P.G.A. a reuşit să în­tocmească proiectele şi documen­taţiile tehnice necesare pentru pro­tejarea sau scoaterea de sub ape, pînă la sfîrşitul anului 1972, a 30 000 de hectare. Pentru anul în curs, 19 cooperative agricole situa­te în perimetrul de desecare Dîm­boviţa — Crevedia, precum şi cele din zonele Izvoarele, Mitreni, Ialomiţa şi Pandurul (Axintele). Patru Fraţi şi Gîrbovi au de exe­cutat lucrări pe o suprafaţă de peste 15 000 de hectare. Acest vo­lum mare de muncă impune ca şi pe şantierele de desecare să se a­­sigure mobilizarea largă a tuturor forţelor disponibile. Pînă la începerea campaniei de întreţinere a culturilor, campanie care solicită numeroase braţe de muncă, pe toate şantierele de îm­bunătăţiri funciare din judeţ tre­buie să se depună eforturi susţi­nute, în aşa fel încît cea mai mare parte a lucrărilor să fie încheiate la datele planificate, mai ales că ambele acţiuni se desfăşoară în scopul sporirii substanţiale a pro­ducţiilor agricole la hectar. AL ŞTEFANESCU ...şi atunci cînd plantele ii duc dorul PAGINA 3 LIVRĂRILE DEFICITARE ar fi fost evita La sfîrşitul primului trimestru al acestui an cooperativele agricole din judeţul Galaţi au rămas da­toare, faţă de partenerii de con­tract, cu 237 de tone de carne. Iată restanţa şi pe sortimente : 161 tone de carne de taurine, 66 de pasăre şi 10 de ovine. Explicaţii care să justifice rămînerile în urmă sînt, aproape, tot atîtea cîte cooperati­ve există în judeţ. Dar noi le vom analiza pe cele mai importante. Prima dintre ele constă în în­tocmirea planului de livrări fără a se avea în vedere condiţiile mate­riale de producţie din fiecare uni­tate. Realizarea numai a unei treimi din livrările la carne de pa­săre este un exemplu edificator în acest sens. In cazul acestui produs, atunci cînd au fost stabilite sarci­nile contractuale s-a avut în ve­dere numai dorinţa — altfel lău­dabilă a cooperativelor şi­­organe­lor agricole judeţene — de a vin­de cît mai mult, fără să se ţină seama de materialul biologic şi de baza furajeră existente. Carnea de taurine adulte trebuia să se obţină, în principal, prin scoaterea din efectiv a animalelor care nu mai dau producţii satisfă­cătoare. In funcţie de numărul a­­cestora s-au planificat şi livrările la fondul de stat. Cooperativele a­­gricole îşi puteau îndeplini cu pri­sosinţă sarcina de livrări la car­nea de taurine adulte, ele dispunînd de multe animale necorespunză­toare calitativ. Dar n-au făcut-o. De ce oare ? Pentru că efectivul de animale ce trebuia reformat n-a fost corelat cu cel al juninci­­lor gestante. Aşa s-au petrecut lu­crurile la cooperativele din Ţigă­neşti, Voinţa şi altele, deşi anima­­lele reformabile nu au produs alt­ceva decît gunoi de grajd, influen­­ţînd negativ producţia de lapte a unităţilor (acestea au rămas res­tante cu 130 şi, respectiv, 180 de hectolitri). Furajarea necorespunzătoare — cantitativ şi calitativ — a anima­lelor a avut, la rîndul ei, efecte negative asupra producţiei de car­ne. Ea a dereglat, pe de o parte, ciclul normal al reproducţiei — s-a prelungit nepermis de mult in­trarea în călduri a animalelor, iar planul de monte şi fătări nu s-a putut realiza — reducînd astfel po­sibilitatea obţinerii unui număr co­respunzător de animale tinere, iar pe de altă parte, a influenţat nega­tiv sporul mediu de creştere în greutate, deci livrările. Pentru a se justifica această situaţie se invocă, adeseori, lipsa furajelor, îndeosebi a concentratelor. Se uită, însă, un lucru esenţial : deficitul