Scînteia Tineretului, octombrie 1961 (Anul 17, nr. 3850-3875)

1961-10-20 / nr. 3866

Organ Central al Uniunii Tineretului Muncitor Anul XVII, seria II nr. 3866­6 PAGINI — 30 BANI Vineri 20 octombrie 1961 SAPREGĂTIM BEIŞUGUI ANULUI VIITOR! Fertilizarea solului o acţiune urgentă S­porirea continuă a fertilită­ţii solului este o sarcină deosebit de importantă, la îndeplinirea căreia tineretul sate­lor poate şi trebuie să aducă o contribuţie mereu mai mare. Pe baza cunoaşterii concrete a posibilităţilor existente în fiecare unitate agricolă socialistă şi a an­gajamentelor pe care şi le-au luat organizaţiile U.T.M. din aceste unităţi, în planul de măsuri pen­tru anul acesta al Comitetului ra­ional U.T.M. Titu s-a prevăzut ca tinerii să transporte şi să împrăş­tie pe cîmp 100.000 tone de în­grăşăminte naturale. Ne apropiem de sfîrşitul anu­lui ; acum este timpul cel mai potrivit pentru desfăşurarea largă a acestei acțiuni. Agrotehnica re­comandă ca gunoiul de grajd bine putrezit să fie băgat sub brazdă odată cu arăturile adinei de toamnă. Să facem o călătorie prin gospodăriile colective din raionul Titu şi să vedem cum se preocupă tinerii de aici de înde­plinirea angajamentului pe care şi l-au luat. PENTRU PRODUCŢII MARI DE PORUMB BOABE Colectiviştii din comuna Crovu şi-au propus ca în anul următor de pe o suprafață neirigată de 100 de hectare să obțină o pro­­ducție de 5.000 kg porumb-boabe la hectar. Printre lucrările impor­tante pe care au prevăzut să le Fruntași pe gospodărie ORADEA (de la corespon­dentul nostru). Secția a doua de la G.A.S. Şimleu, regiunea Crişana este fruntaşă pe gospodărie în ac­tuala campanie agricolă. Re­coltatul culturilor tîrzii a fost terminat la timp. Un ajutor preţios l-au primit muncitorii de aici din partea brigăzilor utemiste de muncă patriotică de la şcoala medie şi şcoala profesională agricolă din Şim­leu. Elevii­ brigadieri au re­coltat porumbul pe o supra­faţă de 40 de hectare. De asemenea, secţia a doua a terminat şi semănatul celor 110 ha cu grîu, 70 ha cu orz şi 40 ha cu secară masă verde. Tinerii mecanizatori au fost în fruntea lucrărilor. Astfel Iosif Buzea a semănat zilnic 14 ha, iar Olah Iuliu 12 ha. TELEGRAMA Preşedintele Consiliului de Stat al R.P. Româno Gheor­­ghe Gheorghiu-Dej a trimis lui Muhammed Zahir Şah, regele Afganistanului, cu oca­zia aniversării zilei sale de naştere, următoarea telegra­mă : Cu ocazia aniversării zilei de naştere a Maiestăţii Voas­tre, exprim sincerile mele fe­­licitări şi calde urări de bine pentru maiestatea voastră şi pentru prosperitatea poporului afgan-prieten. La această telegramă rege­le Afganistanului, Muham­med Zahir Şah a trimis ur­mătorul răspuns : Mulţumind Excelenţei Voas­tre pentru amabila telegramă de felicitare pe care aţi bine­voit să mi-o adresaţi cu oca­zia aniversării zilei mele de naştere, vă exprim urările cele mai sincere pentru feri­cirea dv. personală şi pentru prosperitatea poporului ro­mân. Dacă în vederea realizării acestei producţii se numără şi îngrăşarea terenului cu gunoi de grajd. Or­ganizaţia de bază U.T.M. din gos­podărie s-a angajat în faţa orga­nizaţiei de partid şi a consiliului