Scînteia Tineretului, iulie 1962 (Anul 18, nr. 4084-4109)

1962-07-10 / nr. 4091

RECOLTATUL Şl ImTfimTA CULTURILOR ÎN TIMPUL OPTIM! Cu ajutorul combinelor si al secerătorilor-legători In regiunea Argeş s-a pornit cu toate forţele la recoltatul pă­­ioaselor. Cu ajutorul celor 518 combi­ne şi secerători-legători, proprie­tate obştească, s-a reuşit să se recolteze pînă la 7 iulie, orzul de pe o suprafaţă de 5 903 ha şi griul de pe 27 639 de ha. In gospodăriile unde nu sînt su­ficiente maşini, colectiviştii au ieşit la lucru cu secerile. Primit Nici un minut irosit CRAIOVA (de la corespon­dentul nostru). — La gospodă­ria agricolă colectivă din co­muna Bechet, regiunea Olte­nia, campania de recoltare a început de cîteva zile. Ea a fost pregătită din timp pînă la cele mai mici amănunte. Alături de cele 4 combine re­partizate de S.M.T. a ieșit la secerat toată comuna, toate cele 900 de familii şi, chiar de atunci, din primele zile de lu­cru, deja au fost recoltate 250 de hectare de grîu. Şi ce griul Curat ca aurul. La ora aceasta munca este în toi. Maşinile gospodăriei şi o remorcă trasă de tractor abia reuşesc să prididească la transportatul sacilor plini cu boabe. Combinele argintii cu­treieră marea de aur a colec­tiviştilor. Şi cu toate că nu au staţionat nici un minut, acestea mai au mult de lucru. In rândurile celor ce se în­trec să recolteze mai bine şi mai repede se află şi tinerii Marin Cerăceanu, Stroe Lăie­­ta, Cristea Florea şi alţii, fruntaşi în campania de re­coltat. Concomitent cu recol­tatul păioaselor, în urmă se string paiele, care se depozi­tează la marginea lanului. Se eliberează astfel terenul pen­tru aratul miriştii. S-a şi exe­cutat o suprafaţă însemnată de arătură, întreaga suprafaţă va fi însămînţată cu porumb furajer sporindu-se în acest fel cantităţile de furaje nece­sare sectorului zootehnic, care au luat această iniţiativă au fost cei din comunele Căli­­neşti şi Radomireşti, raionul Drăgăneşti-Olt, Strînbeni, Căldă­­raru şi Miroşi din raionul Cos­­teşti. Un ajutor preţios în aceste zile de muncă intensă îl aduc şi tinerii, care sunt mereu pre­zenţi acolo unde este mai multă nevoie de braţe de muncă. Aşa, de pildă, cei 200 de tineri de la G.A.C. din comuna Miroşi s-au angajat ca împreună cu cei vîrst­­nici să secere manual 200 de hectare din cele 560 de hectare de grîu ale gospodăriei. Recolta, odată strînsă, este imediat depozitată în magaziile pregătite din timp, în raioanele care au început printre primele recoltatul păioaselor, ca Drăgă­neşti-Olt, Slatina şi Costeşti, tractoarele araseră deja pînă la 7 iulie o suprafaţă de 7 586 de ha care vor fi însămînţate cu culturi duble. A. POPESCU D­eşi timpul era nefavora­bil şi solul destul de umed, colectiviştii din raionul Criş au început în zilele acestea campania de recoltare a plantelor păioase. In întregul raion există 156 combine, 82 batoze, 10 secerători şi alte maşini care sunt în perfectă stare de funcţionare şi asigură bu­nul mers al campaniei. Fie­care gospodărie colectivă s-a îngrijit de pregătirea spaţii­lor de depozitare. La reco­mandarea Consiliului raional agricol, a început cu cîteva zile în urmă recoltatul pri­melor hectare de grîu şi orz. In acest an colectiviştii din raionul Criş vor recolta griul de pe 22.877 hectare, orzul de pe 1 735 hectare şi ovăzul de pe 749 hectare. Din cauza ti­midităţii solului, majoritatea G.A.C.