Scînteia Tineretului, august 1969 (Anul 25, nr. 6285-6311)
1969-08-29 / nr. 6310
Pag. 2SCâNTEIA TINERETULUI FESTIVALUL INTERNAŢIONAL DE FOLCLOR „ROMÂNIA ’69“ CĂLUŞARII DOMINĂ SCENA Cea de a doua filă din agenda concursului consemnează, in primul spectacol al zilei, evoluţia ansamblurilor cehoslovace de cintece fi dansuri : „Vsacan“ — Vsetin (Cehia) şi „Zemplin“ — Mihalocce (Slovacia). Interpreţii primului ansamblu, îmbrăcaţi în costume specifice acestei zone, au prezentat, printre altele, o suită de dansuri străvechi caracteristice wallahilor (numiţi astfel pentru faptul că strămoşii lor au fost ciobani români care au migrat în Moravia) şi frumoasele „Dansuri haiduceşti“. Acestea din urmă sînt, la origine, damuri ale ciobanilor valahi, preluate ulterior de haiduci. Semn distinctiv — toporişca, mînuită cu o uimitoare dexteritate în codrii Moraviei. Freamătul acestora ne-a parvenit, de asemenea, prin cîntecele de stînă ale orchestrei şi prin aleanul din dialogul muzical al fetei rătăcite, în pădure, cu izvorul (interpretă Zdenka Straskrabova). Cu ansamblul „Zemplin“ din Mihalovce, am făcut o incursiune, plină de surprize, în folclorul vechi slovac. Din motive lesne de înţeles, mi s-au gravat în memorie, în primul rînd, „Căluşarii“, un tablou dansant al băieţilor care pasc noaptea caii şi, apoi, „Roata fetelor“, horă, uneori prelungă, cu mişcări torsionate şi rulaj şenilat. Cînd îmi voi putea oare smulge de pe retină şi culorile pastelate ale costumelor: galben, verde, roşu, bleu şi alb . După pauză, Ansamblul elveţian „La Farandole de Courtepin“ — Fribourg, a etalat, în trei serii de dansuri, cele trei tipuri vestimentare specifice locului : costumul tradiţional al vorbitorilor de limbă franceză, costumul tradiţional al vorbitorilor de limbă germană şi costumul uniformizat ulterior. In culori liniştite, ca apele Lemanului, în nopţi seduse de Lună. Accelerat, prin ritmul plin de fiori al topoarelor haiducilor wallahi, pulsul nostru a sărit în aer o dată cu apariţia „Junilor Sibiului“. A fost o superbă revărsare cromatică şi de dinamism. Părea că lumea şi-a depus culoarea şi ritmul pe scenă, pentru a se confrunta cu sine. Evident, eroii serii au rămas „Căluşarii“ şi tinerii din Mărginimea Sibiului, flăcăi cu far în călcâie şi fulgere în singe. Să ne mai mirăm că în această atmosferă, trilurile „Ciocîrliei“ urcau, odată cu legenda, către înălţimi şi reveneau de-acolo, ca raze sonore, de aur, în timpanele spectatorilor . R. NICOLAE ZIUA CÎNTECULUI ROMÂNESC Ieri, în afară de rampele inundate de ritmuri şi culoare din Sala Operei Române, Sala Palatului, Arenele Romane şi Teatrul de vară „N. Bălcescu“, magazinul „Muzica“ din Capitală, s-a transformat intr-un for intim de doină şi baladă. A fost ziua cîntecului popular românesc. Aici, o parte din cei mai reprezentativi interpreţi ai cîntecului nostru popular au cîntat cele mai alese perle din fondul de aur al folclorului muzical românesc. Acolo, între armoniile lui Bach, Brahms şi Beethoven, naiul, fermecat de Gheorghe Zamfir, vioara lui Ion Albeşteanu, fluierul lui Ion Lăceanu, orginalul glas din maramureş al Titianei Mihai, flexibil şi reverberant la lemnul de tisă din locurile natale, a fost, poate, cel mai frumos şi preţuit omagiu adus muzicii şi muzicienilor. Deasupra tuturor s-a înălţat glasul de aur al Măriei Tănase — mărturisit pe discuri tot de aur. Bucium, fluier, cimpoi, solz de peşte şi frunză cîntătoare, verde, de sub geană de codru întrunite ca de zile mari, au dezvelit în mod simplu în faţa oaspeţilor ascultători, patosul unui popor. I. M. TREI IAZURI ÎN LOCALITATEA MICLAUŞENI-JUDEŢUL IAŞI ROLUL TRADIŢIILOR REVOLUŢIONARE (Urmare din pag. I) hitleriste, pentru înfrîngerea împotrivirii clipselor exploatatoare