Scînteia Tineretului, noiembrie 1967 (Anul 23, nr. 5737-5762)
1967-11-22 / nr. 5755
% Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXIII, SERIA II, NR. 5755 4 PAGINI - 25 BANI MIERCURI 22 NOIEMBRIE 1967 RENASC PĂMÎNTURI ÎN BĂRĂGAN Am primit la redacţie o scrisoare. Lucru obişnuit la un ziar — poate spune oricine. Şi, intr-adevăr, ca multe, ca foarte multe dintre scrisorile înregistrate la secţia noastră „corespondenţi“, şi aceasta cuprindea elemente importante din planurile şi faptele unor oameni, sau mai bine spus, a unor colective. Reproducem cîteva fragmente din scrisoarea semnată de tovarăşul EUGEN OPREA — şeful comisiei „Tineret sătesc“ din cadrul Comitetului regional Bucureşti al U.T.C. — însoţite de scurte comentarii. Cu puţin timp in urmă au fost definitivate proiectele sistemelor de irigaţie din sudul Bărăganului (Pietroiu, Ştefan cel Mare Călăraşi, Gălăţui şi Jegălia) ce însumează 157 000 hectare. Ca urmare ,terenurile fertile (dar cu posibilităţi de a deveni mai roditoare datorită irigării a 12 întreprinderi agricole de stat şi a 48 cooperative agricole au fost transformate de zilele trecute, în mari şantiere. Cincizeci de milioane de metri cubi de pămînt vor fi mişcaţi din loc, tăindu-se canale prin care aproape două sute cincizeci milioane metri cubi de apă vor fi dirijaţi anual spre rădăcina plantelor. De pe suprafeţele cuprinse în sistem se estimează că unităţile agricole vor obţine producţii medii la hectar de peste 4 000 kg griu, 7 000 kg porumb boabe, 3 000 kg floarea-soarelui şi 45 000 kg sfeclă de zahăr. Pentru sistemul Jegălia a fost deschisă finanţarea şi au început lucrările de amenajare a canalelor. Un şantier pe aproape 20 000 hectare. Dezbătînd în adunările generale termenele de dare in folosinţă a sistemului, ţăranii Cooperatori au hotărît ca acestea să fie scurtate cu un an. Sarcina ce şi-au Ing. GH. FECIORU (Continuare in pag. a 111-a) Uzina „Rulmentul“ Braşov. In secţia rectificare FANTEZIE PENTRU TOT ANUL Ultimele 31 de zile ale anului — LUNA CADOURILOR — au intrat în tradiţie printr-un climat comercial specific, caracterizat printr-o atmosferă efervescentă care invită in magazine pe toată lumea. Să o anticipăm : Zăpadă, ghirlande de becuri, crengi de brad — decor general, tradiţional. Dincolo de el ? Mantouri din imitaţie de blană, modele de rochii din stofă de import, pentru ocazii, noi genţi, pantofi, costume de haine etc. etc. etc. Colecţia magazinelor Eva, Adam, Romarta Lux, Victoria, Bucureşti pare a fi completă chiar şi pentru o „Decadă a eleganţei“ (5—15 decembrie) şi o „Paradă a eleganţei“. Modele sunt prezentate zilnic pe manechine vii la Eva, Adam, Victoria şi sunt reluate printr-o staţie specială de ecranele televizoarelor ,instalate în vitrine şi în incinta magazinelor. Mici magazine vor „păşi“ pe străzi. Ce nu se poate face într-o lună a fanteziei ? Ele se numesc rulote şi remorcate vor fi transportate în locuri care reclamă îmbogăţirea reţelei comerciale. Şi de ce nu „Moş Gerilă“ care să sune la uşa apartamentului ? Transportul cadourilor la domiciliu este o altă nouă iniţiativă a marilor magazine. Doi uriaşi oameni de zăpadă vor invita micii cumpărători în magazinul lor, transformat intr-un „Tîrg al jucăriilor“. Se pregătesc şi mii de cadouri ambalate gata. Oare e firesc ca darurile să fie alcătuite pe bandă rulandă, la inspiraţia mai mult sau mai puţin comerciantă a unor vînzători ? Mai normală mi se pare a fi înfiinţarea în marile magazine a unor secţii de ambalaj artistic. Şi pentru că e vorba de cadouri n-ar strica deloc ca un pachet să fie strecurată discret o felicitare delicată din partea magazinului sau a firmei respective. Ar fi un gest prin care reclama ar intra în domeniul subtilităţii şi al gingăşiei. Care va fi primul magazin unde nepriceputul, nehotărîtul, vor găsi un sfetnic al gusturilor bune ? O lună a cadourilor, o lună a fanteziei. Optimismul organizatorilor e contagios. Risipa de imaginaţie salutară. Dar de ce numai 30 de zile dintr-un an