Scînteia Tineretului, septembrie 1969 (Anul 25, nr. 6312-6337)
1969-09-11 / nr. 6321
Faptul că grupa TJ.T.C. reprezintă locul unde se pot rezolva în formele cele mai viabile problemele colectivului, unde tînărul, confruntat cu normele şi exigenţele sociale poate afla, deopotrivă, critici şi încurajări cu ample consecinţe educative, faptul că grupa trebuie să poarte în întreaga sa activitate toate însemnele organizaţiei U.T.C., în ansamblu, constituie adevăruri unanim recunoscute. Se poartă însă discuţii, se confruntă opinii adeseori opuse, — unele purtînd pecetea unor vechi deprinderi, altele pe cea a lipsei de experienţă — în legătură cu modalităţile diverse prin care grupa îşi poate afirma practic atributele sale, regimul său de competenţe, modul de concepere şi de programare a muncii — lucruri de a căror înţelegere justă depinde tocmai succesul transpunerii în viaţă a rolului educativ complex al grupei U.T.C. Motiv pentru care inaugurăm prezenta dezbatere cu relatarea unor exemple de la Şantierul naval din Giurgiu. Să luăm, de pildă, , economisirea electrozilor de sudură. Inutil de insistat asupra importanţei unei astfel de acţiuni, din moment ce admitem că într-un şantier naval, cum este şi acesta din Giurgiu, la volumul colosal de lucrări necesitate de construcţia vaselor, economia de electrozi e ca şi cum ai avea grijă să nu risipeşti aurul. Ce se întîmplă însă, nu o dată, în practică ? Lucrătorul îşi termină programul de muncă. Dacă-i mai rămîneau 3—4 „sîrme“ în cutia de carton își spunea împăcat că le va folosi a doua zi. Și din acest moment paguba era ca și făcută. Peste noapte cădea o ploaie, materialul se altera devenind inutilizabil. M-am putea afirma aici, cu certitudine, că biroul grupei U.T.C. de la sudură a observat primul, că s-a gîndit cum şi în ce fel să procedeze. Pentru că de observat, observaseră toţi muncitorii, iar de gîndit (chiar dacă nu la modul cel mai eficace), s-au gîndit mai mulţi. Fapt este că biroul grupei U.T.C. a acţionat cu promptitudine strîngînd, pînă una, alta, împreună cu ceilalţi tineri, electrozii risipiţi. A urmat o propunere adresată conducerii atelierului : să se confecţioneze nişte cutiuţe metalice destinate adăpostiţii, pentru orice eventualitate, a electrozilor. Au mai urmat cazuri de neglijenţă... Lucrurile nu s-au oprit însă aici şi abia acum putem completa imaginea, arătind ce a făcut de mai departe grupa U.T.C. Membrii ei au trecut din nou, intr-o zi, la strîngerea electrozilor găsiţi vraişte. I-au fotografiat, iar imaginea a fost afişată pe un panou. Preţioasele „sîrme“ — neînsemnate pentru risipitori — apar acum, în poză, adevărate bare de oţel. Imaginea a fost gîndită, judecată şi înţelegem, din cele ce ni se relatează, că intenţia a vizat pe undeva procedeul caricaturii. O sîrmuliţă, peste care oricine putea să treacă nepăsător, este văzută acum cu alţi ochi, din prim plan, la acele proporţii care te îndeamnă să reflectezi. Rezultatele acestei din urmă acţiuni a grapei nu se cunosc. Nu se ştie dacă fotografia cu pricina îşi va găsi ecoul scontat azi, mîine sau poimîine. Dar nu pentru aceasta ne-am oprit asupra cazului, ci pentru a sublinia o idee şi anume consecvenţa grupei U.T.C., hotărîrea ei de a merge pînă la capăt, din moment ce şi-a propus ceva. în această perspectivă nu ne-ar mira apariţia altor mijloace de influenţare, găsirea, în cele din urmă, a procedeului ideal prin care electrozii pentru sudură să fie folosiţi cu chibzuinţă. Principalul e că s-a pornit la drum şi că se continuă cu insistenţă, în tehnologia