Scînteia Tineretului, septembrie 1969 (Anul 25, nr. 6312-6337)

1969-09-11 / nr. 6321

Faptul că grupa TJ.T.C. reprezintă locul unde se pot rezolva în formele cele mai viabile problemele colectivului, unde tînărul, confruntat cu normele şi exigenţele sociale poate afla, deopotrivă, critici şi încurajări cu ample consecinţe educative, faptul că grupa trebuie să poarte în întreaga sa activitate toate însemnele organizaţiei U.T.C., în an­samblu, constituie adevăruri unanim recunoscute. Se poartă însă discuţii, se confruntă opinii adeseori opuse, — unele purtînd pecetea unor vechi deprinderi, altele pe cea a lip­sei de experienţă — în legătură cu modalităţile diverse prin care grupa îşi poate afirma practic atributele sale, regimul său de competenţe, modul de concepere şi de programare a muncii — lucruri de a căror înţelegere justă depinde toc­mai succesul transpunerii în viaţă a rolului educativ com­plex al grupei U.T.C. Motiv pentru care inaugurăm prezenta dezbatere cu relatarea unor exemple de la Şantierul naval din Giurgiu. Să luăm, de pildă, , economisirea elec­trozilor de sudură. Inutil de insistat a­­supra importanţei unei astfel de acţi­uni, din moment ce admitem că într-un şantier naval, cum este şi acesta din Giurgiu, la volumul colosal de lucrări ne­cesitate de construc­ţia vaselor, econo­mia de electrozi e ca şi cum ai avea grijă să nu risipeşti aurul. Ce se întîm­­plă însă, nu o dată, în practică ? Lucră­torul îşi termină programul de mun­că. Dacă-i mai ră­­mîneau 3—4 „sîr­­me“ în cutia de car­ton își spunea împăcat că le va folosi a doua zi. Și din acest mo­ment paguba era ca și făcută. Peste noapte cădea o ploaie, ma­terialul se altera devenind inuti­lizabil. M-am putea afirma aici, cu certitudine, că biroul grupei U.T.C. de la sudură a observat primul, că s-a gîndit cum şi în ce fel să procedeze. Pentru că de observat, observaseră toţi munci­torii, iar de gîndit (chiar dacă nu la modul cel mai eficace), s-au gîndit mai mulţi. Fapt este că biroul grupei U.T.C. a acţionat cu promptitudine strîngînd, pînă una, alta, împreună cu ceilalţi ti­neri, electrozii risipiţi. A urmat o propunere adresată conducerii a­­telierului : să se confecţioneze niş­te cutiuţe metalice destinate adă­postiţii, pentru orice eventualita­te, a electrozilor. Au mai urmat cazuri de ne­glijenţă... Lucrurile nu s-au oprit însă aici şi abia acum putem comple­ta imaginea, arătind ce a făcut de mai departe grupa U.T.C. Membrii ei au trecut din nou, in­tr-o zi, la strîngerea electrozilor găsiţi vraişte. I-au fotografiat, iar imaginea a fost afişată pe un pa­nou. Preţioasele „sîrme“ — neîn­semnate pentru risipitori — apar acum, în poză, adevărate bare de oţel. Imaginea a fost gîndită, ju­decată şi înţelegem, din cele ce ni se relatează, că intenţia a vi­zat pe undeva procedeul carica­turii. O sîrmuliţă, peste care ori­cine putea să treacă nepăsător, este văzută acum cu alţi ochi, din prim plan, la acele proporţii care te îndeamnă să reflectezi. Rezultatele acestei din urmă acţiuni a grapei nu se cunosc. Nu se ştie dacă fotografia cu pricina îşi va găsi ecoul scontat azi, mîine sau poimîine. Dar nu pentru aceasta ne-am oprit asu­pra cazului, ci pentru a sublinia o idee şi anume consecvenţa gru­pei U.T.C., hotărîrea ei de a merge pînă la capăt, din moment ce şi-a propus ceva. în această perspectivă nu ne-ar mira apari­ţia altor mijloace de influenţare, găsirea, în cele din urmă, a pro­cedeului ideal prin care electro­zii pentru sudură să fie folosiţi cu chibzuinţă. Principalul e că s-a pornit la drum şi că se con­tinuă cu insistenţă, în tehnologia construcţiilor de