să aibă acest apanaj ? VIORICA DIACONESCU Ce împiedică îndeplinirea parametrilor proiectați ? ECUAŢIA DISTRACŢIEI CURIER CETĂŢENESC • MUZEUL SPORTURILOR • NAVE ZBURĂTOARE. • DE VORBA CU ANTONELLA LUALDI. • VARIETĂŢI PE GLOB. „Da, ştiu, v-aţi imaginat că am rămas la moda de acum patru ani, cînd am venit aici. Sau poate vă închipuiţi că trebuie să fiu neapărat cu pantofi scîlciaţi de mersul pe drum de ţară, neapărat prăfuită, neapărat cu batic pe cap, în sfîrşit, îmbrăcată corect, dar atît. Dezinteresată poate de mine. Nu, aţi greşit. V-am dezamăgit. M-aţi crezut fugită, în exil. Nu, nu mă contraziceţi, îmi cunosc colegii, i-am contrariat prin hotărîrea mea şi ştiu ce v-au putut spune. Hotărîrea mea este cam singulară şi poate apărea aşa cum au văzut-o ei. Bravadă. Cînd unul dintre colegi se ridica în vreo adunare şi pleda „să ne prezentăm la locul de muncă unde vom fi trimişi“ era taxat degrabă ca demagog. Sigur că au fost şi sunt şi demagogi care au vorbit în adunări şi s-au aşezat apoi în locuri cit mai comode. Dacă eu am plecat fără să fi vorbit în vreo adunare despre importanţa mersului la o catedră sătească, cînd puteam să rămîn în Bucureşti, chiar la catedră, la facultate, sau intr-un institut de cercetări — imediat am primit replica „vrea să epateze, să apară interesantă cu orice chip“. Ştiu, cunosc, fiecare cuvînt pe care vi l-au spus colegii, mi le-au spus şi mie: „Ioana vrea glorie. Vrea o glorie neobişnuită“. O glorie obişnuită puteam — spun ei — s-o dobîndesc uşor, la institut, unde eram de acum cunoscută şi lucram direct alături de profesor. îmi scriu şi acum, ironici, şi fetele, şi băieţii. Mă întreabă dacă nu s-a remarcat încă exemplul meu de tînără care a plecat pentru apostolat, dacă n-am fost— datorită devotamentului, dăruirii pentru şcoala sătească — promovată, adusă la oraș cu tamtam. Imi spun că am plecat aici ca „să fiu readusă“, „să fiu rugată“ să mă reîntorc, eventual să se scrie despre mine de presă ca despre un caz deosebit, de eroism. Nu ştiu de ce omul este uneori suspectat de cele mai bune intenţii ale lui, de ce nu este crezut de unii dintre colegii de generaţie că poate fi sincer în ceea ce face. Acasă am fost o răsfăţată, învăţam bine şi-mi ieşeau toate lucrurile bine cu uşurinţă, nu trebuia să-mi încordez voinţa. Treate ca, începînd să profesez acolo unde toţi credeau că o să ajung eram mai de elementul meu. Mi-ar fi venit uşor, dar dacă, odată, întîlneam greul ? Sînt convinsă că aş fi dat înapoi, aş fi renunţat. Habar n-aveam cum este cînd întîlneşti greul. Ceea ce fac acum, aici, este un act de voinţă. Folositor mie, dar — nu mă acuzaţi de lipsă de modestie — folositor şi şcolii. Mă suspectaţi şi dv. Da, înţeleg, dumneavoastră ştiţi, tot de la cregi, —fi, scriu, scrisori disperate, cîntîndu-le in strună, ca să le fac plăcere, şi ei mă cred — că m-a adus aici o dramă sentimentală, că am fugit de un om. Exact este, aşa : n-am fugit, am vrut să-l iau cu mine. A rîs, nu mi-a dat crezare, aştepta să îmi revin dintr-o glumă, şi apoi, cînd a văzut că gluma mea e serioasă, s-a hotărît să vină şi el cu mine, dar era atît de nenorocit... De ce să-mi fi făcut o favoare, de ce el să fi venit cu minespun eu acum. O vanitate — veţi spune. Da, o vanitate pur feminină care învinge şi de dragoste. Au trecut patru ani, ne scriem. Ştim unul despre altul. Ştim totul. Ne aşteptăm, nu ştiu ce aşteptăm. Nu m-am hotărît să mă despart de şcoala mea. Poate şi pentru că satul acesta este al bunicilor. Tot o chestiune feminină. Un bărbat nu v-ar fi putut spune asta. El tratează amintirile bărbăteşte. Bunicii nu mai trăiesc, dar a rămas casa vacanţelor mele şcolare. Nu locuiesc în ea, e veche, foarte veche, n-are confort, ori, vedeţi, eu ţin la confort. V-am surprins mirată cînd aţi LUCREŢIA LUSTIG (Continuare in pag. a 111-a) PIATRA NEAMȚ — Vedere panoramică de pe Pietricica NOU DOMENIU DE APLICARE A PLASMEI Utilizată în mod curent de diferite instalaţii de tăiere şi sudare a metalelor, de metalizare, de