și instaurarea democraţiei populare. O asemenea întreprindere, pe cit de dificila, pe atît de necesară, de explicare din interiorul lucrurilor, la un mod convingător, a acestor adevăruri istorice, presupune, desigur, o gamă largă a formelor şi metodelor, precum şi o multitudine de acţiuni întreprinse de organizaţiile U.T.C. Varietatea formelor şi metodelor este impusă de principiul diversificării muncii, potrivit particularităţilor de vîrstă şi nivelului pregătirii intelectuale a diferitelor categorii de tineri, iar multitudinea acţiunilor este dictată de necesitatea desfăşurării unei activităţi educative cu caracter permanent. Comitetul judeţean U.T.C. a încercat prin cele mai bune eforturi ale sale să se situeze la înălţimea unor astfel de imperative în conceperea şi organizarea activităţii sale, apelînd consecvent la tradiţiile de luptă comună ale tineretului şi oamenilor muncii de toate naţionalităţile. Expunerile, de pildă, ca şi ciclurile de expuneri sau simpozioanele,, forme de activitate curent intîlnite pe agenda de lucru a organizaţiilor O.T.C., au fost legate de cele mai multe ori de aniversarea celor mai importante momente din mişcarea revoluţionară şi democratică din patria noastră. Pe lingă acestea o atenţie deosebită am acordat-o şi aniversărilor cu caracter local, specific judeţului nostru. Un prilej remarcabil pentru cunoaşterea tradiţiilor revoluţionare locale l-au constituit cele trei aniversări ale liceelor din judeţ: liceul „Dr. Petru Groza“ din Odorheiul Secuiesc (375 de ani), liceul din Miercurea Ciuc (300 de ani) şi liceul din Cristuru Secuiesc (175 de ani), în cadrul festivităţilor şi al sesiunilor ştiinţifice, a fost relevat faptul că în aceste şcoli elevii români şi maghiari au învăţat în deplină frăţie, că au luat parte la revoluţia burghezo-democratică de la 1848 (de exemplu Gábor Aron şi Berde Mózes, participanţi la revoluţia de la 1848), că la Miercurea Ciuc ideile marxist-leniniste au găsit de timpuriu un teren fertil, atît în rîndurile profesorilor, cit şi al elevilor. Fostul elev şi profesor al liceului, dr. Bányai Ladislau, şi-a început aici activitatea sa ilegală ca luptător. In ultima perioadă am căutat ca unele comemorări ale unor figuri de revoluţionari, aparţinînd diferitelor naţionalităţi, să fie ţinute în acelaşi timp. De exemplu, aniversarea a 150 de ani de la moartea marelui patriot democrat-revoluţionar Nicolae Bălcescu, şi a 120 de ani de la moartea poetului revoluţionar Petőfi Sándor, a prilejuit la Miercurea Ciuc un simpozion dedicat ambelor personalităţi. Preconizăm ca în toamna anului acesta să organizăm o aniversare de amploare cu ocazia împlinirii a 35 de ani de la răscoala ţăranilor români şi maghiari de pe Valea Ghimeşului, din 1934, condusă de comunişti. Asemenea manifestări, care evocă momente emoţionante din tradiţiile de luptă comună, din mişcarea muncitorească, provoacă puternice efecte asupra sensibilităţii tinerilor participanţi, înflăcărîndu-i şi apropiindu-i sufleteşte. Lor li se adaugă cu aceeaşi eficienţă şi întîlnirile cu activişti de partid şi de stat, cu foşti ilegalişti care sînt tot atîtea prilejuri de învăţăminte bogate. Va rămîne, fără îndoială, pentru mult timp în amintirea tinerilor harghiteni care au participat la adunarea populară de la Sfîntu Gheorghe consacrată aniversării a 120 de ani de la revoluţia din 1848, evocarea caldă făcută de către tovarăşul Janos Fazekas, membru al Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R., vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, a luptei comune a revoluţionarilor români, maghiari şi saşi din acei ani. De asemenea, întîlnirea elevilor din Liceul Miercurea Giuc cu fostul elev şi profesor al şcolii, dr. Bányai Ladislau, luptător