nave, de pildă, au intervenit multe elemente noi. Tinerii erau puşi în faţa unor desene, a unor planuri complexe după care tre­buia să prindă contur viitorul corp al vaselor. Că pe moment biroul grupei­ s-a gîndit să în­treprindă ceva pentru aprofun­darea pregătirii profesionale nu e poate lucrul cel mai nou. E­­senţial şi în această privinţă ni se pare a fi faptul că grupa U.T.C. de aici n-a mai aşteptat trecerea ideii prin toate filierele tehnico-administrative. A acţionat prompt, operativ, la pro­priul său îndemn. Ne găsim as­tăzi în faţa unui curs de ridicare a calificării. Comite- *— »■ tul U.T.C. coordo­nator a venit în în­­tîmpinarea tinerilor în sensul că lectorii sunt membri ai, a­­cestuia, ingineri de­semnaţi să răspundă de buna pregătire profesională a 48 de tineri din grupa U.T.C. Construcţii­­corp, în şantier sunt 7 grupe U.T.C., care fiinţează din toam­nă, de la alegeri. La drept vorbind pe a­­tunci nici în grupe şi nici în comitetul coordonator U.T.C. nu se prea ştia unde, cînd şi cum să-şi desfăşoare a­­cestea activitatea. A ţine lunar o scurtă informare cu privire la unul sau altul dintre lucrările ce-i preocupau era considerată o realizare. A încasa cotizaţia, la fel. Şi cam atît. — Pentru schimbarea unghiu­lui din care trebuie privită acti­vitatea grupelor, ne spune secre­tarul comitetului coordonator U.T.C., a fost nevoie să ne con­sultăm cu toţii încă de la în­ceput. A reieşit din această con­fruntare că terenul activităţii grupelor, de afirmare a iniţiativei, terenul din interiorul căruia se pot culege rezultate bune, trebu­ie căutat în perimetrul produc­ţiei, în tot ce se referă şi are legătură cu aceasta. Grupa U.T.C. găseşte astfel, în cele opt ore de lucru, în comportarea ti­nerilor pe un asemenea parcurs, cîmpul fertil în care-şi poate e­­xercita menirea ei de a face e­­ducaţie comunistă. Este şi concluzia faptelor rela­tate mai sus. I. BODEA Grupa U.T.C veriga cea mai de jos, dar nu si cea de pe urma La adunarea salariaţilor sec­ţiei II- jurnale de la Hunedoara, darea de seamă, vorbitorii au remarcat, în unanimitate consec­venţa şi ritmicitatea cu care a­­cest colectiv îşi îndeplineşte sar­cinile încredinţate, preocuparea sa statornică pentru a elabora numai fonţă de calitate. De la începutul anului, se spunea în darea de seamă, secţia noastră a dat peste plan 26 679 tone fontă, depăşind astfel angaja­mentul pentru acest an. Indicii de utilizare a furnalelor au fost depăşiţi sistematic, lună de lună, în comparaţie cu anul trecut, au remarcat vorbitorii, s-a îm­bunătăţit mult şi calitatea fon­tei. De asemenea, s-au realizat importante economii la preţul de cost (3 300 000 lei), în pri­mul rînd, prin reducerea con­sumului de cocs, în cele 8 luni, se specifică în documentul pre­zentat salariaţilor de către in­ginerul Ion Rădoi, adjunctul şe­fului secţiei, au fost economi­site 7 358 tone cocs cu care s-au elaborat peste 11500 tone fon­tă. Există toate condiţiile ca planul afectat secţiei pentru a­­cest an să fie nu numai înde­plinit, ci şi substanţial depăşit. Dezbaterea cifrelor de plan pe anul viitor a relevat hotărî­­rea colectivului secţiei de a-şi îndeplini în mod exemplar, ca şi pînă acum, noul program de producţie ce prevede un spor de 20 000 tone faţă de realiză­rile anului 1969. — Planul e deosebit de mo­bilizator, remarca maistrul GHEORGHE FLORESCU. A­­vem­ posibilităţi să-l îndeplinim şi chiar să-l depăşim. Pentru asta e nevoie, însă, să aruncăm şi priviri critice în jur. Realiză­rile sînt bune, dar rezervele care pot conduce la creşterea produc­ţiei n-au fost epuizate. Cînd spun acest lucru mă