construcţiilor de nave, de pildă, au intervenit multe elemente noi. Tinerii erau puşi în faţa unor desene, a unor planuri complexe după care trebuia să prindă contur viitorul corp al vaselor. Că pe moment biroul grupei s-a gîndit să întreprindă ceva pentru aprofundarea pregătirii profesionale nu e poate lucrul cel mai nou. Esenţial şi în această privinţă ni se pare a fi faptul că grupa U.T.C. de aici n-a mai aşteptat trecerea ideii prin toate filierele tehnico-administrative. A acţionat prompt, operativ, la propriul său îndemn. Ne găsim astăzi în faţa unui curs de ridicare a calificării. Comite- *— »■ tul U.T.C. coordonator a venit în întîmpinarea tinerilor în sensul că lectorii sunt membri ai, acestuia, ingineri desemnaţi să răspundă de buna pregătire profesională a 48 de tineri din grupa U.T.C. Construcţiicorp, în şantier sunt 7 grupe U.T.C., care fiinţează din toamnă, de la alegeri. La drept vorbind pe atunci nici în grupe şi nici în comitetul coordonator U.T.C. nu se prea ştia unde, cînd şi cum să-şi desfăşoare acestea activitatea. A ţine lunar o scurtă informare cu privire la unul sau altul dintre lucrările ce-i preocupau era considerată o realizare. A încasa cotizaţia, la fel. Şi cam atît. — Pentru schimbarea unghiului din care trebuie privită activitatea grupelor, ne spune secretarul comitetului coordonator U.T.C., a fost nevoie să ne consultăm cu toţii încă de la început. A reieşit din această confruntare că terenul activităţii grupelor, de afirmare a iniţiativei, terenul din interiorul căruia se pot culege rezultate bune, trebuie căutat în perimetrul producţiei, în tot ce se referă şi are legătură cu aceasta. Grupa U.T.C. găseşte astfel, în cele opt ore de lucru, în comportarea tinerilor pe un asemenea parcurs, cîmpul fertil în care-şi poate exercita menirea ei de a face educaţie comunistă. Este şi concluzia faptelor relatate mai sus. I. BODEA Grupa U.T.C veriga cea mai de jos, dar nu si cea de pe urma La adunarea salariaţilor secţiei II- jurnale de la Hunedoara, darea de seamă, vorbitorii au remarcat, în unanimitate consecvenţa şi ritmicitatea cu care acest colectiv îşi îndeplineşte sarcinile încredinţate, preocuparea sa statornică pentru a elabora numai fonţă de calitate. De la începutul anului, se spunea în darea de seamă, secţia noastră a dat peste plan 26 679 tone fontă, depăşind astfel angajamentul pentru acest an. Indicii de utilizare a furnalelor au fost depăşiţi sistematic, lună de lună, în comparaţie cu anul trecut, au remarcat vorbitorii, s-a îmbunătăţit mult şi calitatea fontei. De asemenea, s-au realizat importante economii la preţul de cost (3 300 000 lei), în primul rînd, prin reducerea consumului de cocs, în cele 8 luni, se specifică în documentul prezentat salariaţilor de către inginerul Ion Rădoi, adjunctul şefului secţiei, au fost economisite 7 358 tone cocs cu care s-au elaborat peste 11500 tone fontă. Există toate condiţiile ca planul afectat secţiei pentru acest an să fie nu numai îndeplinit, ci şi substanţial depăşit. Dezbaterea cifrelor de plan pe anul viitor a relevat hotărîrea colectivului secţiei de a-şi îndeplini în mod exemplar, ca şi pînă acum, noul program de producţie ce prevede un spor de 20 000 tone faţă de realizările anului 1969. — Planul e deosebit de mobilizator, remarca maistrul GHEORGHE FLORESCU. Avem posibilităţi să-l îndeplinim şi chiar să-l depăşim. Pentru asta e nevoie, însă, să aruncăm şi priviri critice în jur. Realizările sînt bune, dar rezervele care pot conduce la creşterea producţiei n-au fost epuizate. Cînd spun acest lucru mă