comunist ilegalist, a încrustat emoţii deosebite în inima participanţilor. Sunt forme de activităţi prin care devine posibilă realizarea unor contacte psihice adinei cu anumite evenimente sau fapte din lupta revoluţionară a poporului şi care se întipăresc trainic în memoria şi sufletul tinerilor, constituind astfel unul dintre mijloacele cele mai eficiente în formarea unor convingeri profund patriotice. Contactele acestea pot cunoaşte însă şi forme mai directe de participare, de reînviere a unor momente de însemnătate istorică prin vizite periodice la monumentele care le evocă sau prin acţiuni de îngrijire gingaşă a lor de către organizaţiile U.T.C., ca şi prin excursii pe itinerariul unor pagini de istorie, cu ajutorul cărora retrăiesc în imaginaţie multe asemenea întîmplări. Anual, la data de 9 Mai, la cele trei monumente ale ostaşilor români din Lunca de Jos, Secu-Topliţa şi Secuieni, ridicate în memoria celor care şi-au jertfit viaţa pentru eliberarea patriei. În prezenţa unui mare număr de tineri, este evocat eroismul acestora şi sunt depuse coroane de flori. Monumentele istorice şi casele memoriale sunt date în îngrijirea unor organizaţii U.T.C. Elevii Liceului pedagogic din Odorheiul Secuiesc îngrijesc casa memorială „Józsa Béla“ de la Hogia, iar cei din liceul Gheorghieni comemorează anual activitatea şi viaţa poetului comunist Salamon Ernő. Tinerii din Siculeni îngrijesc monumentul ridicat în amintirea răscoalei grănicerilor secui din 1764, iar cei din Casinul Nou, monumentul ridicat în cinstea celor căzuţi în timpul revoluţiei din 1848. La rîndul lor, excursiile tematice sunt, mai ales în ultima vreme, foarte frecvente. Numai în anul în curs au fost organizate trei excursii cu tema „Pe urmele insurecţiei armate şi a luptelor pentru eliberarea patriei“. Participanţii au vizitat Muzeul de istorie a Partidului Comunist, a mişcării revoluţionare şi democratice din România, casa conspirativă din Vatra Luminoasă şi alte locuri legate de insurecţie, apoi localităţile Radna, Oradea, Cluj, Turda, Oarba de Mureş, Tg. Mureş şi alte localităţi unde au avut loc operaţiuni militare în timpul luptelor pentru eliberarea patriei. Elevii liceului din Miercurea Ciuc au programat o excursie cu tematica literară în Oltenia şi Banat, după ce în anii precedenţi au fost în Moldova şi Transilvania. în cadrul acestor excursii au vizitat casele memoriale ale unor scriitori şi oameni politici ca Vasile Alecsandri, Mihail Kogălniceanu, Alexandru Ion Cuza, Costache Negri, Gheorghe Şincai, Petru Maior, Nicolae Bălcescu, Avram Iancu, Petőfi Sándor, Salamon Ernő, muzeele Unirii din Iaşi şi Focşani, precum şi alte muzee şi monumente istorice din Bucureşti, Iaşi, Cluj, Suceava, Piteşti, Alba Iulia, Mărăşeşti, Tg. Jiu, Doftana, Islaz etc. In noiembrie-decembrie anul trecut, cu ocazia aniversării semicentenarului unirii Transilvaniei cu România, au fost organizate mai multe excursii la Alba Iulia, mii de tineri din judeţ au participat la adunarea populară ţinută în cinstea evenimentului, manifestîndu-şi astfel, încă o dată deplina unitate de vederi şi convingeri social-politice cu întreg tineretul patriei noastre. Reliefarea continuă a sentimentului de unitate şi frăţie între tineretul român şi cei aparţinînd naţionalităţilor conlocuitoare, prin folosirea şi cultivarea tradiţiilor revoluţionare, conduce în felul acesta în mod firesc la ideea comunităţii de spirit de-a lungul secolelor, conţinuîndu-se pe un plan superior în zilele noastre prin eforturile ce(Urmare din pag. a 1 l-a) cal de construcţii din Suceava se străduieşte — cu rezultate promiţătoare — să recupereze finele rămîneri în urmă la construcţia noului local al Institutului pedagogic de 3 ani, astfel ca în noul an universitar