Scînteia Tineretului, octombrie 1961 (Anul 17, nr. 3850-3875)
1961-10-20 / nr. 3866
Organ Central al Uniunii Tineretului Muncitor Anul XVII, seria II nr. 38666 PAGINI — 30 BANI Vineri 20 octombrie 1961 SAPREGĂTIM BEIŞUGUI ANULUI VIITOR! Fertilizarea solului o acţiune urgentă Sporirea continuă a fertilităţii solului este o sarcină deosebit de importantă, la îndeplinirea căreia tineretul satelor poate şi trebuie să aducă o contribuţie mereu mai mare. Pe baza cunoaşterii concrete a posibilităţilor existente în fiecare unitate agricolă socialistă şi a angajamentelor pe care şi le-au luat organizaţiile U.T.M. din aceste unităţi, în planul de măsuri pentru anul acesta al Comitetului raional U.T.M. Titu s-a prevăzut ca tinerii să transporte şi să împrăştie pe cîmp 100.000 tone de îngrăşăminte naturale. Ne apropiem de sfîrşitul anului ; acum este timpul cel mai potrivit pentru desfăşurarea largă a acestei acțiuni. Agrotehnica recomandă ca gunoiul de grajd bine putrezit să fie băgat sub brazdă odată cu arăturile adinei de toamnă. Să facem o călătorie prin gospodăriile colective din raionul Titu şi să vedem cum se preocupă tinerii de aici de îndeplinirea angajamentului pe care şi l-au luat. PENTRU PRODUCŢII MARI DE PORUMB BOABE Colectiviştii din comuna Crovu şi-au propus ca în anul următor de pe o suprafață neirigată de 100 de hectare să obțină o producție de 5.000 kg porumb-boabe la hectar. Printre lucrările importante pe care au prevăzut să le Fruntași pe gospodărie ORADEA (de la corespondentul nostru). Secția a doua de la G.A.S. Şimleu, regiunea Crişana este fruntaşă pe gospodărie în actuala campanie agricolă. Recoltatul culturilor tîrzii a fost terminat la timp. Un ajutor preţios l-au primit muncitorii de aici din partea brigăzilor utemiste de muncă patriotică de la şcoala medie şi şcoala profesională agricolă din Şimleu. Elevii brigadieri au recoltat porumbul pe o suprafaţă de 40 de hectare. De asemenea, secţia a doua a terminat şi semănatul celor 110 ha cu grîu, 70 ha cu orz şi 40 ha cu secară masă verde. Tinerii mecanizatori au fost în fruntea lucrărilor. Astfel Iosif Buzea a semănat zilnic 14 ha, iar Olah Iuliu 12 ha. TELEGRAMA Preşedintele Consiliului de Stat al R.P. Româno Gheorghe Gheorghiu-Dej a trimis lui Muhammed Zahir Şah, regele Afganistanului, cu ocazia aniversării zilei sale de naştere, următoarea telegramă : Cu ocazia aniversării zilei de naştere a Maiestăţii Voastre, exprim sincerile mele felicitări şi calde urări de bine pentru maiestatea voastră şi pentru prosperitatea poporului afgan-prieten. La această telegramă regele Afganistanului, Muhammed Zahir Şah a trimis următorul răspuns : Mulţumind Excelenţei Voastre pentru amabila telegramă de felicitare pe care aţi binevoit să mi-o adresaţi cu ocazia aniversării zilei mele de naştere, vă exprim urările cele mai sincere pentru fericirea dv. personală şi pentru prosperitatea poporului român. Dacă în vederea realizării acestei producţii se numără şi îngrăşarea terenului cu gunoi de grajd. Organizaţia de bază U.T.M. din gospodărie s-a angajat în faţa organizaţiei de partid şi a consiliului de conducere că întreaga cantitate necesară de îngrăşăminte naturale va fi transportată şi împrăştiată pe cele 100 de hectare cu forţele tineretului. Conducerea gospodăriei a asigurat atelajele, au fost formate echipe de tineri, s-a alcătuit un convoi de căruţe şi acţiunea a pornit. Mai întîi s-a transportat gunoiul de la grajduri. Dar gospodăria colectivă fiind tînără şi avînd animale puţine, acesta n-a fost deajuns. Atunci colectiviştii i-au invitat pe tineri să vină să ridice îngrăşămintele naturale de prin curţile lor. N-a mai fost nevoie de alt îndemn... După ritmul în care se desfăşoară acum această