gîndesc, îndeosebi, la avariile de la furnale, care impun opriri sau mers redus. In darea de seamă se spune că acestea au „furat“ din timpul afectat producţiei peste 150 de ore. Făcînd un calcul sumar, ajungem la concluzia că dacă am fi avut o funcţionare normală, am fi sporit realizările de pînă acum cu încă 2 800 tone de fontă. Vina pentru această stare de lucruri o purtăm, în primul rînd, noi, maiştrii, indiferent unde avem locul de muncă : la creuzet, încărcare, întreţinere etc. Unele deranjamente au apărut ca urmare a nerespectării nivelului de încărcare, neluarea măsurilor de prevenire a agăţărilor sau defectarea vagoanelor cîntar, a maşinilor de perforat şi de astupat şi altele. In această ordine de idei aş avea de făcut o propunere : la banda 98 de la expediţii a aglomeratorului 11 există un grătar pe care aglomeratul trece cu scopul de a se ciurui. Practic el se înfundă. Consider că ar fi nimerit să se monteze un ciur vibrator care să elimine aglomeratul mărunt. Introducînd o cantitate cit de mică de astfel de aglomerat în furnal, acesta funcţionează mai bine, are un mers uniform, se evită deranjamentele. O problemă amplu dezbătută a fost cea a calităţii fontei. Motive sunt destule. — Ne-am obişnuit să spunem — s-a adresat tovarăşilor săi de muncă maistrul AUREL VASILESCU — că, întrucît fonta declasată reprezintă doar un procent din producţia noastră totală, ea poate fi neglijată. Nu sunt de acord cu o astfel de concepţie. Să facem o mică echivalenţă, acel procent reprezintă peste 7 500 tone. Sînt zile la rînd cînd oţelăriile nu-şi realizează planul pentru că fonta nu a fost corespunzătoare. De multe ori aceasta constituie un paravan după care îşi ascund lipsurile lor interne. Datoria noastră e să nu le mai dăm prilej să facă astfel de afirmaţii. Am comparat „realizările“ la acest capitol pe furnale şi brigăzi. Or, faptul că furnalul nr. 8 a dat aproape încă o dată mai multă fontă declasată decit furnalul 7 (acelaşi lucru l-au făcut brigăzile I şi II în comparaţie cu cea de-a treia) constituie un indiciu că nu toţi maiştrii şi oamenii din posturile cheie muncesc cu aceeaşi răspundere. — Eu aţţi reţinut din darea de seamă — s-a adresat auditorilor tînărul GHEORGHE VISANU, secretarul comitetului TJ.T.C. pe secţie — o altă cifră la capitolul „disponibilităţi pentru viitor“ , cele 300 zile-ori neutilizate în procesul de producţie din diverse motive. Absenţe nemotivate, învoiri, accidente de muncă. In adunările generale ale organizaţiei noastre am discutat multe cazuri de abateri de la disciplină. Situaţia s-a îndreptat faţă de trecut. Dar nu total. Unii îşi permit să mai lipsească şi acum de la lucru, să nu respecte normele de tehnica securităţii muncii sau dispoziţiile maiştrilor şi ale şefilor de echipă, decalînd procesul normal de producţie. A sosit timpul să-i tragem serios la răspundere. Numai muncind organizat, într-o disciplină de fier, aşa cum se arăta la Congresul al X-lea al partidului, vom putea face faţă sarcinilor tot mai mari care ne revin. Discuţiile au fost vii, fructuoase. Ele au fost stimulate într-o măsură de modul concret, analitic în care darea de seamă a evidenţiat activitatea de pînă acum a secţiei. Atenţia a fost orientată cu precădere asupra rezervelor încă neexplorate, făcîndu-se, totodată, numeroase propuneri care au fost înregistrate şi transmise conducerii combinatului. L BALGRADEAN Realizările sînt bune, dar rezervele nu s, nici pe departe, epuizate . PE ŞANTIERULj 1 HIDROENERGETIC! I LEŞUL—BIHOR 1 Pe şantierul hidroe- nergetic Leşul, judeţul i ) Bihor, au fost deschise ' |a noi lucrări de bază. Ast- \ 1 fel, au început primele l i lucrări de excavare la \ vatra viitorului baraj, 1 ■ în spatele căruia se va l ’forma un lac de acumu- i ţ lare cu un volum de 26 l milioane mc apă. Ba- t rajul va avea o înălţi- i me de 60 m şi o lungi- ’ i me de 180 m la corona- I ment. Au început, de alsemenea, lucrările din frontul amonte la gale- t ria de evacuare a ape- ţ i lor. Construcţia este i t menită să regularizeze 1 l şi să asigure dublarea \ , debitului minim de apă i 1 pe Crişul Repede. Va fi el rezolvată, astfel,’- pro-blema alimentării cu 1 apă a oraşului Oradea , şi a altor localităţi din \ i cîmpia bihoreană. Tot l * odată, se creează posi- / \ bilitatea irigării a \ i 10 000 ha, precum şi a / * amenajării unei supra- i )fețe de 2 600 ha de e- ullestee. it (Agerpres) . SCÂNTEIA TINERETULUI Am intrat în întreprinderea textilă din Galaţi acum cîteva zile şi din primele minute am avut impresia, transformată în convingere mai tîrziu, că faceam cunoştinţă cu un colectiv antrenat într-o mare acţiune competitivă. Atributele atmosferei din jur sînt derivate ale noţiunilor febrilitate, hărnicie, încredere în posibilităţi, angajare totală în depăşirea sarcinilor. In acest context de mare întrecere, concursul profesional „Mîini măiestre“, organizat de comitetul U.T.C. în colaborare cu conducerea întreprinderii şi cu comitetul sindical capătă noi valenţe înscriindu-se pregnant ca o contribuţie a tineretului la obţinerea unor rezultate deosebite. , , Concursul şi-a propus de asemenea, i se spune ing. Mircea Chinţoiu, să impulsioneze acţiunea de ridicare a calificării, de însuşire a cunoştinţelor tehnice. Potrivit regulamentului, au fost urmărite 3 obiective : producţia, disciplina şi calitatea produselor. Concursul „Mîini măiestre“ este deosebit de cuprinzător, el mijlocind pe toate căile, ridicarea ştachetei activităţii tinerilor muncitori. Referindu-ne doar la unul din cele 3 obiective, la disciplină, vom vedea că imediat el se diversifică, acordarea punctelor maxime făcînduse în concordanţă cu eliminarea completă a absenţelor nemotivate şi a întîrzierilor, cu comportarea exemplară la locul de muncă, cu îngrijirea şi întreţinerea maşinilor şi utilajelor, cu respectarea normelor de tehnica securităţi muncii. Cum în rîndul ţesătorilor proba teoretică s-a şi desfăşurat, o apreciere a eficienţei acţiunii este posibilă. Nu numai că numărul absenţelor, învoirilor şi întîrzierilor a scăzut substanţial, că în perioada desfăşurării concursului nu s-au înregistrat refuzuri de calitate, dar prin munca lor tinerii concurenţi au dat peste plan 3 524 m ţesături ceea ce înseamnă o producţie de 18 900 lei. Concursul „Mîini măiestre“, ne declară ing. Mircea Chinţoiu, membru in comisia de examinare, s-a bucurat de un deosebit interes din partea ţesătorilor. Tinerii îi solicitau pe maiştri şi pe ingineri să le explice detaliat diferite aspecte ale procesului tehnologic, diferite noţiuni, au participat la orele de consultaţie acordate de cadrele cabinetului tehnic, au depus eforturi să-şi însuşească mai bine meseria aleasă. Întrecerea pentru primul loc, desfăşurată sub privirile tuturor tinerilor din întreprindere, a fost deosebit de echilibrată, aşa incit juriul s-a văzut nevoit pînă la urmă să acorde cîştig de cauză atît Măriei Teodoru cit şi lui Aurel Puşcaşu. Prima este organizatoarea unei grupe U.T.C. şi o muncitoare foarte bună, ea contribuind substanţial şi la realizările colegelor sale prin ajutorul concret, prin îndrumările sale competente. Aurel