studenţii să poată intra în casă nouă. Trebuie să remarcăm şi aici buna calitate a finisajelor, corecte, durabile şi economice ca preţ de cost. Şantierul din Braşov al Ministerului Industriei Construcţiilor, realizînd cca. 44 la sută din planul anual încearcă să „scoată din pămînt” , cum spun constructorii, clădirile care în anii următori vor profila pe Dealul Morii noua construcţie a Facultăţii de mecanică din cadrul Institutului politehnic braşovean. La Iaşi, Trustul local de construcţii, deşi cu unele rămîneri în urmă, realizînd peste 42 la sută din planul anual, are condiţii să asigure punerea la timp în funcţiune a ultimelor 3 cămine ale întregului tineret în muncă, prin interesele şi năzuinţele sale comune. Crearea condiţiilor propice pentru afirmarea socială multilaterală a tuturor tinerilor români, maghiari şi de alte naţionalităţi, care trăiesc şi muncesc astăzi într-o înţelegere deplină constituie temelia egalităţii lor în drepturi, chezăşia contribuţiei lor entuziaste, alături de toţi oamenii muncii, la înfăptuirea programului stabilit de Congresul al X-lea al partidului, pentru înflorirea multilaterală a ţării, mine cu 1 188 locuri din ansamblul social studenţesc situat în Bd. Tudor Vladimirescu. Rezultate asemănătoare, in care se cumulează eforturile unite ale constructorilor, ale beneficiarilor şi atenţia organelor locale, pot fi observate şi pe alte şantiere universitare. In contrast cu cele menţionate mai sus considerăm util să atragem atenţia asupra unor serioase rămîneri în urmă la lucrările din Bucureşti al căror executant este Direcţia generală de construcţii — montaj din subordinea Consiliului popular al Capitalei. In sarcina Direcţiei generale de construcţii montaj sunt lucrări ce însumează aproape 20 la sută din totalul acelora care se execută în 1969 pentru învăţămîntul superior în ţara noastră. Dar, deşi are în execuţie aproape a cincea parte din ceea ce se excută în acest domeniu, la sfîrşitul semestrului I realizările reprezintă abia cca. 25 la sută din planul, anual faţă de cca. 47 cit s-a realizat la lucrările din alte centre universitare. Deci o rămînere în urmă de 20—22 procente. Astfel, terminarea extinderii localului Institutului de arhitectură se prelungește în mod nejustificat. Analizele efectuate în ultimul timp au arătat că subantrepriza „Granitul”, ce execută lucrările de pietrărie la faţadă, nu poate utiliza capacitatea disponibilă, deoarece executantul I.C.M. 2 nu-i acordă concursul spre a se asigura schela necesară. De altfel I.C.M. 2 are încă de executat unele lucrări proprii, pe care nu prea se grăbeşte să le termine, deşi sunt de volum relativ redus. In acest sens realizările pe sem. I, adică numai 19 la sută din planul anual, sunt semnificative. Aceeaşi întreprindere realizează cu un ritm lent şi refacerea aripei centrale a Universităţii din Bucureşti, unde anul acesta sunt de executat cantităţi importante de betoane şi zidărie pentru ca în 1970, după execuţia finisajelor, să se poată pune în folosinţă lucrarea. După cum se desfăşoară lucrările situate în plin centrul Bucureştiului există posibilitatea ca, deşi construcţia Teatrului Naţional şi a hotelului din apropiere să se termine, lucrările de mai sus să rămînă în continuare şi în 1971, ceea ce este nejustificat şi de nedorit. Nici şantierul extinderii — etapa a II-a — la localul Academiei de studii economice, cu realizarea de 36 la sută din planul anual nu stă prea bine, dacă ţinem seama că aripa centrului de calcul trebuie pusă în funcţiune la 1 octombrie. Constructorul I.C.M.