gîndesc, în­deosebi, la avariile de la furnale, care impun opriri sau mers re­dus. In darea de seamă se spu­ne că acestea au „furat“ din timpul afectat producţiei peste 150 de ore. Făcînd un calcul sumar, ajungem la concluzia că dacă am fi avut o funcţionare normală, am fi sporit realizările de pînă acum cu încă 2 800 tone de fontă. Vina pentru această stare de lucruri o purtăm, în primul rînd, noi, maiştrii, indi­ferent unde avem locul de muncă : la creuzet, încărcare, în­treţinere etc. Unele deranja­mente au apărut ca urmare a nerespectării nivelului de încăr­care, neluarea măsurilor de pre­venire a agăţărilor sau defecta­rea vagoanelor cîntar, a maşini­lor de perforat şi de astupat şi altele. In această ordine de idei aş avea de făcut o propunere : la banda 98 de la expediţii a aglomeratorului 11 există un gră­tar pe care aglomeratul trece cu scopul de a se ciurui. Practic el se înfundă. Consider că ar fi ni­merit să se monteze un ciur vibrator care să elimine aglome­ratul mărunt. Introducînd o can­titate cit de mică de astfel de aglomerat în furnal, acesta func­ţionează mai bine, are un mers uniform, se evită deranjamentele. O problemă amplu dezbătută a fost cea a calităţii fontei. Mo­tive sunt destule. — Ne-am obişnuit să spunem — s-a adresat tovarăşilor săi de muncă maistrul AUREL VASI­­LESCU — că, întrucît fonta de­clasată reprezintă doar un pro­cent din producţia noastră to­tală, ea poate fi neglijată. Nu sunt de acord cu o astfel de concep­ţie. Să facem o mică echiva­­lenţă, acel procent reprezintă peste 7 500 tone. Sînt zile la rînd cînd oţelăriile nu-şi reali­zează planul pentru că fonta nu a fost corespunzătoare. De multe ori aceasta constituie un paravan după care îşi ascund lipsurile lor interne. Datoria noastră e să nu le mai dăm prilej să facă astfel de afirmaţii. Am compa­rat „realizările“ la acest capitol pe furnale şi brigăzi. Or, faptul că furnalul nr. 8 a dat aproape încă o dată mai multă fontă de­clasată decit furnalul 7 (acelaşi lucru l-au făcut brigăzile I şi II în comparaţie cu cea de-a treia) constituie un indiciu că nu toţi maiştrii şi oamenii din­ posturile cheie muncesc cu aceeaşi răs­pundere. — Eu aţţi reţinut din darea de seamă — s-a adresat audito­rilor tînărul GHEORGHE VI­SANU, secretarul comitetului TJ.T.C. pe secţie — o altă cifră la capitolul „disponibilităţi pen­tru viitor“ , cele­­ 300 zile-ori neutilizate în procesul de pro­ducţie din diverse motive. Ab­senţe nemotivate, învoiri, acci­dente de muncă. In adunările generale ale organizaţiei noastre am discutat multe cazuri de a­­bateri de la disciplină. Situaţia s-a îndreptat faţă de trecut. Dar nu total. Unii îşi permit să mai lipsească şi acum d­e la lucru, să nu respecte normele de tehnica securităţii muncii sau dispoziţiile maiştrilor şi ale şefilor de echi­pă, decalînd procesul normal de producţie. A sosit timpul să-i tragem serios la răspundere. Nu­mai muncind organizat, într-o disciplină de fier, aşa cum se arăta la Congresul al X-lea al partidului, vom putea face faţă sarcinilor tot mai mari care ne revin. Discuţiile au fost vii, fructu­oase. Ele au fost stimulate în­tr-o măsură de modul concret, analitic în care darea de seamă a evidenţiat activitatea de pînă acum a secţiei. Atenţia a fost orientată cu precădere asupra rezervelor încă neexplorate, fă­­cîndu-se, totodată, numeroase propuneri care au fost înregis­trate şi transmise conducerii combinatului.