Scînteia Tineretului, august 1969 (Anul 25, nr. 6285-6311)

1969-08-29 / nr. 6310

Pag. 2SCâNTEIA TINERETULUI FESTIVALUL INTERNAŢIONAL DE FOLCLOR „ROMÂNIA ’69“ CĂLUŞARII DOMINĂ SCENA Cea de a doua filă din agenda concursului consemnează, in pri­mul spectacol al zilei, evoluţia ansamblurilor cehoslovace de cintece fi dansuri : „Vsacan“ — Vsetin (Cehia) şi „Zemplin“ — Mihalocce (Slovacia). Interpreţii primului ansamblu, îmbrăcaţi în costume specifice acestei zone, au prezentat, printre altele, o suită de dansuri străvechi carac­teristice wallahilor (numiţi astfel pentru faptul că strămoşii lor au fost ciobani români care au mi­grat în Moravia) şi frumoasele „Dansuri haiduceşti“. Acestea din urmă sînt, la origine, damuri ale ciobanilor valahi, preluate ulterior de haiduci. Semn dis­tinctiv — toporişca, mînuită cu o uimitoare dexteritate în codrii Moraviei. Freamătul acestora ne-a parvenit, de asemenea, prin cîntecele de stînă ale orchestrei şi prin aleanul din dialogul mu­zical al fetei rătăcite, în pădure, cu izvorul (interpretă Zdenka Straskrabova). Cu ansamblul „Zemplin“ din Mihalovce, am făcut o incursiu­ne, plină de surprize, în folclo­rul vechi slovac. Din motive lesne de înţeles, mi s-au gravat în memorie, în primul rînd, „Că­luşarii“, un tablou dansant al băieţilor care pasc noaptea caii şi, apoi, „Roata fetelor“, horă, uneori prelungă, cu mişcări tor­sionate şi rulaj şenilat. Cînd îmi voi putea oare smulge de pe retină şi culorile pastelate ale costumelor: galben, verde, roşu, bleu şi alb . După pauză, Ansamblul elve­ţian „La Farandole de Courte­­pin“ — Fribourg, a etalat, în trei serii de dansuri, cele trei ti­puri vestimentare specifice locu­lui : costumul tradiţional al vor­bitorilor de limbă franceză, cos­tumul tradiţional al vorbitorilor de limbă germană şi costumul uniformizat ulterior. In culori li­niştite, ca apele Lemanului, în nopţi seduse de Lună. Accelerat, prin ritmul plin de fiori al topoarelor haiducilor wallahi, pulsul nostru a sărit în aer o dată cu apariţia „Junilor Sibiului“. A fost o superbă re­vărsare cromatică şi de dina­mism. Părea că lumea şi-a de­pus culoarea şi ritmul pe scenă, pentru a se confrunta cu sine. Evident, eroii serii au rămas „Căluşarii“ şi tinerii din Mărgi­­nimea Sibiului, flăcăi cu far în călcâie şi fulgere în singe. Să ne mai mirăm că în această at­mosferă, trilurile „Ciocîrliei“ ur­cau, odată cu legenda, către înălţimi şi reveneau de-acolo, ca raze sonore, de aur, în timpa­nele spectatorilor .­ R. NICOLAE ZIUA CÎNTECULUI ROMÂNESC Ieri, în afară de rampele inundate de ritmuri şi culoare din Sala Operei Române, Sala Palatului, Arenele Romane şi Teatrul de vară „N. Bălcescu“, magazinul „Muzica“ din Ca­pitală, s-a transformat in­tr-un for intim de doină şi ba­ladă. A fost ziua cîntecului popular românesc. Aici, o parte din cei mai reprezentativi in­terpreţi ai cîntecului nostru popular au cîntat cele mai ale­se perle din fondul de aur al folclorului muzical românesc. Acolo, între armoniile lui Bach, Brahms şi Beethoven, naiul, fermecat de Gheorghe Zamfir, vioara lui Ion Albeşteanu, flu­ierul lui Ion Lăceanu, orginalul glas din maramureş al Titianei Mihai, flexibil şi reverberant la lemnul de tisă din locurile natale, a fost, poate, cel mai frumos şi preţuit omagiu adus muzicii şi muzicienilor. Deasu­pra tuturor s-a înălţat glasul de aur al Măriei Tănase — mărturisit pe discuri tot de aur. Bucium, fluier, cimpoi, solz de peşte şi frunză cîntătoare, ver­de, de sub geană de codru în­trunite ca de zile mari, au dezvelit în mod simplu în faţa oaspeţilor ascultători, patosul unui popor. I. M. TREI IAZURI ÎN LOCALITATEA MICLAUŞENI-JUDEŢUL IAŞI ROLUL TRADIŢIILOR REVOLUŢIONARE (Urmare din pag. I) hitleriste, pentru înfrîngerea împotrivirii clipselor exploata­toare și instaurarea