de conducere că întreaga canti­tate necesară de îngrăşăminte na­turale va fi transportată şi împrăş­tiată pe cele 100 de hectare cu forţele tineretului. Conducerea gospodăriei a asi­gurat atelajele, au fost formate e­­chipe de tineri, s-a alcătuit un convoi de căruţe şi acţiunea a pornit. Mai întîi s-a transportat gunoiul de la grajduri. Dar gos­podăria colectivă fiind tînără şi avînd animale puţine, acesta n-a fost deajuns. Atunci colectiviştii i-au invitat pe tineri să vină să ridice îngrăşămintele naturale de prin curţile lor. N-a mai fost ne­voie de alt îndemn... După ritmul în care se desfă­şoară acum această lucrare, ţine-DARIA KUHTA (Continuare în pag. a 6-a) Cazangiii Tudor Tecuceanu Tudor Ioniţă şi Gheorghe Hendrea de la Uzinele „Griviţa Roşie" se întrec pentru a asigura o calitate tot mai sporită lucrărilor exe­cutate. G­ALA­Ţi Podoabele ce încunună ţara noastră au fost atît de măies­tru înfăţişate în Romînia pito­rească încît fără vrere te în­torci cel mai a­desea la Vlahu­­ţă. Pasionatul reporter desco­peră Galaţiul — ca atîtea alte colţuri de ţară — în peisajul natural, în vestitele trepte pe care este aşezat oraşul. „... în partea aceasta de jos a oraşului — notează Vlahu­­ţă — ...se află vatra Galaţilor vechi, vestita schelă a Moldo­vei...“ Da, aici, în partea de jos a oraşului au fost toate. Aici şi-au făcut loc în trecut cele mai negre suferinţe. Oamenii acestor locuri au pătimit atî­tea îneît nici apele bătrînei Dunări, cît sînt de mari, nu pot spăla amintirea suferin­ţelor. Despre ce a fost Galaţiul vechi, să lăsăm documentele să vorbească. Astfel în presa vremii, articolul „Igiena in­dustrială“ publicat în 1933 redă o imagine dintre cele mai zguduitoare* a vieţii şi condi­ţiilor de trai ale muncitorilor din vechiul Galaţi: „...chipuri de adolescenţi... de maiştri bătrîni... Ţesători, tîrîndu-şi chinuita viaţă pe la spital, unde roşi de tubercu­loză îşi caută salvarea zadar­nic“. Cît priveşte condiţiile de muncă din întreprinderile ca­pitaliste iată ce scrie acelaşi autor : „Aerisire, ventilaţie — nici vorbă, încălzire — de formă ; orele de muncă nu se respec­tă“. Muncitorii gălăţeni s-au ridicat deseori la luptă împo­triva asupririi burghezo-mo­­şiereşti. Pămîntul acesta a fost udat cu sîngele a numeroşi munci­tori grevişti. Moartea lor a fost semnalul puternicelor de­monstraţii de protest de la Bucureşti, Ploieşti şi Brăila, al grevei celor 15.000 de mun­citori. Aici s-a strigat, de pe caldarîmul udat de sîngele împuşcaţilor : „Trăiască revo­luţia socialistă !”. Anii 1919, 1920 şi 1932 şi toţi anii pînă la eliberare au fost martorii crîncenelor bă­tălii de clasă. La 21 noiembrie 1920... „nici tramvaie, nici că­ruţe, nici trăsuri, nici frizerii deschise, nici restaurante, to­tul a amuţit, totul e inactivi­tate. De şantierele Ferm­e, căi ferate, ateliere, nu mai vor­bim“ (din raportul unui secre­tar de■ sindicat muncitoresc). Aici era voinţa proletariatului. Aici era Portul Roşu. Sus ? „... Fruntea oraşului, partea liniştită curată şi lumi­nată a Galaţilor... pe podişul ridicat între Siret şi Prut... ...