-urilor au început re­coltatul manual, pentru a nu pierde timpul. De pildă, colec­tiviştii din comuna Grăniceri pînă acum cîteva zile au secerat manual 227 ha cu grîu. Cele 6 brigăzi care lu­crează la seceriş depun toate eforturile pentru ca nici un bob să nu se piardă, pentru ca acesta să ajungă cît mai grabnic în hambare. Ei şi-au planificat 8 zile lucrătoare pentru seceriş dar cu ajutorul celor 7 combine vor reduce timpul de recoltare la 6 zile, iar treieratul va putea fi ter­minat în 3—4 zile, întrucât au scos la alte trei batoze. Deşi secerişul este un toi, la G.A.C. Grăniceri nu se neglijează nici întreţinerea culturilor. Suprafeţele cultivate cu po­rumb, floarea-soarelui şi sfe­clă de zahăr au primit ctte 3—4 praşile. Ajutaţi de mecanizatori, colectiviştii din Grăniceri se grăbesc să execute şi arăturile de vară. Pînă acum cîteva zile executaseră această lucrare pe mai mult de 60 hectare in­­sămînţînd în mirişte plante furajere în cultură dublă pe o suprafaţă de 12 hectare. Gospodăriile colective frun­taşe în aceste prime zile de campanie sunt cele din comu­nele Grăniceri, Sîntana, Capo­ral Alexa, Satu nou şi Siclău. V. CLONDA Secerişului şi praşilei aceeaşi atenţie Colectiviştii din Poe­­nari-Vulpeşti, raionul Răcari, recoltează şi treetă de zor. Cînd m­opii sînt grei de aurul boabelor de grîu şi bucuria lor e nemăr­ginită. Colectivista Alexandrina Mogoş e una dintre tinerele fruntaşe în campania de sece­­riş. Foto : N. ROŞU La începerea lucrului în sonda maistrul principal Gheorghe Matei de la schela Boldești îi informează cu regularitate pe sondori despre sar­cinile planului zilnic. Foto: S. NICULESCU Noi sortimente de bunuri de larg consum Industria locală dobrogeană a intro­dus în acest an în producţie peste 30 de noi sortimente de bunuri de larg consum. Întreprin­derea de prelucrare a lemnului din Con­stanţa şi întreprin­derile economice raionale Tulcea şi Cobadin, de exem­plu, lucrează în pre­zent tipuri noi de mobilă de bucătă­rie din plăci fibro­­lemnoase executate în combinaţie cu materiale plastice, paturi pentru copii, din lemn de stejar, biblioteci şi alte asemenea produse. In alte unităţi ale industriei locale din Medgidia şi Tulcea se confecţionează modele noi de tabu­rete, planşete de tăieţei pentru gos­podine etc. La în­treprinderea econo­mică raională Ma­cin se fac din ră­chită şi papură di­ferite coşuri de piaţă, coşuleţe de fructe şi de pîine, papuci de baie etc. Unele din aceste împletituri sunt­ fă­cute în combinaţie cu fire sintetice.­­Agerpres) Proletari din toate tarile, uniţi-ul­­ Organ Central al Uniunii Tineretului Muncitor Anul XVIII, seria II nr.4091 4 PAGINI — 20 BANI Marti 10 iulie 1962 Recoltează orzul Din cauza condiţii­lor de climă şi sol, aici, în raionul Tg. Mureş, recoltatul pă­roaselor începe mai tîrziu. Totuşi, zilele trecute, la G. A. C. „Brazdă nouă“ din co­muna Chendul Mare şi un alte gospodării colective din raion a început secerişul or­cului. Forjele au fost concentrate în lanuri­le de orz care au dat un pîrg. Chiar din primele zile de lucru colectiviştii din Chen­dul Mare au secerat orzul de pe mai bine de 10 ha. La re­coltarea orzului cu secerile, alături de comunişti ca Császár Kalman, Nagy Kata, Vazda Rozalia s-au evidenţiat şi utemiştii Albert Kalaman, Szal­ma Magduş, László Elisabeta şi alții. In zilele următoare, pe măsura coacerii or­zului, va continua In ritm susținut recolta­rea de pe toate cele 90 hectare pe care le are gospodăria. ST. NECANIŢCHI nstitutul politeh­nic din Bucureşti are o tradiţie ve­che. In anii pu­terii populare, ca urmare a grijii permanente a partidului şi guvernului, institutul nostru a cunoscut transformări profunde, dez­­voltîndu-se necontenit. Dacă în anul universitar 1950—1951 institutul avea numai 4 facul­tăţi în care învăţau 2 800 de studenţi, în anul universitar 1962—1963 el va funcţiona cu 9 facultăţi în care vor învă­ţa peste 7 500 de studenţi. A­­ceştia se vor bucura de con­diţii minunate de viaţă şi studiu, ele exprimînd grija neprecupeţită a partidului şi statului nostru