Puşcaşu s-a impus nu numai ca un bun ţesător: el are cunoştinţe temeinice în probleme de mecanică şi de desen tehnic. Intre timp, în sectoarele de filatură concursul „Mîini măiestre“ continuă, el aflîndu-se în preajma probei teoretice. In noua secţie de filatură tinerele muncitoare se întrec să acorde firelor de bumbac atributele calităţii superioare, să producă mai mult, să folosească la maximum timpul de lucru. Trecem printre maşini ca printre nişte mari şi noi nouţe harfe şi urmărim mîinile tinerelor muncitoare ale căror mişcări sînt atît de repezi şi totuşi, deloc bruşte, c unduioase, line. „La noi secunda, ni se adresează cineva, valorează cu minutul în altă parte. Unitatea de măsură frecventă a timpului este aici zecimea de secundă. De aceea, acordăm o atît de mare atenţie perfectării minutrilor". Am lăsat eu să mi se citească pe faţă vreo undă de nedumerire în legătură cu o asemenea atenţie ? Nu, parcă nu. — In secţia noastră concursul „Mîini măiestre“, ne mărturiseşte brigadiera Cornelia Nedelcu, este susţinut şi de alte acţiuni ca dezbateri, demonstraţii practice, schimburi de experienţă. Zilele trecute s-a desfăşurat Concursul „Cartea tehnică şi producţia“. Această gamă de manifestări instaurează un climat de întrecere propice autodepăşirilor. Aflăm de la inginera Avramia Chinţoiu, secretara comitetului U.T.C. că tânăra brigadieră precum şi Ecaterina Ioniţă, organizatoarea grupei U.T.C., au totalizat cele mai multe puncte la proba practică a concursului „Mîini măiestre“. Era şi de aşteptat. — Deşi perioada de la începerea concursului şi pînă azi e scurtă, de o lună, putem totuşi aprecia, continuă tovarăşa secretară, că scopul propus prin această acţiune va fi atins în întregime. In această perioadă, spre deosebire de cele anterioare, toţi tinerii şi-au îndeplinit planul iar calitatea produselor a cunoscut un mare salt prin neînregistrarea vreunei reclamaţii. De asemenea, şi aceasta constituie un motiv de satisfacţie pentru noi, numărul abaterilor de la disciplină s-a redus cu 70—80 la sută. Dar în zilele următoare vom cunoaşte precis care anume este eficienţa economică a concursului. După constatările mele de pînă acum, va fi tot atît de edificatoare ca şi în cazul ţesătorilor. Am întirziat printre tinerele muncitoare de la secţia filatură ale căror mîini sunt într-adevăr măiestre pentru a asculta ritmul marii întreceri. Dincolo de bucuria propriilor succese am citit în privirile lor şi mândria că lucrează într-o secţie nouă, la utilaje care pe lingă că întrunesc toate atributele esteticii industriale, sunt şi cele mai moderne de acest gen din ţară. ION CHIRIC • ••••• DOUA INIŢIATIVE ALE ORGANIZAŢIILOR U.T.C. • CONCURSUL MÎINI MAIESTRE Tinăra Elisabeta Suciu, din secţia montaj-cabine a Uzinei de autocamioane — Braşov, este preocupată întotdeauna de munca de calitate (Urmare din pag. 1) a fost o altă greşeală, întrucît după terminarea ei s-a constatat că procedeul propus este necorespunzător şi s-a renunţat la această soluţie. S-a introdus un alt sistem. O altă cauză este legată de pompele livrate cu mare întîrziere de Uzina de pompe Bucureşti. Cînd au sosit la sfîrşitul lunii februarie, specialiştii au constatat că garniturile pompelor sunt necorespunzătoare şi că trebuie schimbate. Pentru că fabrica de azot a intrat în funcţiune abia la sfîrşitul lui ianuarie uscarea cuptorului de cracare s-a făcut abia în februarie, şi cînd se credea că toate merg spre bine, în martie, specialiştii constată la o revizie generală că plăcile interioare ale cazanului de abur nu sînt prinse