democraţiei populare. O asemenea întreprindere, pe cit de dificila, pe atît de necesa­ră, de explicare din interiorul lucrurilor, la un mod convingă­tor, a acestor adevăruri istorice, presupune, desigur, o gamă lar­gă a formelor şi metodelor, pre­cum şi o multitudine de acţiuni întreprinse de organizaţiile U.T.C. Varietatea formelor şi metodelor este impusă de princi­piul diversif­icării muncii, po­trivit particularităţilor de vîrstă şi nivelului pregătirii intelectua­le a diferitelor categorii de ti­neri, iar multitudinea acţiunilor este dictată de necesitatea des­făşurării unei activităţi educa­tive cu caracter permanent. Co­mitetul judeţean U.T.C. a încer­cat prin cele mai bune eforturi ale sale să se situeze la înălţi­mea unor astfel de imperative în conceperea şi organizarea ac­tivităţii sale, apelînd consecvent la tradiţiile de luptă comună ale tineretului şi oamenilor muncii de toate naţionalităţile. Expunerile, de pildă, ca şi ci­clurile de expuneri sau simpo­zioanele,, forme de activitate cu­rent intîlnite pe agenda de lucru a organizaţiilor O.T.C., au fost legate de cele mai multe ori de aniversarea celor mai importan­te momente din mişcarea revo­luţionară şi democratică din pa­tria noastră. Pe lingă acestea o atenţie deosebită am acordat-o şi aniversărilor cu caracter local, specific judeţului nostru. Un prilej remarcabil pentru cunoaş­terea tradiţiilor revoluţionare lo­cale l-au constituit cele trei ani­versări ale liceelor din judeţ: liceul „Dr. Petru Groza“ din O­­dorheiul Secuiesc (375 de ani), liceul din Miercurea Ciuc (300 de ani) şi liceul din Cristuru Se­cuiesc (175 de ani), în cadrul festivităţilor şi al sesiunilor şti­inţifice, a fost relevat faptul că în aceste şcoli elevii români şi maghiari au învăţat în deplină frăţie, că au luat parte la revo­luţia burghezo-democratică de la 1848 (de exemplu Gábor Aron şi Berde Mózes, participanţi la revoluţia de la 1848), că la Mier­curea Ciuc ideile marxist-leni­­niste au găsit de timpuriu un te­ren fertil, atît în rîndurile pro­fesorilor, cit şi al elevilor. Fos­tul elev şi profesor al liceului, dr. Bányai Ladislau, şi-a înce­put aici activitatea sa ilegală ca luptător. In ultima perioadă am căutat ca unele comemorări ale unor figuri de revoluţionari, aparţi­­nînd diferitelor naţionalităţi, să fie ţinute în acelaşi timp. De exemplu, aniversarea a 150 de ani de la moartea marelui pa­triot democrat-revoluţionar Ni­­colae Bălcescu, şi a 120 de ani de la moartea poetului revoluţi­onar Petőfi Sándor, a prilejuit la Miercurea Ciuc un simpozion dedicat ambelor personalităţi. Preconizăm ca în toamna a­­nului acesta să organizăm o a­­niversare de amploare cu oca­zia împlinirii a 35 de ani de la răscoala ţăranilor români şi ma­ghiari de pe Valea Ghimeşului, din 1934, condusă de comunişti. Asemenea manifestări, care e­­vocă momente emoţionante din tradiţiile de luptă comună, din mişcarea muncitorească, provoa­că puternice efecte asupra sensi­bilităţii tinerilor participanţi, înflăcărîndu-i şi apropiindu-i su­fleteşte. Lor li se adaugă cu a­­ceeaşi eficienţă şi întîlnirile cu activişti de partid şi de stat, cu foşti ilegalişti care sînt tot a­­tîtea prilejuri de învăţăminte bo­gate. Va rămîne, fără îndoială, pentru mult timp în amintirea tinerilor harghiteni care au par­ticipat la adunarea populară de la Sfîntu Gheorghe consacrată aniversării a 120 de ani de la re­voluţia din 1848, evocarea caldă făcută de către tovarăşul Janos Fazekas, membru al Comitetu­lui Executiv al C.C. al P.C.R., vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, a luptei comune a re­voluţionarilor români, maghiari şi saşi din acei ani. De aseme­nea, întîlnirea elevilor din Li­ceul Miercurea Giuc cu fostul elev şi profesor al şcolii, dr. Bányai Ladislau, luptător co­munist ilegalist, a