Scînteia Tineretului, octombrie 1966 (Anul 22, nr. 5402-5427)
1966-10-19 / nr. 5417
• în acest număr • în paginile # în acest număr PPHMj în pagi IJjjJ |gy| nile • în acest număr # în paginile • în acest Cetăţenii despre noul sistem de pensii O lege care uneşte şi mai mult urmna cu munca şi fericirea personală Am studiat cu mare atenţie noua Hotărîre cu privire la majorarea pensiilor şi îmi exprim mulţumirea, faţă de grija partidului pentru bătrîneţea fericită ce o voi avea. Aş vrea să mă refer la una din prevederile Hotărîrii şi anume la continuitatea în muncă şi în aceeaşi întreprindere. Măsura este foarte bine venită. Lucrînd la acelaşi loc de muncă devii stăpin pe meserie, îţi poţi ridica continuu nivelul profesional, te legi de colectiv, de uzină. Am 53 de ani şi lucrez în secţia sculerie a Uzinelor „Tractorul“ din Braşov de peste 30 de ani. Mai întîi am fost munci-LAIDIN ION maistru, secţia sculerie Uzinele „Tractorul“ Braşov (Continuare in pag. a IIl-a) Un îndemn limpede: să tindem spre cea mai bună calificare! Cetatea puternicelor locomotive Diesel trăieşte din plin încă o bucurie. Tineri şi vîrstnici discută despre îmbunătăţirea regimului de pensionare al oamenilor muncii din ţara noastră. Cei bătrîni îşi citesc în rîndurile acestei importante Hotărîri propria bucurie, care este a tuturor. Acum, la toamna vieţii lor, îşi iau binemeritata răsplată, lăsindu-ne nouă făclia muncii. Totul le este asigurat. Hotărîrea cu privire la noua reglementare a pensiilor şi instituirea pensiei suplimentare mă bucură şi pe mine, deoarece văd de pe acum că voi avea o bătrîneţe lipsită de grijă. Pînă atunci are încă mulţi ani de muncă. Sînt tînăr. Lucrez într-o uzină modernă, ale cărei produse se bucură de toată preţuirea. Mai mult ca oricînd de ION TISMANARU matriţei la Uzinele „Electroputere“ Craiova. (Continuare în pag. a lll-a) Mihaela Cincu din clasa a IX-a E a Liceului nr. 30 din Capitală este una dintre elevele fruntaşe la învăţătură Foto: O. PLECAN Jumătate de secol pe şantiere In ianuarie 1967 maistrul Ştefan Suciu, împlineşte 70 de ani. Din aceştia, mai bine de o jumătate de secol şi i-a petrecut în uzine şi mai ales pe şantiere. Acum vreo trei ani, cînd am stat de vorbă ultima , oară, l-am întrebat dacă nu ş1 cumva e nevoie să se odihnească după atîţia ani de muncă. — — Nu! Am un angajament al meu — a răspuns. Nu plec pînă secţia de tuburi precomprimate de la „Progresul“ nu va lucra cu întreaga capacitate, pînă ce toţi cei 240 de muncitori pe care îi am în primire vor deveni specialişti. Să scrii despre toate construcţiile la care a participat maistrul Suciu e aproape imposibil. A fost peste tot, acolo unde era mai greu, acolo unde era nevoie de priceperea sa, în anii de după Eliberare a făcut primul popas pe şantierul Salva-Vişeu şi nu a plecat pînă ce primul tren nu a trecut pe noul drum de fier. La întreprinderea de pre-VIOREL SORESCU fierar betonist, întreprinderea de prefabricate din beton „Progresul“ București (Continuare in pag. a IIl-a) In casa pensionarului Trifan Grigorescu, paragraf după paragraf. Hotârirea privind acordarea pensiilor este citită, studiată cu interes şi satisfacţie : „ea se raportează şi la viaţa noastră, a familiei noastre* CIND SE NOMINALIZEAZĂ PRODUSELE? sului de diversificare a producţiei. Faptul că planul cincinal precizează sarcinile pe fiecare an în parte dă posibilitatea tuturor întreprinderilor să aibă o perspectivă mai limpede a dezvoltării lor pînă în 1970, facilitind organizarea din timp a unor acţiuni bine conturate în vederea utilizării resurselor şi capacităţilor de producţie în condiţii optime. Ca uzină constructoare de maşini, majoritatea produselor pe care le execută Uzina „Independenţa“—Sibiu sunt unicate, destinate diferitelor ramuri ale economiei naţionale. Pentru anul 1967, uzina noastră a primit sarcini sporite faţă de anul în curs, planul producţiei marfă prevăzînd o creştere de 11 la sută. Îndeplinirea la timp şi în