Scânteia Tineretului, septembrie 1949 (Anul 4, nr. 125-151)

1949-09-03 / nr. 127

A fost creat Consiliul pentru protecţia muncii, organul de Stat pentru asigurarea şi controlul protecţiei La Ministerul Muncii şi Prevede­rilor Sociale a avut loc zilele ace­stea şedinţa de constituire a Consi­liului pentru protecţia muncii, în­fiinţat prin Decretul-lege al Prezi­diului Marii Adunări Naţionale. Şedinţa a fost prezidată de tova­răşul Lotar Rădăceanu, ministrul Muncii şi Prevederilor Sociale. Au participat tov.: Liuba Chişinevschi, vice-preşedinte al C.G.M., Al. Sen­­covici, ministru adjunct al Muncii şi Prevederilor Sociale, L. Sălăjan, ministru adjunct al Sănătăţii, pre­cum şi delegaţi ai diferitelor mi­­nistere, Comisiei de Stat a Planifi­­cării, C.G.M., etc. Protecţia muncii — o problemă de Stat Luând cuvântul tovarăşul Lotar Rădăceanu a subliniat grija deose­bită pe care Partidul şi Guvernul o acordă protecţiei muncii. Prin în­fiinţarea Consiliului de protecţie a muncii, s’a creat organul de Stat care are sarcina de a veghia asu­x­pra aplicării măsurilor de protecţie a muncii, de a studia şi propune noui măsuri în acest sens şi de a îndruma aplicarea lor. Aceste sar­cini, Consiliul le îndeplineşte prin­­tr’un corp de inspectori tehnici care, în strânsă colaborare cu Uniunile Sindicale, vor controla pe teren rea­lizarea măsurilor pentru protecţia muncii, aplicarea legislaţiei muncii, felul în care sunt utilizate fondu­­rile destinate îmbunătăţirii lucrului în întreprinderi, etc. In vederea realizării măsurilor care să ducă la necontenita îmbu­nătăţire a condiţiilor de muncă, se înfiinţează pe lângă Direcţiile Cen­trale Industriale, servicii având ca sarcină protecţia muncii în ramura respectivă, iar în cadrul întreprin­derilor secţii speciale. In cadrul mi­nisterelor cu activitate economică, unul dintre consilierii ministeriali va coordona problema de protecţie a muncii pe întreg departamentul. In toate problemele, Consiliul conlucrează strâns cu mişcarea sin­­dicală, căreia îi revine un rol deo­sebit de important în asigurarea protecţiei muncii. Miiscle largi de sala­riaţi treime să participe activ la organizarea pro­tecţiei muncii Tov. Liuba Chişinevschi, luând cuvântul, a arătat că şi în această privinţă ne poate fi de mare aju­tor bogata experienţă a Uniunii So­vietice, ţara în care s’a făcut cel mai mult şi în domeniul protecţiei muncii. Ca şi în Patria Socialismului, noi trebue să punem problema protec­ţiei muncii intr’un cadru mult mai larg; şi noi trebue să urmărim nu numai apărarea muncitorului de accidente şi boli ci şi necontenita îmbunătăţire a condiţiilor tehnice în întreprinderi, care să uşureze e­­fortul muncitorului şi să ridice pro­ductivitatea muncii. Această sarcină importantă poate fi realizată cu participarea activă a milioanelor de oameni ai muncii care prin propuneri, inovaţii, mă­suri practice să contribue la muncii realizarea unei cât mai bune pro­tecţii a muncii. Este nevoie de mai ■mfltă iniţiativa în­tântsreprins!er. Problema protecţiei muncii — a spus tov. Sălăjan, ministru adjunct al Sănătăţii — este o problemă din­tre cele mai importante ale con­strucţiei socialismului, pentru că îmbunătăţind condiţiile de lucru în întreprinderi, vom contribui la creşterea producţiei şi productivită­ţii muncii. In continuare, vorbitorul a arătat că Ministerul Sănătăţii acordă cea mai mare importanţă protecţiei muncii. Fiecare muncitor tre­bue să devină paznicul propriei sale sănătăţi Tov. Sencovici, ministru adjunct al Muncii şi