corespunzător (constructor Uzinele „23 August“ Bucureşti) fiind necesară încă o săptămînă de reparaţii. Pe lîngă toate acestea au răsărit ca ciupercile numeroase alte defecţiuni. Au ieşit la iveală greşeli de proiectare, de construcţie asupra cărora nu insistăm dar care au determinat mereu amînarea termenului de punere în funcţiune. Amintim doar faptul că ţevile livrate de U.Z.U.C. Ploieşti după cîteva luni s-au spart în timpul probelor tehnologice, iar la 29 iunie — o altă surpriză — au căzut cărămizi de pe bolta cuptorului de cracare. Cine poartă răspunderea pentru aceste pierderi ? Şi mai ales cine suportă daunele materiale aduse economiei naţionale, datorate studiilor incomplete şi numeroaselor greşeli de proiectare, intrării cu întîrziere în producţie ? Sperăm că organele competente vor face lumină în această chestiune şi vor stabili exact responsabilităţile personale. In orice caz statul nu mai poate suporta la infinit daunele provocate de lipsa de competenţă a diferitelor foruri. Acum, cînd instalaţia este gata (pentru a cita oară ?), ea nu-şi poate continua probele tehnologice din lipsă de materie primă (propilenă), pe care trebuie s-o livreze Combinatul Petrochimic Piteşti. Planul pe anul 1969 este compromis. Din cele 13 000 tone 2 E H au fost realizate abia 470, iar din cele 3 300 tone normal butanol s-au produs pînă în prezent numai 129 t. în trimestrul IV se vor produce, dacă toate instalaţiile vor funcţiona corespunzător, circa 3 500 tone 2 E H şi 800 tone normal butanol. După cum spunea şi tovarăşul, ing. Nicolae Mirodone, şeful secţiei, în aceste condiţii sunt necesare eforturi deosebite pentru a se putea îndeplini planul pe anul 1970. PENTRU SECŢIA MONOMERI, după multă bătaie de cap, din 20 august cînd, în sfîrşit, a fost terminată instalaţia (trebuia dată în funcţiune in trimestrul IV anul trecut, dar din motive asemănătoare celor de mai sus termenul a fost mereu amînat), a început o perioadă de relativ relas pentru că nici acest obiectiv nu are asigurată materia primă (etilena tot de la Piteşti). Intrarea în probele tehnologice, în mod eşalonat, pe faze de fabricaţie, se va face abia peste 2—3 săptămîni, fiind condiţionată de sosirea etilenei şi uscarea conductei de la Combinatul Petrochimic Piteşti pînă la Combinatul din Rm. Vîlcea. Menţionăm faptul că secţia polimeri, care depinde direct de monomeri, va putea să-şi înceapă probele tehnologice abia după 5—6 săptămîni de la venirea etilenei. Şi lanţul slăbiciunilor — sînt indicii — n-o să se oprească aci. In condiţiile actuale de alimentare cu abur (centrala termică din cadrul combinatului nu e capabilă nici acum să furnizeze abur în mod continuu) sunt previzibile întreruperi şi după venirea etilenei. Tovarăşul ing. Ioan Rus, şeful secţiei monomeri, aşteaptă cu înfrigurare momentul introducerii acidului clorhidric în instalaţie, cînd cea mai mică defecţiune, neglijenţă de montaj neremediată din timp, poate determina deteriorarea unor piese metalice aducînd după sine întreruperea probelor. Surprize pentru toate secţiile poate oferi oricînd reţeaua electrică, nefiind realizată încă dubla alimentare indispensabilă unor astfel de instalaţii. Nici Secţia H.C.H. , cu termen iniţial de punere în funcţiune în 1968 nu produce încă, fiind replanificată pentru trimestrul III a.c. Prin cele cîteva aspecte urmărite aici propunem Ministerului Industriei Chimice şi conducerii Combinatului Chimic R. Vîlcea, să intervină acum, în ceasul al 12-lea, pentru înlăturarea defecţiunilor şi prevenirea surprizelor pentru a oferi economiei