­ ­L BALGRADEAN Realizările sînt bune, dar rezervele nu s, nici pe departe, epuizate . PE ŞANTIERULj 1 HIDROENERGETIC! I LEŞUL—BIHOR­­ 1 Pe şantierul hidroe-­­ nergetic Leşul, judeţul i ) Bihor, au fost deschise ' |a noi lucrări de bază. Ast- \ 1 fel, au început primele l i lucrări de excavare la \ vatra viitorului baraj, 1 ■ în spatele căruia se va l ’­forma un lac de acumu- i ţ lare cu un volum de 26­­ l milioane mc apă. Ba- t rajul va avea o înălţi- i­­ me de 60 m şi o lungi- ’ i me de 180 m la corona-­­ I ment. Au început, de a­­l­­­semenea, lucrările din­­­­ frontul amonte la gale- t­­ ria de evacuare a ape- ţ i lor. Construcţia este i t menită să regularizeze 1 l şi să asigure dublarea \ , debitului minim de apă i 1 pe Crişul Repede. Va fi e­l rezolvată, astfel,’- pro-­­­­­blema alimentării cu­­ 1 apă a oraşului Oradea ,­­ şi a altor localităţi din \ i cîmpia bihoreană. Tot­ l * odată, se creează posi- / \ bilitatea irigării a \ i 10 000 ha, precum şi a / * amenajării unei supra- i )­fețe de 2 600 ha de e- u­l­lestee. i­t (Agerpres) . SCÂNTEIA TINERETULUI Am intrat în întreprin­derea textilă din Galaţi acum cîteva zile şi din pri­mele minute am avut im­presia, transformată în convingere mai tîrziu, că faceam cunoştinţă cu un colectiv antrenat într-o mare acţiune competitivă. Atributele atmosferei din jur sînt derivate ale no­ţiunilor febrilitate, hărni­cie, încredere în posibili­tăţi, angajare totală în de­păşirea sarcinilor. In acest context de ma­re întrecere, concursul profesional „Mîini măies­tre“, organizat de comite­tul U.T.C. în colaborare cu conducerea întreprinde­rii şi cu comitetul sindical capătă noi valenţe înscri­­indu-se pregnant ca o con­tribuţie a tineretului la ob­ţinerea unor rezultate deo­sebite. , , Concursul şi-a propus de asemenea, i se spune ing. Mircea Chinţoiu, să impul­sioneze acţiunea de ridica­re a calificării, de însuşire a cunoştinţelor tehnice. Potrivit regulamentului, au fost urmărite 3 obiective : producţia, disciplina şi ca­litatea produselor. Concursul „Mîini mă­iestre“ este deosebit de cuprinzător, el mijlocind pe toate căile, ridicarea ştachetei activităţii ti­nerilor muncitori. Referin­du-ne doar la unul din cele 3 obiective, la disciplină, vom vedea că imediat el se diversifică, acordarea punctelor maxime făcîndu­­se în concordanţă cu eli­minarea completă a absen­ţelor nemotivate şi a în­­tîrzierilor, cu comportarea exemplară la locul de muncă, cu îngrijirea şi în­treţinerea maşinilor şi u­­tilajelor, cu respectarea normelor de tehnica secu­rităţi muncii. Cum în rîndul ţesători­lor proba teoretică s-a şi desfăşurat, o apreciere a eficienţei acţiunii este po­sibilă. Nu numai că numă­rul absenţelor, învoirilor şi întîrzierilor a scăzut sub­stanţial, că în perioada desfăşurării concursului nu s-au înregistrat refuzuri de calitate, dar prin munca lor tinerii concurenţi au dat peste plan 3 524 m ţe­sături ceea ce înseamnă o producţie de 18 900 lei.­­ Concursul „Mîini măiestre“, ne declară ing. Mircea Chinţoiu, membru in comisia de examinare,­­ s-a bucurat de un deo­sebit interes din partea ţe­sătorilor. Tinerii îi solici­tau pe maiştri şi pe ingi­neri să le explice detaliat diferite aspecte ale pro­cesului tehnologic, diferite noţiuni, au participat la orele de consultaţie acor­date de cadrele cabinetu­lui tehnic, au depus efor­turi să-şi însuşească mai bine meseria aleasă. Întrecerea pentru pri­mul loc, desfăşurată sub privirile tuturor tinerilor din întreprindere, a fost deosebit de echilibrată, aşa incit juriul s-a văzut nevo­it pînă la urmă să acorde cîştig de cauză atît Măriei Teodoru cit şi lui Aurel Puşcaşu­. Prima este orga­nizatoarea unei grupe U.T.C. şi o muncitoare foarte bună, ea contribu­ind substanţial şi la reali­zările colegelor sale prin ajutorul concret, prin în­drumările