Prevederilor Sociale, a insistat în cuvântarea sa, în mod deosebit asupra educaţiei care tre­bue făcută muncitorului, în ceea ce priveşte protecţia muncii. Cu exem­ple concrete, vorbitorul a arătat că multe din accidentele de muncă se produc din pricină că unii muncitori nu respectă dispoziţiunile şi măsu­rile de protecţie a muncii. Este ne­voie de o muncă serioasă de educa­ţie pentru a obişnui pe fiecare muncitor să devină paznicul propriei sale sănătăţi. După ce delegaţii ministerelor şi a diferitelor instituţii au dat, rând pe rând, cuvântul, făcând propuneri concrete, tovarăşul Lotar Rădăcea­nu, în încheere, a tras concluziile discuţiilor care au avut loc, tra­sând o serie de sarcini concrete pentru activitatea practică a Con­siliului pentru protecția muncii. Păşind pe un drum antisovietic, antimarxist, clica burghezo-naţionalis­­tă a lui Tito din Iugoslavia a ajuns acum la fascism, desnodământul logic al acţiunii ei anticomuniste. Notele de răspuns ale guvernului sovietic din 11, 18 şi 29 August 1949 au smuls masca bandiţilor din ce clica Tito-Rankovici, făcând să iasă la iveală faţa lor de fascişti declaraţi şi agenţi ai­ capitalului străin. Clica lui Tito e compusă din provocatori fas­cişti tipici. Oameni ca Tito, Kardeli Djilas, Rankovici, care fac uz de me­tode de demagogie naţionalistă şi so­cială înăuntrul ţării spre a înşela po­porul şi care slugăresc pe militariştii anglo-americani nu pot fi decât nişte agenţi direcţi ai statelor imperialiste, in această privinţă declaraţia cuprinsă în nota sovietică din 12 August, în sensul că „anumite fire puternice lea­gă guvernul iugoslav sau personalită­ţile principale din acest guvern cu la­gărul capitaliştilor străini“, sună ca un teribil act de acuzare. Lenin a spus odată: scutură-i binişor pe liberal şi vei da de un monarhist. Parafrazând aceste cuvinte ale lui Lenin se poate spune: scutură-i bini­şor pe naţionaliştii burghezi iugoslavi şi vei vedea că sunt agenţi secreţi ai capitalului străin. Clica Tito, promovând în politica internă o linie care tinde spre trans­formarea Iugoslaviei într’un satelit al capitalului străin, a lichidat regimul de democraţie populară şi, folosind metode bonapartiste, a stabilit în ţară un regim poliţist fascist, un regim antidemocratic, anticomunist. Un asemenea regim antipopular, anticomunist nu se poate menţine de­­cât cu ajutorul unei terori militare­­poliţieneşti. Nu este deci o întâmplare faptul că Iugoslavia a fost transfor­mată într’un lagăr militar. Tito spu­­­nea că în momentul apiegeului răăz­boiului de partizani împotriva ocupan­ţilor germani, în Iugoslavia se aflau sub arme 300.000 oameni. Astăzi, când Iugoslavia nu este în război cu un duşman din afară, ea are sub arme nu­mai în armată şi în poliţie nu mai pu­ţin de 800.000 oameni, abstracţie fă­când de poliţia secretă armată şi de agenţii „civili“ ai poliţiei. Acest apa­rat militaro-poliţienesc este reazimul clicii lui Tito în Iugoslavia. Clica criminală burghezo-naţionalistă a lui Tito şi Rankovici a distrus Par­tidul Comunist din Iugoslavia, a supri­mat, a aruncat în închisori şi a alun­gat din partid pe toţi acei ce sunt pentru prietenia Iugoslaviei cu Uniu­nea Sovietică şi ţările de democraţie populară, pe toţi acei care sunt pen­tru prietenia comuniştilor iugoslavi cu , Partidele Comuniste frăţeşti. Drept urmare, Partidul Comunist din Iugo­slavia a încetat să mai fie un partid comunist şi s’a transformat într’un aparat poliţienesc auxiliar, în subordi­nele şefului poliţiei, Rankovici. P.C.I. este