naţionale nu justificări, ci producţie, nu rezolvarea superficială a problemelor cu bani din buzunarul statului, ci înlăturarea urgentă şi definitivă a tuturor defecţiunilor şi neprevăzutelor care nu sunt altceva decit reversul slabei organizări şi a lipsei de răspundere. ERORILE DE PROIECTARE SE RĂZBUNĂ Pag. 3 • ••••• • Olimpiada zootehnistilor Excelentă această iniţiativă a Comitetului judeţean Galaţi al U.T.C. Urmărind creşterea contribuţiei tinerilor ce lucrează în sectoarele zootehnice în realizarea sarcinilor de sporire a producţiei animaliere, a iniţiat concursul profesional Olimpiada zootehniştilor la care participă toţi îngrijitorii tineri din fermele de stat. Ca orice competiţie, Olimpiada zootehniştilor stimulează munca, captează ambiţii şi pasiuni, direcţionîndu-le către scopul tuturor strădaniilor : producţii mai mari, realizarea unor beneficii maxime. Mulţi dintre aceia care se obişnuiseră cu un anume automatism al meseriei în rezolvarea treburilor zilnice au declanşat, făţiş, lupta autodepăşirii. Specialiştii au fost tot mai des solicitaţi pentru discuţii concrete asupra uneia sau alteia dintre problemele producţiei zootehnice , bibliotecile de fermă au fost completate cu reviste de specialitate, iar cu sprijinul Trustului zonal LAS, şi al conducerilor administrative din întreprinderi au fost organizate vizite, prezentări de filme documentare, comunicări ştiinţifice. Pregătirea teoretică a fost dublată de eforturile deosebite la locul de producţie. Intensitatea acestor eforturi e redată de însăşi diagrama realizărilor. Comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut, deşi condiţiile au fost mult mai grele, în lunile aprilie, mai iunie şi iulie ale acestui an, fermele zootehnice ale agriculturii de stat galăţene au realizat un spor de producţie în valoare de aproape zece milioane lei. De la aproximativ acelaşi efectiv de vaci s-au valorificat in plus circa 3 500 hectolitri lapte; în fermele de păsări s-au redus considerabil pierderile, fapt ce a influenţat direct livrarea unei cantităţi suplimentare de carne de peste 82 tone, iar la fermele de ovine s-a obţinut un spor la lină echivalent cu producţia a trei mii de oi; s-au livrat cu 134 tone carne peste prevederi. Olimpiada a constituit cadrul optim stimulării iniţiativei personale. La întreprinderea agricolă de stat Matca, îngrijitorul Nicolae Lupu a realizat în această perioadă cel mai ridicat spor în greutate la taurinele aflate la îngrăşat — 600 grame zilnic, faţă de 350 plan , numai ca urmare a schimbării orelor de administrare a furajelor şi a alcătuirii raţiilor individuale pentru animalele din grupa de care răspunde, Nicolae Hogoş, (clasat pe locul I la faza judeţeană) îngrijitor mulgător la I.A.S. Dealul Bujorului a sporit cu peste doi litri producţia medie zilnică de lapte de la fiecare vacă furajată, la un consum egal de unităţi nutritive. Realizări remarcabile au obţinut şi Vasile Spinu, Necida Fotache (în ordine clasaţi pe următoarele două locuri), Gheorghe Cojocaru, Ştefan Costică şi Ion Fasole de la I.A.S. Bădălan, Gheorghe Balcan, şi Nicolae Leică de la I.A.S. Smîrdan, Nicolae Popovici, Dumitru Dinieci, Alecu Paznicu de la I.A.S. Bereşti şi foarte mulţi alţii dintre cei 650 de competitori. Pe toată durata desfăşurării Olimpiadei zootehnistului, numai 18 îngrijitori de animale s-au situat sub plan ; s-a înregistrat un singur accident de muncă şi doar 56 de ore absenţe nemotivate. Rezultatele prezintă convingător această valoroasă iniţiativă a Comitetului judeţean U.T.C. Galaţi. ( GH. FECIORI)