de nutre­ţuri putea fi compensat prin uti­lizarea reziduurilor industriale — tărîţe, praf de moară, melasă etc. şi prin înnobilarea celor existente — grosiere, fînuri ş.a. Din păcate sînt puţine unităţile cooperatiste din judeţul Galaţi la care se poate vorbi de compensa­rea minusurilor din baza furajeră prin spor de preocupare. Noi am întîlnit numai o singură cooperati­vă — cea din Schela — la care plu­sul de interes pentru hrănirea ani­malelor s-a materializat, chiar în a­­ceste condiţii, în depăşirea cantită­ţilor de produse animaliere livrate beneficiarilor. Aici, s-au livrat în plus, în primele trei luni ale anului, 263 de hectolitri de lapte, iar din cele 32 de tone de carne cît trebuie vîndute în trimestrul al doilea, co­operativa a şi livrat 15 tone. Atît a­­ceste realizări, cît şi sporul mediu zilnic de creştere în greutate a ani­malelor tinere, care a ajuns la 740 de grame faţă de 700 grame cît fu­sese planificat, sînt rezultatul firesc şi imediat al preocupării conducerii unităţii pentru a face cît mai asi­milabile furajele grosiere şi fibroa­se, pentru a întocmi — pe baza nu­treţurilor existente şi a reziduurilor industriale procurate : tăiţei, tărîţe etc. — raţii destul de echilibrate. Analizînd atît realizările cît şi minusurile din primul trimestru al anului, cooperativele­ agricole pot lesne depista cauzele care influen­ţează negativ procesul de produc­ţie, au, în consecinţă, posibilitatea să ia măsuri care să asigure înlă­turarea acestora, şi onorarea, în to­talitate, a obligaţiilor contractuale. In consecinţă, nu vom mai insista asupra acestora, ci vom atrage a­­tenţia asupra cîtorva lucruri care ni se par de maximă importanţă. Este vorba, în primul rînd, de atenţia care trebuie acordată fura­jelor verzi, a căror recoltare va în­cepe în curînd. In altă ordine de idei, se impune scoaterea din efec­tiv a animalelor taiate şi îmbătrî­­nite, chiar dacă în momentul dat nu există posibilitatea înlocuirii lor cu altele tinere, de mare pro­ductivitate. Această măsură va duce la îmbunătăţirea furajării animalelor productive, pe de o par­te, iar pe de alta la desfăşurarea procesului de selecţie în condiţii incontestabil mai bune. De aceeaşi importanţă pentru sporirea produc­ţiilor este achiziţionarea şi monta­rea în grajduri a adăpătorilor au­tomate şi a altor utilaje care să reducă consumul de muncă fizică şi să permită lucrătorilor să acorde o mai mare atenţie îngrijirii ani­malelor şi urmăririi stării lor fi­ziologice. Toate acestea, adăugate la o mai bună organizare şi retribuire a muncii vor putea garanta realiza­rea sarcinilor contractuale, simţi­tor sporite, ale trimestrului al doi­lea, asigurînd astfel cooperativelor agricole gălățene sumele de bani pe care trebuie să le încaseze în a­­ceastă perioadă. SABIN DUNAREANU Prevederile contractuale, literă de lege pentru ambii parteneri TIMPUL, SOARTA RECOLTEI CER SĂ GRĂBIM : • SEMĂNATUL PORUMBULUI • LUCRĂRILE ÎN GRĂDINI (Urmare din pag. I) ...Eforturile cooperatorilor, stră­dania lor de a realiza producţii mari şi timpurii de legume sunt uneori zădărnicite de factori din afară. La cooperativa din Ciocîrlia- Ilfov şi nu numai aici. (vezi fotografia nr. 4), cîteva hectare de solarii au rămas încă neacoperite din lipsa foliei de polietilenă. Cînd se va mai realiza această lucrare ? Va mai fi rentabil ? ...Sîmbătă, la Valea Cînepei, în Terasa Brăilei, în timp ce mecani­zatorii îşi revizuiau maşinile, cîţiva oameni se adunaseră într-o con­sfătuire. — Stabilim — ne explica Nico­­lae Irimian, inginerul şef — planul de „bătaie" pentru următoarele ac­ţiuni : aplicarea tratamentelor pre­ventive la floarea-soarelui şi gos­podărirea vetrei satului... — Şi cu semănatul ? — Ieri la prînz, am încheiat și semănatul porumbului. Intre anga­jamentele asumate de cooperatorii noștri, în cinstea aniversării semi­centenarului partidului figura ca obiectiv terminarea pînă la 1 mai a tuturor lucrărilor din campania agricolă de primăvară. Le-am is­prăvit mai devreme pentru că n-am lăsat să ne scape nici o oră bună de lucru în cîmp. Pe unii, însă, dogoarea soarelui i-a moleşit înainte de vreme. In curtea secţiei de mecanizare de la cooperativa agricolă din Boldu- Buzău, bunăoară, am găsit, fru­mos aliniate, 8 tractoare şi două maşini de semănat SPC-6 (cîteva dintre ele pot fi văzute în foto­grafia nr. 5). De ce stăteau maşi­nile, cînd unitatea mai avea încă mult de semănat ? Lazăr Dumitru, preşedintele, n-a reuşit să ne ex­plice. ...De sus, de la Movila Miresii şi pînă jos la Dunăre, peste cîmpu­­rile cooperativei din Urleasca, Tra­­ian, Valea Cînepei, constructorii magistralelor albastre, cei ce ma­terializează îndrăzneţele planuri de irigaţii iniţiate de partid, des­chid vaduri noi pe încă 30 000 ha în sistemul „Terasa Brăilei". Pe Ştefan Cosmin, l-am găsit exca­­vînd la canalul principal dintre Valea Cînepei şi Urleasca. Este un veteran al şantierelor de iriga­ţii şi îmbunătăţiri funciare. De 16 ani lucrează pe draglină. Cu un asemenea utilaj a înălţat multe diguri, a deschis multe canale la amenajările din Insula Mare a Brăilei. CORESPONDENŢII NOŞTRI TRANSMIT (Urmare din pag. 1, nerale agricole jude- rumbului se va ter­--------------------------- ţene, apreciază că mina complet in toa-Cinic, director ad- pînă vineri, 23 apri- te cooperativele agri­­junct al direcţiei ge-­lie, semănatul po- cole din judeţ. MARAMUREŞ: Se irosesc ore preţioase Pînă la 19 aprilie, cooperativele agricole fim jii^Aţii Магатппгм au însămînţat 9 849 hectare din cele 28 220 destinate culturilor din epocile I şi II. Ritmul de lucru nu poate fi considerat satisfăcător. Mari suprafeţe — circa 50 la sută — din cele 3 000 de hectare prevăzute pentru cul­turile din prima epocă n-au primit încă să­­mînţa : din 1 086 hec­tare destinate cartofi­lor s-au plantat doar 413 hectare, iar la tri­­foliene s-a realizat doar 38 la sută din plan. Intirzieri serioa­se se semnalează și la pregătirea terenului : rlîn roje circă 18 200 hectare, care au mai rămas de semănat sunt pregătite abia 3 000. Cauzele acestei stări de lucruri reies din cîteva constatări făcu­te pe teren, luni 19 a­­prilie. La Mireşu Mare, din 13 tractoare, 5 erau la secţie din cauză că mecanizatorii nu s-au prezentat la lucru. In aceeaşi zi, la ora 8,30 la cooperati­va din Iadăra nici un mecanizator nu venise, la secţia de me­canizare. La 9,30, la sediul secţiei de me­canizare din Satulung,, 6 tractoare stăteau de-1 cărece mecanizatori, a- a­veau şedinţă. Intr-o , altă cooperativă, la Lucăceşti, mecanizato-­­ rii Avei Uţă şi Ion­­ Coza stăteau la ora 9 la sediu deoarece nu­­ ştiau unde să lucreze.