pentru pregăti­rea cît mai temeinică a vii­torilor specialişti. Căminele şi cantinele recent construite sau aflate în con­strucţie, laboratoarele moder­ne, bibliotecile cu sute de mii de volume dezvoltă puternic baza materială a institutului. La începutul anului universi­tar trecut, peste 2 000 de stu­denţi ai institutului politehnic Institutul s-au mutat în clădirile mo­derne, confortabile, cu spaţii largi şi multă lumină, con­struite în întregime din sticlă, oţel şi beton, ale complexului social de lîngă Uzinele „Se­mănătoarea". Iar în toamna acestui an, alte două corpuri îşi vor primi locatarii — stu­denţii anului I. In prezent, constructorii definitivează in­terioarele camerelor de câte două persoane, străduindu-se să le facă mai confortabile, mai ospitaliere. Tot la toam­nă va intra în funcţiune şi o cantină cu utilaj ultra-mo­dern la care vor servi masa peste 4 000 de studenţi. Folosind condiţiile materia­le bune de care dispunem, ne străduim să asigurăm un înalt nivel ştiinţific pro­cesului de învăţămînt din in­stitut, astfel ca specialiştii pe care-i pregătim să aibă cu­noştinţe în concordanţă cu cerinţele ştiinţei şi tehnicii înaintate. Catedrele din facul­tăţi sunt ilustrate de perso­nalităţi ştiinţifice cu care ţara noastră se mîndreşte, sa­vanţi şi dascăli care au pus bazele şcolii politehnice romi* politehnic prof. univ. Constantin Dinculescu, membru corespondent al Academiei R.P.R., rectorul Institutului politehnic din Bucureşti­ neşti. Majoritatea cadrelor di­dactice care activează în in­stitut sunt oameni de ştiinţă, de valoare recunoscută atît în ţară cît şi peste hotare (să amintim numele profesorilor I. S. Gheorghiu, Constantin Neniţescu, Remus Răduleţ, Gheorghe Cartianu, Dumitru Dumitrescu, Lazăr Stoicescu etc.). Aceştia manifestă o grijă deosebită pentru asigu­rarea unui învăţămînt la ni­velul dezvoltării ştiinţei şi tehnicii contemporane. Faptul că la noi vin atît de mulţi studenţi străini la studii sau la aspirantură (din ţările so­cialiste, din ţările de curînd eliberate şi din ţările capita­liste) dovedeşte prestigiul pe care l-a căpătat în ultimii ani institutul nostru. In cele 9 facultăţi sunt pre­ -Bucureşti gătiţi ingineri în 30 de spe­cialităţi. Viitorii absolvenţi vor lucra în economia socia­listă; ei vor fi în linia întîia a luptei pentru intensificarea progresului tehnic, pentru a­­plicarea pe scară mai largă în practică a cuceririlor ştiin­­ţei moderne. Directivele Congresului al al III-lea al P.M.R. ne înfă­ţişează imaginea unei Romînii cu o industrie înaintată, a cărei productivitate va creşte faţă de 1959 de peste 2 ori pînă în 1965 şi de peste 6 ori pînă în 1975, cu o agricultu­ră înzestrată cu 100 000 de tractoare, capabilă să dea o producţie anuală de 14-16 mi­lioane tone cereale. Asemenea obiective se re­flectă în conţinutul planurilor de învăţămînt ale celor 9 fa­cultăţi din institutul politeh­nic. Pentru a putea pregăti ingineri în domenii cît mai variate, legate de actuala dez­voltare a ştiinţei şi tehnicii, au fost înfiinţate secţii noi şi o facultate nouă: mecanica a­­gricolă. Să încercăm să des­cifrăm rolul acestei facultăţi. In primăvara acestui an în ţara noastră a fost încheiat procesul de transformare so­cialistă a agriculturii. Pe te­renurile întinse, fără haturi, ale acestor gospodării lucrea­ză şi vor lucra în viitor tot mai multe maşini complexe care vor uşura munca, schim­­bîndu-i radical caracterul, mărindu-i productivitatea. Va fi nevoie însă de ingineri care să cunoască aceste maşini, să le folosească cu maximum de randament. Aceşti ingineri vor fi pregătiţi în Facultatea de mecanică agricolă. O deosebită importanţă i se acordă Facultăţii de me­canică. Absolvenţii acestei