lucrare, ţine-DARIA KUHTA (Continuare în pag. a 6-a) Cazangiii Tudor Tecuceanu Tudor Ioniţă şi Gheorghe Hendrea de la Uzinele „Griviţa Roşie" se întrec pentru a asigura o calitate tot mai sporită lucrărilor executate. GALAŢi Podoabele ce încunună ţara noastră au fost atît de măiestru înfăţişate în Romînia pitorească încît fără vrere te întorci cel mai adesea la Vlahuţă. Pasionatul reporter descoperă Galaţiul — ca atîtea alte colţuri de ţară — în peisajul natural, în vestitele trepte pe care este aşezat oraşul. „... în partea aceasta de jos a oraşului — notează Vlahuţă — ...se află vatra Galaţilor vechi, vestita schelă a Moldovei...“ Da, aici, în partea de jos a oraşului au fost toate. Aici şi-au făcut loc în trecut cele mai negre suferinţe. Oamenii acestor locuri au pătimit atîtea îneît nici apele bătrînei Dunări, cît sînt de mari, nu pot spăla amintirea suferinţelor. Despre ce a fost Galaţiul vechi, să lăsăm documentele să vorbească. Astfel în presa vremii, articolul „Igiena industrială“ publicat în 1933 redă o imagine dintre cele mai zguduitoare* a vieţii şi condiţiilor de trai ale muncitorilor din vechiul Galaţi: „...chipuri de adolescenţi... de maiştri bătrîni... Ţesători, tîrîndu-şi chinuita viaţă pe la spital, unde roşi de tuberculoză îşi caută salvarea zadarnic“. Cît priveşte condiţiile de muncă din întreprinderile capitaliste iată ce scrie acelaşi autor : „Aerisire, ventilaţie — nici vorbă, încălzire — de formă ; orele de muncă nu se respectă“. Muncitorii gălăţeni s-au ridicat deseori la luptă împotriva asupririi burghezo-moşiereşti. Pămîntul acesta a fost udat cu sîngele a numeroşi muncitori grevişti. Moartea lor a fost semnalul puternicelor demonstraţii de protest de la Bucureşti, Ploieşti şi Brăila, al grevei celor 15.000 de muncitori. Aici s-a strigat, de pe caldarîmul udat de sîngele împuşcaţilor : „Trăiască revoluţia socialistă !”. Anii 1919, 1920 şi 1932 şi toţi anii pînă la eliberare au fost martorii crîncenelor bătălii de clasă. La 21 noiembrie 1920... „nici tramvaie, nici căruţe, nici trăsuri, nici frizerii deschise, nici restaurante, totul a amuţit, totul e inactivitate. De şantierele Ferme, căi ferate, ateliere, nu mai vorbim“ (din raportul unui secretar de■ sindicat muncitoresc). Aici era voinţa proletariatului. Aici era Portul Roşu. Sus ? „... Fruntea oraşului, partea liniştită curată şi luminată a Galaţilor... pe podişul ridicat între Siret şi Prut... ...în curţi largi, între copaci, case vechi, cu ziduri groase şi drepte, văruite pe dinafară, cu obloane la ferestre şi cu balcoane ruginite de care atîrnă vrejuri uscate de iederă...“ (Vlahuţă). Aici trăiau căpătuiţi, îmbuibaţi, jefuitorii, singurii care aveau în acele vremi dreptul la viaţă. „TITAN“ ŞI-A CĂPĂTAT ADEVĂRATUL NUME Ridicolul însoţea adesea firmele pompoase, ale proprietarilor capitalişti din Galaţi. O confruntare a firmei cu ce se ascunde în dosul ei, cu realitatea, demonstra ridicolul. Aşa stau lucrurile cu fosta firmă „Titan“. ...Două fotografii aflate faţă în faţă , una mai veche înfăţişează „Titanul“ capitalist ; cealaltă, de dată recentă — noua uzină producătoare de tablă subţire. In prima fotografie se văd : curtea smîrcuită, trei hale înalte de 8-10 metri, înnegrite de fum. Sub acoperiş — un laminor vechi deservit manual, cu o distanţă mică între cuptoarele de încălzit. Adevărata viaţă a uzinei începe cu anul 1956 cînd a fost construit un complex modern de hale. In 1957 a fost dată în folosinţă bateria gazogenă şi primul laminor modern, mecanizat, construit in cea mai mare parte de industria noastră constructoare de maşini. In 1959 au fost montate două linii laminoare automatizate, producătoare de tablă subţire. ...Fotografia redă imaginea noii fabrici