încrustat emo­ţii deosebite în inima partici­panţilor. Sunt forme de activităţi prin care devine posibilă realizarea unor contacte psihice adinei cu anumite evenimente sau fapte din lupta revoluţionară a popo­rului şi care se întipăresc trai­nic în memoria şi sufletul tine­rilor, constituind astfel unul din­tre mijloacele cele mai efici­ente în formarea unor convin­geri profund patriotice. Contac­tele acestea pot cunoaşte însă şi forme mai directe de participa­re, de reînviere a unor momente de însemnătate istorică prin vi­zite periodice la monumentele care le evocă sau prin acţiuni de îngrijire gingaşă a lor de că­tre organizaţiile U.T.C., ca şi prin excursii pe itinerariul u­­nor pagini de istorie, cu ajuto­rul cărora retrăiesc în imagina­ţie multe asemenea întîmplări. Anual, la data de 9 Mai, la cele trei monumente ale ostaşi­lor români din Lunca de Jos, Secu-Topliţa şi Secuieni, ridica­te în memoria celor care şi-au jertfit viaţa pentru eliberarea patriei. În prezenţa unui mare număr de tineri, este evocat eroismul acestora şi sunt depuse coroane de flori. Monumentele istorice şi case­le memoriale sunt date în îngri­jirea unor organizaţii U.T.C. E­levii Liceului pedagogic din O­­dorheiul Secuiesc îngrijesc casa memorială „Józsa Béla“ de la Hogia, iar cei din liceul Gheor­­ghieni comemorează anual acti­vitatea şi viaţa poetului comu­nist Salamon Ernő. Tinerii din Siculeni îngrijesc monumentul ridicat în amintirea răscoalei grănicerilor secui din 1764, iar cei din Casinul Nou, monumen­tul ridicat în cinstea celor că­zuţi în timpul revoluţiei din 1848. La rîndul lor, excursiile tema­tice sunt, mai ales în ultima vreme, foarte frecvente. Numai în anul în curs au fost organi­zate trei excursii cu tema „Pe urmele insurecţiei armate şi a luptelor pentru eliberarea pa­triei“. Participanţii au vizitat Muzeul de istorie a Partidului Comunist, a mişcării revoluţio­nare şi democratice din Româ­nia, casa conspirativă din Vatra Luminoasă şi alte locuri legate de insurecţie, apoi localităţile Radna, Oradea, Cluj, Turda, Oarba de Mureş, Tg. Mureş şi alte localităţi unde au avut loc operaţiuni militare în timpul luptelor pentru eliberarea pa­triei. Elevii liceului din Miercurea Ciuc au programat o excursie cu tematica literară în Oltenia şi Banat, după ce în anii prece­denţi au fost în Moldova şi Transilvania. în cadrul acestor excursii au vizitat casele memo­riale ale unor scriitori şi oameni politici ca Vasile Alecsandri, Mihail Kogălniceanu, Alexandru Ion Cuza, Costache Negri, Gheorghe Şincai, Petru Maior, Nicolae Bălcescu, Avram Iancu, Petőfi Sándor, Salamon Ernő, muzeele Unirii din Iaşi şi Foc­şani, precum şi alte muzee şi monumente istorice din Bucu­reşti, Iaşi, Cluj, Suceava, Pi­teşti, Alba Iulia, Mărăşeşti, Tg. Jiu, Doftana, Islaz etc. In noiembrie-decembrie anul trecut, cu ocazia aniversării se­micentenarului unirii Transilva­niei cu România, au fost orga­nizate mai multe excursii la Alba Iulia, mii de tineri din ju­deţ au participat la adunarea populară ţinută în cinstea eveni­mentului, manifestîndu-şi astfel, încă o dată deplina unitate de vederi şi convingeri social-po­­litice cu întreg tineretul patriei noastre. Reliefarea continuă a senti­mentului de unitate şi frăţie în­tre tineretul român şi cei apar­­ţinînd naţionalităţilor conlocui­toare, prin folosirea şi cultivarea tradiţiilor revoluţionare, condu­ce în felul acesta în mod firesc la ideea comunităţii de spirit de-a lungul secolelor, conţinu­­îndu-se pe un plan superior în zilele noastre prin eforturile ce­(Urmare din pag. a 1 l-a) cal de construcţii din Suceava se străduieşte — cu rezultate promiţătoare — să recupereze fi­nele rămîneri în urmă la con­strucţia noului local al Institu­tului pedagogic de 3 ani, astfel ca în noul an universitar studen­ţii