-l ar trebui să aplice de îndată măsurile rezultate din analizele făcute la şantier în ultimul timp pentru a se recupera neîntîrziat rămînerile în urmă. Situaţia cea mai îngrijorătoare în ceea ce priveşte execuţia o găsim însă la căminele Institutului agronomic. Deşi constructorul, aceeaşi întreprindere de mai sus, are prevăzute în plan punerea în folosinţă a două cămine cu 816 locuri, pentru care există proiecte de execuţie predate acestuia din luna ianuarie şi s-a asigurat frontul de lucru pe teren complet liber, fără nici un fel de demolări, realizările reprezintă numai 12 la sută din planul anual. Conform aprecierii executantului, nu se va putea da în folosinţă decât un singur cămin, ba chiar realizarea planului valoric este pusă sub semnul îndoielii. Pentru toate cele patru şantiere menţionate s-au făcut analize de către organele de conducere ale beneficiarilor şi constructorilor, preconizîndu-se măsuri care să conducă la recuperarea rămânerilor în urmă, însă aplicarea acestora de către executant se lasă aşteptate, deşi beneficiarii au sprijinit efectiv constructorul prin rezolvarea unor probleme care de obicei nu le revin. Observînd că in aceeaşi perioadă (sem. I) planul de investiţii — construcţii al Consiliului popular al municipiului Bucureşti a fost îndeplinit în proporţie de cca. 42 la sută din planul anual, ne întrebăm ce a determinat ca lucrările destinate învăţămîntului superior, ce se execută de acelaşi constructor, să fie îndeplinite numai în proporţie de cca. 25 la sută, aşa cum am arătat mai sus ? Prilejurile de evaluare, analiză şi judecată ar trebui să constituie, credem, un imbold şi pentru constructorul bucureştean spre a lua măsuri eficace în vederea recuperării întîrzierilor. Există condiţii ca lucrările să poată fi executate şi capacităţile realizate conform planului, dar este nevoie de o optică justă faţă de aceste lucrări şi este nevoie de măsuri eficiente pe care le aşteptăm din partea Direcţiei generale de construcţii montaj. ŞANTIERELE UNIVERSITARE 9 MX FAIR LADY rulează la Patria (orele 9; 13,45; 16,30; 20,15. • căsătorie din interes: rulează la Victoria (orele 8,45; 11; 13,30; 16; 18,30; 20,45). • DIN PLICTISEALA : rulează la Central (orele 9; 11; 13; 15; 17; 19, 21) • TINERETE FARA BATRINETE : rulează la Doina (orele 11,30; 13,45; 16, 18,15 20,30); Floreasca lorei( 9; 11,15; 13,30; 16; 18,15; 20,30). • PROGRAM DE FILME DOCUMENTARE ROMANESTI : rulează la Timpuri Noi (orele 9—21 în continuare). • OPERAȚIUNEA „BELGRAD“ : rulează la Dacia (orele 8,30—20,45 în continuare). • SOARELE VAGABONZILOR : rulează la Republica (orele 8,15; 10,15; 12,15; 14,30; 16,45; 19, 21); Stadionul Dinamo (orele 20); București (orele 8,15 ; 10,15 ; 12,15 ; 14,30; 10,45; 19, 21). • CAVALERII AERULUI : rulează la Tomis (orele 9—15,45 în continuare ; 18); Giulesti (orele 15,30; 18; 20,30); Grădina Tomis (orele 19,45). • TIGRUL: rulează la Luceafărul (orele 9; 11,15; 13,30; 16; 18,30; 21); Grădina Doina (orele 19,30) ; Festival (orele 8,45; 11,15; 13,30; 16; 18,30; 21) ; Grădina Festival (ora 20); Sala Palatului (orele 17,15 ; 20,15). • VIRSTA INGRATA rulează la Feroviar (orele 9; 11,45, 14,30; 17,15, 20); Gloria (orele 9; 11,15, 13,30; 16; 18,15 , 20,30); Modern (orele 9,30; 11,45, 14 16,15, 18,30- 20,45); Grădina Festival (ora 20). • ROŞU ŞI ALBI : rulează la Cotroceni (ora 20,30). • OMUL MOMENTULUI rulează la Favorit (orele 10; 13; 15,30; 18; 20,30); Grădina Expoziţia (orele 20). • ŞOPRONUL ROŞU rulează la Flacăra (orele 20,30) • ALEXANDRU CEL FERICIT : rulează la Flacăra (orele 15,30; 18), Crîngaşi (orele 15,30; 18,00; 20,15). • CRIMA DIN PĂDURE : rulează la Lira (orele 15,30; 18). • NEIMBLINZITA ANGELICA : rulează la Lumina (orele 9—18 în continuare; 18,45; 20.45); Cotroceni (orele 15,30, 18). • DESERTUL ROȘU : rulează la Union (orele 15,15, 18; 20,30) • SHERLOCK HOLMES : rulează la Excelsior (orele 9, 11,15; 13,30; 18; 18,15; 