­­ Nimeni din conduce­rea cooperativei nu­­ dăduse indicaţii în a­­cest sens. O intervenţie opera­tivă a organelor agri- I cole judeţene va solu-­ ţiona, sperăm, situa­ţiile prezentate, va­­ impulsiona ritmul de­­ lucru la semănat și ce­­­­lelalte lucrări din a­­ceasta perioadă. MULT VA CULEGE COOPERATIVA, MULT VOR CÎŞTIGA ŞI MECANIZATORII (Urmare din pag. I) celorlalte măsuri de îmbunătăţire a organizării muncii şi producţiei în cooperativele agricole, ceea ce a permis ca secţiile de mecanizare să fie legate direct, nemijlocit, de activitatea cooperativelor. Astfel, în majori­tatea unităţilor, tractoarele şi maşinile agricole ale secţiei, mecanicii agricoli, precum şi mijloacele mecanice ale cooperativelor destinate pro­ducţiei agricole şi zootehnice au fost repartizate pe ferme, brigăzi şi sec­toare de producţie, în cadrul acestora ,constituindu-se formaţii de lucru omogene, formate din mecanici agricoli şi cooperatori, care răspund deo­potrivă de realizarea producţiei planificate. Ca urmare a aplicării acestor măsuri,­­ în prezent, în cadrul coope­rativelor agricole îşi desfăşoară activitatea 11 497 de formaţiuni de lucru complexe şi permanente, formate din cooperatori şi mecanici agricoli, şi aproape 2 500 de formaţiuni de lucru specializate. Primele formaţiuni, în care sunt incluşi peste 44 400 de mecanici agricoli, execută lucrări la mai multe culturi. Ele au luat in primire, pentru cel puţin un ciclu de pro­ducţie, peste 3,2 milioane de hectare, pe care vor executa toate lucrările agricole necesare de la început şi pînă la strîngerea şi depozitarea recol­tei. Formaţiunile specializate, cuprinzînd circa 7 000 de mecanici agricoli, aproape 400 000 de hectare, precum şi un număr de cooperatori cu acti­vitate permanentă, sunt organizate, in principal, in legumicultura, viticul­tură şi pomicultură. In judeţe ca Ialomiţa, Dolj, Galaţi, Mureş, Olt, Tulcea şi altele, toate suprafeţele şi culturile cooperativelor agricole sunt lucrate numai de către formaţiuni permanente, formate din cooperatori şi mecanici agricoli. Or­ganizarea acestor formaţiuni de muncă are o deosebită însemnătate. S-a realizat, în practică, legătura strînsă dintre unitatea de mecanizare şi cooperativa agricolă, în sensul că prima devine direct răspunzătoare nu numai de executarea lucrărilor contractate, ci şi de realizarea producţii­lor planificate, în final de rezultatele economice ale cooperativei agricole, începind cu acest an, planurile de producţie ale fermelor şi brigăzilor din cooperativele agricole privind nivelul producţiei au devenit sarcini de plan şi pentru mecanicii agricoli, pentru secţiile, staţiunile şi întreprin­derile de mecanizare. Ciştigul mecanicilor agricoli, care au luat în pri­mire culturile şi lucrează alături de cooperatori, este direct proporţional cu producţia realizată. Acest fapt le măreşte substanţial răspunderea pentru calitatea lucrărilor ; ei nu mai au interesul să alerge numai după un volum mare de lucrări d­in dauna calităţii. Aplicarea noilor forme de organizare a muncii, precum şi a măsuri­lor cuprinse în Hotărârea Consiliului de Miniştri privind îmbunătăţirea cointeresării materiale a lucrătorilor din întreprinderile pentru meca­nizarea agriculturii au creat posibilitatea salarizării acestora în acord global, aspect asupra căruia consider că este necesar să insist mai mult. In primul rînd, aş dori să evidenţiez faptul că introducerea acordu­lui global asigură perfecţionarea remunerării mecanicilor agricoli şi re­partizarea cîştigurilor în raport direct cu efortul colectiv al formaţiei de muncă, deci cu rezultatele de producţie, dar şi cu volumul şi complexi­tatea lucrărilor efectuate de fiecare. Cum efortul colectiv şi rezultatele obţinute de mecanicii agricoli se exprimă prin cantitatea de produse ob­ţinută de pe suprafeţele repartizate, iar plata în acord global se face pe bază