să poată intra în casă nouă. Trebuie să remarcăm şi aici bu­na calitate a finisajelor, corecte, durabile şi economice ca preţ de cost. Şantierul din Braşov al Minis­terului Industriei Construcţiilor, realizînd cca. 44 la sută din pla­nul anual încearcă să „scoată din pămînt” , cum spun construc­torii, clădirile care în anii urmă­tori vor profila pe Dealul Morii noua construcţie a Facultăţii de mecanică din cadrul Institutului politehnic braşovean. La Iaşi, Trustul local de con­strucţii, deşi cu unele rămîneri în urmă, realizînd peste 42 la sută din planul anual, are con­diţii să asigure punerea la timp în funcţiune a ultimelor 3 că­mine ale întregului tineret în muncă, prin interesele şi năzu­inţele sale comune. Crearea condiţiilor propice pentru afirmarea socială multi­laterală a tuturor tinerilor ro­mâni, maghiari şi de alte na­ţionalităţi, care trăiesc şi mun­cesc astăzi într-o înţelegere de­plină constituie­ temelia egali­tăţii lor în drepturi, chezăşia contribuţiei lor entuziaste, ală­turi de toţi oamenii muncii, la înfăptuirea programului stabilit de Congresul al X-lea al parti­dului, pentru înflorirea multi­laterală a ţării, mine cu 1 188 locuri din ansam­blul social studenţesc situat în Bd. Tudor Vladimirescu. Rezultate asemănătoare, in care se cumulează eforturile uni­te ale constructorilor, ale bene­ficiarilor şi atenţia organelor lo­cale, pot fi observate şi pe alte şantiere universitare. In contrast cu cele menţionate mai sus con­siderăm util să atragem atenţia asupra unor serioase rămîneri în urmă la lucrările din Bucureşti al căror executant este Direcţia generală de construcţii — mon­taj din subordinea Consiliului popular al Capitalei. In sarcina Direcţiei generale de construcţii montaj sunt lucrări ce însumează aproape 20 la sută din totalul acelora care se execută în 1969 pentru învăţămîntul superior în ţara noastră. Dar, deşi are în e­­xecuţie aproape a cincea parte din ceea ce se excută în acest domeniu, la sfîrşitul semestrului I realizările reprezintă abia cca. 25 la sută din planul, anual faţă de cca. 47 cit s-a realizat la lu­crările din alte centre universi­tare. Deci o rămînere în urmă de 20—22 procente. Astfel, terminarea extinderii localului Institutului de arhitectu­ră se prelungește în mod nejusti­ficat. Analizele efectuate în ulti­mul timp au arătat că subantre­­priza „Granitul”, ce execută lu­crările de pietrărie la faţadă, nu poate utiliza capacitatea disponibi­lă, deoarece executantul I.C.M. 2 nu-i acordă concursul spre a se asigura schela necesară. De altfel I.C.M.­­ 2 are încă de e­­xecutat unele lucrări proprii, pe care nu prea se grăbeşte să le termine, deşi sunt de volum re­lativ redus. In acest sens reali­zările pe sem. I, adică numai 19 la sută din planul anual, sunt semnificative. Aceeaşi întreprin­dere realizează cu un ritm lent şi refacerea aripei centrale a U­­niversităţii din Bucureşti, unde anul acesta sunt de executat can­tităţi importante de betoane şi zidărie pentru ca în 1970, după execuţia finisajelor, să se poată pune în folosinţă lucrarea. Du­pă cum se desfăşoară lucrările situate în plin centrul Bucureş­­tiului există posibilitatea ca, deşi construcţia Teatrului Naţional şi a hotelului din apropiere să se termine, lucrările de mai sus să rămînă în continuare şi în 1971, ceea ce este nejustificat şi de ne­dorit. Nici şantierul extinderii — eta­pa a II-a — la localul Academiei de studii economice, cu realiza­rea de 36 la sută din planul anual nu stă prea bine, dacă ţinem sea­ma că aripa centrului de calcul trebuie pusă în funcţiune la 1 octombrie. Constructorul­­ I.C.M.