20,30); Melodia (orele 9; 11,15; 13,30; 16; 18,30; 20,45); Flamura (orele 9—13.30 în continuare: 16; 18,15; 20.30). • O CHESTIUNE DE ONOARE : rulează la Grivita (orele 9,30; 12; 15.30, 18, 20,30); Aurora (orele 9,30; 12, 14,30; 17,15); Grădina Aurora (orele 20). • ARUNCAŢI BANI:A IN AER : rulează la înfrățirea .orele 15, 17,45, 20). DrumulSării(f orele 15, 17,30, 20), Viitorul(orele 15,30, 18). • CĂLUGĂRIŢĂ ŞI COMISARUL: rulează la Viitorul (orele 20,30). • NOAPTEA GENERALILOR: rulează la Buzeşti (orele 16) Grădina Buzeşti (orele 20). • CREOLA OCHII-Ţ* * ARD CA FLACĂRA : rulează la Bucegi (orele 9,30, 12, 15,15, 18), Mioriţa (orele 9—15,45 in continuare ; 18,15, 20,30) Arta (orele 9, 11,15; 13,30, 15,45 18,15, 20,30), Grădina Bucegi şi Arta (orele 20). • A TRAI PENTRU A TRAI : rulează la Unirea (orele 16); Grădina Unirea (orele 19,30). • PRINŢUL NEGRU : rulează la Ferentari (orele 15,30; 18, 20,15). • TARZAN, OMUL JUNGLEI : rulează la Pacea (orele 15,30; 18; 20,15) ; Cosmos (orele 15,30; 18; 20,15) • DRAGOSTE LA LAS VEGAS : rulează la Volga (orele 9,30; 15,45; 18,15 ; 20,30) ; Vitan (orele 15,30; 18); Rahova (orele 15,30); Grădina Vitan (orele 20,15) Grădina Rahova (orele 20). • FATA DIN PARC : rulează la Rahova (orele 18). • COMISARUL X ȘI BANDA „TREI CIINI VERZI“: rulează la Moşilor (orele 15.30); Grădina Moşilor (orele 20); Progresul Parc (orele 20.15). • ZOSIA : rulează la Moşilor (orele 18) • CĂSĂTORIE IN STIL ITALIAN : rulează la Grădina Lira (orele 19,30). • AM DOUA MAME SI DOI . TATI : rulează la Progresul (orele 15,30, 18, 20 15). • CRĂCIUN CU ELISABETA : rulează la Popular (orele 20,30). • STRAIN IN CASA : rulează la Popular (orele 15,30, 18). • PIPELE : rulează la Munca (orele 20). 9 ADIO GRINGO : rulează la Munca (orele 16, 18). VINERI, 29 AUGUST 1969 Teatrul Naţional „I. L. Caragiale“ (Sala Comedia) — PĂRINŢII TERIBILI, ora 20; Teatrul Giuleşti (La Teatrul de vară ,,Herăstrău“) — MARTORII SE SUPRIMA, ora 20; Teatrul „C. Tănase“ (Sala Sa LA „ELECTRONICA" TELEVIZOARE CU REGLARE AUTOMATĂ A IMAGINII Creşterea exigenţei posesorilor de televizoare, faţă de calitatea imaginii de pe micul ecran preocupă colectivul uzinei „Electronica“. Putem consemna noi îmbunătăţiri aduse televizoarelor, pentru obţinerea unor tipuri cu performanţe ridicate. Prin înlocuirea schimbătorului de canale sistem retactor, cu un dispozitiv cu claviatură şi memorie, va fi suficientă o singură apăsare pe unul din butoane, pentru recepţionarea canalului doi. Se va obţine astfel o stabilitate mai mare a imaginii, iar manevrarea va fi mult mai comodă. Vor dispare şi obişnuitele butoane pentru sincronizarea imaginii pe orizontală şi verticală, aceasta realizîndu-se în mod automat o dată cu reglarea luminozităţii şi contrastului. Modificarea unor circuite elimină atît micşorarea imaginii datorată căderilor de tensiune, cit şi necesitatea stabilizatorului. Pentru un televizor alimentat la reţeaua de 220 V, imaginea va rămâne la fel de bună în limitele de 180—240 V. Tubul cinescopic, ale cărui colţuri se vor ascuţi şi mai mult, avînd aspectul unui dreptunghi aproape perfect, va fi autoprotejat, nemaifiind necesar şi geamul protector. Prin înlocuirea în cea mai mare parte a tuburilor electronice cu tranzistori, se obţine o asamblare mai compactă a aparaturii, ca şi o folosire mult mai îndelungată a televizoarelor. Se reduce totodată, consumul de curent electric şi se elimină posibilitatea încălzirii casetei. Televizoarele, cu toate aceste îmbunătăţiri, au fost expuse în aprilie 1969, la Tîrgul internaţional de la Hanovra, unde s-au bucurat de o apreciere unanimă, fiind realizate la nivelul celor mai noi cuceriri ale tehnicii mondiale în acest domeniu. Pe scena concursului Foto: O. PLECAN