Scînteia Tineretului, septembrie 1968 (Anul 24, nr. 5998-6022)
1968-09-12 / nr. 6007
ÎN PAG. A II-A; • Cronica literară: — Ion Alexandru: „VINA“ • ALBATROŞII Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ÎN PAG. A III-A; • NOI DIMENSIUNI ALE ŞTIINŢEI ROMÂNEŞTI ! — Ancheta noastră privind „fronturile medianei" la care I răspund zece reputaţi medici români ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXIV, SERIA II, NR. 60076 PAGINI — 30 BANI JOI 12 SEPTEMBRIE 1968 Aş fi vrut să zbor, dar în ziua aceea nu aveam decît aripile imaginaţiei. înlănţuirea lor — ştiam — ar fi pornit de pe piste vechi, ale amintirilor, ale istoriilor fabuloase cu haiduci şi hoţi de cai, pescari şi haite de lupi, care mi-au spăimîntat anii copilăriei şi mi-au încremenit în colţul buzelor bucuria drumurilor prin frumuseţile de basm ale bălţii. într-o rotire, sub aripile aparatului, aş fi vrut să văd un teritoriu, cît o republică tînără şi 10 000 de oameni muncind. M-am lăsat, aşadar, la bordul unei şalupe, în curentul apei, apoi am luat-o pieptiş şi iar am coborît. De la Brăila la Giurgeni, pe un braţ, de la Giungeni la Brăila, pe celălalt braţ al fluviului. Osteneală fără mari foloase dacă ai plecat cu treabă şi nu să admiri scurgerea leneşă a Dunării purtînd la vale, într-o învălmăşeală umbrele sălciilor, dimpreună cu cele ale turlelor bisericilor din Carcaliu şi Turcoaia, prinse de oglinda apei şi nici soarele întorcîndu-se în cremenea bătrînilor munţi hercinici. Insula nu se lasă cucerită de pe apă, împotriva ei s-a închis, de jur-împrejur, cu un val înalt de pămînt. Şi totuşi, înconjurul te ispiteşte în dorinţa de a încerca totuşi alte drumuri, pentru a pătrunde în cele 70 000 de hectare din insulă. Dincoace de digul de apărare activitatea din cele 12 porturi spre care vin din incintă — din zori la asfinţit — sute de autocamioane cu porumb şi floarea-soarelui şi din care pleacă spre Brăila şi spre Galaţi convoaie de şlepuri pîntecoase, îţi creionează jaloanele bătăliei din Insulă. Pe pămînt şi în eter In ziua a doua am ales soluţia simplă şi grea — de-a dreptul. Am trecut cu podul plutitor şi în vălmăşagul tractoarelor, combinelor, remorcilor şi autocamioanelor ce intrau în insulă am găsit drumul pînă la prima fermă — numărul unu — Borcea. Un grup de case scunde, luminoase, cochete, ridicate pe prispe înalte, tronînd într-o curte de nalbe, petunii şi muşcate. Parcă-i casa de la ţară a vreunui bunic al literaturii noastre. Scuturile aninate deasupra uşii de la intrare — două pălării de floarea-soarelui care fără exagerare cred că depăşeau în circumferinţă roata dinainte a căruţei — te vesteau că locatarii sunt cu totul altfel de poeţi. Ca gen poate, ciudaţi. Romantici, dar scrupuloşi de exacţi scriu în lutul fostelor funduri de bălţi cu limbajul ştiinţei şi tehnicii moderne, poeme, epopei despre care sigur se vor scrie poeme, epopei şi romane. Pe pereţi hărţi, diagrame. Şi e totuşi o atmosferă caldă, intimă. Sugerată poate şi de înscrisurile de deasupra a două uşi care fac ca încăperile de dincolo să comunice direct cu birourile — LOCUINŢĂ. Etuva în funcţie uscînd probe de floare este singurul semn care trădează că nu a trecut prea mult timp de cind fermierul a stat poate aplecat pe un calcul la biroul său. Să-l găsim, dar unde ? Unde se recoltează, unde sînt oamenii ? O fermă, un front de lucru , pe 3 000—4 000 de hectare. Şi totuşi de-a lungul acestui kilometri, pînă aici, de la înălţimea greabănului digurilor interioare, ad-hoc transformate în căi de .