un partid american. In domeniul politicii economice, clica lui Tito, rupând relaţiile economice prieteneşti cu U.R.S.S. şi ţările de democraţie populară, a adus ţara în pragul unei catastrofe economice. Sec­torul economic de stat a încetat să mai fie un bun al poporului. Astăzi, sistemul dominant în industria iugo­slavă este capitalismul de stat, capi­talul privat se consolidează tot mai mult în oraşe şi în special la sate. Toate acestea stau la baza unei ex­ploatări nestăvilite a clasei muncitoare şi a ţărănimii. Niciodată clasa munci­toare din Iugoslavia a­ a­dus o exis­tenţa atât de mizerabilă ca acum. La sate, chiaburii au dob­ândit o pu­tere nelimitată asupra ţăranilor săraci şi mijlocaşi. In cuvântarea ţinută la Scoplje, Tito a declarat că criteriul după care un locuitor al satului tre­bue considerat chiabur nu este situa­ţia sa economică. După definiţia sa, „chiabur“ este acela care nu sprijină regimul poliţist al naţionaliştilor bur­ghezi. Acestea sunt rezultatele politicii in­terne ale clicii lui Tito. O neruşinată demagogie însoţeşte restaurarea capi­talismului în Iugoslavia, pretinzându se că toate acestea ar însemna cons­truirea socialismului etc. Demagogia socială a titoiştilor seamănă prin conţi­nutul ei, ca două picături de apă, cu demagogia de acelaş gen a fasciştilor germani. Şi nu este o întâmplare că în Iugoslavia Tito este numit acum în popor Titler — adică tot una cu Hitler. Orientarea politicii externe a clicii lui Tito­ Rankovici este un model de politică antisovietică de cea mai mi­zerabilă şi mai mârşava speţă şi nu poate fi comparată decât cu politica antisovietică hitleristă. Conducătorii guvernului iugoslav merg până la a aduce guvernului sovietic acuzaţia că ar duce o politică de aţâţare a războ­iului. Aşa­dar, după părerea lor, nu imperialiştii americani aţâţă la război, ci Uniunea Sovietică Socialistă. Iată până unde au ajuns în mârşăvia lor alde Tito şi Kardelj. Spre a aţâţa în rândurile poporului iugoslav ural în­­triva Uniunii Sovietice, fasciştii iugo­slavi, aşa precum altădată făceau fas­ciştii germani, arestează pe cetăţenii so­vietici care locuesc în Iugoslavia, îi su­­pun torturilor celei mai sălbatece, iar apoi lansează în scop de provocare tot felul de basme spre a arăta poporului iugoslav că IXR.S­.S. „subminează" Iugoslavia. Este caracteristic faptul că arestările d® cetăţeni sovietici şi violenţele la care sunt supuşi se fac sub pretextul că aceştia se pronunţă pentru prietenia Iugoslaviei cu Uniu­nea Sovietică şi se declară de acord cu cunoscuta Rezoluţie a Biroului In­formativ al unor Partide Comuniste asupra situaţiei din Partidul Comunist din Iugoslavia. Prin urmare, cetăţenii sovietici, la fel ca şi cetăţenii iugoslavi, sunt a­­restaţi şi torturaţi pentru simplul fapt că îşi exprimă părerile lor democra­tice. Nota sovietică declari pe drept cuvânt că astăzi numai în Grecia fas­cistă a lui Tsaldaris şi în Spania fas­cistă a lui Franco oamenii sunt per­secutaţi pentru părerile lor democrati­­ce, că numai în aceste ţări Rezoluţia P­rcului Informativ este socotită „un manifest criminal“. Nu este o întâm­plare că etica lui Tito­ Rankovici duce o politică identică în Iugoslavia, dat fiind că în ura ei împotriva comu­nismului şi prin regimul fascist instau­rat în Iugoslavia, această clică nu se deosebeşte prin nimic de Tsaldaris şi Franco. După fasciştii germani nimeni n’a avut încă o atitudine atât de vrăjma­şă faţă de mişcarea comunistă inter­naţională, ca fasciştii iugoslavi. Fas­ciştii