I. VOICU UNIVERSITATEA POPULARĂ EDIJIA 1969-1970 Intrate de acum în tradiţie, cursurile Universităţii populare din anul acesta înscriu in planul de învăţămînt o serie de teme de mare interes general, ce vor fi dezbătute şi explicate de către lectori, specialişti, de-a lungul unui an de învăţămînt. între acestea menţionăm şi recomandăm cursurile generale de Istoria civilizaţiei şi culturii româneşti ; Antropologie teoretică ; Probleme de drept internaţional şi relaţii internaţionale ; Pagini din istoria cunoaşterii : Cosmosul în viziunea secolului al XX- lea : Estetică; Axiologie ; Sociologia culturii ; Logica şi metodologia ştiinţelor pozitive ; Fizică atomică şi nucleară; Biologie medicală ; Estetică industrială etc. şi cursurile speciale de: Limba şi literatura română ; Matematică ; Fizică ; Chimie generală ; Limbi străine : engleză, franceză, rusă, germană, italiană, spaniolă (anul I, II şi III), japoneză (anul I şi III), arabă (anul II), suedeză (anul II şi III); Stenografie (anul I şi II) ; Arta şi tehnica fotografică; Radiotehnică ; Televiziune ; Mecanică auto. La acestea se adaugă un cerc de discuţii : „Vreau să ştiu“, Clubul ateiştilor, Seminar economic. NOUTĂŢI LA BIBLIOTECA CENTRALĂ UNIVERSITARĂ Zilele acestea în rafturile B.C.U. au intrat o serie de interesante titluri de „Carte veche“, dintre care cităm : „Dicţionarul General“ în 11 limbi, editat la Veneţia în 1720, de Calepinus Amrosius, o Bibliografie a Antichităţilor (Hamburg 1713, autor Alberti Fabrizzio), Privigherul din 1848 al lui Anton Pann. Au fost de asemenea achiziţionate un mare număr de lucrări privitoare la ştiinţa şi tehnica modernă (cibernetică, astronautică, medicina celulei, biologie şi chimie), în perioada aprilie— iunie, rafturile bibliotecii s-au îmbogăţit cu 6 000 titluri de volume şi 39 000 periodice (ziare şi reviste). Pentru manipularea şi orientarea rapidă în imensa listă de volume de care dispune Biblioteca Centrală Universitară, aici a fost introdusă, pentru prima dată în ţara noastră, o maşină minigrafică multiplicatoare, prin intermediul căreia se poate realiza, într-un timp record, o informare completă, sintetică, asupra oricărei lucrări aflate în bibliotecă. Zilele acestea se află în centrul atenţiei B.C.U. achiziţionarea de noi cursuri şi manuale universitare din toate domeniile (este prevăzută pentru acest an cifra de 7 000). O atenţie specială se acordă dotării B.C.U. cu un număr suficient de asemenea cursuri şi manuale. Astfel se preconizează ca la patru studenţi cititori să fie distribuit cîte un curs, ceea ce constituie o îmbucurătoare noutate. ANDREI ȘERBAN Ar ^ Există scriitori care-şi menajează excesiv cititorii. Cărţile lor nu angajează sub durata lecturii , şi nici nu devin obsesii, ulterior. Măsura valorică a acestora nu o dă uitarea, ci indiferenţa. Fapt perfect explicabil. Poţi uita numai ceea ce ai trăit sau te-a trăit în plan artistic. Naturile „moarte“ 9 din punct de vedere estetic trec şi pe lingă memorie, dar şi pe NORMAN • MANEA: . „NOAPTEA :PI LATURA * TONGA“ lingă uitare. Ele nu provoacă reacţii. Cel mult, gesturi distrate, de nepăsare. Nu acesta este cazul prozatorului Norman Manea. Scrisul său te solicită şi te provoacă, îţi pretinde, răspicat, adeziunea sau refuzul. Cartea lui de debut se citeşte cu o plăcere evidentă, dar trudnică, cu sentimentul escaladării unor scări de marmură, nes- 9 fîrşite. „Noaptea pe latura lunga" reclamă receptorului un efort intens şi prelungit. Nu pentru a surprinde acel evident acord al cuvîntului la gama majoră a frazei, acord fin și surprinzător de nuanţat, ci pentru a sesiza punctul imaginar unde se plasează• cheia de boltă a întregului edificiu. Edificiu care mi se pare construit cu o savantă artă a dala-• liilor, cu