în curţi largi, între copaci, case vechi, cu ziduri groase şi drepte, văruite pe dinafară, cu obloane la ferestre şi cu bal­coane ruginite de care atîrnă vrejuri uscate de iederă...“ (Vlahuţă). Aici trăiau căpătuiţi, îmbui­baţi, jefuitorii, singurii care aveau în acele vremi dreptul la viaţă. „TITAN“ ŞI-A CĂPĂTAT ADEVĂRATUL NUME Ridicolul însoţea adesea fir­mele pompoase, ale proprieta­rilor capitalişti din Galaţi. O confruntare a firmei cu ce se ascunde în dosul ei, cu reali­tatea, demonstra ridicolul. Aşa stau lucrurile cu fosta firmă „Titan“. ...Două fotografii aflate faţă în faţă , una mai veche înfă­ţişează „Titanul“ capitalist ; cealaltă, de dată recentă — noua uzină producătoare de tablă subţire. In prima foto­grafie se văd : curtea smîrcui­­tă, trei hale înalte de 8-10 metri, înnegrite de fum. Sub acoperiş — un laminor vechi deservit manual, cu o distanţă mică între cuptoarele de în­călzit. Adevărata viaţă a uzinei în­cepe cu anul 1956 cînd a fost construit un complex modern de hale. In 1957 a fost dată în folosinţă bateria gazogenă şi primul laminor modern, meca­nizat, construit in cea mai mare parte de industria noas­tră constructoare de maşini. In 1959 au fost montate două linii laminoare automatizate, producătoare de tablă subţire. ...Fotografia redă imaginea noii fabrici producătoare a unor importante cantităţi de tablă subţire şi cositorită. Ha­lele sunt înalte, largi, pierdute mult în adîncul fotografiei. Maşinării, instalaţii moderne se ridică în înaltul cerului... Ridicolul însoţea adesea fir­mele pompoase ale patronilor capitalişti. Firmele ascundeau incapacitatea economiei capi­taliste de a dezvolta, de a construi ceva pe măsura de­numirilor. Astăzi uzina este cu adevărat un titan. In „Almanahul ghid al ora­şului Galaţi“ au rămas tipă­rite din urmă cu numeroşi ani cîteva rînduri în legătură cu vizita la atelierele C.F.R. Ga­laţi a unui redactor al aces­tei publicaţii. Redăm dialogul: Priveşte ! — Nu văd decit fum! zise cel sosit în vizită. M-ai adus în iad ? — Nu, aici e fierărie. N-auzi zgomot de ciocane ? — Aud, dar nu văd oamenii! . — Nu se văd, dar există .Auzi-i cum strigă şi se în­deamnă ! — Dar cei ai de tuşeşti ?... Te înăbuşe fumul ? —­ Să ieşim !... Nu mai pot respira“. (Dialogul a fost reti­părit în broşura „Regiunea Galaţi în plină dezvoltare“). Aşa a fost în trecut. Ce este astăzi, ne arată comunistul Vasile Ciobotaru de la Uzina mecanică din Galaţi, fostele ateliere C.F.R. —­ Doar locul e vechi, spune Vasile Ciobotaru. In 1870-1872 aici se executau reparaţii de locomotive şi vagoane. Nu era decît o singură clădire. în 1938 s-au mai clădit două hale mici. Iar astăzi, uzina din faţa noastră. « E nouă, absolut nouă... « Şi-a reprofilat producţia. Fabrică piese de schimb, are o mare capacitate de produc­ţie în serie pentru construirea şi repararea materialului ru­lant. Profilul ei reduce timpul de staţionare a materialului rulant aflat în reparaţie, spo­rind astfel capacitatea de transport. —­ Mecanizarea e prezentă peste tot... — Da, chiar şi la cele mai grele operaţii nivelul mecani­zării a atins 95 la sută. — Procedeele tehnologice sunt şi ele noi. — Desigur... fonta nodulară se toarnă pe scară industrială, se