-l ar trebui să aplice de îndată măsurile rezultate din a­­nalizele făcute la şantier în ulti­mul timp pentru a se recupera neîntîrziat rămînerile în urmă. Situaţia cea mai îngrijorătoa­re în ceea ce priveşte execuţia o găsim însă la căminele Institu­tului agronomic. Deşi constructo­rul, aceeaşi întreprindere de mai sus, are prevăzute în plan pune­rea în folosinţă a două cămine cu 816 locuri, pentru care există proiecte de execuţie predate a­­cestuia din luna ianuarie şi s-a asigurat frontul de lucru pe teren complet liber, fără nici un fel de demolări, realizările reprezintă numai 12 la sută din planul a­­nual. Conform aprecierii execu­tantului, nu se va putea da în folosinţă decât un singur cămin, ba chiar realizarea planului va­loric este pusă sub semnul îndo­ielii. Pentru toate cele patru şantie­re menţionate s-au făcut analize de către organele de conducere ale beneficiarilor şi constructori­lor, preconizîndu-se măsuri care să conducă la recuperarea ră­mânerilor în urmă, însă aplicarea acestora de către executant se lasă aşteptate, deşi beneficiarii au sprijinit efectiv constructorul prin rezolvarea unor probleme care de obicei nu le revin. Ob­­servînd că in aceeaşi perioadă (sem. I) planul de investiţii — construcţii al Consiliului popular al municipiului Bucureşti a fost îndeplinit în proporţie de cca. 42 la sută din planul anual, ne în­trebăm ce a determinat ca lucră­rile destinate învăţămîntului su­perior, ce se execută de acelaşi constructor, să fie îndeplinite nu­mai în proporţie de cca. 25 la su­tă, aşa cum am arătat mai sus ? Prilejurile de evaluare, ana­liză şi judecată ar trebui să con­stituie, credem, un imbold şi pen­tru constructorul bucureştean spre a lua măsuri eficace în ve­derea recuperării întîrzierilor. E­­xistă condiţii ca lucrările să poată fi executate şi capacităţile rea­lizate conform planului, dar es­te nevoie de o optică justă faţă de aceste lucrări şi este nevoie de măsuri eficiente pe care le aş­teptăm din partea Direcţiei ge­nerale de construcţii montaj. ŞANTIERELE UNIVERSITARE 9 MX FAIR LADY rulează la Pa­tria (orele 9; 13,45; 16,30; 20,15. • căsătorie din interes: rulează la Victoria (orele 8,45; 11; 13,30; 16; 18,30; 20,45). • DIN PLICTISEALA : rulează la Central (orele 9; 11; 13; 15; 17; 19, 21) • TINERETE FARA BATRINE­TE : rulează la Doina (orele 11,30; 13,45; 16, 18,15 20,30); Floreasca lo­rei( 9; 11,15; 13,30; 16; 18,15; 20,30). • PROGRAM DE FILME DOCU­MENTARE ROMANESTI : rulează la Timpuri Noi (orele 9—21 în con­tinuare). • OPERAȚIUNEA „BELGRAD“ : rulează la Dacia (orele 8,30—20,45 în continuare). • SOARELE VAGABONZILOR : rulează la Republica (orele 8,15; 10,15; 12,15; 14,30; 16,45; 19, 21); Stadionul Dinamo (orele 20); București (orele 8,15 ; 10,15 ; 12,15 ; 14,30; 10,45; 19, 21). • CAVALERII AERULUI : rulea­ză la Tomis (orele 9—15,45 în con­tinuare ; 18); Giulesti (orele 15,30; 18; 20,30); Grădina Tomis (ore­le 19,45). • TIGRUL: rulează la Luceafă­rul (orele 9; 11,15; 13,30; 16; 18,30; 21); Grădina Doina (orele 19,30) ; Festival (orele 8,45; 11,15; 13,30; 16; 18,30; 21) ; Grădina Festival (ora 20); Sala Palatului (orele 17,15 ; 20,15). • VIRSTA INGRATA rulează la Feroviar (orele 9; 11,45, 14,30; 17,15, 20); Gloria (orele 9; 11,15, 13,30; 16; 18,15 , 20,30); Modern (orele 9,30; 11,45, 14 16,15, 18,30- 20,45); Grădi­na Festival (ora 20). • ROŞU ŞI ALBI : rulează la Co­­troceni (ora 20,30). • OMUL MOMENTULUI­­ rulează la Favorit (orele 10; 13; 15,30; 18; 20,30); Grădina Expoziţia (orele 20). • ŞOPRONUL ROŞU rulează la Flacăra (orele 20,30) • ALEXANDRU CEL FERICIT : rulează la Flacăra (orele 15,30; 18), Crîngaşi (orele 15,30; 18,00; 20,15). • CRIMA DIN PĂDURE : rulează la Lira (orele 15,30; 18). • NEIMBLINZITA ANGELICA : rulează la Lumina (orele 9—18 în continuare; 18,45; 20.45); Cotroceni (orele 15,30, 18). • DESERTUL ROȘU : rulează la Union (orele 15,15, 18; 20,30) • SHERLOCK HOLMES : rulează la Excelsior (orele 9, 11,15; 13,30; 18; 18,15; 20,30); Melodia (orele 