de tarife pe unitatea de produs, rezultă că toate conducerile între­prinderilor şi staţiunilor de mecanizare au datoria să acorde o deosebită atenţie stabilirii cit mai corecte a tarifelor pe tona de produs. In cazul mecanicilor agricoli, acestea trebuie să exprime valoarea manoperei ne­cesare pentru executarea lucrărilor mecanice, raportată la unitatea de produs. Desigur, la stabilirea producţiilor medii la hectar şi la calcularea tarifelor este absolut necesar să se ţină seama de fertilitatea naturală a solului, de posibilităţile de fertilizare şi irigare, de volumul şi complexi­tatea lucrărilor care hotărăsc nivelul producţiei, de condiţiile specifice, locale, în care îşi desfăşoară activitatea fiecare formaţiune de mecanici agricoli. Metodologia de calcul a tarifelor pe tona de produs este cunoscută. Vreau doar să vin cu următorul exemplu. Să presupunem că o formaţie complexă are în primire, printre alte culturi, şi 300 hectare cu grîu, cu o producţie medie planificată de 2 100 kg la hectar. Din devizul de lu­crări mecanice necesare la această cultură rezultă o valoare a manoperei de 56 700 lei. Raportul dintre valoarea manoperei şi producţia totală ne dă tariful pe tonă, respectiv 56 700,630 tone = 90 lei pe tonă. La sfîrşi­tul ciclului de producţie, in cazul realizării producţiei planificate de 630 tone, mecanicii agricoli vor primi toată valoarea manoperei respective, adică 56 700 Iei. In cazul depăşirii producţiei, să zicem, în exemplul dat, cu 90 de tone, respectiv cu 300 kg la hectar — lucru posibil — aplicîn­­du-se tariful amintit, rezultă o retribuţie totală de 64 800 lei, din care 8 100 lei reprezintă retribuţia suplimentară ce se acordă în întregime me­canicilor agricoli, in funcţie de aportul fiecăruia. Desigur, în cazul nerea­­lizării producţiei planificate, ciştigul se va diminua corespunzător cu mi­nusul de producţie. La o producţie mai mică cu 200 kg la hectar, retri­buţia totală, rezultată prin aplicarea aceluiaşi tarif de 90 lei pe tonă, se diminuează cu 5 400 lei. Iată dar, în practică, cum sunt cointeresaţi direct mecanicii agricoli in sporirea producţiei de pe terenurile date în primire, în respectarea tuturor condiţiilor de calitate la efectuarea lucrărilor pre­văzute la fiecare cultură. Deosebit de aceasta trebuie subliniat că şi activitatea economică a întreprinderilor şi a staţiunilor pentru mecanizarea agriculturii — uni­tăţi ce funcţionează pe principiul gestiunii economice proprii şi, respec­tiv, interne, este influenţată, începind din acest an, de rezultatele obţi­nute in producţie de către cooperativele agricole deservite, in sensul că încasările pentru plata lucrărilor efectuate vor fi proporţionale cu nive­lul producţiei de pe terenurile lucrate. Acest fapt determină conducerile întreprinderilor şi staţiunilor să asigure cele mai bune condiţii de lucru mecanicilor agricoli, să indrume şi să controleze în permanenţă activita­tea acestora, să asigure efectuarea tuturor lucrărilor la un nivel calitativ superior şi în perioadele agrotehnice optime. In aceste zile, in întreaga ţară, mecanicii agricoli şi toţi ceilalţi lucră­tori din unităţile de mecanizare işi înzecesc eforturile pentru executarea exemplară a lucrărilor de primăvară, hotărîtoare pentru soarta recoltei. Ritmul de lucru şi calitatea lucrărilor demonstrează eficienţa măsurilor la care m-am referit şi capacitatea unităţilor de mecanizare de a asigura continua sporire a producţiei, potrivit posibilităţilor de care dispunem.

Next