face forjare prin matriţare ROMULUS ZAHARIA (Continuare în pag. 4-a) Centrul oraşului Galaţi. Foto : AGERPRES Succese ale muncitorilor din industria chimică a regiunii Braşov Lucrătorii din industria chi­mică a regiunii Braşov au realizat de la începutul anu­lui şi pînă acum de 8 ori mai multe îngrăşăminte chimice decît au produs în anul 1955. Creşterea producţiei de îngră­şăminte a avut loc ca urmare a intrării în funcţiune a unor noi instalaţii, precum şi dato­rită perfecţionării procesului tehnologic. Aproape 80 la sută din sporul de producţie a fost obţinut pe seama ridică­rii productivităţii muncii. (Agerpres) Cărbune în contul lunii decembrie Minerii de la exploatarea Brat­­ca, deţinători ai steagului de co­lectiv fruntaş pe Trustul minier „Ardealul“ au extras zilele aces­tea primele tone de cărbune în contul lunii decembrie. Ei au dat peste plan pînă la 14 octombrie 14.700 tone cărbune brun şi lig­nit. Pentru ca şi celelalte colecti­ve ale exploatărilor carbonifere din regiune să obţină rezultate asemănătoare în întrecere, mine­rii de aici le-au împărtăşit din experienţa lor în armarea abata­jelor, precum şi în executarea lu­crărilor de deschidere a unor noi fronturi de lucru. Acest lucru a contribuit ca toate unităţile trus­tului să sporească cantitatea de cărbune extrasă peste plan, ajun­­gîndu-se ca în prezent depăşirea pe întregul trust minier să fie de peste 56.000 tone de cărbune brun şi lignit. Minerii acestui trust au obţinut succese şi în privinţa îmbunătăţirii calităţii cărbunelui extras, procentul de cenuşă din cărbune fiind redus cu peste 3 la sută faţă de procentul admis. (Agerpres) Citit­­ în pag. a 5-a : Lucrările celui de-al XXII-lea Congres al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice MIHAIL SADOVEANU Academia Republicii Populare Române, Ministerul învăţămîntului şi Culturii, Uniu­nea Scriitorilor şi Comitetul Naţional pentru Apărarea Păcii din R. P. Romînă anunţă cu adîncă durere că în ziuă de 19 octombrie 1961, ora 9, a încetat din viaţă, în urma unei boli îndelungate şi grele, marele scriitor, academicianul Mihail Sadoveanu, luptător neobosit pentru înflorirea patriei noastre so­cialiste, pentru pace şi înţelegere între po­poare. ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ROMÂNE A încetat din viaţă cel mai mare artist al prozei romî­­neşti, scriitorul cetăţean, legat prin toată fiinţa sa de idealu­rile cele mai înalte ale po­porului nostru, maestrul iubit şi venerat, Mihail Sadoveanu. S-a născut în ziua de 5 no­iembrie 1880 în­­tr-o familie mo­destă la Paşcani, tîrg de oameni umili şi necăjiţi, de atîtea ori evo­cat în scrierile sale. Vădeşte din fra­gedă tinereţe o dragoste nemărgi­nită pentru lumea celor obidiţi, ale căror suferinţe în­durate sub orîn­­duirea burgheziei şi a moşierimii constituie princi­palul său izvor de inspiraţie. Debutează la în­ceputul acestui veac, afirmîndu-se ca un scriitor de o excepţională forţă. Cunoscător al vieţii poporului, însufleţit de o con­cepţie democrati­că, străbate ne­obosit satele şi tîrgurile, ascultă păsurile şi sufe­rinţele oamenilor simpli pe care le repovesteşte apoi cu o neegalată