bune condiţii a prevederilor planului ce ne revin pe anul 1967, presupune mobilizarea întregului colectiv al uzinei, o judicioasă organizare a producţiei şi a muncii. De o importanţă deosebită este, în aceste condiţii, operaţia de nominalizare a produselor. Faptul că atît noi, ca furnizori, cit şi beneficiarii noştri au luat cunoştinţă în timp util de sarcinile ce ne revin pe fiecare an în parte al cinci-Ing. MIRON NEGRILA director general al Uzinei „Independenţa“ Sibiu (Continuare In pag. a IIl-a) Dezvoltîndu-se mai accelerat decît celelalte ramuri ale economiei, industria constructoare de maşini va cunoaşte în perioada planului cincinal o importantă creştere calitativă, ea trebuind să asigure la un nivel tehnic tot mai înalt înzestrarea tuturor ramurilor economiei naţionale, fapt ce va determina creşterea în continuare a complexităţii industriei şi accentuarea proce ŢARA MEA IŞI IUBEŞTE BĂTRINII in această toamnă, cînd umerii fagilor ard roşii, îmbrâcind munţii şi cimpiile şi sufletele noastre cu lumini nemaipomenite, furate cerului numai de un Luchian sau Ţuculescu, Comitetul Central al partidului nostru, adunat in şedinţă plenară, a adoptat Hotărirea cu privire la majorarea pensiilor — act emoţionant şi tulburător în implicaţiile lui multiple. Copacul acestei toamne, grele de rod, se zugrăveşte superb lingă coloana recunoştinţei noastre. Ţara mea, cu bărbaţi minori şi aspri, îşi iubeşte bătrinii. Mîinile lor, arse de muncă, frunţile lor, arcuite de veghe, ne sint dragi, ele s-au găsit totdeauna lingă inimile noastre, lingă bucurii şi lingă suferinli. . Clădit de două mii de ani, pe un pămint dramatic, insingerat şi răzbătător, unde făgăduinţele iau chip de fruct şi de pasăre albastră oprită in poarta casei, poporul român şi-a plecat mereu fruntea în faţa bătrinilor săi, le-a respectat şi Ie-a sorbit înţelepciunea. Bătrinii noştri, bunii şi părinţii, intraţi in slova istoriei noi — şir drept şi ramura măreaţă a generaţiilor de demult pe care le păstrăm şi Ie purtăm incintecele, in amintirile şi în trupul nostru — trăiesc, în aceşti ani glorioşi, care vor intra în memoria viitorimei, ca un fluviu vijelios, clocotind de patimi sfinte, de omenie şi de credinţă, împlinirea luptei lor dusă cu dăruire pentru propăşirea neamului dintre Dunăre şi Carpaţi. Noua Hotărîre a Comitetului Central al Partidului, urmînd aceleia privitoare la acordarea de pensii ţăranilor bătrîni, dovedeşte limpede, fără putinţă de echivoc, că economia României socialiste a atins o înaltă treaptă de dezvoltare. „Procesul de edificare socialistă, realizările pe care oamenii muncii le obţin in toate domeniile de activitate — in industrie, agricultură, in dezvoltarea ştiinţei şi culturii, pe tărim social — constituie temelia sănătoasă şi sigură a progresului continuu FÂNUŞ NEAGU (Continuare in pag. a lll-a) • CÎND „COSMONAUŢII“ NU POT MERGE NICI CU CĂRUŢA • OPERATORUL „ESTE PARTE TEHNICĂ, ŞI NU ADMINISTRATIVĂ“ • AVATARURILE GRAMATICII LA MIRCEŞTI • SONORUL POLIGLOT • ETICA SPECTA TORULUI NU INTRĂ IN „MUNCA CU FILMUL“? • cînd se vor auzi la PAŞCANI APELURILE SPECTATORILOR DIN COMUNELE RAIONULUI ? Şi-a tuflit basca pe-o sprinceană şi îşi cară mînios difuzoarele şi cutiile cu benzile cinematografice la căruţa care aşteaptă în curtea şcolii. Spectacolul de la Boureni a, luat sfîrşit, urmează altele în celelalte sate ale comunei Balş (raionul Hîrlău), şi e foarte tîrziu. Soarele s-a ascuns după dealuri, stelele Nordului surîd înmirezmate in podgoriile de la Cotnari. Caii sînt nerăbdători, bat din copite muşcînd zăbalele, şi operatorul D. Acatrinei e de-a dreptul nervos. Are şi de ce. „Cosmonauţii“ aceştia ai luise referă la filmul pe care îl transportă din sat în sat pentru a-l prezenta în faţa zecilor şi sutelor de spectatori), nu pot merge nici cu căruţa. A trebuit să se milogească pur şi simplu, pînă, în sfîrşit, preşedintele cooperativei agricole din Balş i-a pus la dispoziţie mijloacele de transport