un instinct sigur al amănuntului, dar care nu beneficiază, insă, şi de o perspectivă a ansamblului, mulţumitoare. Reproşurile mele încep aici şi ar putea sfîrşi tot aici, lucru pe care talentul lui Norman Manea mă obligă să nu-l fac. Voi insista, deci, afirmînd că autorul se preocupă în mod abuziv de tuşele şi retuşurile pe care le aplică componentele scriiturii sale. Acestea tind, astfel, să devină realităţi artistice autonome, suficiente lor însele, cam dificil de racordat fluxului general al naraţiunii. Flux sincopat şi discontinuu, în spiritul literaturii moderne, dar şi în maniera ei. Am înţeles, de la bun început, că tehnica utilizată în majoritatea prozelor din volum nu este străină de diagrama mişcării broumiene , deplasarea unei molecule — ţesînd o imprevizibilă reţea de impulsuri şi ricoşeuri, multiplicate şi intersectate prin hazard. Hazard aparent şi voluntar în nuvela titulară sau în Promisiunea, supus unei rigori de concepţie salutara1 Mi-a fost mai greu, în schimb, să-l apreciez în Plimbare, unde automatismele de limbaj nu se traduc în stări tensionate, ci vizează, mai ales, performanţe de relaţionare, de distribuţie. Textul devine, nu încifrat, cum pare să fi ambiţionat scriitorul, ci agasant sau de-a dreptul ilizibil. Citez: „Un-doi, un-doi, un-doi, stîngul alb ascunde dreptul alb, şi dreptul alb devine aşteptat, marcînd clipa cînd loveşte caldarîmul, şi din jumătatea de trup pe care nu ne-o atingem răsare dreptul alb, lovind trotuarul, şi piciorul alb, ştiut tînăr, genunchi cîndva flămînd, tresărind scurt, să lupte, să scape, să nu scape, să rămînă, să adere rotund, să obosească, să curgă liniştea pînă în tălpi“. Şi, cu mici rectificări, pasajul se reia, se repetă şi iarăşi „stîngul alb cu dreptul negru“ etc. Pentru unda de puritate şi mister voi numi din nou Promisiunea. Schiţă care are avantajul (pentru unii, dezavantajul) de a putea fi povestită. Nu voi face acest deserviciu cititorilor sau, mai bine zis, nu în măsură a suplini o lectură proprie. Aş remarca, totuşi, jocul curiozităţii, de altfel, marcată de discreţie, al Felieiei, complinind, prin credibil şi terestru, jinduirea — plină de distincţie, dar tot credibilă — după linişte şi singurătate, a soţului ei. Tăcerea încadrează fericit atmosfera, tridîncind-o în unde concentrice de indeciziune şi enigmatic. In rest, dincolo de unele episoade nedatabile, proza lui Norman Manea este mărturia unei anumite vîrste — tinereţea şi a unui timp anume — epoca postbelică. Recunoşti uşor, nu doar situaţii şi peisaje, ci un ritm, un timbru şi o psihologie pregnant contemporane. Prin aceasta, şi în ciuda unor estompări de moment ale cadrului, scriitorul este solidar — în arta sa — cu prezentul. Cînd va deprinde mai ferm legile perspectivei, racordarea la viitor ar putea deveni ea însăși o realitate. NICOLAE BALTAG ^ voy) — BIBLIC, ora 20; (La Grădina „Boema“) — NU TE LĂSA, STROE ! ora 20; Ansamblul „PERINIŢA“ (Sala Teatrului „C. I. Nottara“) — PERINIŢA MEA, ora 19. VINERI 29 AUGUST 1969 • 10,00 — Limba rusă. 9 10,25 Limba spaniolă 9 17,30 Atletism. Jocurile balcanice. (Transmisiune de la Sofia) 9 19,80 Transmisiune de la Expoziţia realizărilor economiei naţionale România ’89 , Industria petrolieră 9 19,30 Telejurnalul de seară ; Buletinul meteorologic. a 20,00 Aspecte filmate de la Festivalul şi concursul internaţional de folclor — România ’69 • 20,15 Cîntă Zora Kolinska. Program de muzică uşoară oferit de Televiziunea din Bratislava. 9 20,30 Film artistic : „Absenţă îndelungată", producţie a studiourilor franceze 9 22,00 Reflector 9 22,15 Mult e dulce şi frumoasă Emisiune de limbă română de conferenţiar dr. Sorin Stati 9 22,40 Telejurnalul de noapte și buletinul meteorologic 923,10 Canțonete.