artă. Iubitor al li­teraturii clasice u­­niversale, cititor pasionat al clasi­cilor ruşi, despre ale căror opere a scris pagini minunate, Mihail Sadoveanu se manifestă ca un adept al realismului în literatură. întreaga sa operă scrisă pînă la eliberarea ţării de sub jugul fascist este o cronică vie şi emoţionantă, plină de dragoste pentru lumea celor exploataţi şi de ură înverşu­nată împotriva exploatatori­lor. Cîntăreţ inspirat al plaiuri­lor ţării, Mihail Sadoveanu a evocat cu nesfîrşită dragoste şi măiestrie natura patriei, iz­vor de viaţă şi pavăză a omu­lui asuprit de orînduirea bur­­ghezo-moşierească. Pătrunsă de un profund ca­racter patriotic, opera sa e mărturia unei simpatii calde pentru toţi asupriţii, indife­rent de originea lor naţională. Mihail Sadoveanu este în­temeietorul romanului istoric romînesc, pe care l-a dus la o mare strălucire. In „Şoimii“, „Neamul Şoimăreştilor“, „Zo­dia cancerului“, „Fraţii Jderi", a descris aspecte ale luptei înverşunate dintre răzeşi şi boieri, încredinţat că po­porul este făuritorul istoriei. Povestirile sale din trecut sunt o pledoarie înflăcărată despre superioritatea poporu­lui asupra moşierimii, o ple­doarie convingătoare pentru drepturile ţărănimii asupra pă­mîntului acapa­rat de boieri şi a­­rendaşi. Viaţa umilă şi mizeră a micilor funcţionari, vege­­tînd în tîrguri ui­tate („Locul unde nu s-a întîmplat nimic“), oameni osîndiţi la o viaţă lipsită de perspec­tive, i-au inspirat pagini pline de compasiune şi de mîhnire pentru destinele unor fiinţe urgisite să­­şi mistuie ener­giile sub capita­lism. Maestru al lim­bii literare, a fo­losit graiul viu al poporului, limba baladelor şi croni­cilor. Stilul plas­tic, plin de sevă ca însăşi natura pe care a iubit-o, constituie o înaltă şcoală de măiestrie artistică. Aceste nease­muite daruri, slu­jite de o înaltă conştiinţă cetăţe­nească, democra­tică, au făcut ca opera sa să fie în­drăgită de popor, dar să şi întîmpi­­ne duşmănia în­verşunată a fasciştilor, care nu odată i-au ars scrierile în pieţe publice. Imediat după 23 August 1944 Mihail Sadoveanu a intrat în primele rînduri ale luptători­lor pentru cauza poporului, pentru socialism, pentru pace, împletind în mod (Continuare în pag. a 6-a) UNIUNEA SCRIITORILOR MINISTERUL * ÎNVĂŢĂMIN­­TULUI ŞI CULTURII COMITETUL NAŢIONAL PENTRU APĂRAREA PĂCII DIN R. P. ROMÎNĂ * Din partea Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Romín, a Consiliului de Stat şi a Consiliului de Miniştri al R. P. R. Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Romín, Consiliul de Stat şi Consiliul de Mi­niştri al R.P.R. exprimă durerea lor profundă cu prilejul încetării din viaţă a lui Mihail Sadoveanu. Strălucit om de cultură, marele scriitor al poporului român a creat în literatura noastră opere de valoare universală. COMITETUL CENTRAL AL PARTIDULUI MUNCITO­RESC ROMÍN Patriot luminat şi democrat convins, el a activat pe tărâm obştesc şi în viaţa noastră de stat. Mihail Sadoveanu a fost un militant de seamă în lupta pentru marea cauză a păcii, socialismului și a prieteniei între popoare. CONSILIUL DE STAT AL R.P. ROMÍNE CONSILIUL DE MINIȘTRI AL R.P. ROMÍNE