iugoslavi întrec în mârşăvie pe fasciştii germani. Aceştia din urmă n’au încercat să cocheteze cu diferite Partide Comuniste. Clica lui Tito în­cearcă să ţese o plasă de provocări împotriva a diferite partide. Nu e mult de când titoiştii răspândeau min­ciuni şi calomniau gloriosul Partid Co­munist Chinez, pretinzând că acesta ar fi alături de naţionaliştii burghezi iugoslavi. Riposta­­necruţătoare dată de comuniştii chinezi fasciştilor iugo­slavi a pus capăt acestei provocări mârşave. Astăzi presa iugoslavă nu-şi mai manifestă deloc ,,dragostea“ pen­tru lupta poporului chinez. Cât de mult urăsc fasciştii iugoslavi lupta eroică a Partidelor Comuniste din celelalte ţări, se vede din făptui că ei împroaşcă zilnic cu noroi Partidele Comuniste din Italia, Franţa şi alte ţări, dând tot ajutorul poliţiştilor lui Scelba şi Jules Moch în lupta lor îm­potriva comuniştilor. Una din cele mai abjecte trădări comise de fasciştii iugoslavi este lo­vitura dată pe la spate eroicilor lup­tători ai Armatei Democrate greceşti. Nici bandiţii turci nu au pricinuit po­porului grec un rău atât de mare ca banda fascistă iugoslavă a lui Tito şi Rankovici. Intr’un moment de maximă încordare a luptei partizanilor greci, fasciştii iugoslavi deschid frontiera lor fasciştilor greci, pe când pentru par­tizanii greci, după cum au spus Tito şi Kardeli, ei ..au închis frontiera“. Rupând cu toate partidele comuniste din lume, rupând cu ţările socialiste, clica lui Tito-Rankovici a dobândit noi prieteni: statele capitaliste în frunte cu Statele Unite şi Anglia. Este un fapt stabilit că, luptând împotriva tu­turor partidelor comuniste din lume, împotriva ţărilor socialiste în frunte cu U.R.S.S., clica lui Tito nu luptă împotriva niciunui guvern burghez. Intre clica lui Tito şi guvernele im­perialiste există doar unele diferende cu caracter privat, „de afaceri“, din punct de vedere politic însă ea nu are niciun fel de divergenţe esenţiale cu niciuna din ţările burgheze. Guvernul Iugoslaviei încearcă cu stângăcie „să desmintă“ conţinutul notelor guvernului sovietic. In Iugo­slavia se face din nou o mare zarvă însoţită de „proteste“ împotriva acu­zaţiilor, chipurile, nejuste, aduse clicii lui Tito. Ce valorează toată această zarvă făcută în Iugoslavia pe tema „carac­terului nejust“ al notelor sovietice, atunci când lumea întreagă, toată pre­sa mondială — atât cea comunistă cât şi cea burgheză — consideră ca juste şi dovedite toate acuzaţiile? Partidele Comuniste frăţeşti ştiu din proprie experienţă cât de mult dău­nează fasciştii iugoslavi — aceşti ti­căloşi care au dezertat din lagărul so­cialist — luptei împotriva burgheziei şi împotriva aţâţătorilor la război. Gu­vernele burgheze o ştiu şi ele din pro­pria lor experienţă, dat fiind că fas­ciştii iugoslavi le ajută în toate acţiu­nile întreprinse de ele împotriva U­­niunii Sovietice, ajută aţâţătorilor la război, imperialiştilor anglo-americani să ducă lupta împotriva lagărului so­cialist democratic. Clasa muncitoare nu iartă pe asu­pritori, nici pe trădătorii intereselor poporului. Clasa muncitoare şi oame­nii muncii din Iugoslavia vor găsi în sine destule forţe pentru a pune capăt activităţii criminale a clicii fasciste Tito­ Rankovici. Este un fapt incontes­tabil că lupta dusă în Iugoslavia îm­potriva regimului clicii lui Tito se în­teţeşte. Acest lucru nu mai este în stare să-l ascundă nici Rankovici. A­­ceasta o arată în mod elocvent nume­roasele procese ce au loc zilnic în toate republicile şi regiunile Iugosla­viei, şi