producătoare a unor importante cantităţi de tablă subţire şi cositorită. Halele sunt înalte, largi, pierdute mult în adîncul fotografiei. Maşinării, instalaţii moderne se ridică în înaltul cerului... Ridicolul însoţea adesea firmele pompoase ale patronilor capitalişti. Firmele ascundeau incapacitatea economiei capitaliste de a dezvolta, de a construi ceva pe măsura denumirilor. Astăzi uzina este cu adevărat un titan. In „Almanahul ghid al oraşului Galaţi“ au rămas tipărite din urmă cu numeroşi ani cîteva rînduri în legătură cu vizita la atelierele C.F.R. Galaţi a unui redactor al acestei publicaţii. Redăm dialogul: Priveşte ! — Nu văd decit fum! zise cel sosit în vizită. M-ai adus în iad ? — Nu, aici e fierărie. N-auzi zgomot de ciocane ? — Aud, dar nu văd oamenii! . — Nu se văd, dar există .Auzi-i cum strigă şi se îndeamnă ! — Dar cei ai de tuşeşti ?... Te înăbuşe fumul ? — Să ieşim !... Nu mai pot respira“. (Dialogul a fost retipărit în broşura „Regiunea Galaţi în plină dezvoltare“). Aşa a fost în trecut. Ce este astăzi, ne arată comunistul Vasile Ciobotaru de la Uzina mecanică din Galaţi, fostele ateliere C.F.R. — Doar locul e vechi, spune Vasile Ciobotaru. In 1870-1872 aici se executau reparaţii de locomotive şi vagoane. Nu era decît o singură clădire. în 1938 s-au mai clădit două hale mici. Iar astăzi, uzina din faţa noastră. « E nouă, absolut nouă... « Şi-a reprofilat producţia. Fabrică piese de schimb, are o mare capacitate de producţie în serie pentru construirea şi repararea materialului rulant. Profilul ei reduce timpul de staţionare a materialului rulant aflat în reparaţie, sporind astfel capacitatea de transport. — Mecanizarea e prezentă peste tot... — Da, chiar şi la cele mai grele operaţii nivelul mecanizării a atins 95 la sută. — Procedeele tehnologice sunt şi ele noi. — Desigur... fonta nodulară se toarnă pe scară industrială, se face forjare prin matriţare ROMULUS ZAHARIA (Continuare în pag. 4-a) Centrul oraşului Galaţi. Foto : AGERPRES Succese ale muncitorilor din industria chimică a regiunii Braşov Lucrătorii din industria chimică a regiunii Braşov au realizat de la începutul anului şi pînă acum de 8 ori mai multe îngrăşăminte chimice decît au produs în anul 1955. Creşterea producţiei de îngrăşăminte a avut loc ca urmare a intrării în funcţiune a unor noi instalaţii, precum şi datorită perfecţionării procesului tehnologic. Aproape 80 la sută din sporul de producţie a fost obţinut pe seama ridicării productivităţii muncii. (Agerpres) Cărbune în contul lunii decembrie Minerii de la exploatarea Bratca, deţinători ai steagului de colectiv fruntaş pe Trustul minier „Ardealul“ au extras zilele acestea primele tone de cărbune în contul lunii decembrie. Ei au dat peste plan pînă la 14 octombrie 14.700 tone cărbune brun şi lignit. Pentru ca şi celelalte colective ale exploatărilor carbonifere din regiune să obţină rezultate asemănătoare în întrecere, minerii de aici le-au împărtăşit din experienţa lor în armarea abatajelor, precum şi în executarea lucrărilor de deschidere a unor noi fronturi de lucru. Acest lucru a contribuit ca toate unităţile trustului să sporească cantitatea de cărbune extrasă peste plan, ajungîndu-se ca în prezent depăşirea pe întregul trust minier să fie de peste 56.000 tone de cărbune brun şi lignit. Minerii acestui trust au obţinut succese şi în privinţa îmbunătăţirii calităţii cărbunelui extras, procentul de cenuşă din cărbune fiind redus cu peste 3 la sută faţă de procentul admis. (Agerpres) Citit în pag. a 5-a : Lucrările celui de-al XXII-lea Congres al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice MIHAIL SADOVEANU Academia Republicii Populare Române, Ministerul învăţămîntului şi Culturii, Uniunea Scriitorilor şi Comitetul Naţional pentru Apărarea Păcii din R. P. Romînă anunţă cu adîncă durere că în ziuă de 19 octombrie 1961, ora 9, a încetat din viaţă, în urma unei boli îndelungate şi grele, marele scriitor, academicianul Mihail Sadoveanu, luptător neobosit pentru înflorirea patriei noastre socialiste, pentru pace şi înţelegere între popoare. ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ROMÂNE A încetat din viaţă cel mai mare artist al prozei romîneşti, scriitorul cetăţean, legat prin toată fiinţa sa de idealurile cele mai înalte ale poporului nostru, maestrul iubit şi venerat, Mihail Sadoveanu. S-a născut în ziua de 5 noiembrie 1880 într-o familie modestă la Paşcani, tîrg de oameni umili şi necăjiţi, de atîtea ori evocat în scrierile sale. Vădeşte din fragedă tinereţe o dragoste nemărginită pentru lumea celor obidiţi, ale căror suferinţe îndurate sub orînduirea burgheziei şi a moşierimii constituie principalul său izvor de inspiraţie. Debutează la începutul acestui veac, afirmîndu-se ca un scriitor de o excepţională forţă. Cunoscător al vieţii poporului, însufleţit de o concepţie democratică, străbate neobosit satele şi tîrgurile, ascultă păsurile şi suferinţele oamenilor simpli pe care le repovesteşte apoi cu o neegalată artă. Iubitor al literaturii clasice universale, cititor pasionat al clasicilor ruşi, despre ale căror opere a scris pagini minunate, Mihail Sadoveanu se manifestă ca un adept al realismului în literatură. întreaga sa operă scrisă pînă la eliberarea ţării de sub jugul fascist este o cronică vie şi emoţionantă, plină de dragoste pentru lumea celor exploataţi şi de ură înverşunată împotriva exploatatorilor. Cîntăreţ inspirat al plaiurilor ţării, Mihail Sadoveanu a evocat cu nesfîrşită dragoste şi măiestrie natura patriei, izvor de viaţă şi pavăză a omului asuprit de orînduirea burghezo-moşierească. Pătrunsă de un profund caracter patriotic, opera sa e mărturia unei simpatii calde pentru toţi asupriţii, indiferent de originea lor naţională. Mihail Sadoveanu este întemeietorul romanului istoric romînesc, pe care l-a dus la o mare strălucire. In „Şoimii“, „Neamul Şoimăreştilor“, „Zodia cancerului“, „Fraţii Jderi", a descris aspecte ale luptei înverşunate dintre răzeşi şi boieri, încredinţat că poporul este făuritorul istoriei. Povestirile sale din trecut sunt o pledoarie înflăcărată despre superioritatea poporului asupra moşierimii, o pledoarie convingătoare pentru drepturile ţărănimii asupra pămîntului acaparat de boieri şi arendaşi. Viaţa umilă şi mizeră a micilor funcţionari, vegetînd în tîrguri uitate („Locul unde nu s-a întîmplat nimic“), oameni osîndiţi la o viaţă lipsită de perspective, i-au inspirat pagini pline de compasiune şi de mîhnire pentru destinele unor fiinţe urgisite săşi mistuie energiile sub capitalism. Maestru al limbii literare, a folosit graiul viu al poporului, limba baladelor şi cronicilor. Stilul plastic, plin de sevă ca însăşi natura pe care a iubit-o, constituie o înaltă şcoală de măiestrie artistică. Aceste neasemuite daruri, slujite de o înaltă conştiinţă cetăţenească, democratică, au făcut ca opera sa să fie îndrăgită de popor, dar să şi întîmpine duşmănia înverşunată a fasciştilor, care nu odată i-au ars scrierile în pieţe publice. Imediat după 23 August 1944 Mihail Sadoveanu a intrat în primele rînduri ale luptătorilor pentru cauza poporului, pentru socialism, pentru pace, împletind în mod (Continuare în pag. a 6-a) UNIUNEA SCRIITORILOR MINISTERUL * ÎNVĂŢĂMINTULUI ŞI CULTURII COMITETUL NAŢIONAL PENTRU APĂRAREA PĂCII DIN R. P. ROMÎNĂ * Din partea Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Romín, a Consiliului de Stat şi a Consiliului de Miniştri al R. P. R. Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Romín, Consiliul de Stat şi Consiliul de Miniştri al R.P.R. exprimă durerea lor profundă cu prilejul încetării din viaţă a lui Mihail Sadoveanu. Strălucit om de cultură, marele scriitor al poporului român a creat în literatura noastră opere de valoare universală. COMITETUL CENTRAL AL PARTIDULUI MUNCITORESC ROMÍN Patriot luminat şi democrat convins, el a activat pe tărâm obştesc şi în viaţa noastră de stat. Mihail Sadoveanu a fost un militant de seamă în lupta pentru marea cauză a păcii, socialismului și a prieteniei între popoare. CONSILIUL DE STAT AL R.P. ROMÍNE CONSILIUL DE MINIȘTRI AL R.P. ROMÍNE Muncitori-elevi ...Era la ora de ştiinţe naturale. Profesorul a chemat trei elevi la răspuns. Pe feţele fiecăruia a apărut emoţia primei examinări. Sunt elevi în clasa a VllI-a a Şcolii medii serale de la Hunedoara. Emoţia îi părăseşte însă treptat şi fiecare răspuns dat întrebărilor profesorului devine astfel mai clar, mai precis. Profesorul surîde mulţumit. Lecţia a fost bine învăţată. Apoi urmează notarea elevilor. în rubrica fiecăruia, profesorul scrie cifra 10. Chipurile celor trei elevi îmi erau cunoscute. Totuşi nu reuşeam să-mi amintesc exact unde-i mai văzusem. In aceeaşi zi unul dintre ei mai primise nota 10 la limba romînă, altul aceeaşi notă la chimie, iar cel de-al treilea nu se lăsase nici el mai prejos la geografie. De unde îi cunosc ? După cîteva zile, trecînd pe la Oţelăria „Siemens Martin“ nr. 2 zăresc întîmplător un panou de onoare. Iată că printre fotografiile fruntaşilor zăresc şi fotografia unuia dintre tinerii care îmi erau cunoscuţi. Intr-adevăr, aici l-am mai văzut — îmi zic. Mă opresc în faţa panoului şi citesc cuvintele scrise sub fotografie: „Lăcătuşul Jianu Nicolae execută numai reparaţii de înaltă calitate, într-un timp record“, în acelaşi timp mi-am reamintit de tînăra care primise şi ea primele note tot de 10 la şcoala medie serală. Nu este alta decît muncitoarea Nedelcu Maria de la Uzina cocso-chimică, a cărei fotografie se află de asemenea pe panoul de onoare al muncitorilor fruntaşi. Nici cel de-al treilea tînăr nu-mi mai era de acum necunoscut. Pe şantierul de construcţii al I.C.S.H. mozaicarul Olaru Gheorghe este dat în permanenţă ca exemplu printre tinerii fruntaşi în producţie. Pe cînd toate aceste chipuri de tineri ni se perindă aevea prin faţa ochilor, un bătrîn maistru se apropie de panoul de onoare lingă care mă aflam. — Ca să ajungi aici, îmi explică el plin de bunăvoinţă, ca să fii declarat muncitor fruntaş, să fii dat ca exemplu pentru toţi ceilalţi, trebuie să munceşti cu cea mai înaltă răspundere şi conştiinciozitate. Toate operaţiile pe care le faci, munca ca şi învăţătura, totul, trebuie să fie „de nota 10“. Aşadar asta este cei trei tineri: Jianu Nicolae, Nedelcu Maria şi Olaru Gheorghe sunt fruntaşi nu numai la şcoală dar şi în uzină. Cu alte cuvinte au 10 in producţie, 10 la învăţătură. LAL ROMULUS _________________|______________________ La culesul porumbului Zilele trecute elevii Şcolii pedagogice din oraşul Bacău, grupaţi în 15 brigăzi utemiste de muncă patriotică, s-au deplasat, cu cîntec şi voie bună, pe ogoarele gospodăriei agricole de stat „Letea“ la culesul porumbului. Aici ei au dat dovadă de multă dragoste şi conştiinciozitate în muncă, în numai 3 ore au cules porumbul de pe o suprafaţă de peste 20 de hectare. S-au evidenţiat în mod deosebit brigăzile utemiste de muncă patriotică ale anului V învăţători şi II A învăţători. în această acţiune s-au mai evidenţiat tinerii utemişti Prisecaru Maria, anul III B învăţători, Arhip Silvia, anul II A educatoare, Cojocaru Vasile, anul IV B învăţători, Călugăru Elena, anul V educatoare şi alţii. EUGEN B.TEIRĂU elev