«*■ circulaţie, în lanurile de porumb şi floarea-soarelui ţipenie de om. Deschid radiouul care pune în legătură ferma cu centrul în Streprinderii aflat dincolo de 13 fluviu, pe terasă și cu celelalte 25 surate din insulă. Eterul e plin de clocotul muncii. ION ȘERBU (Continuare în pag. a IV-a) ARTĂ ŞI VIAŢĂ Grigore Popa Amplă şi complexă, plină de surprize şi de contradicţii, viaţa — în toată măreţia triumfurilor şi a dezastrelor ei — este bunul suprem al omului. De aceea, dragostea de viaţă este — în toate privinţele — dragostea de om. Privită din această perspectivă, dimensiunile vieţii acoperă întrutotul dimensiunile umanismului. Ce este omul total, despre care vorbeşte Marx, dacă nu expresia plenitudinală a vieţii ? Realizarea lui, sub aspectul tuturor valenţelor şi al disponibilităţilor de care dă dovadă, însemnează cel mai deplin omagiu adus vieţii, este idealul la care aspiră popoarele în multimilenara lor existenţă. Considerată în acest sens ascendent, viaţa este frumuseţe antică, univers multicolor, totalitate de potenţialităţi, împărăţie solară a fecundităţii, lege a firii şi normă supremă a spiritului în plină desfăşurare a funcţiunii sale demiurgice. Chiar în tumultul ei cotidian, viaţa este mereu inedită, mereu nouă, mereu originală, rezervîndu-ne surpriza revelaţiei şi a miracolului. Ceea ce se numeşte în limbaj curent loc comun, banalitate sau plictiseală nu sunt atributele vieţii autentice, ci doar reflexele unor degradări venite din afară. Relieful antologic al vieţii este prospeţimea, capacitatea ei funciară de a-şi menţine, în existenţa indivizilor sau a comunităţilor, caracterul de noutate şi inedit. Este ceea ce s-ar putea numi caracterul sărbătoresc al vieţii, este, cu alte cuvinte, eterna tinereţe a vieţii. Intuirea, captarea şi transfigurarea acestei eterne tinereţi a vieţii este rolul şi menirea artei, indiferent că se cheamă poezie, muzică, sculptură, pictură ş.a.m.d. în dialectica multiplelor ei relaţii cu viaţa, arta — şi ne gîndim la arta mare, soră bună cu ştiinţa şi cu filozofia — este imperios necesar să fie sincronă vieţii, să fie cu totul contemporană acesteia. Numai în virtutea acestei contemporaneităţi se creează echilibrarea fecundă între artă şi viaţă, numai aşa arta devine cu adevărat purtătoarea valorilor majore ale vieţii, ale omului, exprimîndu-i realităţile şi profilîndu-i idealurile pe zarea viitorului. Numai pe această cale, arta îşi dovedeşte vitalitatea şi profunzimea, adeverindu-se ca izvorînd din via(Continuare în pag. a 11-a) IN JUDEŢELE DOLJ Ş 1 GORJ NOI SĂLI DE CLASĂ In judeţul Dolj, spaţiul şcolar sporeşte în această toamnă cu 87 săli de clasă. Totodată, la Craiova se află într-un stadiu avansat de construcţie un local şi un internat pentru liceul economic, precum şi săli de gimnastică pentru liceele nr. 4 şi nr. 5. In judeţul Gorj, 60 de săli de clasă îşi vor primi pentru prima oară elevii. Vor fi, de asemenea, date în folosinţă 11 laboratoare pentru fizică, chimie şi ştiinţele naturii. (Agerpres) UTILAJELE la vreme, pe locul de montaj Avem în faţă o lungă listă cu numele unor cunoscute întreprinderi industriale răspîndite în întreaga ţară. Sunt beneficiari ai Uzinei mecanice de