necesare. Aşa se întîmplă mai întotdeauna. Se face ora 14,00, se face 16,00, se face 18,00, uneori, şi abia cînd se întunecă de-a binelea după atitea ceasuri de aşteptare, obţine căruţa şi poate porni la drum. Dincolo, în faţa uşilor sălii de cinematograf, spectatorii, aţîţaţi de afişele lipite cu o zidouă mai înainte, constată cu aceeaşi nelinişte şi părere de rău că orele trec şi că mult aşteptaţii „cosmonauţi“ nu mai vin. Unii sunt mai răbdători şi rămîn locului, alţii se urnesc către case cu destulă greutate, mormăind ironii justificate la adresa „iuţelii“ cu care secolul vitezei se scurge în raionul Hîrlău. Bineînţeles că atunci cînd, în sfîrşit, cu chiu cu vai şi cu atita poveste amară infiltrată în simpla şi modesta lui biografie de operator, rezolvă problema transportului, vine rîndul altor necazuri. Sonorul cam răguşit, cabină de proiecţie nu, perdele mate pentruCamuflajul ferestrelor nici pomeneală, sala plină de scaune aşezate de fiecare spectator după chef. In timpul proiecţiilor se vede şi filmul şi luna, fiecare vede ce vrea. Ba, unii, din cauză că nici la Boureni, ION CHIRIAC corespondentul „Scînteii tineretului" pentru regiunea lași (Continuare In pag. a IIl-a) Proletari din toate ţările, uniți-vă! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXII, SERIA II, NR. 5417 4 PAGINI - 25 BANI MIERCURI 19 OCTOMBRIE 1966 ŞCOALA PĂRINŢILOR Am parcurs luările de cuvînt apărute sub titlul „Prietenii noştri, părinţii“ din ziarul din 6 septembrie. Sigur, problemele nu-mi sînt necunoscute, dar, mărturisesc, am găsit în cuvîntul profesorilor şi părinţilor lucruri demne de reţinut. Pozitiv este că-i preocupă deopotrivă să se apropie unii de alţii. Nici nu s-ar putea altfel. In munca de formare a viitoarei generaţii, şcoala şi familia reprezintă factori indispensabili, care se completează reciproc, aducind fiecare o notă proprie, specifică. Pedagogia ştiinţifică respinge atît teza despre atotputernicia educativă a familiei, cit şi cea despre realizarea evoluţiei în mod exclusiv de către şcoală. Nu poate nimeni înlocui căldura sufletească, atenţia continuă şi atmosfera de sinceritate şi devoţiune reciprocă formată de familie. Neîndoielnic, în opera comună a formării noilor generaţii, şcolii îi aparţine rolul conducător. Prin ansamblul mijloacelor instructive şi educative de care dispune, prin însăşi funcţia ei socială, şcoala poate, în primul rînd, să asigure realizarea scopurilor esenţiale privind formarea în perspectivă a noilor personalităţi. De altfel, acelaşi lucru îl afirmă şi tovarăşii profesori care au participat la masa rotundă. In mod cu totul îndreptăţit ei au subliniat că şcoala nu poate realiza rolul ce-i revine fără sprijinul eficient acordat de familie, fără colaborarea cu familia şi asi gurarea în familie a unei opere educative în unison cu cea desfăşurată de şcoală. Aceasta înseamnă însă că scopurile trebuie să fie conştient identice, iar răspunderile, deşi comune, să fie judicios distribuite. Teoretic, principiul este recunoscut, în practică însă, el se întruchipează uneori eronat. Nu am de gînd să pun pe umerii familiei întreaga răspundere pentru nerealizarea întocmai a acestei cerinţe, dar, în genere, din partea unor familii vin neconcordanţele. Găsesc foarte justificată cerinţa părinţilor, de a fi mai mult ajutaţi să acţioneze în educaţia copiilor ca pedagogi. Am înţeles că stă în grija profesorilor această cerinţă, că se frămîntă să aducă perfectări propriei lor munci cu părinţii. De altfel, o caracteristică a şcolii noastre socialiste este preocuparea fermă pentru sprijinirea pedagogică a familiilor şi pentru antrenarea lor activă în munca de instruire şi educaţie a copiilor. Recurgînd la formele cele mai variate şi în genere bine cunoscute, şcoala a făcut foarte mult pentru a înarma pe părinţi cu normele şi tehnica muncii educative, creînd pînă la urmă, la proporţiile întregii noastre ţări, o a(Continuare în pag. a II-a) Prof. dr. docent Ion Berea