9; 11,15; 13,30; 16; 18,30; 20,45); Flamu­ra (orele 9—13.30 în continuare: 16; 18,15; 20.30). • O CHESTIUNE DE ONOARE : rulează la Grivita (orele 9,30; 12; 15.30, 18, 20,30); Aurora (orele 9,30; 12, 14,30; 17,15); Grădina Aurora (orele 20). • ARUNCAŢI BANI:A IN AER : rulează la înfrățirea .orele 15, 17,45, 20). Drumul­­Sării(f orele 15, 17,30, 20), Viitorul­(orele­ 15,30, 18). • CĂLUGĂRIŢĂ ŞI COMISARUL: rulează la Viitorul (orele 20,30). • NOAPTEA GENERALILOR: ru­lează la Buzeşti (orele 16) Grădi­na Buzeşti (orele 20). • CREOLA OCHII-Ţ* * ARD CA FLACĂRA : rulează la Bucegi (o­rele 9,30, 12, 15,15, 18), Mio­riţa (orele 9—15,45 in continuare ; 18,15, 20,30) Arta (orele 9, 11,15; 13,30, 15,45 18,15, 20,30), Grădina Bucegi şi Arta (orele 20). • A TRAI PENTRU A TRAI : ru­lează la Unirea (orele 16); Grădi­na Unirea (orele 19,30). • PRINŢUL NEGRU : rulează la Ferentari (orele 15,30; 18, 20,15). • TARZAN, OMUL JUNGLEI : rulează la Pacea (orele 15,30; 18; 20,15) ; Cosmos (orele 15,30; 18; 20,15) • DRAGOSTE LA LAS VEGAS : rulează la Volga (orele 9,30; 15,45; 18,15 ; 20,30) ; Vitan (orele 15,30; 18); Rahova (orele 15,30); Grădina Vitan (orele 20,15) Grădina Rahova (o­rele 20). • FATA DIN PARC : rulează la Rahova (orele 18). • COMISARUL X ȘI BANDA „TREI CIINI VERZI“: rulează la Moşilor (orele 15.30); Grădina Mo­şilor (orele 20); Progresul Parc (orele 20.15). • ZOSIA : rulează la Moşilor (orele 18) • CĂSĂTORIE IN STIL ITA­LIAN : rulează la Grădina Lira (orele 19,30). • AM DOUA MAME SI DOI . TATI : rulează la Progresul (ore­le 15,30, 18, 20 15). • CRĂCIUN CU ELISABETA :­­ rulează la Popular (orele 20,30). • STRAIN IN CASA : rulează la Popular (orele 15,30, 18). • PIPELE : rulează la Munca (o­­rele 20). 9 ADIO GRINGO : rulează la Munca (orele 16, 18). VINERI, 29 AUGUST 1969 Teatrul Naţional „I. L. Caragia­­le“ (Sala Comedia) — PĂRINŢII TERIBILI, ora 20; Teatrul Giuleşti (La Teatrul de vară ,,Herăstrău“) — MARTORII SE SUPRIMA, ora 20; Teatrul „C. Tănase“ (Sala Sa­ LA „ELECTRONICA" TELEVIZOARE CU REGLARE AUTOMATĂ A IMAGINII Creşterea exigenţei posesorilor de televizoare, faţă de calitatea imaginii de pe micul ecran preo­cupă colectivul uzinei „Electroni­ca“. Putem consemna noi îmbu­nătăţiri aduse televizoarelor, pen­tru obţinerea unor tipuri cu per­formanţe ridicate. Prin înlocuirea schimbătorului de canale sistem retactor, cu un dispozitiv cu claviatură şi memo­rie, va fi suficientă o singură a­­păsare pe unul din butoane, pen­tru recepţionarea canalului doi. Se va obţine astfel o stabilitate mai mare a imaginii, iar manevra­rea va fi mult mai comodă. Vor dispare şi obişnuitele butoane pen­tru sincronizarea imaginii pe ori­zontală şi verticală, aceasta reali­­zîndu-se în mod automat o dată cu reglarea luminozităţii şi con­trastului. Modificarea unor circuite elimi­nă atît micşorarea imaginii dato­rată căderilor de tensiune, cit şi necesitatea stabilizatorului. Pen­tru un televizor alimentat la re­ţeaua de 220 V­, imaginea va ră­mâne la fel de bună în limitele de 180—240 V. Tubul cinescopic, ale cărui colţuri se vor ascuţi şi mai mult, avînd aspectul unui dreptunghi apro­ape perfect, va fi autoprotejat, nemaifiind necesar şi geamul protector. Prin înlocuirea în cea mai mare parte a tuburilor electronice cu tranzistori, se obţine o asamblare mai compactă a aparaturii, ca şi o folosire mult mai îndelungată a televizoarelor. Se reduce tot­odată, consumul de curent electric şi se elimină posibilitatea încălzi­rii casetei. Televizoarele, cu toate aceste îmbunătăţiri, au fost expuse în a­­prilie 1969, la Tîrgul internaţional de la Hanovra, unde s-au bucurat de o apreciere unanimă, fiind realizate la nivelul celor mai noi cuceriri ale tehnicii mondiale în acest domeniu. Pe scena concursului Foto: O. PLECAN I. VOICU UNIVERSITATEA