utilaj chimic din Capitală — U.M.U.C., cum este cunoscută în limbajul prescurtat de lucru. Fabrica de ulei Slobozia, C.F.A. Brăila, Fabrica de zahăr Oradea, combinatele chimice de la Craiova şi Rîmnicu Vîlcea, cele petrochimice din Piteşti şi Ploieşti. Sunt doar cîteva din adresele către care, de la începutul anului pînă în prezent, s-au îndreptat sute de tone de utilaje, de instalaţii, întreprinderea nu figurează printre marile unităţi economice ale oraşului. Dar ea se numără între furnizorii de tradiţie în ce priveşte utilajul tehnologic, mai ales pentru industria chimică şi alimentară, în cea mai mare parte — utilaje tip recipient, schimbătoare de căldură, coloane. Concomitent, numeroase categorii de utilaje cu specific mixt de atelier mecanic şi cazangerie. Situaţiile statistice puse la îndemînă ne vorbesc concis mai expresiv despre modul în care furnizorul de utilaje din Şoseaua Viilor îşi onorează prestigiul, de eforturile care se fac aici pentru a nu afecta graficul de materializare a investiţiilor la care este desemnat coautor. O lectură, fie şi sumară, a nomenclatorului de produse al uzinei evidenţiază cu uşurinţă caracterul producţiei. Cel mai adesea unicate, instalaţii şi utilaje de redusă serie. Ceea ce presupune, ca o condiţie de primă valoare în posibilitatea desfăşurării normale a obligaţiilor contractuale, rapiditatea de asimilare, un simţ al mobilităţii suficient de bine pus la punct pentru a soluţiona în cît mai scurt timp problemele ridicate de modificarea fabricaţiei. Aceasta, în condiţiile în care complexitatea produselor se desfăşoară după o pantă grăbită, acumulînd la ridicarea tehnicităţii utilajelor, veleităţi acentuate în sensul performanţelor. Privită din acest punct de vedere, uzina a făcut dovada capacităţii sale de adaptare. Dovadă, activitatea cu bune rezultate desfăşurată de la un an la altul, chiar în situaţia puţin aparte dictată de condiţiile obiective ale utilării mai ales cu maşini universale, constrînse să preia operaţii într-o gamă foarte largă multe din ele cu caracter special. Suportul acestor posibilităţi exprimate? — Răspunsul trebuie căutat după părerea mea, ne spune tovarăşul Ilie Nica inginerul şef al uzinei, în experienţa oamenilor cu care lucrăm, în însăşi tradiţia existentă la întreprindere. Este un lucru de mare N. UDROIU Simplu adevăr: faptul că în socialism munca este o datorie de onoare, iar remunerarea se face potrivit cantităţii şi calităţii muncii depuse. Cu toate acestea întîlnim deseori destui oameni care trăiesc de pe urma afacerilor ilicite, care cer de la societate „înţelegere“ fără să contribuie însă cu ceva la ridicarea edificiului social. De ce? Pentru că nu sunt încadraţi nicăieri şi pentru că nu se duce o campanie mai serioasă împotriva lor, iar pe de altă parte fiindcă legea nu sancţionează suficient de drastic pe aceşti oameni lipsiţi de ocupaţie iar opinia publică nu intervine adeseori cu energia necesară. Infăţişind cîteva „tipuri“ de oameni care au ales „viaţa uşoară“, „cîştigul fără muncă cinstită“, care acceptă cu o tristă superficialitate o viaţă imorală prin parazitismul ei social, solicităm părerea cititorilor noştri şi, mai mult, atitudinea lor activă, fermă, ori de cite ori este nevoie, ori de cîte ori întîlnesc asemenea oameni. FRUMOASE, DAR... Nu ne vom apuca să ţinem aici o prelegere despre frumuseţea şi