iluminatul public etc., plasma cîştigă noi domenii de aplicare industrială. Unul dintre acestea, care se impune tot mai mult atenţiei specialiştilor, este transformarea directă a energiei termice în electricitate, prin intermediul plasmei. Cercetările ce se fac de această direcţie la Institutul de fizică al Academiei vizează, printre altele, aplicaţiile generatorilor magnetohidrodinamici, sistem de curs de experimentare în mai multe țări şi care prezintă avantajul unui randament de transformare a energiei de 50—55 la sută —■ față de 36—38 la sută în cazul centralelor electrice clasice. In plus, centralele magnetohidrodinamice pot folosi o gamă variată de combustibili. Spor la muncă băieţi! Urează in acest ceas dinţii al dimineţii radistul dispecer Donea Leonida, muncitorilor tractorişti de la sectorul Vil din cadrul unităţii de exploatare a stufului Sulina. Foto: O. PLECAN DIN ACTIVITATEA PORTUARĂ GALAŢI (de la corespondentul nostru). — Intre unităţile economice din regiunea Galaţi, care şi-au realizat sarcinile de producţie înainte de termen se numără şi Direcţia navigaţiei fluviale NAVROM Galaţi. Măsurile luate în direcţia organizării ştiinţifice a producţiei şi a muncii au permis chiar în condiţiile unei activităţi portuare intense să se manipuleze peste prevederi 29 000 tone mărfuri. Tovarăşul inginer Ulian Simionescu, directorul C.N.F. NAVROM Galaţi referindu-se la aceste rezultate ne relata: „Este desigur un succes faptul că ne-am realizat sarcinile de producţie cu un avans de mai mult de o lună. El se datoreşte creşterii răspunderii fiecărui salariat, element de mare importanţă in condiţiile unităţii noastre. Mă refer la aceea că locurile de muncă sunt dispersate pe distanţe apreciabile. Nu-i mai puţin adevărat că în egală măsură contează şi dotarea flotei noastre cu vase comerciale fluviale de mărfuri şi călători. S-au extins considerabil şi modernizat spaţiile de depozitare, a crescut numărul utilajelor şi instalaţiilor de transport“. CITIȚI ÎN PAG. RUBRICA NOASTRĂ SOSIREA TOVARĂŞULUI LUIS CORVALAN secretar general al C.C. al P. C din Chile La invitaţia tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretar general al C.C. al P.C.R., marţi seara a sosit în Capitală tovarăşul Luis Corvalan, secretar general al C.C. al P. C. din Chile, împreună cu soţia, care va face o vizită în Republica Socialistă România. La aeroportul Băneasa, oaspetele a fost întâmpinat de tovarăşii Nicolae Ceauşescu, Mihai Dalea, secretar al C.C. al P.C.R., Ghizela Vass, Ion Stoian şi Vasile Vlad, şefi de secţie la C.C. al P.C.R., de activişti de partid. (Agerpres) CREAŢIA ŞTIINŢIFICĂ ŞI TÎNĂRA GENERAŢIE DE CERCETĂTORI „DEFICITUL“ DE TINEREŢE ESTE EVIEADIL Hardon Bleahu director adjunct ştiinţific al Institutului geologic „O constatare care trebuie să ne dea de gîndit: tînărul institut geologic a „îmbătrînit". O relevă în chip pregnant o situaţie comparativă. Dacă la sfîrşitul anului 1960 — data înfiinţării sale — numărul cercetătorilor stagiari însuma 20 la sută din totalul personalului ştiinţific al Institutului, în prezent acest procentaj a scăzut sub 1 la sută. Concomitent, media vîrstei cercetătorilor a crescut de la 35 de ani, la 38. Nu tinerii cercetători — după cum se vede — au întregit rîndurile noastre, ci cadre calificate care şi-au dobîndit experienţa ştiinţifică în afara institutului. Faptul nu ne-a dezavantajat, dar dacă sistemul se permanentizează ajungem la un „deficit“ de tinereţe, cu consecinţe ce nu vor întîrzia să se arate. Este vorba — înainte de toate — despre faptul că este periclitată continuitatea în munca de cercetare. Aceasta presupune antrenarea tineririlor cercetători în colective de muncă a căror tradiţie s-o poarte mai departe. Or, noile cadre sunt gata specializate, îşi au format propriul profil ştiinţific, sunt orientate într-o anumită direcţie a cercetării. O altă urmare — cu scadenţă imediată de data aceasta — o reprezintă primejdia plafonării problemelor şi a direcţiilor cercetării. într-adedevăr, de