sale competente. Aurel Puşcaşu s-a impus nu numai ca un bun ţesător: el are cunoştinţe temeinice în probleme de mecanică şi de desen tehnic. Intre timp, în sectoarele de filatură concursul „Mîini măiestre“ continuă, el aflîndu-se în preajma probei teoretice. In noua secţie de filatură tinerele muncitoare se întrec să a­­corde firelor de bumbac atributele calităţii superi­oare, să producă mai mult, să folosească la maximum timpul de lucru. Trecem printre maşini ca printre nişte mari şi noi­ nouţe harfe şi urmărim mîinile tinerelor muncitoare ale căror mişcări sînt atît de repezi şi totuşi, deloc bruşte, c­ unduioase, line. „La noi secunda, ni se a­­dresează cineva, valorează cu­ minutul în altă parte. Unitatea de măsură frec­ventă a timpului este aici zecimea de secundă. De a­­ceea, acordăm o atît de mare atenţie perfectării minutrilor". Am lăsat eu să mi se citească pe faţă vreo undă de nedumerire în legătură cu o asemenea atenţie ? Nu, parcă nu. — In secţia noastră con­cursul „Mîini măiestre“, ne mărturiseşte brigadiera Cornelia Nedelcu, este sus­ţinut şi de alte acţiuni ca dezbateri, demonstraţii practice, schimburi de ex­perienţă. Zilele trecute s-a desfăşurat Concursul „Car­tea tehnică şi producţia“. Această gamă de manifes­tări instaurează un climat de întrecere propice auto­­depăşirilor. Aflăm de la inginera A­­vramia Chinţoiu, secretara comitetului U.T.C. că tâ­năra brigadieră precum şi Ecaterina Ioniţă, organiza­toarea grupei U.T.C., au totalizat cele mai multe puncte la proba practică a concursului „Mîini mă­iestre“. Era şi de aşteptat. — Deşi perioada de la începerea concursului şi pînă azi e scurtă, de o lu­nă, putem totuşi aprecia, continuă tovarăşa secreta­ră, că scopul propus prin această acţiune va fi atins în întregime. In această perioadă, spre deosebire de cele anterioare, toţi ti­nerii şi-au îndeplinit pla­nul iar calitatea produse­lor a cunoscut un mare salt prin­ neînregistrarea vre­unei reclamaţii. De aseme­nea, şi aceasta constituie un motiv de satisfacţie pentru noi, numărul abaterilor de la disciplină s-a redus cu 70—80 la sută. Dar în zi­lele următoare vom cu­noaşte precis care anume este eficienţa economică a concursului. După con­statările mele de pînă a­­cum, va fi tot atît de edi­ficatoare ca şi în cazul ţe­sătorilor. Am întirziat printre ti­nerele muncitoare de la secţia filatură ale căror mîini sunt într-adevăr mă­iestre pentru a asculta rit­mul marii întreceri. Dinco­lo de bucuria propriilor succese am citit în privi­rile lor şi mândria că lu­crează într-o secţie nouă, la utilaje care pe lingă că întrunesc toate atributele esteticii industriale, sunt şi cele mai moderne de acest gen din ţară. ION CHIRIC • ••••• DOUA INIŢIATIVE ALE ORGANIZAŢIILOR U.T.C. • CONCURSUL MÎINI MAIESTRE Tinăra Elisabeta Suciu, din secţia montaj-cabine a Uzinei de auto­camioane — Braşov, este pre­ocupată întotdeauna de munca de calitate (Urmare din pag. 1) a fost o altă greşeală, întrucît după terminarea ei s-a consta­tat că procedeul propus este necorespunzător şi s-a renunţat la această soluţie. S-a introdus un alt sistem. O altă cauză este legată de pompele livrate cu mare întîr­­ziere de Uzina de pompe Bucu­reşti. Cînd au sosit la sfîrşitul lunii februarie, specialiştii au constatat că garniturile pompe­lor sunt necorespunzătoare şi că trebuie schimbate. Pentru că fabrica de azot a intrat în funcţiune abia­ la sfîr­şitul lui ianuarie uscarea cupto­rului de cracare s-a făcut abia în februarie, şi cînd se credea că toate merg spre bine, în martie, specialiştii constată la o revizie generală că plăcile inte­rioare ale cazanului de