farmecele frumuseţii feminine însă, din păcate, multe din cele ce „răpesc inima" şi-au făcut din aceasta o meserie. Frumuseţea lor se ofileşte, însă, în baruri şi în diverse camere mai mult sau mai puţin mobilate, în timp ce părinţii şi-au făcut din odraslele lor p agust deoarece localurile ei de preferinţă erau barurile Lido, Ambasador sau Athenee Palace, tînăra Obreja a găsit de cuviinţă că o mai bănoasă meserie pentru studiile ei (7 clase) nici n-ar putea fi alta decît „traficul de sentimente pasagere“. Începîndu-şi de timpuriu meseria, a făcut pînă acum cunoştinţă cu penitenciarul, dar se pare că în loc să-i vină „mintea la cap“ s-a întîmplat altfel. Pentru ea căsătoria a însemnat doar un paravan salvator al unei noi arestări şi astfel, la numai două luni de cămin conjugal abandonează soţul cunoscut întîmplător. De lucrat, slavă domnului, că nu-i impune nimeni să muncească. Am întrebat-o de ce nu vrea să se facă de treabă, să-şi şteargă din minte trecutul dezolant etc. Afectată, a replicat că nu interesează pe nimeni cum îşi cîştigă ea banii şi mai bine este să fie lăsată în pace. într-adevăr, i s-a atras atenţia şi „a fost lăsată în pace“, pentru ca acum să fie urmărită şi pentru furt din avut personal şi trafic de valută !!! Oare nu prea multa indulgenţă a celor din jur a adus-o în această situaţie? Prietenă cu ea şi totodată colegă de „breaslă“, Viorica Cireşnea, născută în Iaşi, are doar 20 de ani. In 1967, la numai 19 ŞT. I GANESCU I. BIBICIOIU (Continuare în pag. a II-a) O întrebare pentru opinia publică a devărată icoană. Pentru Obreja Ioana din Sibiu, munca este o corvoadă, un act care-o „dezumanizează“ după cum nu se sfia să mărturisească. La cei 22 de ani ai săi, te-ai aştepta să-ţi apară în faţa ochilor o altă imagine. Dar cea reală este ofilită de mult. Mică, îmbrăcată cu Desen de DORIN DIMITRIU (Continuare în pag. a IV-a) CiI CE „OCHI“ PRIVESC BDIEURII CU MERSINARESPRE OCTOMBRIE? Lumea universitară este dominată în aceste zile de febra pregătirilor ce se fac în vederea primirii studenţilor. Catedrele, decanatele, rectoratele definitivează planurile şi programele de învăţămînt. Laboratoarele s-au îmbogăţit cu numeroase aparate moderne, au fost ridicate noi construcţii universitare, în cămine şi cantine sunt garanţii că reparaţiile, renovările şi aprovizionarea vor fi încheiate în timp optim. Numai la Editura didactică şi pedagogică evenimentul deschiderii cursurilor în institutele de învăţămînt superior este aşteptat cu un pesimism îngrijorător. De necrezut, dar în sectorul editării şi difuzării cursurilor şi manualelor domneşte o atmosferă de in • 100 DE CURSURI VOR FI AŞTEPTATE ZADARNIC ÎN LIBRARII • PRIN OCHELARII BIROCRATISMULUI PADUREA NU POATE FI VĂZUTĂ DIN CAUZA COPACILOR certitudine. Un singur fapt este cert pînă în momentul de faţă : că studenţii nu vor avea la 1 octombrie manualele pe care le aşteaptă. Nu este vorba de un titlu-două, nici măcar de 10—20 ; cifra este rotundă şi impresionantă — 100. Nici mai mult şi nici mai puţin de 100 de cursuri şi manuale universitare nu pot să ajungă la vreme în librării. Multe dintre acestea vor putea să apară abia către sfîrşitul anului viitor... Credem că este necesar să amintim aici o cerinţă subliniată în Directivele Comitetului Central al P.C.R. privind dezvoltarea învăţămîntului în Republica Socialistă România : „Se vor