fa­cultăţi sunt repartizaţi în toa­te domeniile economiei socia­liste: în mine, în fabrici şi u­­zine, în hidrocentrale şi ter­mocentrale inginerii mecanici sunt promotorii tehnicii noi; ei sunt chemaţi să înfăptuias­că mecanizarea complexă şi automatizarea. Pentru ca aceştia să fie specialişti de nădejde, să re­zolve cu uşurinţă problemele ridicate de producţia acestor (Continuare în pag. a 111-a) Citiţi in pagina a 4-a: In Palatul Congreselor din Kremlin s-a deschis Congresul mondial pentru dezarmare generală şi pace LAUDĂ TINERET!! Echipa e tânără : are numai 206 ani. 26 din aceştia sunt ai lui Nelu Gurău. El e — în or­dinea vîrstei — al treilea din cei „ nouă meşteri mari“ care alcătuiesc una din echipele de montaj amortizoare ale Uzinei de utilaj Colibaşi. Lîngă puştanii de 18 ani se află, cum e şi firesc, „vetera­nii“ într-ale vieţii şi meseriei. Băieţii se mişcă printre me­sele de lucru, toarnă în amor­tizoare un ulei gros, cu cu­loare de miere arsă, verifică dimensiuni, se sfătuiesc cu Gurău, şeful e­­chipei, ori cer­cetează amor­tizorul etalon. Aici totul se petrece în li­nişte. Gurău e un tînăr slă­buţ. Are părul blond şi totdea­una îi ies din bascul albas­tru cîteva şuviţe neastâmpăra­te. In urmă cu vreo 14 ani, păştea vacile pe izlazurile din Colibaşi. Tatăl lui, ţăran să­rac, care se zbătuse o viaţă întreagă în necazuri, avea de gînd să nu-1 lase să se înstrăi­neze de casă. — Lasă bă, i-a spus, din toată sărăcia îţi fac o căsuţă, te însor şi-ţi faci şi tu un rost. Mergem la pădure amîndoi. Tăiem buşteni şi ne cumpă­răm şi noi ce ne trebuie. Eu zic să luăm doi boi mari, zdra­veni. — Eu aş vrea să mă duc la meserie, tată. Ca nenea Petre şi ca nenea Gilă ! — Nu te duci. Ce-ţi trebuie ţie meserie? Ţi-am spus, luăm doi boi mari... Asta era „tentaţia“ : doi boi. Cînd vorbea despre ei, tată­lui i se măreau ochii de bu­curie, de parcă i-ar fi văzut în ograda lui. Nu-i avusese niciodată. Și Nelu a continuat să pas­că vacile. Numai că într-o zi, fără să-i mai spună nimic bă­trânului, a fugit la meserie. Şi dus a fost. A învăţat întîi­ la Tîrgovişte, la un centru profesional. Apoi la Piteşti. La 12 noiembrie 1952 — dată istorică I — Nelu a luat prima leafă. Spre bucu­ria bătrînului, el a venit să lucreze chiar la Colibaşi. Un început de meserie într-o uzi­nă aflată şi ea la început. Uti­lajele călătoreau încă pe dru­muri de fier, dar băieţii nu puteau să aştepte. Pînă una alta, reparau broaştele uşilor, curăţau halele goale. Dar în cîteva luni, primele secţii ale uzinei au fost puse în func­ţiune. De 10 ani Nelu Gurău nu s-a despărţit de uzina din Co­libaşi. După întoarcerea din armată a devenit candidat de partid, iar mai apoi membru de partid, într-o seară, pe cînd se plimba prin faţa aleii de castani din staţia Goleşti, în aşteptarea trenului cu care trebuia să se înapoieze la Co­libaşi, dintr-o călătorie, a vă­zut o fată. „Ca orice cavaler“, cum îmi spune el, şi-a simţit inima bătîndu-i cu putere. S-a prezentat, cu solemni­tate : — Vreţi să ne cunoaştem ? Eu mă numesc Ion... Băieţii-mi spun Nelu. Au vorbit despre probleme foarte... arzătoare. De pildă, au făcut consideraţii asupra climei, şi-au povestit amintiri din şcoală, apoi, la fereastra vagonului au ajuns şi la între­barea... decisivă : •— Dar în general, cum îţi petreci timpul liber? (Trecu­seră două staţii şi — firesc —­ au intrat în intimităţi). S-au mai văzut. Mergeau împreună la spectacole, la re­uniuni. Fata lucra și ea la uzină, într-o echipă de mon­taj. Mai tîrziu au hotărît să se căsătorească. Nunta a fost ca-n povești. Dar tinerii n-a­veau casa lor. Petre, fratele cel mare al lui Nelu, le-a dat un sfat: — Uite ce e, trebuie să vă faceți cuibul vostru. — Trebuie. — Uite, din