sentinţele barbare pe care le dau slugile lui Rankovici. Despre a­­ceasta scrie zilnic presa iugoslavă, mai ales cea din provincie; muncitorii nu îndeplinesc planurile, ei părăsesc uzinele şi minele, plecând la ţară, ţă­ranii se opun mobilizării cu forţa la lucrul în mine şi în uzine. Mărturie a rezistenţei crescânde este fuga tot mai frecventă din Iugoslavia a per­soanelor urmărite de poliţie, mărturie sunt numeroasele scrisori din Iugo­slavia care descriu condiţiile groaz­nice în care trăiesc oamenii muririi, şi monstruosul regim poliţist ce dom­neşte în Iugoslavia, mărturie sunt la­gărele de concentrare şi închisorile ticsite din Iugoslavia, în care Janko­­vicii aruncă zilnic sute şi mii de pa­trioţi iugoslavi. Frazele titoiştilor cu privire la „construirea socialismului“ nu mai pot ascunde natura lor fas­cistă. Muncitorii din Iugoslavia, patrioţii cinstiţi şi comuniştii adevăraţi care mai sunt în P.C. Iugoslav au şi înce­put să creeze un nou Partid Comu­nist Iugoslav, credincios marxism-le­­ninismului şi internaţionalismului pro­letar. In tot cuprinsul Iugoslaviei, în toate republicile, la uzine şi în sate există deja şi acţionează numeroase organi­zaţii comuniste ilegale. Ele învaţă arta conspiraţiei şi ştiu să scape de­ urmă­rirea copoilor lui Rankovici. Numărul acestor organizaţii cât şi al membri­,­lor lor creşte neîncetat. Noul Partid Comunist Iugoslav care se creează acum şi toţi patrioţii iugo­slavi se bucură de deplina simpatie frăţească a întregului proletariat in­ternaţional, a tuturor partidelor comu­niste din lume, a tuturor partizanilor democraţiei şi socialismului. Comu­niştii iugoslavi pot fi siguri că în lup­ta lor glorioasa şi eroică pentru readu­cerea Iugoslaviei în lagărul soeratis­­mului şi democraţiei vor avea spriji­nul total a! tuturor Partidelor Comu­niste frăţeşti. Bestiile fasciste din clica Tito- Rankovici sunt sortite pieirii. *) Articol de fond publicat in Zist­­rul „Pentru pace trainică, pentru democrație populară!” din 1 fembrie 1949. , BESTIILE FASCISTE AU ÎNTRECUT HAȘURA*) I­ SI, A AVUT LOC FESTIVITATEA DESCHIDERI ŞCOLII DE INSPECTORI TEHNICI AI PROTECŢIEI MUNCI Prelegerea de deschidere a şcolii a fost ţinută de tov. Vasile Luca dii dimineaţă a­­avut loc, în sala Consiliului Sindical Judeţean, des­chiderea festivă a cursurilor şcolii de inspectori tehnici ai protecţiei muncii, organizată de Ministerul Muncii şi Prevederilor Sociale. Au fost de faţă: tov. Vasile Luca, se­cretar al CC al PMR, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri şi minis­trul Finanţelor, Lotar Rădăceanu, secretar­ul CC al PMR, ministrul Muncii şi Prevederilor Sociale, Gh. Apostol, membru în Biroul Politic al CC al PMR, preşedintele CGM, Liuba Chişinevschi, vicepreşedinte CGM, dr. V. Mârza, ministrul Să­nătăţii, Leontin Sălăjan, ministru adjunct al Sănătăţii, Al. Sencovici, ministru adjunct al Muncii şi Pre­vederilor Sociale, precum şi dele­gaţi ai mai multor ministere şi in­­stituţiuni. După cuvântul introductiv al tov. Lotar Rădăceanu, a urmat prele­gerea de deschidere, ţinută de tov. Vasile Luca. D-sa a subliniat că este pentru prima dată acum când se păşeşte în ţara noastră la organizarea se­­rioasă a protecţiei muncii. In regi­mul capitalist, omul este dispre­ţuit. Tot progresul tehnic şi ştiin­ţific este îndreptat către sporirea câştigurilor exploatatorilor, în loc de a fi utilizat pentru uşurarea muncii omului şi îmbunătăţirea con­­diţiunilor lui de trai, aşa cum se face în regimul socialist. Cu totul altfel se petrec