abur nu sînt prinse corespunzător (con­structor Uzinele „23 August“ Bucureşti) fiind necesară încă o săptămînă de reparaţii. Pe lîngă toate acestea au răsărit ca ciu­percile numeroase alte defec­ţiuni. Au ieşit la iveală greşeli de proiectare, de construcţie asupra cărora nu insistăm dar care au determinat mereu amî­­narea termenului de punere în funcţiune. Amintim doar faptul că ţevile livrate de U.Z.U.C. Ploieşti după cîteva luni s-au spart în timpul probelor tehno­logice, iar la 29 iunie — o altă surpriză — au căzut cărămizi de pe bolta cuptorului de cra­care. Cine poartă răspunderea pentru aceste pierderi ? Şi mai ales cine suportă daunele mate­riale aduse economiei naţionale, datorate studiilor incomplete şi numeroaselor greşeli de proiec­tare, intrării cu întîrziere în producţie ? Sperăm că organele competente vor face lumină în această chestiune şi vor stabili exact responsabilităţile perso­nale. In orice caz statul nu mai poate suporta la infinit daunele provocate de lipsa­ de competen­ţă a diferitelor foruri. Acum, cînd instalaţia este gata (pentru a cita oară ?), ea nu-şi poate continua probele tehnologice din lipsă de materie primă (propilenă), pe care tre­buie s-o livreze Combinatul Pe­trochimic Piteşti. Planul pe anul 1969 este com­promis. Din cele 13 000 tone 2 E H au fost realizate abia 470, iar din cele 3 300 tone nor­mal butanol s-au produs pînă în prezent numai 129 t. în tri­mestrul IV se vor produce, dacă toate instalaţiile vor funcţiona corespunzător, circa 3 500 tone 2 E H şi 800 tone normal buta­nol. După cum spunea şi tova­răşul, ing. Nicolae Mirodone, şeful secţiei, în aceste condiţii sunt necesare eforturi deosebite pentru a se putea îndeplini pla­nul pe anul 1970. PENTRU SECŢIA MONO­MERI, după multă bătaie de cap, din 20 august cînd, în sfîr­­şit, a fost terminată instalaţia (trebuia dată în funcţiune in trimestrul IV anul trecut, dar din motive asemănătoare celor de mai sus termenul a fost me­reu amînat), a început o peri­oadă de relativ relas pentru că nici acest obiectiv nu are asigu­rată materia primă (etilena tot de la Piteşti). Intrarea în pro­bele tehnologice, în mod eşalo­nat, pe faze de fabricaţie, se va face abia peste 2—3 săptămîni, fiind condiţionată de sosirea eti­­­lenei şi uscarea conductei de la Combinatul Petrochimic Piteşti pînă la Combinatul din Rm. Vîl­­cea. Menţionăm faptul că secţia polimeri, care depinde direct de monomeri, va putea să-şi înceapă probele tehnolo­gice abia după 5—6 săptămîni de la venirea etilenei. Şi lanţul slăbiciunilor — sînt indicii — n-o să se oprească aci. In condiţiile actuale de ali­mentare cu abur (centrala ter­mică din cadrul combinatului nu e capabilă nici acum să fur­nizeze abur în mod continuu) sunt previzibile întreruperi şi după venirea etilenei. Tovarăşul ing. Ioan Rus, şeful secţiei monomeri, aşteaptă cu înfrigu­rare momentul introducerii aci­dului clorhidric în instalaţie, cînd cea­ mai mică defecţiune, neglijenţă de montaj nereme­diată din timp, poate deter­mina deteriorarea unor piese metalice aducînd după sine întreruperea probelor. Surprize pentru toate secţiile poate oferi oricînd reţeaua elec­trică, nefiind realizată încă du­bla alimentare indispensabilă unor astfel de instalaţii. Nici Secţia H.C.H. , cu ter­men iniţial de punere în func­ţiune în 1968 nu produce încă, fiind replanificată pentru tri­mestrul III a.c. Prin cele cîteva aspecte ur­mărite aici propunem Ministe­rului­ Industriei Chimice şi con­ducerii Combinatului Chimic R. Vîlcea, să intervină acum, în ceasul al 12-lea, pentru înlătu­rarea defecţiunilor şi preveni­rea surprizelor pentru