fiecare salariu, eu şi nen’tu Gilă, punem bani de-o par­te şi facem o casă. Treptat au cumpărat lemn, cărămidă, var, mă rog, toata cele trebuitoare. După termi­narea lucrului, tinerii soţi ve­neau să vadă temeliile, să-şi viseze viitorul lăcaş. Curînd însă, zidurile au început să suie. Cînd totul a fost gata, Nelu l-a adus și pe „ăl bă­­trîn“ să stea cu ei. — Vezi tată, zicea bătrânul, eu mereu am zis că iese om da ispravă din tine. Felul său prietenos de a fi, l-a fălcut iubit și stimat în uzi­nă. Nelu nu „știe“ să vor­bească pripit, e totdeauna convingător. Cu Popescu F. Petre a cam avut de furcă. Băiatul, foarte muncitor de altfel, începuse să cam tragă la măsea. Gurău l-a luat de-o parte : — Barem a fost bună ţuica, mă Petrică ? — Ce nea Ioane, vrei să-mi ţii discursuri ? — Nu, mă, dar am auzit că eşti cam băutor. E renumele echipei în joc. Şi-apoi ce faci tu cu paralele ? Ar b cam tre­bui să-ţi faci un costum de haine. Ştiu eu undeva o stofă grozavă. Mergem amândoi prin oraş, ce zici, poate te în-GHEORGHE TOMOZEI (Continuare în pag. a IlI-a) Un angajament îndeplinit şi depăşit La sfîrşitul lunii mai, în­tr-o şedinţă a organizaţiei U.T.M., cineva propusese ca, prin munca patriotică, să se colecteze 5 000 kg fier vechi. In zilele următoare, în pauza de la prînz şi seara, după ter­minarea muncii, pe lîngă blocurile din incinta şantie­rului toţi tinerii puteau fi văzuţi adunînd deşeurile me­talice, bucată cu bucată. Mobilizaţi de către organi­zaţia U.T.M., tinerii din In­­treprinderea nr. 4 a Direcţiei­­ generale de construcţii-mon­taj din Capitală au colectat astfel în luna iunie 8 000 kg fier vechi, depăşindu-şi anga­jamentul luat cu 3 000 kg. S-au evidenţiat utemiştii Gheorghe Ştefănescu, Con­stantin Drăghici, Elena Mari­­nescu, Ion Iepure, Elena­ Bucur, Horia Ionuţ, Constan­tin Dăescu etc. Pe perioada 1 iulie—30 sep­tembrie tinerii s-au angajat să strângă 30 000 kg fier vechi. I. ANDREIŢA Şase dintre fruntaşele întreprinderii Bumbăcăria Romînească de la Jilava : Anghelina Ivan, Floria Radu, Eleonora Chifu, Maria Cristea, Maria Nedelcu şi Ana Badea. Lucrul lor este totdeauna de bună calitate. Foto : AGERPRES Festivalul filmului romînesc pe litoral De la 2 la 7 iulie s-a des­făşurat în staţiunile de pe li­toralul Mării Negre festivalul filmului romînesc, organizat pentru oamenii muncii veniţi­­la odihnă şi tratament şi pentru vizitatorii de peste ho­tare. Festivalul a constituit un eveniment cultural deosebit, numărul spectatorilor ridicîn­­du-se în aceste zile la peste 20 000. Au fost prezentate îna­inte de premiera oficială, noi­le filme romîneşti „Celebrul 702“ şi „Omul de lîngă tine“. La prezentare au participat şi unii din realizatori — acto­rii Silvia Popovici, Ion Dichi­­seanu şi Irina Petrescu, regi­zorul Horia Popescu. Festivalul filmului românesc continuă să se desfăşoare în cursul acestei luni în staţiu­nile de pe Valea Prahovei şi Valea Oltului. (Agerpres) 189 de apartamente date în folosinţă PLOIEŞTI (de la coresponden­tul nostru).­­ Constructorii plo­­ieşteni se achită cu cinste de sar­cinile şi angajamentele pe care şi le-au luat in acest an. De pil­dă, in aceste zile ei au predat Sfatului popular orăşenesc Plo­ieşti Încă două noi blocuri de locuinte cu 180 de apartamente. In momentul de față, in cadrul oraşului Ploieşti se face recepţia altor trei blocuri de locuinte care au in total 153 apartamente situate in vecinătatea Halelor Centrale şi a Bulevardului Repu­blicii. Celelalte 800 de aparta­mente care se află acum in pli­nă construcfie vor fi terminata pînă la sfirsitul anului acesta. Aspect de la stafia de 500 kilo­­rafi a standului de probe de la Uzinele „Electroputere“, din Cra­iova. Foto: N. STELORIAN

Next