lucrurile unde clasa muncitoare a ră­­sturnat pe exploatatori şi asupri­tori. Aci, cel mai preţios capital este omul. Tot progresul şti­inţific şi tehnic este îndrep­tat spre ridicarea omului, spre a-i oferi condiţii de muncă şi de viaţă cât mai bune, proteguindu-i forţele şi sănătatea. Astăzi, când ţara noastră cons­­trueşte socialismul, protecţia mun­cii se organizează în mod temeinic, folosind bogata experienţă sovie­tică. Problema protecţiei muncii este strâns legată de aceea a producti­vităţii muncii. Numai asigurând securitatea şi sănătatea muncitoru­lui se poate realiza o productivitate sporită a muncii şi în consecinţă acea ridicare a nivelului economic al ţării esenţială în epoca de cons­truire a socialismului. Tov. Vasile Luca a citat apoi pe larg principiile esenţiale ale legis­laţiei sovietice în materie de pro­tecţie a muncii, subliniind condiţiile superioare de securitate şi igienă în care munceşte omul sovietic şi învăţămintele ce pot fi trase din această uriaşă experienţă. D-sa a arătat necesitatea ca mă­surile prescrise să fie aplicate cu seriozitate şi cu un sever control din partea organelor de inspecţie, care trebuesc specializate pe ra­muri mari de producţie, pentru a cunoaşte condiţiile specifice fiecă­rei munci. Iniţiativa personală tre­­bue să joace un rol important; de­­asemenea trebuesc utilizate suges­tiile pornite chiar din rândurile muncitorilor în vederea îmbunătă­­ţirii condiţiilor de muncă. De asemenea este necesar con­cursul organizaţiilor obşteşti şi al sindicatelor. Trebuesc mobilizaţi muncitorii, tehnicienii, inginerii, oamenii de ştiinţă, instituţiile me­dicale, Academia RPR, pentru a studia această problemă şi a găsi nouă metode de protecţie a muncii şi a face ca muncitorii să lucreze cu plăcere, în condiţii satisfăcă­toare. După ce a subliniat îndatoririle importante ce revin Inspectorilor tehnici ai protecţiei muncii, tov. Vasile Luca a arătat în încheiere însemnătatea pe care Partidul şi Guvernul o acordă problemei pro­tecţiei muncii, condiţie esenţială a ridicării productivităţii muncii şi în consecinţă a nivelului material şi cultural al întregului popor munci­tor. T°v. Vasile Luca vorbind cu ocazia deschiderii cursurilor Şcolii de Inspectori Tehnici pentru Protecţia Muncii IGANTEIA TINERETULUI“ Nr. 128 M­e­s­a­j­u­l Patriarhului Justinian adresat Congresului Mondial al Tineretului Salut din toată inima Con­gresul Mondial al Tineretu­lui Democrat, ca o manifes­tare a dorinţei de pace a ti­nerei generaţii. Inima noastră, ,a celor cari au trăit grozăviile celor două războaie mondiale tre­cute, se umple de bucurie văzând că popoarele sunt din ce în ce mai hotărîte să apere pacea, văzând că ti­neretul nu vrea să fie carne de tun, ci constructor al unei vieţi noui, fericite. Ne bu­cură faptul că zeci de mili­oane de tineri îşi dau seama că chezăşia contribuţiei rod­nice la apărarea păcii, o con­­stitue frăţia dintre toţi tine­rii doritori de pace, indife­rent de naţionalitate, sexul sau credinţa de care apar­ţine. Astfel, strâns unit, călău­zit de idealuri măreţe, tine­retul va putea să dea un a­­port de seamă în apărarea păcii, în construirea unei vieţi noui pentru adevăraţii fii ai lui Dumnezeu Îndepli­nind porunca lui Isus . ..Fe­riciţi făcătorii de pace că a­­ceia fii lui Dumnezeu se vor chema“. A­mânarea­ examenelor pentru ocuparea catedrelor în învăţământ In urma numeroaselor cereri din partea candidaţilor care doresc să ocupe catedre în învăţământul ele­mentar şi mediu, înscrişi la probele de verificare