pe acum constatăm că există „teritorii“ geologice neacoperite datorită faptului că — pur şi simplu — nu există specialişti formaţi în acest sens. In momentul de faţă, de pildă, nu avem în institut nici un cercetător care să se ocupe de studiul chitinozoarelor, deşi valoarea acestor organisme fosile ca repere stratigrafice începe să se evidenţieze tot mai mult. De altfel, nimeni în ţară nu se ocupă de ele. Este aceasta nu numai o deficienţă a sistemului de învăţămînt, dar şi o urmare a lipsei cadrelor de cercetători stagiari tineri care să se ocupe prompt de studierea noilor domenii. Proiectul de Directive al C.C. al P.C.R. cu privire la perfecţionarea conducerii şi planificării economiei naţionale formulează o serie de noi măsuri pentru îmbunătăţirea organizării şi îndrumării cercetării ştiinţifice. Traducerea lor în fapt va depinde într-o măsură hotărîtoare de creşterea tinerei generaţii de cercetători care — în cazul institutului nostru — va însuma un procentaj de 50 la (Continuare în pag. a IlI-a) ELECTRIFICAREA MAGISTRALEI FEROVIARE CRAIOVA-REŞIŢA Lucrările de electrificare a magistralei feroviare Craiova — Caransebeş — Clinic — Reşiţa capătă noi contururi. In afară de staţiile de cale ferată şi unele porţiuni de curbă, pe traseul Craiova-Filiaşi s-au încheiat lucrările de plantare a stîlpilor ce vor susţine cablurile necesare alimentării cu energie a locomotivelor electrice de 6 580 C.P. In sta- Rsu teny.hhrA. Oynpjfi.f., execută blocul de comandă ce va dirija energia electrică în linia de contact. De asemenea, au început primele lucrări în vederea montării postului de transformare de 110/27 KV. (Agerpres) NOTE DE DRUM „ie-am întîlnit Capri într-o seară...“ Tangou! de demult — o îmbrăţişare lascivă, vis deasupra Mediteranei, o ramură de portocal şi stelele lăcrimînd. Ce vioară m-a minţit şi a pus în simţurile mele frînturi de baluri netrăite ? Sînt la Napoli, cu prietenul meu Ion Băieşu, azi-noapte, plătind două locuri într-un leagăn de rafie, am privit golful şi am ascultat cîntecele pescarilor, răsfăţaţi de canţonete şi prea puţin de noroc — iar acum amestecaţi în vălmăşagul din piaţa gării, facem socoteli pe degete: pună în port o jumătate de oră, pe urmă trei ore cu vaporul dus şi întors şi... doi vînzători ambulanţi, din cele cîteva zeci de mii care vor să-ţi vîndă neapărat ceva, ne oferă inele pentru soţii, pentru iubite, pentru o fată care-o cunoşti în tren. Se jură că sînt din aur (bineînţeles că sînt din tablă sunătoare), cei douăsprezece mii de lire de Fănuş Neagu şi lasă la cinci sate. Nu vrem inele ? Atunci ne vor îndulci viaţa cu nişte tranzistoare (Băieşu trage uşor firul antenei şi urmează un sîsut şi un pocnet scurt ca o explozie). N-a mers cu tranzistoarele, bun, ne vor da. In cazul ăsta, ţigări americane, la un preţ derizoriu, sau ne vor conduce la Moulin rouge (o copie corcită a celebrului local parizian) unde o spaniolă de 18 ani ne aşteaptă în mod special. Nu, nu vrem nimic, mergem la Capri, pe unde ajungem în port ? Pe nicăieri, dacă sînteţi atît de deştepţi, descurcaţi-vă singuri... uite, luaţi acest ceas, marcă pe care-o aprecia şi Benedetto Croce, face douăzeci de mii... ah, domnule, dar aveţi inima de piatră ca şi Sofia Loren care e de lingă Napoli, dintr-un orăşel de pe coastă, ea n-a mers la Capri decit după ce-a ajuns să încaseze şase sute de milioane de lire pentru un rol, citiţi, vă rog. Regele şi lustragiul, veţi afla acolo lucruri interesante, dar luaţi aceste vederi cu Sivori, Cane şi Altafini, tripleta morţii. A, ţineţi cu Inter? Voi ăştia din Nord, căptuşiţi cu parale, cînd ajungeţi în străinătate, cu toţii vă lăudaţi că sînteţi din Napoli, dar ţineţi cu Inter. Unul de la voi a ajuns bancher mare... o ştiţi, sau n-o ştiţi ? N-o ştim. Ei bine, a ajuns patron şi vine, la 60 de ani, cu un Mercedes decapotabil, cu valet, cu frigider, să se prăjească la soare, aici, la noi, să se ducă la Santa Lucia (cîntat de ei şi tradus aproximativ deContinuare în pag. a IV-a.