lua măsuri pentru sporirea tirajelor, astfel incit să se asigure manualele şi cursurile strict necesare pregătirii în bune condiţii a studenţilor“. S-au găsit însă factori de răspundere care şi-au luat permisiunea de a inversa datele problemei, în loc să-şi coordoneze eforturile spre realizarea acestui imperativ — apariţia la timp şi în tiraje suficiente a cursurilor universitare, aceştia vor să „corecteze“ realitatea, adică să condiţioneze stabilirea tirajelor în funcţie de unele interese care nu sunt în nici într-un caz prioritare. ADRIAN VASILESCU (Continuare în pag. a H-al Clipe de adevărat entuziasm tineresc la întilnirea brigadierilor cu conducătorii de partid şi de stat Minerii din brigada lui Nicolae Ilie, lucrînd la excavaţia nucleului de argilă în malul sting al barajului hidrocentralei Lotru AU DEPĂŞIT PARAMETRII TEHNICI PROIECTAŢI Uzina de acid sulfuric din Combinatul chimico-metalurgic Baia Mare, intrată nu de mult în funcţiune, utilizează gazele sulfuroase rezultate în procesele din metalurgia cuprului. Avînd asigurată ritmic materia primă necesară capacităţii de prelucrare, se realizează în fiecare 24 de ore o cantitate aproape de 10 tone acid sulfuric peste prevederile planului. Indicele de productivitate a muncii a crescut cu 20 la sută faţă de plan, rezultînd o cantitate de 8 400 tone acid sulfuric peste prevederi. //NU MI-AM FĂCUT DECIT DATORIA FAPTA DE EROISM A UNUI CANTONIER Un nor uriaş, negru şi greu înainta cu repeziciune spre satul Lunca la Tisa. Fulgerele şi, detunăturile care îl sfîşiau pe de-a-ntregul prevesteau o ploaie torenţială. Mai întîi a pus stăpînire pe dealul lederneţului, situat în imediata apropiere a satului. Primul obstacol în calea noianului de apă era calea ferată. Furtuna dezlănţuită cu o viteză de peste 100 km/h, făcea aproape imposibilă deplasarea oamenilor, în scurt timp „digul“ pe care, peste cîteva minute urma să vină trenul 3305 din direcţia Bocicului Mare, a cedat presiunii apei care ajunsese la înălţimea unui stat de om. Prezent la postul lui, cantonierul Ion Bercea se gîndea la operativitatea intervenţiei ce trebuia făcută. Hotărîrea a fost luată în cel mai scurt timp. , Capse pocnitoare nu avea. De alte mijloace pentru avertizare rapidă nu dispunea. Trenul se apropia de punctul unde ar fi putut avea loc catastrofa. In lupta cu apa învolburată Ion Bercea cucerea metru cu metru. Trebuia să ajungă la km 234 plus 600. Era convins că numai acolo putea avea loc pericolul. într-adevăr, ajuns aici, a fost cuprins de o spaimă. Ruptura se produsese. Cantonierul a mai avut tot timpul să se deplaseze o mică distanţă pe marginea căii ferate de locul unde apa continua să lărgească spărtura. Cuvintele : Opreşte ! Pericol ! au acoperit zgomotul locomotivei. O încleştare bruscă şi locomotiva s-a oprit. Tot datorită cantonierului Ion Bercea, vestea spargerii liniei s-a transmis şi în sat. In numai cîteva minute, sute de oameni din satul Lunca la Tisa, înarmaţi cu sape, tîrnăcoape şi lopeţi, au fost prezenţi la locul cu pricina. In ajutorul lor au venit şi alte grupuri de cetăţeni din satul vecin. După aproape două ore şi jumătate garnitura 3305 a avut cale liberă, întregul personal al trenului salută fierbinte fapta de adevărat eroism a lui Ion Bercea şi a sătenilor maramureşeni. Ion Bercea ne mărturiseşte : „Nu mi-am făcut decît datoria“. // V. MOINEAGU