POPULARĂ EDIJIA 1969-1970 Intrate de acum în tradi­ţie, cursurile Universităţii populare din anul acesta în­scriu in planul de învăţă­­mînt o serie de teme de mare interes general, ce vor fi dezbătute şi explicate de către lectori, specialişti, de-a lungul unui an de în­­văţămînt. între acestea men­ţionăm şi recomandăm cursurile generale de Istoria civilizaţiei şi culturii româ­neşti ; Antropologie teoreti­că ; Probleme de drept in­ternaţional şi relaţii inter­naţionale ; Pagini din isto­ria cunoaşterii : Cosmosul în viziunea secolului al XX- lea : Estetică; Axiologie ; Sociologia culturii ; Logica şi metodologia ştiinţelor po­zitive ; Fizică atomică şi nucleară; Biologie medica­lă ; Estetică industrială etc. şi cursurile speciale de: Limba şi literatura română ; Matematică ; Fizică ; Chi­mie generală ; Limbi străi­ne : engleză, franceză, rusă, germană, italiană, spaniolă (anul I, II şi III), japoneză (anul I şi III), arabă (anul II), suedeză (anul II şi III); Stenografie (anul I şi II) ; Arta şi tehnica fotografică; Radiotehnică ; Televiziune ; Mecanică auto. La acestea se adaugă un cerc de dis­cuţii : „Vreau să ştiu“, Clu­bul ateiştilor, Seminar eco­nomic. NOUTĂŢI LA BIBLIOTECA CENTRALĂ UNIVERSITARĂ Zilele acestea în rafturile B.C.U. au intrat o serie de in­teresante titluri de „Carte ve­che“, dintre care cităm : „Dic­ţionarul General“ în 11 limbi, editat la Veneţia în 1720, de Calepinus Amrosius, o Biblio­grafie a Antichităţilor (Ham­burg 1713, autor Alberti Fa­­brizzio), Privigherul din 1848 al lui Anton Pann. Au fost de asemenea achiziţionate un mare număr de lucrări privi­toare la ştiinţa şi tehnica mo­dernă (cibernetică, astronauti­­că, medicina celulei, biologie şi chimie), în perioada aprilie— iunie, rafturile bibliotecii s-au îmbogăţit cu 6 000 titluri de volume şi 39 000 periodice (zia­re şi reviste). Pentru manipularea şi orien­tarea rapidă în imensa listă de volume de care dispune Bi­blioteca Centrală Universitară, aici a fost introdusă, pentru prima dată în ţara noastră, o maşină minigrafică multipli­catoare, prin intermediul că­reia se poate realiza, într-un timp record, o informare com­pletă, sintetică, asupra orică­rei lucrări aflate în bibliotecă. Zilele acestea se află în cen­trul atenţiei B.C.U. achiziţio­narea de noi cursuri şi m­a­­nuale universitare din toate domeniile (este prevăzută pen­tru acest an cifra de 7 000). O atenţie specială se acordă do­tării B.C.U. cu un număr sufi­cient de asemenea cursuri şi manuale. Astfel se preconizea­ză ca la patru studenţi cititori să fie distribuit cîte un curs, ceea ce constituie o îmbucu­rătoare noutate. ANDREI ȘERBAN Ar ^ Există scriitori care-şi m­ena­­jează excesiv cititorii. Cărţile lor nu angajează sub durata lecturii , şi nici nu devin obsesii, ulterior. Măsura valorică a acestora nu o dă uitarea, ci indiferenţa. Fapt perfect explicabil. Poţi uita numai ceea ce ai trăit sau te-a trăit în plan artistic. Naturile „moarte“ 9 din punct de vedere estetic trec şi pe lingă memorie, dar şi pe­ ­ NORMAN • MANEA: . „NOAPTEA :PI LATURA * TONGA“ lingă uitare. Ele nu provoacă reacţii. Cel mult, gesturi distrate,­­ de nepăsare.­­ Nu acesta este cazul prozato­rului Norman Manea. Scrisul său­­ te solicită şi te provoacă, îţi pre­tinde, răspicat, adeziunea sau re­fuzul. Cartea lui de debut se ci­­­­teşte cu o plăcere evidentă, dar trudnică, cu sentimentul escala­dării unor scări de marmură, nes- 9 fîrşite. „Noaptea pe latura lunga" reclamă receptorului un efort­­ intens şi prelungit. Nu pentru a­­ surprinde acel evident acord al cuvîntului la gama majoră a fra­­­­zei, acord fin și surprinzător de­­ nuanţat, ci pentru a sesiza pun­ctul imaginar unde se plasează• cheia de boltă a întregului edifi­ciu. Edificiu care mi se pare con­struit cu o savantă artă a dala-• liilor, cu