a cunoştinţelor, Mi­nisterul învăţământului Public a hotărît amânarea acestor probe de la 3 Septembrie la 6 Septembrie a. c. LA GOSPODĂRIA AGRICOLĂ COLECTIVĂ DIN LENAUHEIM TUS TORONTAL A LUAT FIINŢĂ O «CASĂ DE NAŞTERE» Duminică 28 August a fost inau­gurată „Casa de naştere” a Gospo­dăriei Agricole Colective de la Le­­nauheim­ Timiş Torontal. Ea a fost instalată într’o vilă a­­menajată de ţăranii muncitori care au prestat pentru aceasta numeroa­se ore de muncă voluntară. Filiala Crucii Roşii din Timişoara şi ţăra­nii săraci şi mijlocaşi din Lenau­­heim au înzestrat Casa de naştere cu cele necesare, iar Ministerul Sănătăţii a trimis aici doi medici. Această Casă de naştere este un succes important al ţăranilor mun­citori dela Gospodăria Agricolă Co­lectivă dela Lenauheim pe drumul ridicării nivelului lor­ de traiu. . Coresp. Halmoş Ştefan TREI ECHIPE DE UTEMIŞTI DE LA FABRICA „CERAMICA"-VASLUI LUCREAZĂ IN CONTUL ANULUI 1950 Mai mulţi utemişti de la Fabrica Ceramica“ din Vaslui, dornici de a contribui la depăşirea Planului de Stat şi de a Întâmpina Congre­sul de la Budapesta cu noui succese în muncă, au reuşit să-şi termine pla­­nul anual şi să înceapă a lucra în contul anului 1950. Astfel brigăzile utemiste de la secţiile Malaxori” ,,Marsilia“ şi „Filiera“ lucrează toate în contul anului 1950. Sau evidenţiat în chip deosebit următo­rii utemişti: Bejan Mihai, decorat cu Medalia Muncii, Bordeianu Nî­colai, Davis Melic, şi Basascu Tas­­ca, dela secţia Malaxei şi Moise Florin, Lupu Maria, Mogoş Catinca Manoil­ Gh. dela secţiile Marsilia şi Filiera. TITI HERESCU corespondent 37 DE TINERI DELA I. P. însufleţiţi de frumoasele rezul­tate obţinute de brigăzile utemiste de la celelalte fabrici IPEIL din ţară, 37 de tineri dela IPEIL, Tăl­­maciu-Sibiu, au format în cinstea Congresului de la Budapesta o bri­gadă de producţie. Brigada a pre­luat gaterul nr. 3 al fabricii reve­­nindu-i sarcina întregului proces de prelucrare a lemnului de la des­cărcare şi până la încărcarea lui din nou în vagoane. Tânărul Măie­­rean Constantin împreună cu aju­torii Milea Iorga și Iacob Gh. au lucrat atunci când programul era prea încărcat, la câte două gatere. De asemenea, utemiştii Rusu Gh. şi Mişca Ioan de la Depozitul Buşteni şi Retezat au efectuat in 3 ore şi jumătate 45 m. c. de lemn, norma fiind 30 m. c. in 8 ore. corespondent SCRIDON Ioan E. I. L. TALMACIU SIBIU AU FORMAT O BRIGADA UTEMISTĂ DE PRODUCŢIE, CARE A PRELUAT GATERUL Nr. 3 AL FABRICII PRIMELE SUCCESE IN MUNCA OBŢINUTE DE CELE 5 BRIGĂZI UTEMISTE DELA FABRICA DE CELULOZA ŞI HÂRTIE DIN BRAŞOV La fabrica de Celuloză şi Hârtie din Zărneşti-Braşov, au luat fiinţă în cinstea Congresului Mondial de la Budapesta , brigăzi utemiste de producţie. Ele ,#u desfăşurat încă din primele zile o rod­nică activitate. Astfel, brigada nr. 1, înfiinţată la Secţia Marini şi-a în­trecut norma în prima zi cu 10%. A doua zi ea a totalizat 29,9% peste norm­ă, ajungând la o reducere a rebuturilor de 2% faţă de­­ fi 6%, cât aveau înainte. Brigada nr. , de la Atelierul Elec­tric a realizat în medie 23 % peste nor­mă. Dintre membrii acestei brigăzi, tinerii Purcăroiu Horia şi Rădăcină Ioan, au obţinut fiecare 200% peste normă. Brigada a doua de la Pregătitul Lemnului a realizat în pri­­ma zi 39,6% pentru ca a doua zi să obţină 39% peste program. Brigada a treia de la Alesul Deşeurilor şi-a depăşit norma cu 48%. Printre cei care s-au evidenţiat în activi­tatea desfăşurată de această brigadă, se află tinerii Pădure Maria, responsabila