Muncitori-elevi ...Era la ora de ştiinţe naturale. Profesorul a che­mat trei elevi la răspuns. Pe feţele fiecăruia a apărut emoţia primei examinări. Sunt elevi în clasa a VllI-a a Şcolii medii serale de la Hunedoara. Emoţia îi pără­seşte însă treptat şi fiecare răspuns dat întrebărilor profesorului devine astfel mai clar, mai precis. Pro­fesorul surîde mulţumit. Lecţia a fost bine învăţată. Apoi urmează notarea ele­vilor. în rubrica fiecăruia, profesorul scrie cifra 10. Chipurile celor trei elevi îmi erau cunoscute. Totuşi nu reuşeam să-mi amin­tesc exact unde-i mai vă­zusem. In aceeaşi zi unul dintre ei mai primise nota 10 la limba romînă, altul aceeaşi notă la chimie, iar cel de-al treilea nu se lăsase nici el mai prejos la geografie. De unde îi cunosc ? După cîteva zile, trecînd pe la Oţelăria „Siemens Martin“ nr. 2 zăresc întîm­­plător un panou de onoare. Iată că printre fotografiile fruntaşilor zăresc şi foto­grafia unuia dintre tinerii care îmi erau cunoscuţi. Intr-adevăr, aici l-am mai văzut — îmi zic. Mă opresc în faţa panoului şi citesc cuvintele scrise sub fotografie: „Lăcătuşul Jianu Nicolae execută nu­mai reparaţii de înaltă ca­litate, într-un timp record“, în acelaşi timp mi-am rea­mintit de tînăra care pri­mise şi ea primele note tot de 10 la şcoala medie se­rală. Nu este alta decît muncitoarea Nedelcu Ma­ria de la Uzina cocso-chi­mică, a cărei fotografie se află de asemenea pe pano­ul de onoare al muncitori­lor fruntaşi. Nici cel de-al treilea tînăr nu-mi mai era de acum necunoscut. Pe şantierul de construcţii al I.C.S.H. mozaicarul Olaru Gheorghe este dat în per­manenţă ca exemplu prin­tre tinerii fruntaşi în pro­ducţie. Pe cînd toate aceste chi­puri de tineri ni se perin­dă aevea prin faţa ochilor, un bătrîn maistru se apro­pie de panoul de onoare lingă care mă aflam. — Ca să ajungi aici, îmi explică el plin de bună­voinţă, ca să fii declarat muncitor fruntaş, să fii dat ca exemplu pentru toţi ceilalţi, trebuie să mun­ceşti cu cea mai înaltă răs­pundere şi conştiinciozitate. Toate operaţiile pe care le faci, munca ca şi învăţă­tura, totul, trebuie să fie „de nota 10“. Aşadar asta este­­ cei trei tineri: Jianu Nicolae, Ne­delcu Maria şi Olaru Gheorghe sunt fruntaşi nu numai la şcoală dar şi în uzină. Cu alte cuvinte au 10 in producţie, 10 la învăţă­tură. LAL ROMULUS ­ _________________|______________________ La culesul porumbului Zilele trecute ele­vii Şcolii pedagogi­ce din oraşul­­ Ba­cău, grupaţi în 15 brigăzi utemiste de muncă patriotică, s-au deplasat, cu cîntec şi voie bună, pe ogoarele gospo­dăriei agricole de stat „Letea“ la cu­lesul porumbului. Aici ei au dat do­vadă de multă dra­goste şi conştiincio­zitate în muncă, în numai 3 ore au cules porumbul de pe o suprafaţă de peste 20 de hectare. S-au evidenţiat în mod deosebit bri­găzile utemiste de muncă patriotică ale anului V învă­ţători şi II A învă­ţători. în această acţiu­ne s-au mai eviden­ţiat tinerii utemişti Prisecaru Maria, a­­nul III B învăţă­tori, Arhip Silvia, anul II A educatoa­re, Cojocaru Vasile, anul IV B învăţă­tori, Călugăru Ele­na, anul V educa­toare şi alţii. EUGEN B.­TEIRĂU elev

Next