un instinct sigur al amănuntului, dar care nu benefi­ciază, insă, şi de o perspectivă a­­ ansamblului, mulţumitoare. Re­proşurile mele încep aici şi ar putea sfîrşi tot aici, lucru pe care talentul lui Norman Manea mă obligă să nu-l fac. Voi insista, deci, afirmînd că autorul se pre­ocupă în mod abuziv de tuşele şi retuşurile pe care le aplică com­ponentele scriiturii sale. Acestea tind, astfel, să devină realităţi ar­tistice autonome, suficiente lor însele, cam dificil de racordat fluxului general al naraţiunii. Flux sincopat şi discontinuu, în spiritul literaturii moderne, dar şi în maniera ei. Am înţeles, de la bun început, că tehnica utilizată în majorita­tea prozelor din volum nu este străină de diagrama mişcării broumiene , deplasarea unei mo­lecule — ţesînd o imprevizibilă reţea de impulsuri şi ricoşeuri, multiplicate şi intersectate prin hazard. Hazard aparent şi volun­tar în nuvela titulară sau în Promisiunea, supus unei ri­gori de concepţie salutara1 Mi-a fost mai greu, în schimb, să-l apreciez în Plim­bare, unde automatismele de limbaj nu se traduc în stări ten­sionate, ci vizează, mai ales, per­formanţe de relaţionare, de dis­tribuţie. Textul devine, nu înci­­frat, cum pare să fi ambiţionat scriitorul, ci agasant sau de-a dreptul ilizibil. Citez: „Un-doi, un-doi, un-doi, stîngul alb as­cunde dreptul alb, şi dreptul alb devine aşteptat, marcînd clipa cînd loveşte caldarîmul, şi din ju­mătatea de trup pe care nu ne-o atingem răsare dreptul alb, lo­vind trotuarul, şi piciorul alb, ştiut tînăr, genunchi cîndva flă­­mînd, tresărind scurt, să lupte, să scape, să nu scape, să rămînă, să adere rotund, să obosească, să curgă liniştea pînă în tălpi“. Şi, cu mici rectificări, pasajul se reia, se repetă şi iarăşi „stîngul alb cu dreptul negru“ etc. Pentru unda de puritate şi mis­ter voi numi din nou Promisi­unea. Schiţă care are avantajul (pentru unii, dezavantajul) de a putea fi povestită. Nu voi face acest deserviciu cititorilor sau, mai bine zis, nu în măsură a suplini o lectură proprie. Aş re­marca, totuşi, jocul curiozităţii, de altfel, marcată de discreţie, al Felie­iei, complinind, prin credi­bil şi terestru, jinduirea — plină de distincţie, dar tot credibilă — după linişte şi singurătate, a soţului ei. Tăcerea încadrează fericit atmosfera, tridîncind-o în unde concentrice de indeciziune şi enigmatic. In rest, dincolo de­ unele epi­soade nedatabile, proza lui Nor­man Manea este mărturia unei anumite vîrste — tinereţea şi a unui timp anume — epoca post­belică. Recunoşti uşor, nu doar situaţii şi peisaje, ci un ritm, un timbru şi o psihologie pregnant contemporane. Prin aceasta, şi în ciuda unor estompări de moment ale cadrului, scriitorul este soli­dar — în arta sa — cu prezentul. Cînd va deprinde mai ferm legile perspectivei, racordarea la viitor ar putea deveni ea însăși o reali­tate. NICOLAE BALTAG ^ voy) — BIBLIC, ora 20; (La Gră­dina „Boema“) — NU TE LĂSA, STROE ! ora 20; Ansamblul „PE­­RINIŢA“ (Sala Teatrului „C. I. Nottara“) — PERINIŢA MEA, ora 19. VINERI 29 AUGUST 1969 • 10,00 — Limba rusă. 9 10,25 Limba spaniolă 9 17,30 Atletism. Jocurile balcanice. (Transmisiune de la Sofia) 9 19,80 Transmisiune de la Expoziţia realizărilor econo­miei naţionale România ’89 , In­dustria petrolieră 9 19,30 Telejur­nalul de seară ; Buletinul meteo­rologic. a 20,00 Aspecte filmate de la Festivalul şi concursul interna­ţional de folclor — România ’69 • 20,15 Cîntă Zora Kolinska. Pro­gram de muzică uşoară oferit de Televiziunea din Bratislava. 9 20,30 Film artistic : „Absenţă în­delungată", producţie a studiou­rilor franceze 9 22,00 Reflector 9 22,15 Mult e dulce şi frumoasă Emisiune de limbă română de conferenţiar dr. Sorin Stati 9 22,40 Telejurnalul de noapte și buletinul meteorologic 9­23,10 Canțonete.

Next