brigăzii, Vântu Elsabeta, Cojan Suzaru şi Manea Gh., care au obţinut depăşiri de normă între 100—110%. Este demn de se­mnalat faptul că tinerii Manea Gh. şi Dădu Gh., care înainte nu-şi îndeplineau norma, iar acum când au devenit membrii ai brigăzii, au reuşit să depă­şească fiecare cu 3%. coresp. IACOB GHEORGHE BRIGĂZILE UTEMISTE CONDUSE DE ZILAHI IOSIF ŞI COSIMA IOSIF DE LA UZINELE METALURGICE FERNEZIU AU DEPĂŞIT NORMELE PE LUNA AUGUST RESPECTIV CU 162 LA SUTA ŞI 140 LA SUTĂ Membrii brigăzii utemiste de la secţia ,,Amestec minereu“ din U­­zinele Metalurgice­ Ferneziu, con­dusă de tovarăşul Zilahi Iosif, dornici de a întâmpina cu cinste Congresul de la Budapesta au rea­lizat însemnate depăşiri de nor­mă în cursul lunei August. Reducând complect absenţele ne­motivate. Lucrând după un plan bine stabilit, brigada a reuşit să obţină o depăşire medie lunară de 162,93 la sută peste normă. La fel şi brigada utemistă con­dusă de Cosma Iosif, din aceiaşi secţie, a izbutit să depăşească nor­ma pe luna August cu 140 la sută. PETRUŢ EMANOIL corespondent TINERII DE LA E.T.A.C.S. IAŞI AU RECONDIŢIONAT DIN PIESE VECHI 5 VAGOANE DE TRAMVAI IAŞI. „ Antrenaţi în întreceri so­cialiste, muncind cu avânt sporit, ti­nerii muncitori de la E.T.A.C.S. Iaşi, obţin în cinstea Congresului de la Budapesta noui şi importante realizări în muncă. Ei au reuşit să recondiţioneze din piese vechi 5 vagoane de tramvaie, depăşindu-şi propriul lor angajament care prevedea recondiţionarea a patru vagoane. S-au evidenţiat tinerii: Sur­­cică Petru, cu o depăşire a normei de 40%, Buză Teodor cu 30% şi Ţugui Ion care cu ajutorul unui aparat de sudat sârmă a reuşit ca la recondi­ţionrea sârmei pentru bobinaj de mo­toare de tramvaie să înlocuiască lu­crul a trei monitori, depăşind totuşi norma zilnic cu 20%. S. HOROVEANU Corespondent TINERI DECORAŢI Szekely Ana, muncitoa­re la fabrica de Cauciuc- Braşov, secţia furtune, şi-a terminat planul ei anual de muncă, lucrând în con­tul anului 1930. La 23 August, a fost decorată cu Ordinul Muncii, clasa III-a. Trifu Vasile de la secţia turnătorie Sovromtractor- Braşov, lucrează în contul anului 1930 din ziua de 26 Iulie, și depărește zilnic norma cu 200—220%. De­corat cu Medalia Muncii. Dascălu Mircea, cazan­giu de la Șantierul Naval- Constanța, a realizat lunar 100% peste normă. Deco­rat cu Medalia Muncii. Mihalcea Constantin, res­ponsabilul brigăzii ute­miste de strungari dela Fa­brica de Poduri-Rejiţa, De­corat cu Medalia Muncii. Tânărul strungar Done­a Petre dela I.M.S.-Bacău, de nenumărate ori eviden­ţiat în producţie. Decorat cu Medalia Muncii. Secară M. Ioanu, gaterist la fabrica I.P.E.I.L. Adju­­dul Vechi-Putna, Decorat cu Medalia Muncii. CU OCAZIA ZILEI DE 23 AUGUST 3 UTEMIŞTII DELA FABRICA DE ŞURUBURI ,,9 MAI“ DIN CERNAVODĂ PRODUC IN CONTUL ANULUI 1950 Datorită unei temeinice orga­nizări a muncii cât şi îndrumărilor date de lucrătorii vârstnici, utemiştii de la fabrica de şuruburi „ 9 Mai“ din Cernavodă, şi-au îndeplinit la dată de 19 August întreg programul de lucrul pe ,a­nul 1949. Dintre cei evidenţiaţi utemistul Cealacu Va­sile — care lucrează la operaţia de ştanţare a bărbilor de şuruburi — şi-a îndeplinit planul, a­vând în permanenţă o depăşire medie lunară de 53,4% şi lucrează acum în contul lunii Februa­rie 1950. Deasemeni, utemistul Bragă Vasile, a­­jutor balansier din Secţia „Ambutisat La cald“, care lucrează în contul lunii ianuarie 1950, are până în prezent o depăşire medie lunară de 40,5 la sută. V. pompiliu corespondent

Next