a oferi economiei naţionale nu justifi­cări, ci producţie, nu rezolvarea superficială a problemelor cu bani din buzunarul statului, ci înlăturarea urgentă şi definitivă a tuturor defecţiunilor şi nepre­văzutelor care nu sunt altceva decit reversul slabei organizări şi a lipsei de răspundere. ERORILE DE PROIECTARE SE RĂZBUNĂ Pag. 3 • ••••• • Olim­piada zooteh­­nistilor Excelentă această iniţiativă a Comitetului judeţean Galaţi al U.T.C. Urmărind creşterea con­tribuţiei tinerilor ce lucrează în sectoarele zootehnice în realiza­rea sarcinilor de sporire a pro­ducţiei animaliere, a iniţiat con­cursul profesional Olimpiada zootehniştilor la care participă toţi îngrijitorii tineri din fermele de stat. Ca orice competiţie, Olimpiada zootehniştilor stimulează mun­ca, captează ambiţii şi pa­siuni, direcţionîndu-le către scopul tuturor strădaniilor : pro­ducţii mai mari, realizarea unor beneficii maxime. Mulţi dintre aceia care se obişnuiseră cu un anume automatism al meseriei în rezolvarea treburilor zilnice au declanşat, făţiş, lupta autodepă­­şirii. Specialiştii au fost tot mai des solicitaţi pentru discuţii con­crete asupra uneia sau alteia din­tre problemele producţiei zoo­tehnice , bibliotecile de fermă au fost completate cu reviste de specialitate, iar cu sprijinul Trus­tului zonal LAS, şi al conduceri­lor administrative din întreprin­deri au fost organizate vizite, pre­zentări de filme documentare, comunicări ştiinţifice. Pregătirea teoretică a fost du­blată de eforturile deosebite la locul de producţie. Intensitatea acestor eforturi e redată de însăşi diagrama realizărilor. Compara­tiv cu aceeaşi perioadă a anului trecut, deşi condiţiile au fost mult mai grele, în lunile aprilie, mai iunie şi iulie ale acestui an, fer­mele zootehnice ale agriculturii de stat gală­ţene au realizat un spor de producţie în valoare de aproape zece milioane lei. De la aproximativ acelaşi efectiv de vaci s-au valorificat in plus circa 3 500 hectolitri lapte; în fermele de păsări s-au redus con­siderabil pierderile, fapt ce a in­fluenţat direct livrarea unei can­tităţi suplimentare de carne de peste 82 tone, iar la fermele de ovine s-a obţinut un spor la lină echivalent cu producţia a trei mii de oi; s-au livrat cu 134 tone carne peste prevederi. Olimpiada a constituit cadrul optim stimu­lării iniţiativei personale. La în­treprinderea agricolă de stat Matca, îngrijitorul Nicolae Lupu a realizat în această perioadă cel mai ridicat spor în greutate la taurinele aflate la îngrăşat — 600 grame zilnic, faţă de 350 plan , numai ca urmare a schimbării orelor de administrare a furaje­lor şi a alcătuirii raţiilor indivi­duale pentru animalele din grupa de care răspunde, Nicolae Hogoş, (clasat pe locul I la faza jude­ţeană) îngrijitor mulgător la I.A.S. Dealul Bujorului a sporit cu pes­te doi litri producţia medie zil­nică de lapte de la fiecare vacă furajată, la un consum egal de unităţi nutritive. Realizări remar­cabile au obţinut şi Vasile Spinu, Necida Fotache (în ordine cla­saţi pe următoarele două locuri), Gheorghe Cojocaru­, Ştefan Co­­stică şi Ion Fasole de la I.A.S. Bădălan, Gheorghe Balcan, şi Ni­colae Leică de la I.A.S. Smîrdan, Nicolae Popovici, Dumitru Di­nieci, Alecu Paznicu de la I.A.S. Bereşti şi foarte mulţi alţii dintre cei 650 de competitori. Pe toată durata desfăşurării Olimpiadei zootehnistului, numai 18 îngriji­tori de animale s-au situat sub plan ; s-a înregistrat un singur accident de muncă şi doar 56 de ore absenţe nemotivate. Rezultatele prezintă convingă­tor această valoroasă iniţiativă a Comitetului judeţean U.T.C. Ga­laţi. ( GH. FECIORI)

Next